Dacă fiecare persoană din grup se anulează pe sine, se formează un Kli (vas) colectiv în care nu poate exista altă dorință decât să aducă mulțumire Creatorului.

Prietenii se adună, fiecare cu propriul ego. Fiecare începe să lupte cu toți ceilalți de dragul egoului său. Dar treptat, prin lumina înconjurătoare, cu ajutorul diferitelor mijloace pe care le folosesc, încep să descopere că merită să renunțe la egoul lor, să se unească cu toată lumea și să accepte ceea ce dictează grupul.

Și când toți împreună încep să se încline în fața unei idei, fără să știe încă cu adevărat ce este asta, atunci prin acumularea acestor renunțări la egoul lor, începe să se dezvăluie o singură anulare a noastră în relație cu Creatorul. Cu conexiunea corectă de dragul dăruirii, în credință mai presus de rațiune, dorința colectivă a grupului va fi îndreptată doar către Creator.

Dar dacă dezvoltarea este incorectă, atunci chiar și atunci când prietenii se unesc și sunt capabili să se supună unul altuia, se va asemăna cu păcatul Sodomei. Acestea vor fi îndreptate nu către Creator, ci către ei înșiși, chipurile de dragul binelui societății, un fel de abstracțiune. Și aceasta va duce la distrugere, așa cum s-a întâmplat în Rusia și în kibuţuri. Dar vedem că acest lucru nu se mai întâmplă.

Dacă dezvoltarea este corectă, atunci când ne unim într-un grup, se va dezvălui că suntem incapabili să facem acest lucru; pentru aceasta, avem nevoie de forța Creatorului, de prezența Lui ca garant, ca cel care ne leagă împreună.

Prin urmare, putem spune că există o anumită încredere că progresăm corect.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →