Întrebare: În procesul evoluției, multe specii pur și simplu au dispărut. Pământul a trecut prin diferite perioade: uneori dezvoltarea a decurs foarte lent, aproape fără schimbări pentru perioade lungi de timp, apoi au avut loc schimbări rapide și bruşte, iar multe specii au dispărut de pe fața Pământului.

Dacă evoluția este încorporată în natură ca o mișcare treptată către un scop, de ce dispar brusc specii întregi, în timp ce procesele de dezvoltare și distrugere au loc simultan?

Răspuns: Una nu poate exista fără cealaltă; nu există viață fără moarte. Suntem într-un proces de evoluție care include atât dezvoltarea, cât și distrugerea. În natură, totul funcționează conform unei legi precise, deterministe, care îl avansează spre scopul său final de dezvoltare, așa cum se spune: „Scopul final este deja încorporat în designul inițial”.

Fără aceasta, dezvoltarea ar fi imposibilă, deoarece este necesar de la început să se determine încotro se îndreaptă această dezvoltare și ce definește fiecare formă ulterioară. Fiecare formă nouă trebuie să fie deja potențial încorporată în cea anterioară și realizată din ea doar în practică. Totul este mult mai complex decât pare în lumea noastră, unde se pare că un bărbat și o femeie pur și simplu se întâlnesc și produc urmași.

Dar de unde au venit? Ce i-a determinat să se întâlnească și să dea naștere exact unor astfel de copii? Toate acestea erau inițial încorporate în potențial, dar aceste informații ne sunt ascunse. Deși există „clarvăzători” care pretind că le dezvăluie și prezic evenimente viitoare.

Formele viitoare există déjà, și în principiu, ele pot fi dezvăluite. Dar ele sunt ascunse oamenilor pentru a nu ne priva de libera alegere. Cunoașterea viitorului ne-ar transforma în roboți. Pentru a ne împiedica să acționăm automat, viitorul ne este ascuns.

Evoluția nu poate avansa corect dacă următoarea formă îi este necunoscută. Evoluția nu este ghidată de condiții temporare despre ce este mai bun sau mai rău într-o anumită situație, așa cum presupun oamenii de știință. Știința poate dezvălui doar schimbări mecanice și biologice, adică pe cele deja materializate, dar nu și cauzele potențiale care au adus aceste schimbări.

Cabala însă, dezvăluie aceste cauze potențiale, și explică încotro se îndreaptă dezvoltarea și care va fi forma sa viitoare. Prin urmare, pentru a înțelege mecanismele interne ale evoluției, este necesar să studiem înțelepciunea Cabala.

Apoi vom învăța de ce a fost creată materia acestei lumi și prin ce forme trebuie să treacă, pe măsură ce se materializează din potențialul său inițial, încorporat. Cabala ne permite să înțelegem tot ce se întâmplă cu lumea noastră și cu noi: tot ce a fost și tot ce va fi.

Dispariția speciilor nu este o distrugere, ci o schimbare a formelor. Unele forme se nasc și există o anumită perioadă de timp pentru a da naștere unor forme mai avansate. Apoi, forma anterioară continuă să trăiască în cadrul formei mai avansate care a apărut din ea.

Și în noi, de asemenea, există mici „dinozauri”. Nu contează că au dispărut acum 66 de milioane de ani, deoarece memoria noastră poartă informații chiar de la începutul universului, cu miliarde de ani înainte de vremea noastră.

Din conversația de la KabTV „Viaţă nouă 931 – Evoluţie: Etapa următoare”, 12/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →