Discuţii despre Treptele Scării, partea a 92-a

Cum putem ajunge la rugăciunea pentru deficiența de a dărui?

Calea de a ajunge la rugăciunea pentru deficiența de a dărui se numește “Am trudit și am găsit”. Noi înșine nu ne putem ruga pentru deficiența de a dărui, deoarece este contrară naturii noastre. Nu avem cum să găsim o astfel de deficiență în noi înșine sau în realitatea noastră. Putem totuși, să ne rugăm doar pentru dorința de a dori să dăruim. Aceasta se numește “de la Lo Lişma  ajungem la Lişma”, atunci când facem o cerere, dar nu știm ce cerem.

De ce există ascundere? Ascunderea există astfel încât să cerem dorința de a dărui. Dacă am putea vedea ce înseamnă a dărui, nu am cere. Astfel, suntem împiedicați să știm ce înseamnă să dăruim, iar apoi devenim gata să facem o cerere. Dar cum putem cere ceva ce nu cunoaştem? La urma urmei, un vas se numește “cunoașterea vasului”, conștientizarea a ceea ce lipsește și abia atunci putem cere. Ni se spune că este posibil chiar să ceri Reşmot de departe, fără vreo dorință adevărată, și totuși să ajungi la “de la Lo Lişma la Lişma”.

De ce ar trebui să ne străduim să facem asta? Dacă am fi fost făcuți de la început doar din dorința de a primi, am fi fost incapabili să o facem. Dar, pentru că în interiorul nostru este o scânteie a dorinței de a dărui – o dorință coruptă în timp ce suntem captivi în dorința de a primi, de la sfărâmarea vaselor – putem aparent spune că vrem să dăruim. Simțim suferință și acest lucru ne permite să ne pregătim, până când ni se dă puterea de a dărui, ceea ce se numește “trecerea barierei (Machsom)”.

Cu toate acestea, toate aceste stări se desfășoară cu condiția să nu știm ce înseamnă a dărui. În consecință, putem înțelege nevoia de ascundere. Fără ea, nu am ajunge niciodată la o asemenea dorință. Ascunderea ne permite să cerem să facem ceea ce par a fi cele mai îngrozitoare acte, cele mai opuse dorinței noastre, pe care le percepem ca moarte reală.

De ce am face asta? În primul rând, ascunderea ne permite să facem asta. În al doilea rând, în interiorul nostru există o scânteie de dăruire care ne împinge să o dorim. Cu toate acestea, pe tărâmul acestei lumi, totul este fals, iar noi existăm în această minciună numită “timpul pregătirii”.

De ce există o astfel de etapă în care totul este vag și fals? De ce a creat Creatorul această stare? La ce contribuie ea? Această etapă nu există ca să ne străduim să ajungem la adevăr. Există, astfel încât din această minciună să comitem păcate intenționate și greșeli, pe care le putem folosi ulterior. Cu alte cuvinte, nu avem nevoie de faptele bune pe care le-am făcut aici, cum ar fi rugăciunea, munca și dăruirea, ci să comitem păcate. După acumularea de destule păcate, Creatorul vede că ne-am luptat și am eșuat de multe ori, apoi El ne ajută să trecem bariera.

Avem nevoie de aceste păcate intenționate. În afară de rău, nu luăm nimic cu noi în lumea următoare. Deci, dacă aşa stau lucrurile, pentru ce ar trebui să ne rugăm?

Filed under: Fara categorie | Add Comment →