Întrebare: Ce înseamnă „o decizie clară”? O decizie și o dorință nu sunt același lucru?

Răspuns: O decizie este în inimă. Nu este vorba pur și simplu de cuvinte scrise pe o hârtie lipită pe perete. Se spune: „Scrie-le pe tablele inimii tale”.

Întrebare: Dar fiecare om are un caracter diferit. Cum poate fi creată, atunci, o dorință unificată?

Răspuns: Ce legătură are asta cu caracterul? Să presupunem că noi, 80 de persoane, vrem să construim o casă. Contează ce caracter are fiecare persoană și ce probleme are fiecare? Suntem cu toții concentrați împreună asupra unui singur scop.

Comentariu: Dar unul își imaginează un palat, iar altul își imaginează altceva.

Răspunsul meu: Nu contează ce imaginație are fiecare și ce își închipuie. Desigur, nu putem compara stările, intențiile și analiza internă făcută de fiecare dintre noi. Și în general, nu grupul ar trebui să facă asta; este o chestiune personală a fiecărui om. Dar vrem ca fiecare dintre noi să participe la acest lucru în măsura în care poate.

Cu siguranță, nu se cere mai mult de la om decât ceea ce i-a fost dat inițial de Sus, de la naștere. Unul poate, deocamdată, să se gândească la asta doar o clipă pe zi; altul, după o lună de studiu, este complet cufundat în aceasta; un al treilea s-ar putea implica într-un alt mod.

Unul percepe mai mult cu mintea, altul cu inima. Pentru unii poate părea o constrângere de sine, în timp ce alții simt un sentiment de inspirație. Nu discutăm despre stările specifice, personale ale fiecăruia; vorbim despre un efort colectiv fără a intra în detalii; nu contează în ce stare se află fiecare dintre noi.

Poate că pentru un om, cea mai mare investiție pe care o poate face, cel mai mare sacrificiu de care este capabil, este că astăzi va sta zece minute și mă va asculta cu atenție, în timp ce în restul timpului va fi ca și cum ar fi mort. Pentru el, acesta va fi un efort mare. În timp ce pentru altul, studiul toată ziua ar putea necesita doar un nivel standard, de rutină, de efort.

Efortul este ceea ce contează; prin urmare, în acest caz, primul contribuie mai mult decât al doilea. Nu putem verifica aceste lucruri și nu noi suntem cei care ar trebui să o facem. Mai mult, ne este interzis să vorbim unii cu alții despre stările personale.

Trebuie să tindem spre unitatea dorințelor, nu vorbind despre cum se raportează fiecare dintre noi la Creator, ci pur și simplu vorbind despre Creatorul Însuși, mai degrabă decât despre relația noastră individuală cu El. Cu alte cuvinte, ar trebui să vorbim despre importanța scopului, mai degrabă decât despre locul în care mă aflu acum în raport cu acesta.

Prin urmare, trebuie să faci ca spusele prietenului să fie importante pentru tine. Investește în ele la fel de mult efort pe cât investești în copilul tău și vei vedea cât de importante vor fi pentru tine. „Cumpără-ți un prieten”.

Stabilește-ți scopul de a fi la lecție ca un singur grup, cu o singură intenție și un singur efort unificat.

Din Lecția zilnică de Cabala 16/10/26, Rabaș – Art.28, 1986-Nu există congregație cu mai puțin de zece

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →