Întrebare: În articolul „Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului?”, Rabaș scrie despre teama în fața Creatorului. Ar trebui să ne temem de El?

Răspuns: Cine nu simte frică? Doar cei fără minte nu au frică, sau cei care nu s-au confruntat niciodată cu adevărat cu viața, care nu au primit lovituri, nu au experimentat suferința sau nu au simțit limitări impuse dorințelor lor. Dar oricine a simțit deja o limită și știe că există o limitare simte un anumit sentiment de teamă.

Avem un Kli, dorința de a primi, și, corespunzător lui, există plăcerea. Un Kli este creat de plăcere, de lumină, și corespunde exact luminii în cantitate și calitate.

Kli-ul este dorința de a se bucura. Dacă dorința de a primi simte că nu se poate bucura pentru că ceva îi restricționează capacitatea de a se umple, frica și venerația apar din aceasta, de la cea mai slabă simțire a unei limite până la cea mai mare teamă.

Frica rezultă din golul Kli-ului. Simțirea unui Kli gol poate merge în două direcții: teama de un Kli gol fie în primirea de dragul meu, fie în intenția mea de a dărui.

Prin urmare, există două tipuri de teamă. Un tremur îndreptat către mine însumi, către toate plăcerile acestei lumi, indiferent dacă le am sau nu (cum ar fi familia, sănătatea, banii, onoarea și așa mai departe). Și teama pentru lumea viitoare, dacă o voi dobândi. Uneori, teama pentru această lume depășește frica pentru lumea viitoare, și atunci teama pentru lumea viitoare este abandonată.

Uneori, omul dezvoltă o asemenea teamă pentru lumea viitoare încât este gata să renunțe la toată lumea aceasta pentru a și-o asigura pe cea viitoare. Așadar, merge la o mănăstire și se supune diferitelor forme de suferință.

În cele din urmă, omul caută întotdeauna să depășească o anumită frică, fie că este vorba de frica pentru această lume, fie de cea pentru lumea viitoare. Dar ambele sunt simțiri ale acestei lumi, experimentate în prezent. Omului i se pare doar că se gândește la lumea viitoare. În realitate, nu se gândește la ea. Ceea ce trebuie să depășească este simțirea negativă actuală, o simțire pe care o percepe ca fiind legată de viitor.

Există, de asemenea, teama dacă dăruiesc, cum dăruiesc și cum îmi umplu Kli-ul de dăruire. Cu alte cuvinte, umplu eu Kli-ul Creatorului? Deși îmi este complet neclar ce este Kli-ul Său, pentru că îl pot evalua doar prin simțirea propriului meu Kli. În măsura în care înțeleg ce este dăruirea, în măsura în care conștientizez și simt ceea ce fac în raport cu Creatorul, în această măsură am un Kli al dăruirii și îl umplu.

Adică, acesta este tot Kli-ul meu, simțirea mea interioară. Cât despre ceea ce se întâmplă în exterior, nu știu nimic. Toate aceste simțiri sunt în interiorul nostru și toate există în prezent, nu în trecut sau în viitor.

Din Lecția zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →