Noi avansăm constant. În realitate, nu există cale de întoarcere și nici coborâri pe calea spirituală. Ascensiunea are loc tot timpul, deși ea poate fi fie în Kelim, fie în lumini. Așa ar trebui să gândim și asta se întâmplă cu adevărat.

Dacă pare că noi cădem, aceasta nu este o coborâre, ci mai degrabă o acumulare de Kelim goale care mai târziu își vor primi împlinirea. În această mișcare constantă înainte, omul are nevoie de absolut tot ce are. Ți se poate părea că ceva te împiedică pe drumul tău, dar în realitate nu poți avansa fără „Faraonul” tău, fără egoism.

Faraonul este totalitatea Kelim ale tale. Dacă ele nu sunt corectate de tine, atunci ce vei folosi pentru avansarea ta? De fiecare dată când iei de la el, corectează, și aşa avansezi. Toate obstacolele care există în mintea ta, împreună cu sentimentul de neputință pe care îl simți, apar tocmai atunci când obții Kelim noi, goale. Totuși, aceasta este o achiziție și trebuie să vă amintiți acest lucru, trebuie să credeți în acest lucru, chiar dacă simțiți că este literalmente moarte: mă pot ucide, dar eu nu mă pot mișca.

Credeți că cineva trece prin această cale într-un mod diferit? Obișnuiam să am stări în care Rabaş mă suna și îmi spunea „ar trebui să vii”. Dar stăteam acasă și plângeam pentru că nu mă puteam mișca puțin și să ies din casă. Nu eram capabil să mă ridic, să urc în mașină, să merg la el și să-l scot la plimbare în parc.

Unui om i se întâmplă lucruri diferite, trece printr-o mare varietate de stări. Trebuie să credem, pur și simplu să credem, că dificultățile ajută pentru că nu suntem capabili să vedem sau să știm. Mai târziu, dezvăluiți că asta se întâmplă, la urma urmei, puteți justifica totul abia mai târziu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/03/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →