Ce înseamnă faptul că Tora (de la cuvântul Horaah – instrucțiune sau metodă) este dobândită? Totul se realizează doar prin intermediul luminii și al vaselor; nu există nimic altceva. Atunci când omul primește lumina capabilă să corecteze treptat vasele, este necesar ca această lumină și vasele (Kelim) să nu existe pur și simplu ca două entități opuse, ci ca lumina să pătrundă mai întâi în vase și să le transmită propriile sale calități.

Acest lucru se întâmplă după ce coboară lumina superioară numită Moise (de la cuvântul Limşoch – a trage, a extrage egoismul de jos în sus, spre lumină). Moise întruchipează aspirația tuturor calităților unui om de a fi corectate și de a atrage lumina superioară către ele. Astfel, după ce Moise atrage această lumină asupra sa – întrucât sufletul posedă inițial o singură calitate, „punctul din inimă” – sufletul trebuie să treacă printr-un proces de spargere.

Știm că orice conexiune începe cu spargerea vaselor (Kelim). Ulterior, calitățile luminii pătrund în calitățile vaselor și stabilesc o conexiune între ele. Abia apoi, prin intermediul unei alte lumini – lumina corectării –, scânteile de lumină care au căzut în egoism în timpul spargerii încep să alinieze ego-ul cu ele însele și să-l corecteze.

Prin urmare, spargerea vaselor este necesară. Moise primește Tora și coboară cu ea de pe munte către celelalte calități (poporul), chiar în timp ce aceștia făureau vițelul de aur. Moise sparge simbolic Tablele Legii; adică lumina pătrunde în vas și are loc spargerea.

Procesul spargerii vaselor avusese deja loc în lumea Nekudim și în cazul lui Adam HaRişon. Acum, același lucru se repetă. Este unul și același proces, fără de care nu ar exista nicio legătură între lumină și vase. Lumina este cea care sparge aceste vase.

Acest eveniment are loc în ziua de 17 Tamuz. Moise sparge Tablele, iar lumina pătrunde în vas. Apoi trece o perioadă de timp până la întâi Elul – o lună nouă –, urmată, o lună mai târziu (după apariția noii luni), de Anul Nou (Roș HaŞana). Aceasta înseamnă că Moise urcă din nou pe Muntele Sinai și primește cel de-al doilea rând de table. Cu alte cuvinte, lumina din interiorul vasului este prelucrată din nou și devine din nou posibilă ridicarea și solicitarea luminii corectării. Când lumina corectării coboară asupra omului, acesta începe să se vadă pe sine în această lumină.

Încă o dată, la fel ca prima dată, Moise rămâne în contact cu lumina timp de 40 de zile, la nivelul de Bina. Apoi coboară, ceea ce înseamnă că lumina începe să treacă spre toate celelalte calități, către întregul popor.

Coborârea luminii către Malchut și opoziția lor totală sunt sărbătorite de noi ca Yom Kipur. Prin sfărâmarea sufletului, omul începe să înțeleagă că nu posedă nicio calitate bună, și că totul trebuie corectat. Însă el învață acest lucru deoarece în interiorul fiecărei calități egoiste a sufletului, există deja scântei de lumină care au căzut în timpul sfărâmării, atunci când lumina a intrat pentru prima dată. Acum strălucește o a doua lumină, lumina corectării, asemenea celui de-al doilea rând de table.

Există o diferență între primele și cel de-al doilea rând de table, la fel cum există o diferență între Primul Templu și al Doilea Templu. Aici coboară o altă lumină: lumina corectării. Ea nu mai trebuie să spargă vasele, să intre în ele și să se amestece cu ele. În schimb, trebuie să strălucească de la distanță și să corecteze treptat vasul. Ea posedă calități diferite.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →