În ce stare se află omul în stratul de la limita trecerii Machsom? Trebuie să știm ce stări apar pentru a ne putea monitoriza și a înțelege dacă suntem deja acolo sau încă aici.

Nu vorbim despre ceruri care se deschid brusc sau despre anumite forțe, fulgere, îngeri și așa mai departe, care apar. Vorbim doar despre o simțire interioară: dacă ni se dezvăluie o viziune mai profundă asupra universului, o viziune dincolo de granițele sale – forțele care îl guvernează, gândul, planul și voința generală și despre cum este simțit acest lucru de către noi.

Toate acestea apar în interiorul unui om, subiectiv, în timp ce în exterior nimic nu se schimbă. Lumea rămâne aceeași și nu are nicio idee că unul dintre locuitorii ei a intrat într-un grad de conexiune directă cu Creatorul.

După cum scrie Maimonide, lumea continuă să existe așa cum există acum. Mai mult, el scrie aceasta despre Gmar Tikun, chiar ultimul punct de corectare, când nu doar un om, ci toți oamenii ating cel mai înalt punct al existenței – etern și perfect.

Lumea noastră pare atât de imperfectă, nesemnificativă, murdară, incredibil de mică și sufocantă. Dar de fapt, vom vedea că nu este deloc așa; percepția noastră se va schimba.

Astfel, nimic nu se schimbă în jurul omului; viziunea sa asupra lumii și simțirea sa se schimbă. Traversarea Machsomului în sine constă în mai multe etape. Această tranziție fluctuează: omul este uneori deasupra egoismului său și alteori sub el. Acest lucru se întâmplă de mai multe ori, alternativ. Apoi are loc descoperirea finală și completă.

La începutul traversării Machsomului, starea omului poate fi comparată cu a fi în apă. Uneori este deasupra suprafeței și alteori sub ea; pare să se cufunde doar în dorințele și gândurile acestei lumi, în gânduri despre sine, pentru sine și folosindu-i pe ceilalți de dragul său.

Cu alte cuvinte, asta gândim: „Ar trebui să lucrez pentru grup, să mă conectez cu prietenii, să studiez…” Dar de ce ar trebui să fac asta? Ca să pot avansa. Această stare se numește „sub Machsom” și aici ne aflăm. A doua stare este atunci când omul este ca să spunem așa, deasupra suprafeței apei.

Apoi înțelege că toți egoiștii sunt ca niște copii, deoarece au fost creați așa de Creator. Ei nu sunt de vină pentru că acționează așa cum se comportă. Prin urmare, Creatorul este complet îngăduitor față de ei, deoarece El este cel care i-a creat în acest fel.

Și cel care se ridică deasupra Machsomului, ca deasupra suprafeței apei, începe să simtă în sinea sa că le dorește tuturor binele și vrea să-i ajute. El simte nevoia să se raporteze la toți așa cum Creatorul se raportează la ei, deoarece ridicarea deasupra Machsomului înseamnă adeziune și a deveni similar cu gândurile Creatorului.

Apoi omul începe să-I ceară Creatorului să-i arate cum se raportează El la umanitate, astfel încât să poată deveni din ce în ce mai asemănător cu El. El nu vrea să se ridice doar de dragul de a se ridica, ci pentru a justifica planul Creatorului cu privire la întreaga umanitate.

Omul începe să simtă nevoia acestei justificări. El se teme că încă nu înțelege sau nu recunoaște cum se raportează Creatorul la toți, și că undeva, poate chiar nu este de acord cu El.

Starea de după Machsom este atunci când omul își dorește deja o revelație mai mare a Creatorului, nu pentru a-i fi plăcut să vadă cum totul în lume se mișcă conform unui singur sistem, ci pentru a-L justifica pe Creator. Deși nu-L poate justifica cu adevărat, el dorește să facă acest lucru pentru că, prin aceasta, Îi aduce mulțumire.

Din  Lecţia zilnică de Cabala, 29/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →