Starea din care începem munca spirituală este atingerea dorinței corecte. Midraş ne spune că atunci când Creatorul s-a îndreptat către fiecare dintre dorințe, niciuna dintre ele nu a fost de acord să primească forța corectării, cu excepția unei dorințe speciale. Această dorință simțea că este opusă Creatorului și nu căuta egalitatea cu El, ci doar simţirea prezenței Sale. După spargerea Kelim, această dorință a ajuns să fie numită „Israel”.

De ce națiunile lumii nu au fost de acord? Națiunile lumii sunt acele dorințe care nu simt prezența Creatorului în raport cu ele însele, o prezență care le-ar putea conduce la aspirația și la intenția corectă.

Din aceasta, vedem că există și o muncă imensă de procesare și purificare a dorințelor pentru a le aduce la dorințele corecte, autentice, care sunt numite Klipot, adică dorințe îndreptate spre sfințenie, vizând tocmai concepte spirituale. Când omul ajunge la astfel de dorințe, el intră în contact cu calitatea de Israel, nu încă în forma sa corectată, ci în forma Achoraim a sa (partea posterioară). Cu toate acestea, el aparține deja calității numite Israel.

Israel este cel care se simte necorectat, opus Creatorului, și din această stare începe să înțeleagă că echivalența de formă cu Creatorul trebuie să devină scopul său.

Cine nu se simte necorectat și are nevoie de corectare se numește neevreu (Goy). El nu are nevoie de Tora, adică de lumina corectării care îl întoarce pe om la sursă. El spune: „De ce avem nevoie de ea?” Și așa rămâne până când partea creației numită Israel se corectează și primește Tora, devenind astfel „o lumină pentru națiuni”.

Din Israel, Hisaron (deficiența) corectă se răspândește la toate celelalte dorințe, deoarece atunci este dezvăluită includerea reciprocă a tuturor dorințelor una în cealaltă. Drept urmare, aceste dorințe, numite națiunile lumii (Goyim), încep să dorească ceea ce le permite să ajungă la corectare – Tora.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 202

Cum ajungem la dăruirea către Creator?

Putem ajunge la dăruirea către Creator prin mica societate pe care o construim. Dăruim prietenilor noștri, prietenii ne dăruiesc nouă și împreună formăm un grup. Așa cum, la sfârșitul corectăriii, sufletele noastre sunt conectate la nivel spiritual, tot așa încercăm să ne conectăm aici și să ne ridicăm cu adevărat la acea stare.

Procedând astfel, atragem lumina înconjurătoare (Or Makif) în această lume, și într-un fel, îl obligăm pe Creator să crească iluminarea, fie prin propria noastră atracție a luminii înconjurătoare, fie prin lumina care vine de la Creator într-un alt mod.

Cu toate acestea, doar dorința noastră de a atinge scopul creației neutralizează atitudinea aparent negativă a Creatorului față de lume. Apoi, Creatorul nu trebuie să trezească lumea la corectare prin suferință.

Nicio activitate bazată exclusiv pe relațiile directe dintre oameni nu va ajuta, adică dăruirea către alții fără nicio legătură cu Dumnezeirea. Orice formă de dăruire la nivelul la care o omul există în prezent, dacă este deconectată de Creator, este ineficientă. Trebuie să ne implicăm în dăruirea către ceilalți doar cu intenția de a ajunge la dăruirea către Creator.

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” trebuie conectat exclusiv la corectare. În articolul „Ultima generație”, Baal HaSulam explică faptul că acesta este motivul prăbușirii sistemelor precum cele din Rusia. Au luat idealul dăruirii către ceilalți și l-au detașat de Creator. Același lucru s-a întâmplat și în kibuțuri și alte societăți cooperative. Au separat idealul de rădăcina și scopul său spiritual, transformând dăruirea într-o valoare în sine. Acest lucru a dus la prăbușirea completă a acelor sisteme.

Cu alte cuvinte, dăruirea către ceilalți, atunci când este deconectată de dăruirea către Creator și de scopul creației, este nealiniată cu adevăratul scop, și în cele din urmă, duce la distrugere. Care este scopul corecției? Este o stare în care fiecare gând, acțiune și respirație este conectată la scopul creației. Orice este deconectat de acest scop nu are o existență adevărată și este considerat lipsit de viață. Cu toate acestea, atunci când ajungem la o stare în care totul în viața noastră este conectat la sfârșitul corectării, nimic nu ne limitează și atingem o formă de viață veșnică. Înțelepciunea Cabala este metoda de a învăța cum să atingi această stare.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Prin exil, ei [copiii lui Israel] vor simți nevoia de a fi doar într-o stare de dăruire, prin care vor fi răsplătiți cu Dvekut cu Creatorul. Astfel, suferința exilului îi va reforma (Rabaş, Articolul 27, 1986 „Creatorul şi Israel au plecat în exil”).

Am fost creați cu vase de primire, care sunt opuse Creatorului. Întrucât Creatorul dorește să ne aducă mai aproape de El conform legii echivalenței de formă, El ne este revelat doar în măsura în care noi devenim similari cu El. Prin urmare, omul este numit „Adam”, din cuvântul „Edomeh”, „Voi fi similar Creatorului”.

Atât timp cât dorințele unui om nu au fost corectate încă, deoarece el nu a atins starea de echivalență de formă, similaritatea calităților sale cu calitățile Creatorului, acele dorințe rămân opuse Creatorului. Totuși, chiar și cel care încă posedă calități opuse Creatorului, dar în același timp se străduiește să adere la El, este deja numit „Israel” („Yaşar-El”, direct către Creator).

Totuși, adevăratul „Israel” este gradul de echivalență de formă. Celui care îl atinge, Creatorul i Se revelează în mod corespunzător, iar aceasta semnifică faptul că amândoi au ieșit împreună din exil.

Așa cum omul iese din exil, adică din Kelim ale sale necorectate, tot așa și Creatorul iese din exil dezvăluindu-se acelui om în aceeași măsură. Dar, în măsura în care omul rămâne în exil în anumite dorințe sau chiar parțial în cadrul unora dintre ele, în aceeași măsură Creatorul îi rămâne ascuns.

Gradele de ascundere sau revelare a Creatorului față de noi sunt numite lumi (Olamot, din cuvântul „Alama”, ascundere). Creatorul este revelat doar în conformitate cu dorințele corectate ale omului. Aceasta determină unde se află omul pe scara spiritual, în raport cu Creatorul.

În total, omul posedă 620 de dorințe. Cu alte cuvinte, există 620 de acte de corectare care îl separă de Creator, 620 de corectări pe care trebuie să le împlinească pentru a-și corecta dorințele, a le împlini și prin urmare, a atinge adeziunea cu Creatorul. Prin urmare, omul iese din exil și – prin dobândirea dorinței de a ajunge în țara lui Israel (Ereţ Israel), așa cum este scris – intră în ea și locuiește acolo, adică în locul unde Creatorul locuiește întotdeauna.

În țara lui Israel trăiesc poporul numit „Yehudim” (evrei), care sunt în unitate (Yichud) cu Creatorul, un popor ale cărui dorințe sunt îndreptate exclusiv către Creator. În afara acelei țări locuiesc „națiunile lumii” ale căror dorințe sunt împrăștiate și dispersate printre tot felul de pofte și pasiuni pentru diverse plăceri.

Cu alte cuvinte, cele 620 de dorințe ale omului, care sunt îndreptate către sine însuși sunt numite „națiunile lumii”. În măsura în care el le corectează în dorințe de a dărui Creatorului, fiecare dintre ele îl transformă dintr-un neam (Goy) într-un Yehudi, adică devine un Ger (un convertit la iudaism). În acest fel, fiecare dorință corectată se ridică la gradul Creatorului.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26,, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În cartea Pri Haham, Rabaş numește caliatea mândriei, forța distrugerii. Ce pot face? Pe de o parte, trebuie să păstrez această forță; pe de altă parte, nu mă pot adresa Creatorului până când această forță nu este sub controlul meu deplin, deoarece numai după ce o depășesc Îi pot cere ceva.

Trebuie să mă suprim, să ajung la o stare de coborâre a „eului” meu și de exaltare a Creatorului, dar sunt incapabil să fac acest lucru. Prin urmare, inima de piatră nu poate fi corectată până la corectarea finală  (Gmar Tikun).

Poți corecta acest lucru cu forța suplimentară pe care o primești de la grup. În acest caz, forța grupului este ceva special, ca și cum ar fi în afara relației dintre om și Creator.

Aceasta este o forță suplimentară pe care o pot folosi ca ajutor extern. Nu aparține nici „existenței din absență”, nici „existenței din existență”, nici omului, nici Creatorului, ci ca și cum ar aparține unui al treilea lucru care există în natură.

Din moment ce mândria mă pune, ca pe Faraon, împotriva Creatorului, nu se mai poate face nimic în privința asta. Numai din exterior pot primi forță suplimentară, care îmi va oferi oportunitatea de a-mi suprima „Eul” și de a mă îndrepta către Creator. Altfel, Faraonul va striga: „Cine este Creatorul ca să-L ascult?” Indiferent câte plăgi mi se vor arunca, nimic nu va ajuta.

Prin urmare, Rabaş subliniază că doar forța grupului ne poate ajuta. Baal HaSulam scrie că viitorul nostru fericit depinde de acesta. Fără ajutorul grupului, stau ca un zid împotriva Creatorului, incapabil să fac nimic. Creatorul nu vrea să fie primul care mi se revelează, pentru că, procedând astfel, El mi-ar suprima „Eul” și eu pur și simplu m-aș anula în fața Lui.

Pot să-I cer Creatorului să mi Se reveleze astfel încât „Eul” meu să fie suprimat prin propriile mele eforturi, iar acțiunile Sale să fie un răspuns la acțiunile mele? Acest lucru se poate realiza doar prin obținerea de ajutor extern.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Despre muncă se poate discuta doar acolo unde există loc pentru muncă. La ce poate lucre omul? Singurul lucru care există în toată creația este dorința de a primi. Cum a creat Creatorul dorința? Prin faptul că S-a îndepărtat de ea, și ca rezultat a rămas un loc gol. Aceasta este dorința de a simți prezența Creatorului. Acesta este primul Kli.

Desigur, acest Kli încă nu are nicio independență, ci doar o nevoie (Hisaron) de prezența Creatorului. Creatorul este întreaga natură, iar Kli-ul este copia sa, Hisaron al acestei naturi. Și ce dacă? La urma urmei, încă nu există creație, deoarece creația este ceva independent, ceva care acționează în afara programului Creatorului, în afara dorinței Sale.

Ce înseamnă „în afara”? Opus Creatorului, opus Lui. Cum poate această dorință, creată datorită prezenței Creatorului și fiind amprenta Lui în care nu există absolut nicio independență și care nu simte nimic separat de Creator în sine, să dobândească o calitate care este complet independentă de El?

Întrebarea este: dacă de la bun început există o singură forță, o singură dorință, cum poate ieși din ea o alta, complet separată de ea? S-ar părea că trebuie să existe o oarecare conexiune, însoțită de control, observare și îndrumare. Dar în acest caz, cum putem numi o creație ceea ce la un anumit stadiu s-a separat de Creator, dacă inițial nu a existat?

În acest scop, Creatorul a creat o stare în care există simultan două calități: a Lui și calitatea opusă Lui. Din compararea acestor două calități, a apărut creația. Creația este rezultatul simțirii Creatorului și al absenței acestei simțiri. Atitudinea față de prezența Creatorului, bazată pe diferența dintre „a simți” și „a nu simți” Creatorul – aceasta este creația.

Creația se numește ecran, intenție și desigur, a fost formată din Hisaron. Dar aceasta  trebuie să fie specială: lipsa simțirii prezenței Creatorului se dezvoltă într-o nevoie de a simți Creatorul și ajunge la dorința de a stabili o relație cu Creatorul Însuși.

Aici, există trei parametri: Hisaron, plăcerea și ceea ce stabilește relația dintre ele. Toate acestea se numesc Kli, lumină și ecranul dintre ele. Putem vorbi despre existența creației doar atunci când avem acești trei parametri. Dar dacă unul dintre ei lipsește, atunci conceptul de „creație” nu poate exista.

Astfel, totul depinde de dorința îndreptată către prezența Creatorului, de relația dintre aceste două entități diametral opuse. Omul este un Kli pregătitor, mai precis, nici măcar nu este un Kli încă, ci ceea ce trebuie să devină un Kli, o creație. Și dacă dorința corectă nu începe să se formeze în om, adică dorința pentru prezența Creatorului, atunci el nu poate să înceapă în munca sa să determine intenția: în ce formă este pregătit și este de acord cu prezența Lui.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Calitatea este mult mai importantă decât cantitatea. Există un număr infinit de plante în lume, totuși o singură floare este echivalentă cu întreaga materie minerală din univers.

Un animal este echivalent cu toate plantele din lume. Un om este echivalent cu restul naturii. Așa se manifestă diferența dintre gradele separate de un abis.

Dacă toate pietrele din univers ar fi adunate la un loc, ar fi imposibil să crească măcar o singură floare din ele. Căci o floare conține viață, adică dezvoltare, care nu există în materia minerală.

Dezvoltarea unei ființe umane însă, este complet unică și de neînțeles pentru viziunea obișnuită. S-ar părea că fiecare om posedă doar o forță foarte mică, totuși este de o calitate extrem de înaltă.

Prin urmare, un eveniment precum un congres, conexiunea noastră, dă o forță extraordinară. Ce sunt toate stelele din univers în comparație cu un singur gând uman?

Astăzi, oamenii de știință descoperă că gândurile noastre influențează procesele fizice, comportamentul particulelor elementare în accelerator. De fapt, gândurile noastre guvernează toate stelele, întreaga natură vegetală și animală. Toate acestea sunt consecința atitudinii, gândurilor și dorințelor unui om.

Prin urmare, se spune că toate părțile naturii sunt incluse în ființa umană și că nu există nimic în natură pe care noi trebuie să-l corectăm în afară de gândurile noastre. Făcând acest lucru, corectăm întreaga lume.

Lumina intră în această lume prin sistemul numit „Adam” (Om), căci acesta este deasupra oricărui alt lucru, iar lumina se răspândește de sus în jos. În măsura în care acest sistem este conectat sau, dimpotrivă, este divizat, adică corectat sau corupt, în aceeași măsură lumina trece la toate celelalte părți: mineral, vegetal și animal, și determină modul în care noi percepem lumea.

Prin urmare, se spune că întreaga natură este inclusă în ființa umană și se ridică și coboară împreună cu ea. Dacă mă urc și ating o conexiune mai mare cu ceilalți, corectând astfel sufletul comun, atunci prin mine o lumină mai puternică trece la întreaga natură și aceasta devine de asemenea, conectată într-o armonie mai mare.

Eu sunt centrul întregii naturi, iar în jurul meu sunt nivelurile mineral, vegetal și animal, iar eu determin corectarea lor. Când îmi termin corectarea, ele dispar și mi se alătură, căci toate sunt părți ale mele – reflecția mea.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/10/10, Baal HaSulam „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce se întâmplă dacă brusc, îți dai seama că te-ai înșelat? Și ți-ai pus deja toate cărțile în acest singur lucru. Ai găsit ceea ce părea a fi munca vieții tale, și dintr-o dată, se dovedește că te-ai înșelat.

Răspuns: Atunci trebuie să te investești dincolo de toate limitele în acel singur lucru care îți rămâne, în care acum simți și descoperi că te-ai înșelat, că nu este lucrul principal, și în afară de el, nu mai rămâne nimic altceva. Altfel, vei fi pierdut.

Întrebare: Tocmai aţi spus ceva ce nu este simplu. Aţi spus: „Înțelegi deja, acum simți că aceasta este o greșeală și totuși te investești complet în ea.” Peste rațiune?

Răspuns: Desigur. Dar asta doar dacă ești sigur că nu-ți mai rămâne nimic altceva, că ai dat acestei chestiuni totul, întreaga ta viață.

Întrebare: Și ce se va întâmpla atunci? Iată-mă, mergând în această gaură neagră.

Răspuns: Atunci Creatorul te va ajuta. Atunci trebuie să te ajute. În principiu, exact așa se întâmplă în Cabala.

Comentariu: Există tot felul de stări.

Răspunsul meu: Există multe stări, dar în final, cu toții ajungem la una singură.

Întrebare: Pentru ca Creatorul să te ajute?

Răspuns: Într-o stare de dezamăgire absolută față de tine însuți, față de Creator, față de chestiunea în sine, față de scop – față de tot!

Comentariu: După ce ți-ai investit întreaga viață în asta.

Răspunsul meu: Da, și când ajungi la o astfel de dezamăgire, atunci poți renunța la tot și vei vedea succesul.

Întrebare: Cabaliştii scriu că atunci când ai trecut prin toate porțile, rămâne o singură poartă: „Poarta Lacrimilor”. La asta faceţi referire?

Răspuns: Aceasta este dincolo de lacrimi.

Întrebare: Ai trecut deja de „Poarta Lacrimilor”? Deci, sfatul tău este să continui să lovești în acel punct până la sfârșit?

Răspuns: Dacă poți continua să lovești și să lovești, atunci acestea nu sunt încă porțile finale.

Întrebare: Deci această dezamăgire trebuie să fie acolo? Trebuie?

Răspuns: Absolut! Pentru că merge împotriva naturii umane însăși, împotriva modului în care Creatorul ne-a creat. Prin urmare, trebuie să fie o dezamăgire absolută.

Întrebare: Unde este mila superioară în toate acestea?

Răspuns: Este dincolo de acestea. Când Creatorul conduce omul prin toate aceste încercări, apoi dincolo de ele, omul dezvăluie mila superioară a Creatorului.

Comentariu: Ar trebui să fii un om foarte puternic.

Răspunsul meu: Nu. Cred că nimeni nu este puternic. Toată lumea este foarte slabă. Creatorul va face totul.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 01.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este grupul legat de „existența din absență” (Yeş mi Ayin)? De ce ar trebui să-mi ofere forțe cu care el nu are nicio legătură?

Răspuns: Grupul nu aparține lui Yeş mi Ayin, și prin urmare, îţi poate oferi putere suplimentară. Puterea grupului constă în conexiunea sa cu rădăcina noastră, unde toate sufletele sunt unite.

Prin urmare aici, în lumea noastră, prin acțiunile mele externe, pot trezi acele forțe superioare în care puterea „eului” meu nu este doar o forță individuală, așa cum este în lumea corporală, ci este inseparabil legată de alte 599.999 de astfel de forțe.

La rădăcina noastră, eu și toate celelalte suflete existăm la nivelul lui Adam HaRişon. Prin urmare, în timp ce trăiesc în lumea noastră, pot trage putere din rădăcina mea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La ce ar trebui să ne așteptăm de la poruncile Torei?

Răspuns: O „poruncă a Torei” constă în extragerea conceptului de „Tora vieții” din Tora, dobândind însăși viața. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în TES (Studiul celor Zece Sfirot). El nu se referă la studiu în sine, ci la rezultatul acestuia.

Întrebare: Să presupunem că oun om mătură podeaua în clădirea noastră sau lucrează în bucătărie. Se consideră acest lucru că studiază Tora?

Răspuns: Dacă fac ceva în bucătăria noastră și intenționez prin aceasta să obțin ceva în viața mea, atunci dorința care a apărut în mine în acel moment, înmulțită cu lucrul bun, benefic pe care l-am adus contribuţie grupului, adică înmulțită cu dorința colectivă a grupului de a atinge spiritualitatea, devine propria mea dorință.

Slujindu-mi prietenii, le dobândesc dorințele, mă includ în ele și apoi acele dorințe mă influențează și îmi direcționează propria dorință pe cursul corect.

Prin urmare, în timpul lecției intenționez să atrag lumina Torei care reformează din ceea ce studiez, nu să devin un mare înțelept sau altceva.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că fiecare are propria cale.

Răspunsul meu: Desigur!

Întrebare: De ce depinde?

Răspuns: În natura globală a umanității, suntem atât de diferiți încât, tocmai prin conexiunea noastră viitoare, vom crea o structură universală numită „Om” (Adam).

Întrebare: Va avea fiecare propriul loc?

Răspuns: Da.

Întrebare: Fiecare națiune?

Răspuns: Desigur! S-ar putea să mă învârt cu o viteză extraordinară, alții mai încet, iar alții chiar mai încet, este la fel cum în corpul nostru există sisteme care funcționează cu o viteză și o intensitate extraordinare, în timp ce altele funcționează mult mai lent. Puteți compara unghiile de la mâini și de la picioare. Unghiile de la mâini cresc cu aproximativ un milimetru pe săptămână, în timp ce unghiile de la picioare cresc cu aproximativ un milimetru pe lună. Fiecare are propriul ritm, chiar dacă este aparent același țesut.

Comentariu: Totuși, este un singur organism.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Ați menționat scopul. Este scopul același pentru toată lumea sau nu?

Răspuns: Scopul este același pentru toată lumea. Dar cine știe de fapt ce este? Dacă am ști că toți avem un singur scop, am fi de acord unii cu alții. Am începe să căutăm împreună cum să atingem acel scop.

Dar în schimb, simțim că fiecare are propriul său scop. Egoismul ne sfâșie și nu ne permite să simțim că trebuie să ne îndreptăm cu toții împreună către un singur scop.

Întrebare: Putem totuși ajunge la asta? Vom fi aduși spre acest scop unic sau nu?

Răspuns: Cred că trebuie clarificat din interior.

Întrebare: Care este acel scop?

Răspuns: Scopul este foarte simplu: să atingem sensul vieţii.

Întrebare: Și care este acesta?

Răspuns: Sensul vieții? Este să-i atingem sensul.

Întrebări: Deci se pune întrebarea și trebuie să o fac?

Răspuns: Când ating sensul vieții, mă simt absolut împlinit! Știu de ce exist. Știu cine mă guvernează, către cine mă îndrept, ce fac în fiecare moment al existenței mele și unde mă îndrept. Orizonturi mereu noi se deschid în fața mea. Mă simt ca un copil care a intrat în Disneyland. Și totul este incredibil! Totul este un basm! Așa ar trebui să se simtă omul atunci când dezvăluie planul Creatorului.

Întrebare: Are fiecare propriul sens al vieții sau nu?

Răspuns: Fiecare se va bucura de el în mod individual, pentru că așa suntem creați. Dar fiecare se va bucura de el din faptul că se conectează constant cu ceilalți. Revelația acestui „Disneyland” spiritual vine din faptul că dezvăluim din ce în ce mai mult conexiunile integrale dintre noi. Și acestea vor fi dezvăluite tocmai ca atingerea lumii superioare. Este o aventură serioasă.

Întrebare: Deci acum ați ajuns la concluzia că scopul unui om este să atingă lumea superioară?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este acesta scopul omului?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și ce este lumea superioară? Vorbim cu oameni care nu studiază Cabala. Simplu spus, ce înseamnă să atingi lumea superioară?

Răspuns: Înseamnă să atingi armonia interacțiunii tuturor forțelor complet diferite ale naturii. Și să simți acea armonie atunci când vezi cum toate problemele, acțiunile, gândurile, aspirațiile – totul, din toate timpurile – se unesc și totul se dovedește a fi armonios interconectat, atât de necesar unul pentru celălalt, încât revelarea acestei armonii este revelarea gândului Creației, planul Creatorului.

Întrebare: Și vorbiţi constant despre dezvăluirea relațiilor armonioase dintre oameni. Este și aceasta inclusă aici?

Răspuns: Desigur! Firește. Acesta este cel mai înalt grad al întregii acestei armonii.

Întrebare: Cel mai înalt grad? Că suntem cu toții conectați armonios?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și acesta este scopul vieții unui om – să descopere această armonie?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 8.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→