Întrebare: Nu am un buton pe care să-l pot apăsa pentru a începe acest proces. Trebuie să parcurg toate etapele pe care le-aţi descris. Când mă examinez și văd că tot ceea ce fac nu este pentru dăruire, ci pentru propriul meu interes, ce urmează? Conștientizarea răului nu apare prin intermediul intelectului.

Răspuns: Conștientizarea practică a răului – adică a faptului dacă intenția omului vizează primirea sau dăruirea – apare în principal prin eforturile depuse în cadrul grupului, prin studiu și prin diseminare. Cu cât omul investește mai mult în aceste activități, dorind în același timp să-și perceapă intenția, cu atât mai clar începe să o vadă datorită acelor eforturi. Fără o astfel de investiție, nu ar exista nicio modalitate de a-ți recunoaște intenția.

După spargerea Kelim (vaselor), fragmente din ecranele sparte au rămas în interiorul nostru. Trebuie să le simțim. Cum este posibil acest lucru?

Cândva, exista un ecran în fața luminii, iar ecranul și lumina erau egale. Acum, ecranul și lumina sunt opuse. Trebuie să simt această opoziție, astfel încât ea să mă determine să înlocuiesc ecranul spart cu unul corectat.

Cum se poate realiza acest lucru? Trebuie să întreprind acțiuni pe care le-aș desfășura folosind ecrane corectate. Aceste acțiuni sunt studiul, activitatea în grup și diseminarea. Nu avem la dispoziție alte acțiuni legate de ecran. Nu vorbesc despre a mânca mai mult, a bea mai mult sau a primi mai multe plăceri. Mai avem multe etape de parcurs până a ajunge la acele aspecte; acelea sunt acțiuni de primire.

Acțiunile de dăruire care pot fi asociate cu ecranele de dăruire sunt studiul, interacțiunea în grup și diseminarea. Dacă, în timp ce desfășor aceste acțiuni, mă gândesc la atitudinea mea față de mine însumi, față de prieteni sau față de Creator, văd imediat cât de departe sunt de dăruire.

În cazul altor acțiuni, cad rapid pradă unei iluzii și reușesc cumva să mă justific. Însă în cazul acestor acțiuni, nu pot face acest lucru. De aceea, înțelepții ne sfătuiesc să acționăm. Altfel, și eu aș putea sta într-un colț precum vreun mare cabalist – fără a merge nicăieri și fără a face nimic (deși în realitate, toți munceau, dar să presupunem contrariul) – și aș putea săvârși Yihudim („unificări”), practici specifice cabaliștilor.

Yihudim înseamnă că prin intermediul „ecranului” (Masach), omul se conectează cu Lumina superioară. Prin urmare, în această lume, ne rămân de îndeplinit doar aceste acțiuni. Trebuie să mă asigur că fiecare zi include studiul, diseminarea și munca în grup, concentrându-mă simultan asupra intenției – a scopului – din spatele a tot ceea ce fac.

Se spune că, dacă dorința mea de a mă apropia de Creator prin aceste acțiuni izvorăște din dorința propriului bine, dar totuși îmi amintesc de Creator și recunosc că nu mă gândesc prea mult la El, atunci această stare constituie ceea ce se numește Lo Lişma. Din această stare, eu cresc și mă apropii de scop.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 08/09/26, Rabaș – Art.40, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘În fiecare zi vor fi ca noi, în ochii tăi’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Rabaş scrie mult despre diferitele stări prin care trece omul.

Răspunsul meu: Când citești sau asculți articole, ori când îmi citești cărțile, nu poți stabili cum te vor influența acestea; nu poți determina direcția gândurilor tale. Și de ce ai face-o? Trebuie doar să accepți, să asculți, să treci totul prin tine, ca printr-o mașină de tocat, și atât. Informația intră prin urechi, dar ceea ce se întâmplă în interior nu este important. Nu contează deloc! Nu este treaba ta să stabilești cum ar trebui să funcționeze acest proces.

Exact despre asta m-a întrebat cineva online: „Cum dobândește omul o anumită calitate?”

Am scris: „Cum poate omul să determine ce calitate ar trebui să dobândească? De unde știi ce ți-e menit să atingi? Poate că îți va veni rândul să ajungi la asta abia peste un an? Între timp, trebuie să treci prin alte etape. Îți cunoști structura sufletului? Știi la ce ar trebui să te gândești chiar acum? Ți s-a încredințat o singură sarcină: fă ceea ce îți stă în putință.” Atragi lumina asupra ta; ea acționează asupra structurii tale.

Chimiștii știu că o moleculă mare este alcătuită din miliarde de părți, toate interconectate. În molecula spirituală, fiecare este conectat cu toți ceilalți. În viața materială, acest lucru ridică probleme. Totuși, în lumea materială, tindem să simplificăm totul. Dar fiecare element are propriul său caracter în cadrul aceleiași structuri: unul este mai mare, altul mai mic, iar conexiunile dintre ele se schimbă.

Structura este aceeași, dar fiecare parte are o masă diferită și se conectează cu celelalte în felul său propriu. Este ca și cum am avea cu toții același schelet, dar diferența constă în elementele interne, din interiorul oaselor.

Așadar, cum pot eu – într-un sistem atât de complex, în care la început nu simt, nu știu și abia dacă aud ceva – să determin ce anume este mai mult sau mai puțin corectat în mine? Ce absurditate!

Atunci, ce pot face? Nu pot decât să aduc o lanternă puternică; cu cât aceasta strălucește mai intens asupra acestei molecule mari, cu atât ea se va dezvolta mai mult. Nu pot decât să intensific strălucirea acestei lanterne cu ajutorul științei Cabala. Asta este tot! Nu putem face nimic altceva aici. Putem doar să intensificăm lumina care strălucește asupra structurii sufletului, depunând tot mai mult efort.

Începi să gândești și să compari lucrurile pentru că lucrezi atât cu mintea, cât și cu inima. Însă munca ta este, deja, rezultatul modului în care lumina înconjurătoare a acționat asupra ta, pregătindu-ți mintea și inima pentru această activitate. Nu ai cum să fi inițiat tu acest proces.

Dar, dacă dorești ca lumina să acționeze mai rapid data viitoare, nicio problemă. Această accelerare s-ar putea să nu fie tocmai plăcută: căderi, prăbușiri, ridicări. Totuși, nu poți scăpa de acest lucru; poți doar să-ți accelerezi dezvoltarea. Atunci când acționezi în cadrul acestei dezvoltări, atitudinea ta față de ea îți oferă o percepție diferită asupra procesului. Astfel, chiar și lucrurile negative ți se par bune. Le percepi ca atare, deoarece ele apar în fața simțurilor tale într-o lumină favorabilă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/08/26, Rabaș – Art.22, 1987-Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când omul conștientizează răul la un anumit nivel, nu își dorește nivelul următor. El dorește să-l corecteze pe cel actual.

Răspunsul meu: La început, omul pur și simplu nu vrea să rămână acolo unde se află. Vede că starea sa este foarte rea și își dorește un singur lucru: să iasă din ea. Prin urmare, Îl imploră pe Creator: „Fă ceva, orice; nu contează ce!”

El nu are nevoie de Tora, nici de vreo recompensă, de nimic. În acel moment, simte doar că suferă. Blestemă Cabala, grupul Bnei Baruch și ziua în care a ajuns aici; dar aceasta este o etapă scurtă, care trece într-o clipită.

Apoi totuși, începe să-și compare starea cu un nivel superior și înțelege că merită să tindă spre ceva mai bun. Egoismul său începe să lucreze din nou: „Bine, acum e rău, dar există ceva mai bun. Hai să dobândesc acel lucru.” Egoismul crește continuu, iar acest lucru ajută omul să treacă de la un nivel la altul. Astfel, cu cât egoismul crește mai mult, cu atât își sapă singur groapa.

Dorința de a primi dintr-o sămânță este mai mică decât cea dintr-un vlăstar. Aici există două forțe opuse. Ce te ajută să scapi de rău atunci când simți că egoismul este rău? Un egoism și mai puternic.

Toate aceste procese sunt mai presus de rațiunea noastră. Nu este o coincidență faptul că scrie: „Creatorul pune mâna omului pe soarta bună și îi spune: «Alege binele»”. Trebuie doar să depui un mic efort. Răspunsurile la întrebările rămase se vor clarifica pe parcurs. Te asigur.

Din Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaş – Art.355-Cel care nu are fii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Discuții despre Treptele Scării, Partea 246

Care este diferența dintre a simți răul și a recunoaște răul?

S-a discutat deja aici despre cum să scăpăm de rău, trecând de la o stare negativă la una pozitivă. Trebuie să-I cerem Creatorului nu să ne dea răul, ci să ne ofere recunoașterea răului. Care este diferența dintre cele două? Sunt complet diferite. Într-un caz, simțim că Creatorul ne lovește fără motiv și ne simțim rău din această cauză. În celălalt caz, înțelegem intelectual – prin rațiune și discernământ – că aceste lovituri nu sunt îndreptate împotriva noastră, deoarece ne identificăm deja cu un alt punct; dimpotrivă, ele vizează acele calități din noi care sunt opuse calităților Creatorului.

Atunci când ne simțim rău din cauza loviturilor primite, suntem ca un copil care a trecut printr-o experiență neplăcută – de exemplu, nu a primit o bomboană (o lovitură nu este neapărat una fizică) – și ne identificăm cu acea senzație de rău. Suntem în interiorul răului. În Cabala se spune că dacă simțim răul, trebuie să scăpăm de acea simțire. Trebuie să ieșim din acel rău și să-l observăm din exterior, dintr-un punct îndepărtat; acest lucru se numește „efectuarea unei restricții”. Adică, „Eu-l” care simte și „răul” care este resimțit sunt două lucruri separate și opuse. Iar de la cine primim răul? De la Creator.

Cu alte cuvinte, ne plasăm „Eu-l” în afara atât a Creatorului, cât și a corpului care resimte răul, iar acest lucru se numește „recunoașterea răului”. Altfel, nu recunoaștem răul, ci doar îl simțim. Cabaliștii subliniază cu tărie că aceasta se numește „recunoașterea răului”, nu „simțirea răului”. De asemenea, atunci când privim acel rău din exterior, înțelegem deja de ce ne simțim astfel, cu ce scop a venit asupra noastră și ce trebuie să facem cu el. Atunci, recunoașterea răului ne conduce cu adevărat către corectare. Prin urmare, atunci când recunoaștem răul, noi cerem practic să-l recunoaștem și mai profund, pentru a primi puterea de a ieși din el și de a cere corectarea. Nu cerem să simțim mai mult răul. Cerem să recunoaștem o parte mai mare a răului.

Este posibil ca răul să aducă cu sine o simțire plăcută. Omul căruia îi place să fumeze, de exemplu, continuă să fumeze și să se bucure de acest lucru, dar în același timp, ar dori să dezvolte o aversiune față de fumat. Cum ajunge cineva să recunoască răul din fumat, care îi oferă plăcere? Treptat, începe să simtă că fumatul îi face rău. Tușește, iar sănătatea i se deteriorează. Dobândește o înțelegere tot mai profundă a nocivității acestuia, până când fumatul devine atât de dăunător încât începe să se teamă de el, să se sature de el și să fie pregătit să scape de el. Recunoașterea răului nu este același lucru cu a simți răul. Sunt două lucruri complet diferite.

„A simți răul” este ceea ce simte un animal. „Recunoașterea răului” este deja o muncă spirituală, realizată de o ființă umană. Începem să discernem că un lucru este rău și să înțelegem în raport cu ce anume este rău: în raport cu evoluția, cu apropierea de Creator. Nu degeaba simțim lovitura, dar nu știm cine ne-o aplică. Ne dăm seama că prin această lovitură, Creatorul ne arată calitatea care ne împiedică să ne conectăm cu El și să ne alipim de El. Nu este rău pentru că simțim durere, ci pentru că acea calitate în care resimțim durerea ne îndepărtează de Creator. Recunoașterea răului înseamnă recunoașterea distanței noastre față de Creator, nu senzația de suferință într-un anumit organ al corpului.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot pregăti pentru următoarea treaptă?

Răspuns: Te poți pregăti pentru următoarea treaptă doar printr-un consimțământ deplin de a fi ridicat de Sus. Spui: „Trebuie să devin astfel”. Dar cum poți ajunge la o asemenea dorință? Cum poți să ți-o dorești?

Pentru aceasta, trebuie să ajungi la conștientizarea răului și să înțelegi că starea ta actuală este cea mai rea posibilă în comparație cu următoarea treaptă. Următoarea treaptă este bunătatea, în timp ce tu ești în întregime rău. Altfel, nu vei dori să scapi de starea ta actuală. Îndreaptă-ți gândurile în direcția opusă și vei vedea de unde trebuie să începi acum.

Comentariu: Dar nu simt că următoarea treaptă este bună.

Răspunsul meu: Vei percepe următoarea treaptă prin intermediul luminii înconjurătoare care va străluci asupra ta. Vei resimți ceva asemănător unor vibrații venind dinspre ea, iar acest lucru va fi suficient pentru a conștientiza răul. Vorbesc despre starea noastră din lumea materială, adică de sub Machsom (barieră).

Deasupra Machsom, totul se petrece diferit. Acolo, Cel de Sus Își coboară NHY către tine, îți oferă diverse exemple și îți arată cum să acționezi. Ți se spune dinainte ce să faci și ești pregătit pentru aceasta.

În orice caz, va trebui totuși să depui un efort considerabil. Dar nu-ți face griji; nu ești niciodată abandonat și există întotdeauna dorința de a te ajuta în orice intenție bună. Iar dacă dorința ta nu este încă suficient de bună, ea este corectată astfel încât să devină mai bună.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaş – Art.355-Cel care nu are fii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rugăciunea este o dorință, Hisaron, care există deja în om. Această dorință a fost deja analizată; ea este pregătită să primească împlinirea, un răspuns. Iar efortul constă în dobândirea unei astfel de dorințe. Dorința în sine, rugăciunea în sine, sunt secundare. Esența întregului proces rezidă în munca depusă anterior.

Întrebare: Este rugăciunea cea mai profundă intenţie a mea? Este vorba despre ceea ce caut?

Răspuns: Nu știi ce cauți. Ai ceea ce numim o „genă spirituală”: un lanț de Reşmot  (reminiscențe sau înregistrări spirituale) care există în tine deoarece sufletul tău a coborât de sus până la starea sa actuală, joasă și alterată. Toate treptele prin care a trecut sunt acum prezente în interiorul său, dar numai sub formă de Reşimot, sub formă de informații despre fiecare treaptă.

Poți dobândi această treaptă dacă adaugi la aceste informații puterea necesară cuceririi treptei respective. Forța prin care se realizează dobândirea treptei se numește „ecran” sau „intenție de a dărui”.

Munca noastră constă în utilizarea unor acțiuni diverse pentru a revela următoarea Reşimo. Dacă am realizat-o și merg mai departe, atunci se dezvăluie următoarea Reşimo – una superioară– apoi una și mai înaltă, și încă una. Astfel, mă întorc la locul din care a coborât sufletul.

Nu pot anticipa următoarea dorință care va apărea atunci când voi revela următoarea Reşimo, ce voi căuta atunci, care vor fi gândurile și dorințele mele, cine voi deveni. Este pur și simplu o nebunie să-mi imaginez acum o stare în care nu mă aflu încă. Pe ce bază aș face asta?

Vedem că toate stările prin care trecem sunt de așa natură încât este imposibil chiar și să ghicim cum va arăta următoarea. Prin urmare, nu ar trebui să mă gândesc la dorințele sau gândurile viitoare. Nu fără motiv este scris, referitor la munca spirituală: „Ca boul la jug și măgarul la povară”. Tocmai în această formă, cea mai primitivă, vreau să ajung la ceva mai măreț. Dar ce înseamnă „ceva mai măreț”? Dacă încep eu însumi să-mi imaginez ceva, este deja greșit.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/08/26, Rabaş – Art.37, 1985-Cine depune mărturie pentru o persoană

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce presupune pregătirea pentru a percepe diferența dintre Creator și mine?

Răspuns: Pregătirea constă doar în dobândirea dorinței de a-L cunoaște. Când omul dorește să-L cunoască pe Creator și începe să facă acest lucru, el vede că Creatorul îi este opus.

Omul nu se poate pregăti singur pentru a-L cunoaște pe Creator, deoarece nu știe exact ce constituie o opoziție și ce nu. El dorește să dezvăluie „punctul din inimă” (ceva superior) și astfel începe să depună eforturi pentru a-L înțelege, a-L cunoaște și a-L dezvălui pe El sau realitatea superioară.

Nu contează cum numim sau definim această entitate superioară. Suntem confuzi încă și ni se pare că tot ceea ce discutăm reprezintă concepte diferite. Credem că lumea spirituală, Creatorul, lumile și realitatea superioară sunt concepte distincte și nu același lucru.

În realitate, lucrurile nu stau așa. Tot ceea ce dezvăluie omul este Creatorul. Conexiunea unui om cu Creatorul este ceea ce numim lumi sau niveluri. Este la fel ca în relațiile dintre oameni: astăzi suntem apropiați unii de alții; mâine, situația este inversă. Astăzi unul întreabă, celălalt răspunde; mâine totul se schimbă. Această conexiune este ceea ce numim lumi.

Simțirea Creatorului în cadrul creației se schimbă constant. Linia stângă, linia dreaptă, linia de mijloc, influențe, Reşimot, trezirea de Sus – există multe motive pentru schimbarea simțirilor.

Simțirile noastre ne poartă într-o continuă oscilație. Dacă nu ar exista acele Reşimot interne – asupra cărora acționează lumina exterioară, punând totul în mișcare – nu ne-am schimba.

Nu ne putem schimba singuri. Kli-ul (vasul) nu se poate mișca de unul singur. Luminile, adică Reşimot sunt cele care pun în mișcare Kelim (vasele).

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să experimentez personal faptul că există rău în mine? Este obligatoriu? Este imposibil să sar peste această etapă?

Răspuns: Nu, este imposibil să trecem pe lângă asta fără să simțim. Natura ne va trece cu grebla prin carne, prin carnea vie. Nu putem face nimic în această privință. Nu ne va ajuta doar să fim de acord, ca niște câini dresați, gata să se așeze și să cerșească.

Căci aici trebuie să conștientizăm întreaga profunzime a naturii noastre – natura noastră teribilă egoistă – și să o recunoaștem, ba chiar să dorim, în mod voluntar și fără presiunea naturii, să ne schimbăm.

Cu alte cuvinte, trebuie să aibă loc o transformare. Deși aceasta se va produce sub influența suferinței externe, trebuie să o conștientizăm în interior, în mintea noastră, în calitățile noastre lăuntrice. Trebuie să cerem naturii să ne schimbe.

Întrebare: Dar este totuși posibil să evităm să ajungem în acel punct? Ați început foarte dur: „Omul trebuie să treacă prin asta”.

Răspuns: Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult animalele.

Întrebare: Așadar,  îl vedeți pe omul ca fiind atât de încăpățânat, nu-i așa?

Răspuns: Mai rău decât toți.

Întrebare: Omul este cel mai rău dintre toți. Nu o va face de la sine?

Răspuns: Nu, nu o va face de la sine; nu poate face asta. Sistemul este conceput astfel… Singura întrebare este: de ce ne împinge natura într-o asemenea capcană? Pentru că cineva poate conștientiza relativ ușor deficiența propriei naturi și poate trage concluzii din aceasta.

Și practic toată lumea va fi de acord cu acest lucru: de la ticăloși îngrozitori, criminali și așa mai departe, până la oameni obișnuiți. Toată lumea va recunoaște că natura noastră este crudă, că nu ne putem înțelege sub nicio formă unii cu alții.

Ce putem face atunci? „Hai să fim buni!”

Nu, nu putem! Este nevoie de o educație cabalistă sistematică, care să explice cum să atragem asupra noastră forțele bune ale naturii. Iar aceste forțe bune ne vor schimba treptat, de-a lungul multor ani.

Întrebare: Așadar, concluzia dumneavoastră este aceasta: nu ne putem schimba singuri; Putem doar să atragem asupra noastră forțele pozitive ale naturii, iar ele ne vor transforma. Este acest lucru cert?

Răspuns: Prin propriile forțe, cu siguranță nu putem. Natura o poate face, dar depinde de măsura în care suntem capabili să o atragem spre noi, să o implorăm să ne schimbe.

Comentariu: Aș dori să închei acest subiect într-o notă ceva mai optimistă.

Răspunsul meu: Există un final fericit, dar nu se poate trece direct la el.

Dar ce putem face? Putem privi realitatea așa cum este și să încercăm, totuși – iar și iar, prin pași mici, prin mici „injecții” – să îmbogățim conștiința umană cu un nivel de conștientizare supraumană.

Comentariu: Este vorba despre acea îndrumare constantă pe care o oferiți în această direcție, în sensul bun al cuvântului. Împingeți lucrurile înainte, pas cu pas.

Răspunsul meu: Nu există altă cale.

Întrebare: Doriți să insuflați acest mesaj umanității, astfel încât să înțeleagă că nu există o altă cale?

Răspuns: Da. Acest mesaj va prinde rădăcini. Însă necesită mult timp și efort.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 03/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Celebrăm Roş HaŞana  (începutul anului) având în vedere două aspecte.

Pe de o parte, Îi mulțumim Creatorului pentru că ne-a creat exact așa cum suntem și pentru că a stabilit tot ce ne privește în acest mod precis. Astfel, Îi recunoaștem autoritatea asupra noastră, ca Rege al întregului pământ. Acesta este un aspect al sărbătorii Roș HaŞana, numit „acceptarea jugului Împărăției Cerurilor”. El vizează calitățile inițiale, primordiale (gena și modalitățile ei de dezvoltare) sădite în om. Acesta este procesul care are loc la nivelul sufletului.

Pe de altă parte, Îi mulțumim Creatorului pentru că a lăsat o parte importantă a dezvoltării noastre în propriile noastre mâini și pentru că ne oferă oportunitatea de a studia acțiunile Sale („din acțiunile Tale Te vom cunoaște”) – pentru a ajunge să-L înțelegem, să-L cunoaștem, să ne apropiem de El, să devenim asemenea Lui și să atingem starea de adeziune cu El.

În esență, pentru noi nu este important faptul că ne determinăm destinul, că învățăm de la El cum să ne corectăm și că aflăm calea pe care trebuie s-o parcurgem pentru a ajunge la corectare. Pentru mine nu este important nici măcar dacă avansez spre corectarea finală pe o cale bună, plăcută, scurtă și sigură, alegând calea cea mai apropiată dintre cele două posibile: calea scurtă sau cea lungă.

Ceea ce contează pentru mine este ca prin aceasta, să devin asemenea Creatorului și să intru în adeziune cu El. În esență, aceasta înseamnă să-I aducem mulțumire Creatorului.

Astfel, sărbătoarea Roș HaŞana are pentru noi două semnificații. Pe de o parte, Creatorul ne aduce la existență înzestrați cu acele calități interioare pe care El le stabilește; acest lucru înseamnă că El guvernează asupra noastră. Pe de altă parte, El ne-a oferit și oportunitatea de a învăța de la El cum să avansăm în cel mai bun mod și cum să adoptăm diverse forme corecte, în funcție de studiul și de propria noastră alegere. Ca urmare, învățăm să devenim asemenea Lui și să atingem adeziunea cu El.

Toate acestea sunt cuprinse în sărbătoarea de Roș HaŞana. De aceea se numește „capul anului”. Dincolo de aceasta, nu mai rămâne nimic altceva de făcut pentru om. Vedem acum că, atât în ​​sfera materială, cât și ulterior în cea spirituală — indiferent dacă ne aflăm într-una dintre aceste dimensiuni sau în ambele simultan — o astfel de atitudine față de sine și față de mediul înconjurător, față de lume, cuprinde în esență întregul proces și toate formele prin care trece omul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/09/26, Baal HaSulam – Șamati – Art.122 – Explicație asupra a ceea ce este scris în ‘Șulhan Aruh’

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omul aflat la începutul drumului citește și aude despre măreția Creatorului, dar nu vede scopul spre care se îndreaptă.

Răspunsul meu: Omul nu vede niciodată încotro se îndreaptă. În viața obișnuită, să presupunem că ești cercetător – chimist sau fizician – și vrei să stăpânești cu mintea domeniul cercetării tale. Pare că asimilezi ceea ce studiezi și vrei să integrezi totul în dorința, mintea și conștiința ta. Nu ai altă cale. Astfel încercăm să cuprindem realitatea, să o înțelegem și să o cunoaștem.

În spiritualitate, acest lucru este imposibil. O astfel de abordare este complet inacceptabilă acolo, pur și simplu pentru că nu funcționează. În spiritualitate, tu te afli jos, ești minuscul, cu o minte limitată, în timp ce planul spiritual este de miliarde de ori mai mare decât tine. Chiar și treapta cea mai apropiată de tine este de miliarde de ori mai vastă decât mintea, Kelim (vasele) și inima ta.

Atunci, cum crezi că o poți asimila și cuprinde în tine? Nu va ieși nimic din asta. Nu doar că te vei sufoca, dar nici măcar nu te vei putea apropia de ea în acest fel. Este atât de măreață, încât nici nu vei putea deschide gura ca să o înghiți.

Ce este de făcut? Cum poate omul totuși, să crească și să treacă de la o treaptă la alta? Doar pregătindu-te, în timp ce te afli încă pe treapta inferioară, să primești mintea treptei superioare. Însă mintea treptei superioare este de un miliard de ori mai mare decât cea a treptei tale actuale – nu cantitativ, ci calitativ. Calitativ, ea este opusă treptei tale.

Chiar dacă ai fi un înger pe treapta actuală, există totuși o treaptă superioară. Sfințenia acesteia este complet diferită; ceea ce pentru tine reprezintă sfințenie, pentru treapta superioară este doar reziduu.

Aceasta este diferența dintre trepte. Prin urmare, trebuie să ajungi într-o stare în care te „îngropi” complet și „putrezești” cu totul. Apoi, pe următoarea treaptă, cea superioară, începi să prinzi viață și să încolțești, asemenea unei semințe din care răsare un vlăstar.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaş – Art.355-Cel care nu are fii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→