Întrebare: Pe de o parte, spunem că dorința omului trebuie clarificată pentru a ști ce să cerem. Pe de altă parte, nu știm ce este bine sau benefic pentru noi. Cum ar trebui să cerem astfel încât să nu fie conform dorințelor trupului?

Răspuns: Nu știu ce este bine pentru mine și ce nu. Deci cum aș putea cere ceva?

Creatorul nu ia în considerare ceea ce ceri. La urma urmei, ești ca un bebeluș care nu înțelege. Rabaş a scris într-unul din articolele sale despre un copil care merge cu tatăl său și plânge tot timpul, în timp ce tatăl nu reacționează deloc. Oamenii îl întreabă: „Ce s-a întâmplat?” Iar el răspunde: „Știți de ce plânge fiul meu? Cere un ac ca să-și poată curăța ochiul cu el.”

Desigur, exemplul nu este în întregime realist. „Vederea” și „ac” sunt termeni spirituali. Ideea este că un copil cere ceva ce i-ar putea face rău. Nu înțelege ce este bine pentru el și ce este rău. I se pare bine. Deci, ar trebui să-i dăm un ac? Nu, e mai bine să-l lăsăm să plângă.

Care este beneficiul lacrimilor? De ce nu-l calmează tatăl? Pentru că în acest fel, prin plâns, copilul va înțelege că dorințele sale nu coincid cu cele ale tatălui său, și aparent, tatăl știe mai bine ce este bine pentru el. Atunci merită să se oprească din plâns și să înceapă să lucreze la a face ca dorințele sale să coincidă cu dorințele tatălui său.

Să presupunem că tatăl vrea să-i cumpere o carte frumoasă, în timp ce fiul își dorește o minge. Dar tatăl va cumpăra oricum cartea. Și copilul, prin plâns și lacrimi, va înțelege totuși că trecerea sa la următoarea stare se poate întâmpla doar prin carte, și treptat, el însuși o va dori. Și își va examina treptat dorința pentru minge și va ajunge la concluzia că tot ce face este să-l facă să plângă, că îi provoacă durere.

La început, își va urî atât tatăl, cât și cartea și va căuta un alt tată care să-i dea o minge. Dar va vedea că nu va ieși nimic din asta până când nu-și va dori tatăl, precum și cartea. Atunci va cere cu siguranță cartea, pentru că altfel nu o va primi. Și chiar dacă o va primi, pur și simplu o va rupe. Tatăl vrea ca el să o citească, în timp ce el ar face-o să se rupă. Cartea i-ar fi dăunătoare.

Până când copilul nu va învăța cum să folosească cartea și ce beneficii poate obține de pe urma ei, el nu o va primi. Priviți calea pe care trebuie să o parcurgă de la starea sa inițială, în care își dorește o minge, țipă și izbucnește în lacrimi, până la dorința de a primi o carte.

Căutăm cum să ne apropiem de oameni care nu își doresc nimic altceva decât televiziune, sex, mâncare și divertisment. Cum le puteți da cărțile noastre, care sunt atât de dificile, astfel încât să devină interesați și să le deschidă? Oamenii nu citesc absolut nimic.

Cum putem pregăti o dorință în umanitate astfel încât să își dorească Cabala, astfel încât să își dorească o carte în loc de o minge? Două miliarde de oameni se uită la fotbal. Dacă două milioane ar fi interesate de Cabala, lumea ar fi dată peste cap. Și pe fondul căror probleme se uită lumea la aceste lucruri?! Cu ce ​​probleme se confruntă oamenii ca urmare a acestui fapt?! Este ceva înfricoșător. Aceasta este puterea Klipa (impurităţii).

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →