Întrebare: Este scris că Creatorul nu face afirmații [false] împotriva creațiilor Sale. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Înseamnă că El nu le înșeală și nu le provoacă intenționat rău. El nu este o sursă de rău pentru tine. Deci, de unde vin simțirile negative dacă nu de la El? Te simți așa exclusiv datorită disparității de formă dintre calitățile tale și ale Lui. Este un semn de mare înțelepciune să realizezi că toată greutatea este cauzată de disparitatea calităților.

Suntem pregătiți să depășim obstacolele, să ne opunem și să luptăm până la moarte – orice pentru a realiza ceea ce ne dorim. Vezi cum oamenii își ard viața încercând să realizeze ceva. Dar aici omul poate fi cuprins de o asemenea slăbiciune încât nu se poate clinti, nici măcar sub amenințarea morții.

Există stări în care alții pot face orice vor cu mine, dar eu sunt neputincios să ridic un deget. Aceasta este o chestiune spirituală. O astfel de stare este cauzată de disparitatea dintre lumini și Kelim (vase), unde Kli-ul nu este capabil să facă nicio mișcare în raport cu lumina.

Există stări și mai rele. Omul trebuie să adune aceste experiențe și să le folosească pentru a construi atitudinea corectă față de Creator. Abia atunci stabilește o conexiune. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că în toate aceste stări nu avem nicio alegere liberă în afară de a folosi grupul.

Dincolo de Machsom (barieră) avem alegere liberă: lumini, vase, stări, Klipa (impuritate) și sfințenie, totul este în fața omului. Când un om dobândește ecranul, devine liber de dorința de a primi și câștigă putere. Să presupunem că a dobândit un ecran de zece kilograme, atunci este liber de cel puțin zece kilograme de dorința de a primi și nu mai simte greutatea.

Senzația de greutate provine din faptul că dorința de a primi are control asupra noastră, și în același timp, o putem compara cu lumina. Dacă nu ar fi lumina, nu am simți această dominație și am trăi ca toți ceilalți. Totuși, acum că suntem sub puterea dorinței de a primi, o simțim ca pe o constrângere intolerabilă, deoarece lumina a strălucit asupra ei. Nu avem de ales; avem nevoie fie de lumină, fie de dorința de a primi pentru a dispărea. Este imposibil ca omul să existe cu ambele.

O astfel de stare este mai rea decât moartea. Când omul iese din ea cu o credință mai presus de rațiune, scapă de ego-ul său și nu se mai gândește la sine, devine liber. Atunci are cu adevărat capacitatea de a acționa liber, și în loc de o povară, simte ușurință și totul devine deschis în fața lui.

Totuși, în starea noastră, sub Machsom, unde nu există niciun ecran care să ne ofere libertate, avem o singură libertate. După cum scrie Rabaş, din toate acțiunile pe care le poți face în viața ta, ai o singură acțiune liberă.

Exiști în centrul unei sfere a propriilor tale posibilități, a tuturor lucrurilor pe care vrei să le faci; există o singură linie, o singură direcție care îți permite să determini cu adevărat ceva; ea nu este dictată de alții, de societate, de educația ta sau de natura ta. Există un lucru care depinde de tine: să experimentezi influența societății bune care te duce spre scop sau nu. Nu există realitate în orice altceva; ți se pare doar că decizi ceva acolo.

De ce ți se pare doar ție? Asta pentru că acționezi doar conform dorinței tale de a primi. Reşimot ale ei plutesc constant la suprafață din interior și te împing spre anumite lucruri. La un moment dat vreau ceva. După aceea vreau ceva diferit. Fac asta și mi se pare că acționez conform propriului meu program și pentru propriile mele obiective.

Când privesc oamenii din lateral, văd că fiecare dintre ei este programat și nu are nimic numit „ființă umană” (Adam). Toți sunt ca niște animale care aleargă și se agită. Și care este rezultatul? Zero. Dar nimeni nu poate observa asta în sine.

De aceea, învățătorii noștri care ne arată calea, ne spun că este inutil. Vrei să îndeplinești singura acțiune reală din viața ta, un act care te definește ca fiind tu însuți, mai degrabă decât doar un executor programat? Atunci alege o societate care te va ajuta să te apropii de scop, de Creator.

Când alegi o astfel de societate, acționezi într-un mod neprogramat. Totuși, dacă nu poți face acest lucru, înseamnă că în această viață nu ai făcut nimic în afara naturii animalice. Fie că exiști sau nu exiști, nu există nicio utilitate sau diferență. Pur și simplu execuți un program, dar nu ești cu adevărat tu însuți.

Din Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →