Care este diferența dintre avansarea în munca „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și scopul final „iubește-l pe Creator cu toată inima și sufletul tău”? „Iubește-l pe Creator” este etapa finală, când atitudinea unui om față de Creator și atitudinea Creatorului față de om sunt absolut egale.

Prin urmare, ni se dă de lucru în grup pentru a atinge etapa iubirii, a adeziunii cu Creatorul și similarității cu El, deoarece aici ne putem verifica, putem primi feedback de la prietenii noștri, investi în ei și îl putem primi înapoi în momentele dificile. Trecem prin suișuri și coborâri; ori de câte ori pot, fac ceva pentru grup, iar când nu pot, grupul mă ajută.

Totuși, niciuna dintre aceste metode nu funcționează cu Creatorul. În ceea ce privește Creatorul, treci de următorul grad și îți creezi un ecran, ceea ce înseamnă că, în această măsură, ești cu El. Dacă nu ai făcut-o, nu ești cu El. Nu există stări intermediare, nu există posibilități de a varia în vreun fel: mă simt rău sau bine, uneori da, alteori nu.

Nu există „uneori da, alteori nu” cu Creatorul. Totul trebuie să fie absolut. Fiecare pas, fiecare măsură de conexiune cu Creatorul este perfectă în sine. Prin urmare, ni se oferă oportunitatea de a modela și implementa toate acestea într-un grup, deoarece aici, în starea noastră, ne putem mișca în moduri diferite.Deși există două acțiuni de dăruire: între om și Creator și între om și un prieten, acțiunile referitoare la un prieten sau la un grup sunt mai importante decât acțiunile referitoare la Creator.

De ce? Deoarece acțiunile către Creator mă vor deruta deocamdată; nu mă pot raporta la El în niciun fel, pentru că El nu reacționează la mine, nici eu la El. Tot ce pot face este să creez toate premisele pentru o atitudine corectă față de Creator prin atitudinea mea față de prietenul meu. Este scris că relațiile cu prietenii ne pot conduce la ultimul nivel, cel mai înalt, deoarece stările noastre sunt instabile, incerte și sunt induse de mediu.

Adică, grupul îmi cere să-i tratez corect pe membrii săi. Ei cer să-i iubesc și să-i tratez corect. Acest obiectiv este mai aproape de mine; îl văd; se simte tangibil. Stările și atitudinile mele față de grup, în diverse forme, oricare ar fi acestea, sunt controlate și criticate atât de mine, cât și de ceilalți. În ceea ce-L privește pe Creator, nu știu unde mă aflu sau ce fel de relație am cu El.

Aceasta este diferența dintre o cale scurtă și eficientă, când omul acceptă corect o oportunitate dată și o implementează prin intermediul grupului, și o cale lungă, ineficientă: Îl am pe Creator, voi descoperi această știință singur, nu mă atingeți, eu însumi sunt inteligent. Singura oportunitate care ne este dată de a lucra eficient și precis este grupul. Dacă omul fuge de el, nu mai poate face nimic.

Există o regulă foarte simplă în Tora: „O, Hevruta, O, Mituta”, adică, fie ești într-un grup, fie ești mort spiritual; nu există o a treia opțiune. Se pare că acei tipi inteligenți care au refuzat să facă asta acum 5, 10 sau 15 ani (am astfel de exemple) și-au dat seama brusc că au petrecut acei ani în zadar, incapabili să-și calce pe propriul mic ego și să se dedice pur și simplu acestei munci.

Nu poți face nimic: trebuie să calci pe tine însuți; trebuie să te pleci. Este neplăcut; vrei să fugi de asta, dar nu există altă cale. Sufletul comun este spart în mod intenționat pentru a ne oferi oportunitatea, pe măsură ce lucrăm la relațiile noastre cu alte suflete, să găsim calitățile Creatorului acolo, să-L simțim și să aderăm la El. Doar acolo, în Kli-ul general.

Din  Lecţia zilnică de Cabala, 01/10/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →