Comentariu: Spuneți că ar trebui să atribuim toate suferințele din lume faptului că nu acționăm corect.

Răspunsul meu: Omul ar trebui să spună: „Lumea a fost creată pentru mine, astfel încât, prin acțiunile mele interioare, să o pot corecta. Dacă lumea suferă, suferă din cauza mea. Dacă eu aș fi fost corectat, lumea nu ar mai suferi.” În acest fel, omul descoperă treptat realitatea care îl înconjoară. Acest lucru ne obligă și ne face responsabili pentru ceea ce se întâmplă.

Baal HaSulam afirmă că toate jafurile și crimele din lume au loc din cauza lui „Israel”. Dacă poporul lui Israel ar înțelege acest lucru, totul ar arăta altfel. Imaginați-vă: dacă am accepta acest adevăr, ne-am simți responsabili și vinovați.

Lumea nu a fost creată pentru ca noi să o corectăm. Lumea în sine nu este stricată, noi suntem cei stricați. Ce avem de corectat în această lume? Corectarea constă doar în intenţia de a dărui, aspect care ține de noi.

Omul nu trebuie să corecteze nici pietrele, nici copacii, nici animalele. Oare posedă acestea o intenție de a primi pe care trebuie să o transform într-o intenție de a dărui? Toate acestea există doar în interiorul nostru, în fiecare om. Aceasta este esența corectării. Nu există nimic de corectat în exterior. Omul nu poate corecta nimic, chiar dacă i se pare că ar putea.

Nu pot transforma intenția unui alt om într-una de a dărui, deoarece acest lucru ține de alegerea acelui om, de conștientizarea răului și de înțelegerea faptului că totul depinde de el și de orientarea sa către Creator. Nimeni nu are acces la acest aspect în afară de omul însuși; de aceea, acest lucru este numit „secretul Torei”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce acțiuni putem întreprinde pentru un prieten, în spiritul dăruirii?

Răspuns: Să spunem că îmi plac florile – atunci adu-mi flori. Dacă nu mă pot ridica să merg la studiu, trezește-mă și ajută-mă să ajung aici. Dacă știi că m-aș bucura să aud ceva de la tine, sună-mă! Dacă este important pentru tine ca și eu să mă gândesc acum la scop – lucru care se va întoarce ulterior și către tine sub o anumită formă (chiar și una egoistă, ceea ce este în regulă) – atunci sună-mă. Amintește-mi de asta. Orice lucru benefic în contextul scopului este binevenit.

Comentariu: Vedem că egoismul este cel care motivează aceste acțiuni.

Răspunsul meu: Da, acum vreau să ating scopul prin intermediul egoismului meu; și ce dacă? Dacă nu-l folosesc, ce-mi rămâne? Nu am nimic altceva, doar egoismul, și nu ar trebui să-mi fie rușine de el; dimpotrivă, trebuie să-l folosesc la maximum și să-l direcționez corect, din câte înțeleg eu. Apoi, treptat, mi se vor dezvălui direcția și puterea ego-ului meu, precum și disponibilitatea sa (sau lipsa acesteia) de a merge înainte. Aceasta se numește Lo Lişma.

Lo Lişma înseamnă că scopul meu – acela de a dobândi intenţia de a dărui – este un scop spiritual. Însă realizez acest demers cu intenția de a primi; adică vreau să dobândesc intenția de a dărui folosindu-mă de intenția de a primi. Înțelegi cât de contradictoriu este acest lucru? Dar nu am de ales, așa că urmez această cale.

Despre asta a scris Rabaş. Îți dorești spiritualitate? Vrei să muncești în această lume și să obții ceva în ea. Mai târziu ajungi să regreți și să vezi că nu are niciun rost să muncești pentru acele lucruri în lumea noastră, iar atunci îți dezvolți un egoism și mai mare. Te uiți la ceilalți oameni și te întrebi: „Oare asta e viață? Pentru asta trăim?” De ce să-ți irosești și să-ți consumi întreaga viață? Pentru ce? Chiar dacă faci milioane, ce rămâne la final? Îți vor ridica o statuie din aur? Urmărești să dobândești ceva mai măreț. Cu alte cuvinte, egoul crește; devine tot mai mare. Asta e bine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 243

Ce înseamnă să construim un sistem interior și unul exterior?

Trebuie construit un sistem interior și unul exterior, astfel încât cel mai înalt gând al nostru să fie acela că suntem conectați cu Creatorul în fiecare acțiune, gând și dorință din noi. Cum se realizează acest lucru? Printr-un gând, o dorință, o acțiune sau o activitate, la orice nivel.

Cum putem menține această stare în permanență? Este foarte dificil, dar posibil doar după ce Creatorul ne luminează în această privință. Totuși, putem aspira să rămânem constant în această stare; aceasta înseamnă să depunem măsura efortului cerută de Creator pentru a ne deschide ochii, astfel încât să-L putem vedea. Cum pot fi practicate aceste exerciții cât mai des posibil? Cum putem reveni la conexiune chiar în momentul în care aceasta dispare, fără a pierde timpul? În acest scop, este necesară atât o pregătire interioară, cât și una exterioară.

Pregătirea interioară constă în reflecția constantă asupra acestui lucru, în măsura capacității noastre. Pregătirea interioară este un fel de exercițiu lăuntric. Pregătirea exterioară presupune existența unor semne în jurul nostru care să ne reamintească ori de câte ori conexiunea a fost întreruptă. La fiecare câteva minute, ar trebui să existe un fel de „gong”, ceva care să ne trezească și să ne zguduie, amintindu-ne de acest lucru. Problema este că suntem astfel construiți încât, dacă auzim un gong la fiecare câteva minute, începem să-l ignorăm, și în cele din urmă, nu-l mai auzim. Uităm ce trebuia să ne reamintească acel gong.

Este exact ca atunci când citim un articol cu ​​nerăbdare, dorind să trecem mai departe. Motivul pentru care citim articolul este uitat. Trebuie să ne creăm constant semne, să căutăm puncte de sprijin (ceea ce se numește depunerea măsurii efortului) care să ne readucă la punctul de conexiune cu Creatorul prin intermediul unui semn exterior.

Practica interioară și cea exterioară ne permit să atingem măsura efortului necesară. Prin aceste intrări repetate în conexiunea cu Creatorul, prin revenirea mereu și mereu la acel punct – în tot felul de gânduri, acțiuni și dorințe, în tot felul de moduri – noi exercităm o presiune continuă asupra acelui punct. La pagina 70 a cărții Pri Hacham – Scrisori, acest lucru este descris ca o dorință pentru aceeași femeie, în același loc și în același timp, până când timpul însuși îi aduce omului Kdușa (sfințenia). Adică, până când i se deschide calea și pătrunde în spiritualitate.

Mesajul pe care Baal HaSulam îl transmite acolo este că ar trebui să ne concentrăm asupra acestui punct întreaga zi și întreaga noapte. El scrie acolo că omul trebuie să dorească legătura cu Creatorul așa cum un bărbat cuprins de dorință poftește doar acea iubire, rămânând orb la orice altceva. Toate exemplele lui Baal HaSulam sunt preluate din viața fizică, instinctuală, deoarece acestea ne instruiesc pornind de la planul în care existăm în prezent.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Trepte - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îți permite teama de viitor să adaugi ceva în plus, adică să privești această teamă din exterior?

Răspuns: Îmi pot privi teama din exterior doar dacă dobândesc o anumită calitate a Creatorului. Nu vorbim despre temeri de ordin animalic, deși o anumită reflectare a acestora există și acolo. Am nevoie de Kelim (vase) diferite pentru a-mi vedea și determina starea.

Dacă nu ar fi avut loc spargerea vaselor (Kelim) și dacă în suflet, în dorința de a primi, nu ar fi pătruns noi calități străine, nu am fi fost niciodată capabili să reacționăm, să gândim sau să ne privim pe noi înșine într-o manieră cât de cât obiectivă. Însă acum, omul se poate vedea puțin, ca și cum s-ar privi din exterior.

Aceasta este o consecință a spargerii vaselor. Animalele nu au această capacitate, dar oamenii o au. Cu cât oamenii sunt mai evoluați (mă refer la nivelul animalic), cu atât se pot privi mai mult din exterior și se pot analiza. Psihologia și alte științe se bazează pe acest lucru. Nu este nevoie să studiezi Cabala pentru a face asta.

Dar de unde provine această capacitate? Ca urmare a spargerii din noi, vasele noastre animalice au dobândit calități care ne fac oameni, și nu animale.

Percepem trecutul și viitorul din prezent și ne putem privi, ne putem examina – ca și cum am fi obiectivi, din exterior – exact așa cum fac psihologii. De exemplu, Freud a scris despre sine ca și cum s-ar fi observat din exterior, explorându-și propriul comportament din copilărie și până în momentul în care a devenit psiholog.

Această abordare poate fi dezvoltată pentru întreaga creație și pentru întreaga omenire dintr-o perspectivă spirituală, din perspectiva Creatorului. Atunci când omul traversează Machsom (bariera spirituală) și dobândește un vas spiritual (Kli) în care se separă de propriile dorințe, de grija față de sine și de tendința de a atribui totul propriului „Eu”, acceptând în schimb perspectiva Creatorului asupra sa, aceasta reprezintă cea mai obiectivă formă posibilă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se va întâmpla atunci când întreaga lume va ajunge la sfârşitul corectării (Gmar Tikun)?

Răspuns: Sfârșitul corectării înseamnă că toate sufletele își vor atinge corectarea finală și vor deveni egale în calitățile lor cu Lumina infinitului, așa cum erau la început.

Ele nu devin Lumina Infinitului, ci prin acțiunile lor, devin echivalente cu Lumina, care este numită Creatorul.

După aceea, totul abia începe, deoarece până în acest punct nu făceai decât să-ți corectezi Kelim (vasele), în timp ce ulterior dispui deja de toate definițiile interioare necesare pentru a continua munca.

Acum poți fi numit adult, egal cu Creatorul. Devii echivalent cu El în calitățile tale, iar El te acceptă ca partener absolut egal pentru ceva despre care nu știm nimic în prezent. Acestea sunt deja tainele Torei.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul lui Rabaş, „Klipa [coaja] care precede fructul”, el vorbește despre dobândirea de Kelim (vase), în timp ce munca noastră cea mai importantă ar trebui să se desfășoare în sfera dăruirii. Cum ar trebui să înțelegem acest lucru?

Răspuns: Articolul lui Rabaş tratează modul în care ne putem spori vasele de primire (Kelim) și modul în care acestea ne sunt oferite de Sus. La urma urmei, inițial, vasele noastre de primire sunt insuficiente chiar și pentru a primi plăceri în lumea corporală, darămite în lumea spirituală.

Un om obișnuit nici măcar nu are dorințe dezvoltate pentru plăceri corporale. Sunt dorințele sale bogate și intense? Își dorește el cu adevărat să câștige mai mulți bani, să devină important și celebru, să se bucure de mâncare și sex, să trăiască într-un palat? Câți astfel de oameni există?

De ce de regulă, omul se mulțumește cu puțin? Dorința de a primi nu vrea să îndure suferință, și prin urmare, în funcție de capacitățile individului, nu îi permite acestuia să-și dorească mai mult decât poate obține.

Dacă am continua în acest fel, am coborî constant tot mai jos, deoarece dorința de a primi funcționează, în general, astfel încât caut liniște și tihnă. Creatorul dorește să conducă întreaga omenire către scopul final, iar pentru aceasta avem nevoie de vase (Kelim) cu o capacitate infinită. Însă, dacă nu ar exista o dezvoltare venită de Sus, nu ne-am dezvolta deloc.

Am intra tot mai mult într-o stare de latență și stagnare, până la o inactivitate totală. Doar pentru că avem Reşimot (înregistrări informaționale) din întregul parcurs pe care sufletul l-a făcut de Sus în jos – iar aceste Reşimot se află în noi și se trezesc constant pentru a fi realizate – îmi doresc de fiecare dată lucruri noi și diferite: un lucru, altul, un al treilea – „Vreau, vreau, vreau…”

Prin urmare, dacă este vorba despre un om obișnuit, iar lumina înconjurătoare nu îl influențează în mod deosebit deoarece el nu face nimic pentru a o atrage, atunci, până când începe lumina să acționeze asupra sa, omul se dezvoltă pur și simplu „de la sine”. Cu toate acestea, privește diferența dintre evoluția umanității de dinaintea secolului al XX-lea și cea din timpul secolului al XX-lea. Ce diferență în toate privințele! Noi tehnologii, un nou mod de viață, revoluții, tot ce-ți poți imagina. Au avut loc două războaie mondiale. Stai să vezi ce se va mai întâmpla acum, în secolul al XXI-lea. Ar fi mai bine să nu fim nevoiți să asistăm la asta.

Și toate acestea se întâmplă din cauza Reşimot (însemnări/amintiri spirituale) care îl îndeamnă și îl împing pe om înainte. Însă, pentru cel care a pășit pe calea noastră și a început să atragă spre sine Lumina Înconjurătoare cu o forță sporită, Reşimot se realizează foarte rapid – nu în decurs de 20-30 de ani, ci într-o zi sau două, sau chiar mai puțin! Nouă ni se pare că așa ceva nu e posibil, dar tocmai așa stau lucrurile. Este un fapt.

Privește ce înseamnă 2.000 de ani în comparație cu un singur secol, cel al XX-lea! Nu înseamnă nimic. Același lucru este valabil și pentru o singură zi din viața noastră comparativ cu 30 de ani din viața altui om. Ce face de obicei, un om obișnuit de-a lungul vieții sale? Practic, nimic. Dar noi? Câte nuanțe prelucrezi în mod conștient în percepția ta asupra spiritualităţii?! Nu-ți dai seama. Un minut din viața ta (sau chiar mai puțin!) poate echivala cu întreaga viață a altcuiva.

Iar acum, întrebarea este cum să accelerăm și mai mult acest proces. Nu înțelegem în ce măsură spiritualitatea este incomparabilă cu corporalitatea. Dacă, timp de 30 de ani, muncești intens astfel încât o secundă să devină echivalentă cu o mie de ani, atunci există posibilitatea să-ți închei această viață cu succes. Înțelegi acum cât de mult depășește spiritualul planul corporal? De un număr infinit de ori.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „vom face și vom auzi”?

Răspuns: „Vom face” înseamnă să săvârșim acțiuni care transcend rațiunea, iar apoi „vom auzi” – adică vom primi corectarea, după care vom putea auzi, în Kelim (vasele) de Bina ceea ce Creatorul dorește cu adevărat să ne transmită. Însă, înainte de a săvârși acțiunea, înainte de a crea Kli-ul (vasul), este imposibil să primești lumini și să înțelegi despre ce este vorba.

Vrei să simți spiritualitatea, să faci ceva în plan spiritual, dar ți se spune: nu ai Kelim (vase) pentru asta. Ce înseamnă că nu ai Kelim? Înseamnă că nu înțelegi deloc ce este spiritualitatea. Ți se pare doar că ți-o dorești. Spiritualitatea este complet diferită de ceea ce îți imaginezi tu.

Este ca și cum ai spune că vrei un pahar cu apă, când de fapt nu vrei apă obișnuită, ci Coca-Cola, doar că nu știi cum se numește aceasta în realitate. Noi nu știm ce înseamnă „de dragul dăruirii”.

Spiritualitatea înseamnă că nu există „eu”. „Eu”-ul meu este complet anulat; el lucrează cu dorința altui om și îi slujește doar lui. Aceasta se numește spiritualitate. Îți dorești acest lucru?

Chiar dacă încerci să ți-l imaginezi în măsura în care îți permite nivelul tău, vei vedea că nu suferi cu adevărat din cauza lipsei acestuia, iar o clipă mai târziu vei abandona acest gând și nu te vei mai întoarce niciodată la el.

Se spune: „Vom face și vom auzi”. Chiar dacă încă nu îți dorești spiritualitatea, dar tinzi să o atingi, mai întâi trebuie să treci printr-o corectare „de dragul dăruirii”. Aceasta se numește acțiune: „Vom face”.

Desigur, nu tu ești cel care săvârșește această acțiune, ci Creatorul; totuși, trebuie să depui un anumit efort, iar în schimb vei primi ceva opus dorinței tale egoiste. Dar nu ceea ce ai cerut, ceea ce ai vrut și ai intenționat să primești. Nici măcar nu ți-ai fi putut imagina că vei primi așa ceva. Dar asta nu înseamnă că El te înșeală. În funcție de Kelim (vasele) și dorințele tale, depui eforturi, dorind să „înghiți” atât această lume, cât și lumea viitoare. Îți dorești toate acestea, iar El îți oferă brusc ceva complet opus; El șterge din tine toate dorințele legate atât de această lume, cât și de lumea viitoare, și te transformă într-o ființă complet diferită.

Totuși, acest lucru nu înseamnă că El recurge la vreo manevră înșelătoare. Pur și simplu, la capătul drumului, tu însuți dorești ca El să te corecteze, așa cum este scris: „Și fiii lui Israel au strigat”. Căci nu te mai identifici cu dorința ta de a primi, ci dorești cu adevărat ca El să o corecteze.

Constați că nu ai nimic altceva, dar „punctul din inimă” a crescut atât de mult pe fundalul dorinței de a primi, încât pornind de la el, poți deja să-ți evaluezi dorința de a primi și să dorești cu adevărat ca aceasta să se schimbe.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaş – Art.355-Cel care nu are fii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când studiem Cabala, privim spre scopul final, nu spre mijlocul procesului. Dacă scopul final este o stare în care vreau să fug de mine însumi și să nu mă mai gândesc la mine, întrucât toate dorințele mele îmi provoacă suferință, atunci de ce, în mijlocul procesului, nu pot alege un astfel de mediu care să-mi facă „spălarea creierului” de dimineața până seara?

Răspuns: Minunat! Acum înțelegi ce este ieșirea din Egipt. Este momentul în care vrei să fugi de tine însuți, de țara Egiptului, de Faraon, de suferință, de absolut totul. Aceasta nu mai este doar o simplă suferință, ci o oroare reală. Ești gata să fugi și atât. Acesta este sfârșitul dezvoltării noastre în cadrul lumii materiale. Din această stare, deja este posibil să treci în spiritualitate.

Cum poți accelera parcursul? Spui: „Bine, acum mă aflu la jumătatea dezvoltării mele în Egipt. Am trecut prin cei șapte ani de belșug și încep să intru în cei șapte ani de foamete. Situația nu mi se mai pare plăcută sau agreabilă. Vreau să accelerez dezvoltarea”. Te rog, fă-o! Ți se spune că acest lucru este posibil.

Ce înseamnă să o accelerezi? Înseamnă să parcurgi aceleași etape mai repede. Dar sunt aceleași etape; nu ești capabil să sari peste niciuna dintre ele. Când vorbim despre scurtarea drumului, ne referim la scurtarea duratei în timp, nu la scurtarea distanței sau la omiterea unor trepte. Saltul are loc la nivelul conștientizării, în viteza cu care sunt recunoscute stările.

Se spune că prin intermediul grupului, poți face acest lucru foarte repede. Fă-o! Ți se oferă această oportunitate. Dacă această oportunitate nu ar exista, dacă accelerarea ar fi imposibilă, nu ți s-ar fi oferit deloc această înțelepciune. Atunci, dezvoltarea ar fi decurs sub influența forțelor de Sus și atât.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 239

De ce ar fi eliminată rezistența corpului dacă aceasta este de fapt, o parte necesară a procesului?

Rezistența corpului nu dispare doar prin simpla afirmație că totul este spre bine. Spunând acest lucru, noi, ca să zicem așa impunem o restricţie. Nu dorim să primim doar corpul; dimpotrivă, dorim să-l primim împreună cu calitățile Creatorului care se află în opoziție cu el, astfel încât noi, Creatorul și întreaga Sa metodă să existăm împreună. Atunci, extragem un beneficiu din acea stare.

Nu obținem nimic cufundându-ne exclusiv în rezistență și în calități negative, atunci când nu există nimic care să li se opună. Uneori pare că suferința intensă aduce rezultate, dar acest lucru nu este adevărat. Nu există nicio poruncă de a suferi, nici măcar pentru o singură secundă. Suferința este o problemă a corpului, a Klipot  (coji/învelișuri), care ne induc constant în eroare, făcându-ne să credem că, prin suferință, reușim să obținem ceva.

Afirmația „Este o mare Miţva (poruncă) să fii plin de bucurie” este absolut adevărată. În momentul în care putem trece la starea de bucurie, nu trebuie să ne gândim că nu am simțit încă suficientă suferință, că trebuie să ne cufundăm și mai adânc în suferință, în adâncurile înclinației către rău, în adâncurile creației. Nu se obține nimic din înclinația către rău sau din suferință.

Omul trebuie să se bucure și să nu considere bucuria drept frivolitate. Dacă, în fața suferinței, trecem imediat la bucurie, aceasta nu este frivolitate. Oricum, suferința va reveni curând, iar noi vom ieși din ea din nou, și tot așa, la nesfârșit. „Și din Sion…”, adică din ieșirea din suferință, „va ieși Tora”. În caz contrar, provocăm distrugere.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate vizualiza cel mai bine conceptul de dăruire?

Răspuns: Doar depunând eforturi în această direcție. Cum altfel s-ar putea clarifica ce este dăruirea? Investește efort în ea; dă dovadă de sârguință. Pe scurt, fă acest lucru din momentul în care auzi că există așa ceva precum dăruirea.

Să știi că în această dăruire se află Creatorul,, conceptul de „semen” (cel care este în afara ta), grupul, studiul și lumile superioare – tot ceea ce îți poți imagina, cu excepția egoului tău. Nu este ceva mărunt. Dimpotrivă, este tot ceea ce se află în afara ta.

Capacitatea ta de a te raporta la ceva și de a simți acel lucru ca și cum ar exista în afara ta se numește dăruire. Începe să clarifici acest aspect. Astfel, cel puțin, nu vei greși. Când se menționează „Creatorul”, se face referire la calitatea dăruirii. Dacă investești exact acest sens în cuvinte de fiecare dată, îți va deveni imediat clar cât de mult te minți pe tine însuți și în ce măsură ți-L imaginezi în mod eronat.

În locul oricărui concept, termen sau acțiune pe care dorești să le discuți în legătură cu Creatorul, poți folosi cuvântul „dăruire”. Spui „Mare, puternic și înfricoșător” – iată cum apare conceptul de dăruire în opoziție cu dorința de a primi.

Aceasta este esența sărbătorii de Roș HaŞana („Capul Anului”): să clarifici acest concept și să-l plasezi în fruntea drumului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/09/26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaŞana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→