Când studiază Cabala, omul uită adesea că trebuie să se examineze pe sine și că se poate examina doar cu ajutorul luminii Creatorului. El uită că toate dorințele sale din fiecare moment, până când sunt corectate, nu sunt determinate de el, ci de Creator sau de propriul său egoism.

Singura modalitate de a schimba acest lucru nu este prin propria voință de a căuta ceva undeva, ci prin mediul înconjurător, prin grupul care îl va ajuta să-și reevalueze valorile, să-și ridice scopul și să-L înalțe pe Creator.

Nu există nimic într-un om în afară de punctul inițial al Binei. Prin urmare, el trebuie să caute tot restul în afara sa: fie la grup, fie la Creator. Această stare anti-egoistă, nefirească pentru noi, este cel mai mare obstacol pe calea noastră. Ne învinovățim mereu pe noi înșine, căutând motivul în interiorul nostru, sperând să găsim niște resurse și putere în interiorul nostru. De fapt, toate acestea sunt în afara noastră.

Iar a ne îndrepta către ceva extern este cu totul împotriva egoismului, motiv pentru care ne este foarte dificil să ne amintim acest lucru și să ne controlăm.

Uit de asta și încep să mă imaginez ca fiind, chipurile, sursa puterii, a capacităților și a gândurilor. Încep să mă învinovățesc: „De ce nu sunt așa?” Dar nu pot fi altfel. Ar trebui să mă învinovățesc nu pentru asta, ci pentru că uit de sursele externe ale gândurilor mele bune și ale puterii cu ajutorul cărora pot să merg mai departe și să realizez aceste gânduri.

Dar ce pot face dacă uit? Grupul ar trebui să-mi amintească de toate. Ar trebui să-mi apară ca un depozitar de metodologie, un depozitar al gândurilor mele bune, al direcțiilor, o rezervă, o memorie care să mă susțină mereu. Prietenii ar trebui să-mi amintească unde sunt, ce sunt și în ce direcție ar trebui să mă îndrept. Ar trebui să mă trezească, să-mi dea constant putere.

De ce? Pentru că am investit toate acestea în ei dinainte. Am convenit cu ei că vom avea o astfel de garanție reciprocă. Prin urmare, fiecare dintre noi se gândește acum cum să returneze aceste informații extrem de importante altora și, prin intermediul lor, ca urmare, nouă înșine; altfel, vom cădea complet de pe calea noastră spirituală.

Începeți să acceptați această societate specifică din jurul nostru, creată de noi artificial, deliberat, ca pe mintea voastră, ca pe memoria voastră, ca pe ghidul vostru, instructorul, părintele, educatorul, doctorul vostru, orice doriți. Ar trebui să dezvoltăm sentimentul că suntem complet dependenți de grupul nostru.

Conștient sau nu, cu toții ne hrănim din grup. Prin urmare, înțelegerea faptului că tot ce este necesar este în afara mea, că toată memoria mea, toată puterea mea sunt în grup și nu în mine, este, de fapt, o adevărată înțelegere a ceea ce există pe calea noastră și ajută foarte mult la acordarea corectă la conexiune, la un anumit stil de relaționare cu mediul, cu grupul.

Din Lecția zilnică de Cabala de Sărbătoarea de Sukot, 28/09/26

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →