Întrebare: Vă amintiţi de momentul în care aţi vrut să mergeţi la o întâlnire de prieteni cu studenții lui RABAŞ, dar el era împotrivă? Eraţi nerăbdător să ajungeţi acolo, voiaţi să fiţi în grup, aţi ajuns și nu v-a plăcut imaginea pe care aţi văzut-o.

Răspuns: Da, am înțeles de ce nu voia să merg acolo. Pentru că, practic, nu exista prietenie, nici iubire.

Comunicasem cu ei de multe luni și am văzut că nici măcar nu vorbeau între ei, se fereau unul de celălalt, nu se plăceau, se condamnau reciproc și aveau o părere falsă unul despre celălalt. Și dintr-o dată am văzut că stăteau împreună, cântând, vorbind despre prietenie, despre iubirea pentru semeni.

A fost o minciună sfruntată! Putea fi așa și în alt loc, fie la teatru, fie în politică, fie în altă parte. Înțeleg când politicienii spun una și gândesc alta, pentru că așa este lumea noastră.

Dar iată, când totul trebuie întors pe dos, când trebuie să „îți smulgi inima din minți”, „să ieși din tine” și să încerci cu adevărat să obții unitatea cu camarazii tăi…! Nu ai altă cale de ieșire, nicio altă modalitate de a ajunge la lumea superioară, pentru că o dezvălui doar în unificare! Și dintr-o dată, o ipocrizie flagrantă, atâtea minciuni! Pur și simplu m-au înfuriat!

Când m-am întors la Rabaş, a zâmbit și a spus: „Ți-am spus să nu mergi acolo”. Și asta a fost tot, nu am mai apărut niciodată acolo.

Întrebare: Dar, din câte înțeleg, aceasta este esența întregii meserii, când trebuie să-i justifici pe toți acești oameni, oricare ar fi ei?

Răspuns: Nu! Absolut deloc! La urma urmei, ei nu au năzuit inițial la unitate!

Pot să-i justific pe oamenii de pe stradă pentru că nu au nicio legătură cu asta. Sunt într-o stare în care natura lor îi obligă să acționeze într-un fel și nu în altul.

Îi justific pe deplin, deoarece Creatorul, prin acțiunile Sale, provoacă anumite reacții în această dorință egoistă, care este un om pe care îl observăm în lumea noastră. Prin urmare, nu există Hitler, Stalin, Rabindranath Tagore sau oricine altcineva aici; toți, atât buni, cât și răi, sunt marionete și nu există nicio socoteală cu ei.

Singurul calcul este că Creatorul face binele printr-un om și răul prin altul. Dar în general, omul însuși nu are absolut nimic de-a face cu asta; i se dă o astfel de dorință, o aspirație și o îndeplinește.

Dar aici, când oamenii aud, văd, simt și înțeleg, ei și-au moștenit aspirațiile spirituale de la părinții lor care au fost studenți ai lui Baal HaSulam și sunt acum aproape de un ultim Cabalist atât de mare precum Rabaş…

Suntem deja într-o epocă complet diferită, într-un timp diferit, separați de toți marii Cabaliști anteriori, care reprezintă lanțul de la primul Cabalist Adam până la ultimul RABAŞ. Suntem într-o epocă complet diferită, era corectării universale.

Și prin urmare, dacă acei oameni care au auzit, au văzut și au înțeles toate acestea au acționat în așa fel încât nici măcar nu s-au tratat unii pe alții ca prieteni, și dintr-o dată, stăteau împreună, cântând cântece despre iubire, despre cum să-l revelezi pe Creator, deoarece prin aceasta omul pătrunde în lumea superioară, este evident o minciună flagrantă. Nu înțeleg!

Desigur, când m-am întors de acolo, mi-am dat seama că nu mai aveam nimic de-a face cu ei, absolut nimic! Și atunci l-am întrebat pe Rabaş: „Ce urmează?” El a răspuns că poate aveam nevoie de o altă comunitate.

Și apoi am început să caut oameni în Tel Aviv care sunt interesați de Cabala și i-am adus. Totuși, nici printre ei, oricât de mult am încercat să creăm o comunitate de prieteni, nimic nu a funcționat. Chestiunea este că eu nu eram pregătit și nici ei nu erau pregătiți. Au încercat să se unească între ei, să construiască ceva, dar nu a funcționat.

Singurul lucru care se poate spune este că în afară de grupul nostru, nicăieri altundeva nu putem studia serios și normal, nu doar Cabala (omul poate sta și studia singur), ci anume, să ne unim. Din păcate, nu spre fericirea și bucuria mea.

Aș vrea să văd întreaga lume presărată cu grupuri de oameni care studiază Cabala, fiecare independent, chiar independent de ceilalți, indiferent de metodă. Principalul lucru este să existe unificare, deoarece în unificare se revelează Creatorul.

Dar vedem că acest lucru nu se întâmplă. Sperăm că acest lucru se va întâmpla în grupul nostru, pentru că simțim de la congres la congres, de la lecție la lecție, cum ne îndreptăm spre unitate.

Din KabTV „Am primit un apel. Experimentul eșuat al cabalistului”, 19.09.2010

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Până în ziua de azi, omenirea încă percepe că există multe forțe, multe scopuri în lume, că nu există un singur gând, o singură forță, o singură dorinţă, un singur scop; că suntem conduși de diverse impulsuri, îndemnuri și că deasupra noastră stau numeroși “comandanți” și cauze pentru ceea ce se întâmplă.

Însă suferința, atât în ​​generațiile anterioare, cât și în ale noastre, pe calea bună cât și pe cea rea, purifică treptat Aviut (grosimea).

Tocmai pentru că pe de o parte, omul devine mai “grosier”, iar pe de altă parte investighează din ce în ce mai mult și ajunge să înțeleagă că este incapabil să înțeleagă și să investigheze, acest lucru îl aduce la revelația adevărului că nu înțelege cum este structurată creația. Aceasta îi oferă premisa de a cere revelarea Creatorului, la fel ca cererea care a apărut în Avraam.

Prin urmare, când Avraam a început să-L caute pe Creator, a fost singur. Mai târziu, i s-au alăturat și alții, cei despre care se vorbește în Tora, oameni care au înțeles această idee și au mers alături de el: fiii, nepoții și studenții săi care i s-au alăturat constant.

Toate acestea au devenit un sistem special pentru educarea generațiilor viitoare în cadrul grupului lui Avraam.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Fara categorie, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din ceea ce scrie Baal HaSulam în articolul “Arvut (Garanţie reciprocă)”, se pare că spiritualitatea este transmisă genetic. Odată, datorită meritelor strămoșilor, fiii lor au primit-o, iar acum și noi o primim. Ce înseamnă “meritul strămoşilor”? Este ceva transmis prin gene?

Răspuns: Atracția către spiritualitate nu este ereditară. Se afirmă clar, că Tora nu este moștenită. Deci, care este meritul strămoșilor?

Meritul lor înseamnă că în cadrul unui mare Aviut (grosime a dorinței egoiste), există scântei prin care chiar și omul cufundat în egoism profund simte o atracție către ceea ce se află deasupra egoului.

Dacă un suflet se află într-o stare de Aviut de gradul zero (Aviut de Şoreş), se simte în mod natural atras de spiritualitate, de Creator, de adeziune, de străduința pentru garanție reciprocă, pentru conexiune. De unde vine acest lucru? Din apropierea de lumini a calităților Kelim (vaselor).

În acest caz, nu sunt necesare acțiuni prealabile sau limitări speciale, deoarece este clar că în astfel de condiții primim Tora, viața spirituală și atingem dăruirea, care este simțită ca ceva special și exaltat într-un vas pur.

Dar când Kli-ul (vasul) are un grad ridicat de Aviut, adică dorința omului de a primi este mai dezvoltată, devine dificil de înțeles cum ar putea dăruirea să umple Kli-ul și să-i aducă satisfacție. Este greu de imaginat că respectarea Arvut – ieșirea din sine pentru a-l servi pe celălalt, pentru a te uni cu celălalt, pentru a te conecta în mod specific cu vasele lor pentru a le umple în locul propriilor dorințe – ar putea fi ceva bun sau elevat. Într-un Kli grosier, acest lucru nu este simțit ca ceva real.

Totuși, dacă acest Kli grosier este rezultatul dezvoltării vaselor “purificate”, atunci conține o parte pură, care a fost cu adevărat aproape de lumină și a îndeplinit condiția Arvut la nivelul de Aviut zero.

Și chiar dacă Kli-ul are acum un Aviut de gradul întâi (Aviut Alef), acesta are totuși o bază fundamentală numită “străbunii din interiorul său”. Omul poate fi trezit prin anumite acțiuni, sau alternativ, suprimat, ca și cum s-ar întoarce la Aviut zero.

Asta înseamnă “a folosi meritul strămoșilor”.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 08/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Trebuie să-i facem pe oameni să simtă că unitatea a devenit o a doua natură pentru noi. Până la urmă, ne unim și ne străduim să creăm un sistem comun de conexiuni care să ne modeleze într-o umanitate complet nouă.

Din această unitate ar trebui să apară conexiuni noi, mai clare și mai stabile între oameni, iar în cadrul lor, să înceapă să se formeze relații sociale la un nivel cu totul nou.

Chiar și noi întreprinderi, sisteme educaționale și sisteme media ar trebui să apară din această rețea. Sistemul interconectării noastre, bazat pe unitate și egalitate absolută, ar trebui să înceapă să genereze sisteme ale unei noi umanități, întemeiate tocmai pe formula interconectării și a egalității complete. Atunci vom deveni asemenea Forței superioare, pentru că nimeni nu va domina pe celălalt. În acest sens, ne vom asemăna pe deplin cu Creatorul.

Adevărul este că omenirea nu a avut niciodată ocazia să devină egală. Timp de secole, mulți s-au străduit pentru libertate, egalitate și fraternitate, înțelegând că acesta este idealul.

Dar nu am putut rezolva această problemă pentru că nu eram suficient de dezvoltați, iar în interiorul nostru, egoismul fierbea mereu. Câțiva idealiști s-au gândit la acest lucru, în timp ce restul încercau să extragă un câștig egoist din asta.

Acum, această problemă a devenit globală. Fiecare om, fiecare familie simte asta. Astfel, acum avem oportunitatea să regândim și redefinim totul, pentru că astăzi putem atrage Forța superioară și cu ajutorul ei, ne putem corecta.

Cu alte cuvinte, Congresele noastre vor deveni centre şi între ele, vom construi o comunitate tot mai largă de oameni care vor fi capabili să înțeleagă noua idee – o paradigmă complet nouă, o fundație complet nouă, pe care trebuie reconstruite toate instituțiile umane. Aceasta include industria, economia, sistemul bancar, relațiile umane, legăturile familiale, relațiile dintre copii și părinți și educația.

Tot ceea ce am făcut pe acest Pământ trebuie reconstruit în conformitate cu un sistem global de guvernare. Atunci vom deveni cu adevărat norocoși și fericiți.

Cred că Congresele noastre vor începe să transmită această idee în umanitate, şi oamenii își vor înţelege că aceasta este în esență o sursă de nouă înțelegere și cunoaștere prin care putem construi o viață mai bună.

Din KabTV “Am primit un apel. Congresul tuturor pământenilor”, 23.08.2010

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea a 92-a

Cum putem ajunge la rugăciunea pentru deficiența de a dărui?

Calea de a ajunge la rugăciunea pentru deficiența de a dărui se numește “Am trudit și am găsit”. Noi înșine nu ne putem ruga pentru deficiența de a dărui, deoarece este contrară naturii noastre. Nu avem cum să găsim o astfel de deficiență în noi înșine sau în realitatea noastră. Putem totuși, să ne rugăm doar pentru dorința de a dori să dăruim. Aceasta se numește “de la Lo Lişma  ajungem la Lişma”, atunci când facem o cerere, dar nu știm ce cerem.

De ce există ascundere? Ascunderea există astfel încât să cerem dorința de a dărui. Dacă am putea vedea ce înseamnă a dărui, nu am cere. Astfel, suntem împiedicați să știm ce înseamnă să dăruim, iar apoi devenim gata să facem o cerere. Dar cum putem cere ceva ce nu cunoaştem? La urma urmei, un vas se numește “cunoașterea vasului”, conștientizarea a ceea ce lipsește și abia atunci putem cere. Ni se spune că este posibil chiar să ceri Reşmot de departe, fără vreo dorință adevărată, și totuși să ajungi la “de la Lo Lişma la Lişma”.

De ce ar trebui să ne străduim să facem asta? Dacă am fi fost făcuți de la început doar din dorința de a primi, am fi fost incapabili să o facem. Dar, pentru că în interiorul nostru este o scânteie a dorinței de a dărui – o dorință coruptă în timp ce suntem captivi în dorința de a primi, de la sfărâmarea vaselor – putem aparent spune că vrem să dăruim. Simțim suferință și acest lucru ne permite să ne pregătim, până când ni se dă puterea de a dărui, ceea ce se numește “trecerea barierei (Machsom)”.

Cu toate acestea, toate aceste stări se desfășoară cu condiția să nu știm ce înseamnă a dărui. În consecință, putem înțelege nevoia de ascundere. Fără ea, nu am ajunge niciodată la o asemenea dorință. Ascunderea ne permite să cerem să facem ceea ce par a fi cele mai îngrozitoare acte, cele mai opuse dorinței noastre, pe care le percepem ca moarte reală.

De ce am face asta? În primul rând, ascunderea ne permite să facem asta. În al doilea rând, în interiorul nostru există o scânteie de dăruire care ne împinge să o dorim. Cu toate acestea, pe tărâmul acestei lumi, totul este fals, iar noi existăm în această minciună numită “timpul pregătirii”.

De ce există o astfel de etapă în care totul este vag și fals? De ce a creat Creatorul această stare? La ce contribuie ea? Această etapă nu există ca să ne străduim să ajungem la adevăr. Există, astfel încât din această minciună să comitem păcate intenționate și greșeli, pe care le putem folosi ulterior. Cu alte cuvinte, nu avem nevoie de faptele bune pe care le-am făcut aici, cum ar fi rugăciunea, munca și dăruirea, ci să comitem păcate. După acumularea de destule păcate, Creatorul vede că ne-am luptat și am eșuat de multe ori, apoi El ne ajută să trecem bariera.

Avem nevoie de aceste păcate intenționate. În afară de rău, nu luăm nimic cu noi în lumea următoare. Deci, dacă aşa stau lucrurile, pentru ce ar trebui să ne rugăm?

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea a 76-a

Ce face cel de sus după ce cel de jos ridică MAN?

“Prin aceasta, cel superior își ridică AHP. “Ridicare” înseamnă că cel de sus îi poate arăta celui de jos meritul și plăcerea care există în Kelim ale AHP pe care cel de sus le poate dezvălui. Astfel, din perspectiva celui de jos, rezultă că el ridică Galgalta Eynaim al celui de jos, iar prin aceasta, însuşi cel de jos vede meritul celui superior. Rezultă că cel de jos urcă împreună cu AHP al celui de sus.”

Toate nivelurile constau din zece Sfirot. Sfirot Keter, Hohma și Bina sunt numite „Galgalta ve Eynaim” (GE), iar Sfirot Zeir Anpin și Malchut sunt numite “Azen, Hotem, Pe” (AHP). Această structură se aplică tuturor celor superioare și inferioare. Cel de sus își coboară AHP (Zeiir Anpin și Malhut) în cel inferior și aparent le golește, ca și cum nu ar fi nimic în el.

Dacă AHP al celui superior este gol și lipsit de lumină, cel de jos simte gol. De ce cel de sus își golește AHP? Pentru ca cel de jos să-și poată corecta GE, deoarece AHP al celui de sus rezidă în GE al celui de jos – “vasele sale de dăruire”.

Ce sunt “vasele de dăruire”? Acestea sunt vase care nu vor nimic pentru ele. Dacă nu vrem nimic, nu simțim nimic gol. Prin urmare, golul provocat de cel superior este menit să-l ajute pe cel inferior să dobândească măsura corectă și să înțeleagă nivelul și măsura în care trebuie să-și corecteze GE.

Inițial, există un defect în GE al celui de jos. Cel de jos trebuie să aducă aceste vase într-o stare de “desfătare în milă” (Hafeţ Hesed), nedorind nimic pentru sine, vase de dăruire. Când aceste vase ajung în starea de desfătare în milă, cel de jos nu va mai deține o percepție negativă și golul celui superior. Așa se face că cel de sus îi arată celui de jos golul său și oferă o măsură pentru măsura în care cel de jos trebuie să se corecteze.

În starea noastră actuală, simțim un sentiment dur de gol, ca și cum nu am avea nimic. Aceasta este influența AHP al celui de sus. Nu ar trebui să respingem acest sentiment sau să ne negăm starea noastră. În schimb, ar trebui să adăugăm efort.

De aceea, este scris: “Fă tot ce este în puterea ta să faci”. Acest lucru se întâmplă astfel încât să adăugăm vase, ecrane și forțe care ne permit să simțim că, chiar și în starea noastră actuală, unde pare că cel de sus nu are nimic, începem brusc să simțim că cel de sus conține totul. Cel de sus este perfecțiunea; nu-i lipseste nimic. Această realizare nu se datorează faptului că devenim indiferenți din cauza lipsei de vitalitate, ci pentru că cel de sus este în mod inerent bun, conține totul și nimic nu-i lipsește.

Filed under: Fara categorie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Conștientizarea că „Nu există nimeni în afară de El” m-a adus în starea în care analizez orice eveniment din viața mea din acest punct de vedere și încerc să aflu în ce scop mi se întâmplă. Ca urmare, eu exist în astfel de analize tot timpul. Este asta normal?

Răspuns: Cea mai bună analiză a stărilor noastre este aceea în care îmi amintesc că „Nu există nimeni în afară de El” și mă poziționez doar în raport cu această stare. În acest fel, mi-am ales următorul pas.

În ceea ce privește „Nu există nimeni în afară de El”, trebuie să fiu constant în analiză. În plus, în toate gândurile, dorințele mele, în orice stare, trebuie să înțeleg că Creatorul introduce tot ceea ce am în mine. Acum, după ce am stabilit că Creatorul a insuflat totul în mine, reacția mea la ceea ce se întâmplă – acesta voi fi eu.

Desigur, la început declanșează în mine o reacție automată, animalică, chiar dacă am înțeles că toate acestea vin de la Creator.

Dar apoi mai târziu, vine o reacție spirituală, dar numai în cazul în care sunt conectat cu grupul și împreună cu ei îmi elaborez reacția pentru orice stare. Aceasta este deja o reacție conștientă la nivel uman (Adam).

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – “Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La fiecare început omul trebuie să o ia de la capăt, să accepte împărăția cerurilor (“Rabaș – Art.6, 1991-Ce înseamnă în muncă Păstorii vitelor lui Avraam și păstorii vitelor lui Lot Cattle,”?).

În fiecare moment în timp, chiar dacă suntem conectați la Creator și simțim că totul este direcționat de El și provine de la El, fie că este natura minerală, vegetală, animală sau umană, trebuie să-mi amintesc că toate cele patru tipuri de natură sunt percepute în cadrul dorinței mele, pe patru straturi, cunoscute sub numele de HaVaYaH sau Yod-Hey-Vav-Hey.

În cele din urmă, tot ceea ce percep, percep ca venind de la Creator.

În tot ceea ce mi se întâmplă, trebuie să accept „împărăția cerurilor”, adică ea vine direct de la Creator – cum o percep, cum mă umple și cum îmi modelează percepția despre lume într-o imagine specifică și cum mă raportez la aceasta.

Din acest motiv, fiecare acceptare a împărăției cerurilor este considerată un nou discernământ. Adică, acum el primește o parte din spațiul liber care era lipsit de împărăția cerurilor și admite acel loc gol și îl umple cu împărăția cerurilor, adică cu sentimentele, cunoștințele, puterea, dorințele și intențiile sale. Făcând acest lucru, el adaugă sursa percepției sale despre lume.

Rezultă că acum el a rezolvat un lucru nou, care nu exista înainte să îşi asume acel loc gol și să-l umple cu împărăția cerurilor. El își umple lumea cu autoritatea Sa, în timp ce realizează că Creatorul se află în imaginea acestei lumi și dorește ca el să o perceapă și să o simtă în acest fel. Nu există nimic care nu poate fi atribuit Creatorului.

Acest lucru este considerat ca ridicarea unei noi scântei la Kduşa, ceea ce înseamnă că a luat încă un aspect al experienței sale în lume și l-a atribuit Creatorului. Esența muncii noastre este să raportăm la Creator continuu tot ceea ce simțim, percepem, gândim și înțelegem. De acolo, întregul progres continuă în acest cadru.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să simt că sufletul meu este în grupul de zece?

Răspuns: Dacă mă deconectez de la grupul de zece și simt că fără el nu există aer, că tot ce era atât de important dispare, atunci sufletul meu este în grupul de zece.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.02.20, „Întrebări de la Kli-ul Mondial”

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Întrebare: Când lucrăm în grup, găsim bucurie în munca noastră pentru Creator. Cum putem fi siguri că Creatorul acceptă munca noastră?

Răspuns: Trebuie să simți asta. Dacă vă uniți între voi și în relație cu Creatorul, în timp ce doriți să-I dați totul, să fiți împreună cu El în toate, atunci veți simți că vă ridicați spre Creator și că El coboară la voi.

Din Lecția zilnică de Cabala 6/9/24, Scrierile lui Rabaș – Art.454 – “Cel care se roagă pentru prietenul său”

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→