Întrebare: De ce are nevoie omul de ajutor din exterior pentru a vedea răul din dorința de a primi pentru sine?

Răspuns: De ce nu se manifestă de la sine dorința de a primi în om? De ce trebuie depus un efort uriaș pentru a o dezvălui și a o vedea în interiorul său?

Atunci când omul își dezvăluie în interior dorința de a primi, aceasta aduce suferință, deoarece dorința apare fără împlinire, sub forma unei Hisaron (o dorință neîmplinită). Omul nu o poate percepe pe deplin dacă aceasta îi provoacă doar suferință; nu o poate suporta.

Cât anume poate suporta, atunci? Doar o mică treaptă, situată între nivelul său actual și un nivel superior. Dacă dorința de a primi i s-ar dezvălui de la nivelul actual până la infinit, suferința ar fi de nedescris; ar fi o iluminare a teribilei Malchut cea neagră.

Omului i se arată doar o mică parte din prăpastia dintre el și infinit – unde totul este plin, în timp ce el este gol –, însă el percepe acest lucru într-o măsură foarte limitată. S-ar putea spune că percepe infinitul de la o distanță de cel mult 125 de grade; astfel, starea sa nu pare atât de teribilă în comparație cu infinitul, iar el o poate suporta.

Omului i se arată măsura opoziției sale față de bine, în funcție de capacitatea sa de a suporta, iar această capacitate este foarte limitată. De aceea, întreaga scară, tot drumul de la noi până la infinit, este împărțit în 125 de trepte, deși ar fi putut fi divizat într-un număr mult mai mare de niveluri.

În măsura în care dezvălui prăpastia dintre mine și infinit – adică dintre mine și un nivel superior care îmi apare în prezent drept scop –, dobândesc un Kli (vas).

Însă dobândirea unui Kli necesită îndeplinirea multor condiții. Un Kli este o Hisaron demnă de a primi împlinire spirituală, adică demn ca Creatorul să-l umple și să sălășluiască în el. Această Hisaron trebuie să corespundă Creatorului; trebuie să aibă aceeași intenție: aceea de a dărui.

Din Lecția zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îl ajută Creatorul pe om?

Răspuns: Tu posezi o dorință de a primi coruptă; una care este opusă ca formă Creatorului, atât spiritual, cât și material. Prin intermediul luminii, El te clatină și te trezește în permanență. Cu alte cuvinte, lumina acționează asupra unei anumite Reşimo (o înregistrare spirituală).

Ce realizează El prin aceasta? Îți trimite lumină care intră în Kli (vas), la fel ca în Galgalta. Urmează o etapă de dezvoltare până când Kli-ul expulzează lumina. Apoi, lumina acționează asupra următoarei Reşimo, Kli-ul expulzează din nou lumina și așa mai departe. Astfel de cicluri de intrări și ieșiri au loc continuu.

Există o presiune constantă din partea Creatorului care ghidează omul către scopul creației. Presiunea este constantă, iar viteza este constantă. Dar ce înseamnă „constant”? Noi nu știm ce este constant și ce nu. Înseamnă că totul decurge conform programului Său.

Chiar dacă nu faci nimic, vei ajunge totuși la aceleași stări, dorințe și scopuri, deși în ritmul dictat de lumină. Ea te va convinge treptat să dorești să mărești viteza.

Însă acest proces de convingere este dureros și de durată. Totuși, tu îl poți facilita. Această convingere are un scop precis; până când nu vei dori tu însuți acest lucru, forța de convingere îți va provoca o suferință intensă. Astfel, procesul influențează atât viteza, cât și calitatea înaintării.

Poți evita problemele și îți poți accelera dezvoltarea. Intelectul ți-a fost dat tocmai pentru a putea realiza totul mai repede. De fapt, în interiorul omului are loc o schimbare în calitatea înaintării.

În acest fel, Creatorul face totul, în timp ce omul își determină doar atitudinea. Totuși, prin determinarea acelei atitudini, omul face totul, deoarece atitudinea este Kli-ul (vasul). Nu este dorința creată de Creator și nici lumina pe care o trimite El, ci este tocmai atitudinea ta, care la urma urmei, este consecința efortului tău.

Dacă nu depui efort, iar Creatorul (prin întâlnirea dintre Kli și lumină) te obligă să efectuezi o acțiune, atunci acea acțiune nu va fi considerată a ta, și în cele din urmă, va lucra în detrimentul tău. De fiecare dată când nu reușești să-ți aliniezi dorința cu dorința Sa pentru a participa la acțiune împreună cu El, vei resimți durere și suferință, deoarece tocmai această aliniere este cea care constituie Kli-ul.

Din  Lecția zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaș – Art.35, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Cel care nu are fii’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este corectarea Bina – Hafeţ Hesed (cel care dorește să dăruiască) – atât de puternică, încât poate depăși dorința de a primi?

Răspuns: Dorința de a primi este imensă. Ea corespunde Creatorului; într-adevăr, El a creat dorința de a primi pentru a sta în opoziție cu toată forța, toată puterea și tot ceea ce există în Creator. „Dumnezeu a creat una în opoziție cu cealaltă.”

Altfel, dorința de a primi nu ar avea capacitatea de a cuprinde întregul Creator, toată lumina care se revelează, și în plus, capacitatea Lui de a dărui în schimb.

În interiorul dorinței de a primi există o capacitate puternică, ce corespunde exact Creatorului. Lumina a creat vasul în concordanță cu măreția Sa, cu tot ceea ce este cuprins în lumină. Chiar și Dăruitorul Se află în această lumină și Se plasează în interiorul vasului. Totul se revelează, însă treptat. Dar în lumina care a existat în gândul creației, totul era deja cuprins: toate luminile, toate zilele și întreaga evoluție, așa cum este scris: „El a văzut de la un capăt al lumii până la celălalt.”

Când Creatorul a creat dorința de a primi prin intermediul luminii, El a inclus deja în lumină plăcerea pe care intenționa să o ofere și S-a plasat pe Sine în ea, cu toate calitățile Sale. A pus chiar și dorința Sa de a oferi plăcere în interiorul acesteia, astfel încât creația să lucreze cu ea și – nu doar să tindă spre plăceri – ci să dorească și ea ca ea însăși să ofere plăcere, asemenea Creatorului. Toate aceste lucruri sunt cuprinse în lumină. Și toate acestea, asemenea unui sigiliu și amprentei sale, trec în dorința de a primi; ele trebuie doar să fie revelate treptat.

Așadar, de unde provine o asemenea putere enormă în Hasadim (atributele dăruirii), când este vorba doar despre Hesed (bunăvoință/dăruire), care dorește pur și simplu să dăruiască? De unde vine o forță atât de mare pentru a acționa împotriva dorinței de a primi?

La prima vedere, acest lucru pare imposibil. De aceea, a avut loc o coborâre de Sus în jos, din lumea Infinitului până în această lume. Ce înseamnă această coborâre? Înseamnă îndepărtarea de starea de infinit către cea mai mică stare posibilă în raport cu infinitul. Iar din această stare, în care infinitul se dezvăluie doar într-o măsură infimă – să spunem, o miliardime din lumea infinitului – omul începe să aplice o restricție, după care realizează acțiuni de dăruire de dragul dăruirii și de primire de dragul dăruirii asupra acestei porțiuni reprezentând o miliardime.

Apoi, îi sunt încredințate două sau trei părți din acest miliard; acest proces este numit apropierea de infinit pe scara treptelor, unde fiecare treaptă reprezintă o anumită porțiune din starea de infinit: o miliardime, două miliardimi și așa mai departe. Iar la fiecare treaptă, este necesară aplicarea unor restricții, întocmai ca în starea de infinit.

Din  Lecția zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un om să ajungă la dăruire doar prin dezvăluirea opoziției sale față de Creator, în urma eforturilor depuse? Dacă i se pare că el însuși a descoperit conștientizarea răului în sine și nu a ajuns la aceasta ca urmare a parcurgerii drumului, este oare aceasta pur și simplu o minciună?

Răspuns: Simțirea omului nu este o minciună. Însă ceea ce gândește el – că el însuși a descoperit acest lucru – este o minciună. Totul se realizează doar prin intermediul luminii. În dorința de a primi, nu poate apărea nicio simțire în absența luminii.

O simțire este alcătuită din două elemente opuse; diferența dintre ele este cea care generează simțiri în om.

Din  Lecția zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Ce este perfecţiunea?

Răspuns: Perfecțiunea, de la cel mai mic până la cel mai mare nivel, se evaluează în funcție de modul în care absolut toate fenomenele negative și pozitive sunt unite într-un singur întreg armonios.

Iar în măsura în care reușim să reunim aceste fenomene la o scară și într-o cantitate tot mai mari, vorbim despre diferite niveluri de perfecțiune. Cu alte cuvinte, nu este vorba despre un singur lucru. Ci, de la cel mai mic detaliu până la dimensiuni infinit de mari, caracteristica sa constă în faptul că integrează în sine – într-o armonie unică – toate fenomenele absolut opuse, oricare ar fi acestea.

Întrebare: Așadar, nu există rău și bine, ci doar armonie?

Răspuns: Da. Firește. Tocmai asta este perfecțiunea.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 27/06/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce element nou putem introduce pentru a trezi din nou în noi măreția Creatorului?

Răspuns: În orice stare, va trebui să trezești în tine conștientizarea aceleiași măreții a Creatorului: El este Cel mai mare. Și va trebui să faci acest lucru jucând un joc unii cu alții. Noi nu-L vedem, și prin urmare trebuie să ne jucăm.

Nu spune că ai trecut deja prin asta; vei mai trece prin această experiență de mii de ori, și de fiecare dată, vei ajunge la disperare. Iar apoi se va întâmpla ceva.

Ce anume? Vei ajunge într-o stare de disperare pentru că nu reușești să dezvălui măreția Creatorului. Observă cât de profund trebuie să trăiești această disperare: vrei să-I dezvălui măreția, deoarece, fără a o conștientiza, nu poți trăi. Atunci El îți va arăta măreția Sa, lumina AB-SAG, și îți va oferi un ecran.

În acest scop realizezi acum acțiuni; ridici în mod artificial MAN din întunerric. În esență, cu asta te ocupi.

Întrebare: Vorbim despre un joc în care nu există spectatori. Trebuie ca un prieten să participe la el în același mod în care o fac eu?

Răspuns: Desigur, un prieten trebuie să răspundă. Când vorbesc despre mine în raport cu grupul, vorbesc, în mod firesc, și despre fiecare persoană în raport cu mine. Nu există nicio îndoială în această privință. Ceea ce i-am spus celui care a pus întrebarea este valabil pentru toată lumea. Totuși, am sugerat, într-un fel, ca el să-și asume responsabilitatea de a-i încuraja pe toți să participe la acest joc.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există încă mariaje solide. De exemplu, eu sunt căsătorit de 38 de ani. Dumneavoastră vă apropiați deja de nunta de aur.

Răspuns: Într-adevăr. Dar viața mea se împarte între soție, copii și grupul meu. Nici aceasta nu este o viață obișnuită. Nu pot servi drept exemplu. Mai ales având în vedere trăsăturile mele naturale.

Dar divorțul… nici nu l-am luat în calcul vreodată. Nu m-am gândit niciodată că aș putea divorța și să-mi părăsesc soția și copiii. Nu. Am cumpărat un apartament și l-am trecut pe numele soției. Este doar pe numele ei, nu al meu. Nu dețin absolut nimic! Serios.

M-am îngrijit de copii astfel încât toți să aibă cele necesare, să primească o educație, o locuință și tot restul. Căsătoria este obligatorie! Astfel am putut să-mi fac treaba în liniște. Asta e tot; acestea sunt lucrurile cele mai importante.

Dacă ai copii, trebuie să ai grijă de ei. Copiii sunt cei mai importanți.

Întrebare: Este divorțul un dezastru? Copilul simte că nu mai are tată sau mamă.

Răspuns: Copilul suferă din cauza absenței oricăruia dintre părinți! Mamă sau tată. Desigur, absența mamei este mai gravă. Dar și cea a tatălui este dureroasă. Își lasă amprenta. Asta nu se iartă!

Copiii percep plecarea tatălui ca pe o trădare, ca pe un divorț de ei înșiși. Și nu uită asta. Nu pot. Adică, ei simt că tata *pe mine* m-a părăsit. Iar asta, desigur, este foarte greu.

Întrebare: Dar dacă dragostea a dispărut?

Răspuns: Ce dragoste?

Comentariu: Oamenii spun: „Dragostea s-a dus”. Așa se justifică ei.

Răspunsul meu: Unde s-a dus? Nu înțeleg acest cuvânt. Știu un singur lucru: dacă oamenii trăiesc împreună, dacă sunt oameni normali, dacă dau dovadă de o oarecare înțelegere și bună-cuviință, pot crea condiții în care să se simtă confortabil împreună. Nu neapărat minunat, nu neapărat fericiți, dar confortabil unul cu celălalt.

Întrebare: Așadar, formează o alianță de conveniență?

Răspuns: Desigur! Și ce este căsătoria, la urma urmei? O gospodărie comună! Atunci când crezi că vă puteți susține și ajuta reciproc și ești mulțumit de acest lucru. Asta este prioritar. Iar în privința celorlalte aspecte – dacă te referi la sex – acestea se schimbă, evoluând în direcții diferite pe măsură ce trec anii.

La urma urmei, astăzi trăim de cinci ori mai mult decât oamenii de acum 200 de ani. Ca să nu mai vorbim de cei de acum 1.000 de ani.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 27/07/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un om dorește să urce de la o treaptă la alta, el caută posibilitatea unei dăruiri mai mari, opusă primirii. Pe de altă parte, trebuie să-și creeze o imagine în care acolo există mari plăceri. Cum se îmbină acestea?

Răspuns: Cum poate omul, prin intermediul imaginii pe care și-o reprezintă în „linia dreaptă”, să reziste „liniei stângi”?

Prin urmare, nu stăm în fața Creatorului ca un singur om; dimpotrivă, avem un mediu care ne poate trage fie spre stânga, fie spre dreapta. Se spune că cel care alege constant mediul mai bun – adică unul care se află „pe partea dreaptă” – își scurtează calea prin propria alegere liberă.

Acum două săptămâni m-am întors din America de Nord. Dacă m-ați întreba dacă am fost acolo și ce am făcut, deja nu-mi mai amintesc. Atât de multe s-au întâmplat de atunci. Fiecare zi este atât de densă: înainte de sărbători, după sărbători… Vedeți ce comprimare a timpului are loc pentru noi?

Pentru un om din exterior, totul este complet diferit. Pentru el, câțiva ani trec aproape la fel. Însă pentru noi, comprimarea timpului nu este o simplă compresie mecanică, ci o comprimare a timpului spiritual, a timpului de dezvoltare.

Oamenii nu înțeleg acest lucru. Unii stau aici cinci ani și cred că nu au câștigat nimic din asta. Ei nu știu că, în acest timp s-ar putea să fi parcurs șapte sau opt cicluri. Vorbesc fără exagerare. Pur și simplu nu simțim ceea ce ni se întâmplă. De fapt, clarificarea corectă este cea care mă va ajuta să construiesc ceva ce mă va trage din linia stângă în linia dreaptă.

În realitate, mă aflu constant în linia stângă; trăiesc în pasiuni, dorințe și gânduri diverse. Totul aparține liniei stângi. Cum pot construi un astfel de magnet pe partea dreaptă, încât să fie mereu mai puternic decât atracția liniei stângi, și să primesc ceva și mai mare în linia stângă, astfel încât să oscilez constant între ele? Tocmai frecvența acestor tranziții determină progresul.

Există o poveste: un discipol îi spune învățătorului său că înainte de rugăciune, a avut o cădere. Iar învățătorul îi răspunde că, în decurs de zece minute, el a avut patru sute de astfel de căderi. Înțelegi oare în ce ritm lucrează un om? Prin câte stări trece și pe câte le analizează? Însă, pentru unii, acest lucru se întâmplă o dată la câteva generații sau o dată la câțiva ani. Există o astfel de oscilație lentă, o mișcare de du-te-vino.

Și chiar și noi trecem prin perioade în care, dintr-odată, simți că timp de două sau trei luni ești ca și mort; nimic nu se schimbă. E ca și cum ai călători undeva, dar pe parcurs nu se întâmplă nimic.

Când am ajuns la Rabaş, eram foarte agitat, comparativ cu starea mea de acum. Îi puneam întrebări asemănătoare cu ale tale, dar nu atât de blând. Atunci el mi-a spus: „Pe calea noastră este nevoie de o răbdare imensă și sper că vei reuși să reziști”.

M-am întrebat: „Cum voi rezista dacă e nevoie de și mai multă răbdare? Căci eu deja explodez, practic îmi ies aburi pe urechi”. Este imposibil de descris. Rațional, e imposibil să-ți imaginezi cum poate fi îndurat așa ceva. E nevoie de răbdare. Dar și aceasta vine de Sus.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre o perspectivă din interiorul Kliului (vasului) și o perspectivă din punctul de vedere al Creatorului?

Răspuns: Începi să te privești ca pe o ființă creată. Înainte de aceasta, nu poți face un asemenea lucru. Dobândești o anumită măsură de perfecțiune și eternitate, în raport cu ceea ce nu există în creație. Nu știu cum să exprim acest lucru. Nu există cuvinte.

Întrebare: Care este diferența în ceea ce privește abordările sau măsurătorile acestor categorii?

Răspuns: Diferența constă în faptul că atunci, primești un sistem de referință durabil, etern. Ieși din cadrul timpului. Nu mai resimți lipsuri în interiorul tău. Nu mai simți limitările de timp, spațiu sau împlinire. Toate limitările Kliului dispar. Este un mod diferit de a gândi, dincolo de granițele timpului, mișcării și spațiului. Rabaş explică acest lucru prin conceptele de „lume”, „an”, „suflet” – adică spațiu, timp, mișcare.

Dar ce vreau să spun? În ciuda faptului că, într-un fel, ieși și te privești din perspectiva Creatorului, totuși nu ieși din propriul tău Kli. Iar această simțire există în interiorul Kliului tău.

Așadar, ce înseamnă „să privești din perspectiva Creatorului”? Nu părăsești niciodată Kliul tău. Pur și simplu ai dobândit calitățile Sale în interiorul dorinței de a primi, și pornind de la aceste calități ale Sale, privești restul dorinței de a primi – partea care încă nu a fost corectată. Atunci, în interiorul Kliului tău, coexistă – într-un fel – o parte a Creatorului și o parte a creației. Însă noi nu ieșim niciodată în realitate, din Kli-ul nostru.

Cu alte cuvinte, totul se află în interiorul dorinței de a primi: atât simțirea Creatorului, cât și gândurile Creatorului, în măsura în care le percepem.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați dat exemplul unui profesor dintr-un grup extern care pare să existe într-o stare de perfecțiune și să vorbească de la înălțimea realizării spirituale. Drept urmare, grupul său a fost inspirat de el. Dacă începem să ne comportăm astfel, înseamnă oare că fiecare dintre noi ar trebui să se prezinte ca un cabalist care a ajuns, în esență, la sfârșitul corecției? Cum facem acest lucru?

Răspuns: Este minunat. Spui că, dacă ne comportăm astfel, vom părea unii în ochii altora drept cei mai mari înțelepți ai generației, ca și cum ne-am afla la sfârșitul corectării. Atunci voi vedea brusc ce oameni de seamă s-au adunat aici. Exact asta trebuie să vezi.

Întrebare: Dar cum realizăm acest lucru?

Răspuns: În mod artificial. În mod artificial, înțelegi? Te comporți ca și cum ai exprima dorința de a fi într-o astfel de stare. Dacă asta se cere, ești gata să o faci.

Dar ce înseamnă „să o faci”? Pot „să fac” ceva bazându-mă pe simţirile mele, pe intelectul meu, pe tot ceea ce am. Însă eu nu am nici sentimente, nici intelect; nu am nimic. Atunci, cum procedăm? De aceea spun: haideți să ne jucăm. Cum putem obliga omul să facă ceva? Să apelăm o clipă la psihologie. Cum mă poate forța cineva să fac ceva? La urma urmei, omul este forțat să facă ceva împotriva dorinței sale, împotriva impulsului său interior.

Întrebare: Cum avansăm către această stare? Căci, dacă fiecare își asumă un rol, s-ar putea să fie doar ceva plăcut.

Răspuns: Nu știu. Tu ești acel înțelept care „vede deja nou-născutul”. Dar eu nu sunt un înțelept, pentru că, într-o astfel de situație, pur și simplu nu știu cum să avansez. Mi s-a spus: „Fă asta”. Și atât. Poate că voi face lucrul respectiv și nu va ieși nimic din asta. Mă voi simți confuz, dezamăgit, voi ajunge să urăsc grupul și așa mai departe. Și poate că acesta va fi rezultatul dorit. De unde să știu?

Pur și simplu îmi smeresc intelectul și fac ceea ce îmi spun înțelepții. Asta e tot. Nu voi privi înainte, spre următoarea treaptă, ca să văd ce voi deveni. Următoarea treaptă se află deasupra intelectului meu și eu nu înțeleg ce se întâmplă acolo.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→