Întrebare: În viața de zi cu zi când întâmpinăm dificultăți și ne dăm seama că nu avem putere să le depășim, încetăm să facem eforturi. Dar în Cabala dimpotrivă, cu cât o persoană trece prin dificultăți, cu atât devine mai puternică.

Aceasta face parte din cale. Dar cum se poate evita căderea în această filozofie ciudată, că dacă lucrurile sunt dificile înseamnă că sunt bune?

Răspuns: Nimeni nu spune că dificil este bine. Nimeni nu acceptă dificultățile. Pentru ce? Să arăt că sunt un erou și să mă lupt cu morile de vânt? Că sunt Don Quijote de care poți râde?

Vreau să ating scopul. Dacă trebuie să fac un efort, îl voi face pentru că privesc dificultățile ca pe un ajutor, datorită căruia cresc. La urma urmei, mișcarea către scop nu poate fi decât în măsura creșterii mele spirituale. De aceea am nevoie de obstacole.

Sunt ca niște probleme pe care un școlar le rezolvă în clasă. În munca spirituală rezolvăm problemele, astfel încât fiecare dintre dificultăți să creeze o percepţie și o simţire în noi complet nouă asupra lumii.

În principiu, acestea nici măcar nu sunt dificultăți, ci învățare, adaptare și îmbogățire cu lucruri noi. Așa se întâmplă totul în știință și în alte domenii ale cunoașterii.

Din KabTV „Am primit un apel. Depășirea dificultăților” 5/1/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul principal al unei persoane este să se regăsească pe sine. Doar câțiva reușesc. Toți ceilalți sunt prea leneși sau lași pentru a urma această cale peste abis. Dar cel care a mers de-a lungul lui primește viața reală ca recompensă, și nu o existență monotonă (Erich Maria Remarque).

Întrebare: De ce este nevoie de curaj pentru a te regăsi? Și mai spune că este ca trecerea peste un abis. De ce să te regăsești este o asemenea dramă?

Răspuns: Pentru că trebuie să te construiești constant, să te stabilizezi cu adevărat ca pe o pasarelă din frânghie peste abis.

Întrebare: Deci te echilibrezi, atunci ce înseamnă „cădere în abis”?

Răspuns: Să fii în dezacord cu Creatorul.

Întrebare: Deci tot acest pasaj este despre a fi de acord cu Creatorul în toate? Asta e frânghia subţire?

Răspuns: Da.

Întrebare: Încotro duce?

Răspuns: Nicăieri. Acum cauți o recompensă?

Comentariu: Continuăm să ne lovim de asta tot timpul.

Răspunsul meu: Nu, aici nu există nimic de care să te lovești. Toate acestea ar fi trebuit înlăturate cu mult timp în urmă și aruncate în acel abis.

Întrebare: Înțeleg. Deci, merg peste abis spre nicăieri? Și asta se numește „regăsirea de sine”?

Răspuns:  Da. A se regăsi pe sine înseamnă a-ți dezvălui cu adevărat natura în întregime și a-i zâmbi.

Întrebare: Aceasta se numește „trecerea abisului”? Și așa mă regăsesc?

Răspuns:  Nu știu dacă ar trebui să spun „Mă regăsesc”. Nu sunt pentru ideea că o persoană ar trebui să simtă că câștigă ceva. Nu câștigă nimic.

Întrebare: Atunci pentru ce trăim? Întotdeauna vreau să obțin ceva.

Răspuns:  Cum te consideri tu mai bun decât un animal? Nu le pui la îndoială viața. Așa că nu o pune la îndoială nici pe a ta.

Întrebare: Deci ar trebui să abandonez orice speranță și să trăiesc așa? Ce este „eu”?

Răspuns:  „Eu” este acel ceva din mine care caută constant sensul vieţii. Și asta este viața noastră.

Întrebare: Căutarea sensului vieții?

Răspuns:  Da.

Întrebare: Îl vom găsi vreodată?

Răspuns:  Cred că se va dezvălui nouă tuturor, absolut tuturor! Dar nu în această lume, nu în această existență. Este absolut imposibil să ne dăm seama, să înțelegem sau să dezvăluim sensul vieții în lumea noastră.

Întrebare: Dar mai trebuie să trecem peste abis?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, merg peste abis și știu că nu este acum, nu este aici și nu se știe ce voi obține, dar continui să merg și să merg?

Răspuns: Da.

Întrebare: Voi primi vreodată ceva? Aţi spus: „Vi se va dezvălui.”

Răspuns:  Cu siguranță așa va fi.

Comentariu: Nu este ușor.

Răspunsul meu: Nu spune că nu este ușor sau este ușor! Depinde cum te raportezi la toate acestea. Dacă îl vezi pe Creator, viața și așa mai departe în fața ta, atunci doar mergi și tot vrei să înțelegi ce ți se dă: de ce, pentru ce și cum.

Întrebare: Deci, tot timpul parcă spuneţi asta: să nu-ți dorești nimic, să nu-ţi dorești să obții ceva, ci doar să mergi. Așa trăiești, doar mergi! Poți trăi așa?

Răspuns: Da, poți trăi așa.

Întrebare: Continui să mergi și să mergi. Aceasta este viața?

Răspuns: Da. Este mai ușor dacă nu ceri, și mai greu dacă ceri.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că oamenii se tratează prost unii pe alții, nu se ajută unii pe alții etc. Care este modul corect de a te comporta?

Răspuns: Până nu vezi întregul sistem al creației ca un întreg, nimic nu te va ajuta. Trebuie să-l vezi! Cel puțin, încercați să o conceptualizați în funcție de opiniile oamenilor de știință.

Să presupunem că nu vezi un câmp de radiații, dar te temi de el: „Ce se întâmplă dacă sunt expus la radiații?” Este la fel și aici. Acest lucru trebuie predat.

Aceasta este baza pentru  creșterea integrală și educaţia integrală pe care o dezvoltăm pentru toţi oamenii din lume, astfel încât ei să înțeleagă că sunt într-o sferă integrală și depind complet unii de alții. Fiecare îi definește pe ceilalți și prin urmare, își determină propria stare.

Aceasta este o natură eternă, nu ceva temporar, să spui: „Bine, am trăit așa și voi muri așa, așa sunt”. Nu, aceasta este o stare eternă și nu poți scăpa de ea. Și tu, pe lângă această stare, apari în corpul tău animal și acesta moare, apare și moare. Dar tu ești pentru totdeauna inclus în această sferă, în această comunicare între toți, ca elementul ei special, ca parte a sistemului numit „Adam”.

Din KabTV „Am primit un apel. Tranzacție efectivă de înțelepciune” 28/12/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că există o anumită inutilitate în a transmite informații atunci când nu cunoști dorința celeilalte persoane. Când ați fost întrebat cum ar trebui să funcționeze diseminarea, ați spus: „Trebuie să luați dorința unei persoane și să o „purtați” singur”, adică să transmiteți această informație din propria experiență și numai atunci va funcționa.

Cum faci acest lucru? La urma urmei, fiecare caz este individual și nu există un răspuns programat.

Răspuns: Nu am răspunsuri programate niciodată pentru că de fiecare dată când comunic cu cineva, mă conectez cu el și mă includ în dorințele lui.

În primul rând, simt întregul sistem al creaţiei, deși la nivelul la care îl pot percepe. Așa cum o persoană simte lumea noastră, eu simt sistemul interior de conexiune dintre totul, locul acelei persoane și locul meu în ea. Pe baza acestui fapt, contactul are loc între noi.

Nu contează ce îmi spun ei sau chiar ce le spun eu. Ceea ce contează este că acest contact are întotdeauna ca scop atingerea conexiunii maxime și a integrării maxime a acestei persoane în sistemul comun de creație.

Să presupunem că există un anumit element individual în fața mea și îl conectez la sistemul general exact în momentul în care comunic cu ei. Asta fac cu fiecare dintre studenţii mei.

Apoi, dacă ei înșiși continuă acest lucru, ei devin un element independent în acest sistem și acționează în cadrul acestuia. Dar conexiunea lor a fost inițiată de mine, din partea mea. Și trebuie să continue din partea lor. Așadar, de fiecare dată parcă le dau naștere la un anumit nivel, într-o lume oarecare, și atunci trebuie să continue să trăiască.

Așa cum animalele dau naștere unor urmași orbi, incapabili să își țină capul sus, să se târască în jurul mamei lor, tot așa trebuie să încerce un om, care este și mai neajutorat, să supraviețuiască la fel ca ei.

Întrebare: Ați descris starea studentului în raport cu dvs. Cum poate un student să facă același lucru în raport cu altcineva?

Răspuns: Oamenii fac în mod constant același lucru în interacțiunile lor unii cu alții, dar nu îl văd, nu îl înțeleg și desigur, operează la un nivel mult mai jos.

Din KabTV „Am primit un apel. Tranzacție efectivă de înțelepciune” 28/12/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce face o persoană care nu percepe sistemul spiritual?

Răspuns: Pentru aceasta, avem cursuri în care sunt studiate metode de includere în acest sistem. Ele oferă unei persoane posibilitatea de a vedea interconectarea integrală dintre toți oamenii. Se apropie treptat de noi și nu putem scăpa de ea. Trebuie să o cunoaștem, să ne adaptăm la noi înșine sau la ea, altfel va fi rău.

Acest sistem ne conduce și guvernează întreaga lume, soarta umanității. Dacă îl cunoaștem și suntem capabili să interacționăm cu el cât mai corect posibil, o persoană se va aduce pe sine și întreaga lume într-o stare perfectă.

Toată lumea are ocazia să-și imagineze această imagine într-un mod, nu încă senzorial, ci pur contemplativ. Pe această temă au fost create tot felul de clipuri, desene, filme și articole, se țin tot felul de forumuri și cursuri practice, astfel încât o persoană să-și facă o idee despre acest sistem, apoi are loc integrarea sa în conexiunea reciprocă cu ceilalți.

El va simți cum respiră, cum funcționează, cum întreaga lume înconjurătoare se află în acest sistem.

Din KabTV „Am primit un apel. Calitățile negative ale lui Laitman” 5/1/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre faptul că o persoană se simte moartă în spiritualitate și că nu își dorește altceva decât spiritualitate?

Răspuns: Diferența este mare. Într-o stare, primești totul; în cealaltă, primești golul interior. Ce ar putea fi mai viu în ceea ce privește dorințele unei persoane?

Întrebare: Există un gol în ambele locuri. Spiritualitatea se desfășoară și din spaţiul gol?

Răspuns: Spiritualitatea se dezvăluie nu din gol, ci din faptul că interior ești gol.

Din Lecția zilnică de Cabala 26/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.28 – Nu voi muri, ci voi trăi

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este un atac către Creator?

Răspuns: Aceasta înseamnă că, cu ajutorul acțiunilor pe care Creatorul le realizează în lume asupra fiecăruia dintre voi și asupra tuturor, doriți să-L influențați astfel încât El să-și schimbe atitudinea față de voi, să vă ajute și să vă ridice.

Întrebare: Este atacul o rugăciune?

Răspuns: Rugăciunea, acțiunea, nu contează.

Întrebare: Cum verific dacă am împlinit un atac? Într-un război convențional, acest lucru este de înțeles deoarece rezultatul este imediat vizibil. Cum vedem că L-am influențat, când începe El să ne ajute? Este chiar posibil acest lucru?

Răspuns: Da, este posibil. Mai mult, veţi intra într-o acțiune împreună cu Creatorul.

Întrebare: Cum putem organiza un atac în grupul de zece?

Răspuns: Ajungând la înțelegere unul cu celălalt; încercați și vedeți unde vă duce.

Din Lecția zilnică de Cabala 24/02/24, Rabaș – Art.26, 1986 – O cale apropiată și o cale îndepărtată

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Acesta este sensul cuvântului „ochii tăi sunt ca porumbeii”. Eynaim [ochii] ai Kedusha [sfințenie], numiţi Eynaim de Șchina [Divinitatea], sunt Yonim [porumbei]. Ele ne înșală și credem că ea nu are Eynaim, așa cum este scris în Zohar, „O fată drăguță care nu are ochi” (Baal HaSulam, Șamati 28, „Nu voi muri, ci voi trăi”).

Ochii sfințeniei sunt atitudinea precisă și pură a Creatorului față de creație. Lângă, aceasta sunt și alte grade. Pe baza gradelor pe care omul merită să le atingă, el se uită la ceea ce se întâmplă cu el, cu lumea și cu Creatorul.

Întrebare: De ce se spune că ochii Sfintei Șchina ne înșeală?

Răspuns: Pentru că nu îi vedem de fapt. Șchina fără ochi este credința mai presus de rațiune.

Întrebare: Rezultă că până când nu ajungem să dăruim sau să dezvăluim Șchina, suntem orbi și nu vedem adevărul. Cum putem găsi calea? Cum ni se va arăta?

Răspuns: Numai prin conexiunea dintre voi. Dacă vreţi să vă uniţi și să dezvăluiţi Creatorul în unitatea voastră, veţi reuși.

Din lecția zilnică de Cabala 26/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.28 – Nu voi muri, ci voi trăi

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-o zi au venit o mulțime de stele de mare odată cu valul. Când valul a scăzut, au fost lăsate să moară pe nisip. Un băiat a început să arunce stelele în mare pentru ca acestea să supraviețuiască.

Un bărbat s-a apropiat de el și i-a spus: „Este o prostie. Sunt un milion de stele de mare aici, iar încercările tale nu vor schimba nimic.” Băiatul a luat următoarea stea de mare și a spus: „Nu, încercările mele vor schimba foarte mult pentru această stea.”

Astăzi mulți oameni suferă, după cum știm. Încercarea de a elimina sau de a reduce această suferință pentru o persoană este ceea ce trebuie făcut?

Răspuns: În general, da. Depinde ce calcul faci. Ai de-a face fie cu Creatorul, fie cu suferința acestei persoane, fie cu tine însuți și așa mai departe.

Întrebare: Dacă am de-a face cu Creatorul, atunci de unde vine suferința?

Răspuns: De la Creator.

Întrebare: Și este dată acestei persoane ca să poată trece prin ea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și în general, nu am nici măcar dreptul să mă amestec?

Răspuns: Și acest lucru este luat în considerare de Creator, așa că nu contează, poți să o faci. Vrei să-i salvezi pe alții de suferință, astfel încât să te poți simți mai bine. Egoismul nu a plecat nicăieri.

Întrebare: Admiteți totuși posibilitatea că vreau să salvez o persoană de la suferință?

Răspuns: Nu, nu poți fi în locul lui.

Întrebare: Deci, ce este empatia pentru o altă persoană?

Răspuns: Asta este pentru că empatizezi; adică îți imaginezi că toate acestea ți se întâmplă ţie și prin urmare, trebuie să-l faci să se simtă mai bine.

Întrebare: Dar tu tot te gândești la tine?

Răspuns: Și nimic altceva!

Întrebare: Cum ieșim din acest impas?

Răspuns: Nu există nicio ieșire. În nici un caz!

Comentariu: Adică toți oamenii care depun muncă de caritate…

Răspunsul meu: Desigur, o fac doar pentru ei înșiși!

Întrebare: Este singura cale de ieșire ca să ne întoarcem de la sursa tuturor suferințelor?

Răspuns: Întoarce-te către Creator și dacă Creatorul te pune într-o stare cu totul specială în care El îți elimină egoismul, dorințele de a te bucura, atunci vei putea face ceva de dragul celorlalți, și nu pentru tine. Dar toate acestea sunt cazuri excepționale.

Întrebare: Să luăm un astfel de caz ideal. Ce înseamnă să faci ceva de dragul altei persoane? Creatorul a dat această oportunitate. Ce înseamnă?

Răspuns: Imaginează-ți că trebuie să te desprinzi de orice conexiune cu o altă persoană. Deconectează-te de ea și fă-i bine.

Întrebare: Fără să te gândești deloc la tine?

Răspuns: Absolut! Asta se numește că mă deconectez de o altă persoană.

Întrebare: Este acesta ajutorul Creatorului dacă El dă o astfel de oportunitate unei persoane?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci o persoană nu este capabilă de asta în alt fel?

Răspuns: Nu, nu este. Nu este natura noastră.

Întrebare: Cum sunt toate acestea mascate și acoperite astfel încât să avem sentimentul că facem cu adevărat bine?

Răspuns: Aceasta este ceea ce facem în această viață. Nu ni se poate face nimic, suntem atât de neobișnuiți!

Întrebare: Atunci întrebarea cheie este, ar trebui să faci bine altora sau nu? Ar trebui să încerc să fac asta sau nu?

Răspuns: Ți-aș spune, fă-o pentru orice eventualitate.  Ce răspuns egoist, nu-i așa?

Întrebare: Veți primi credit pentru asta, nu?

Răspuns: Da. Ai zice că am făcut odată ceva, ici și colo…

Comentariu: Adică, într-un fel sau altul, pretindeți că eu câștig aceste puncte pentru mine.

Răspunsul meu: Nu le câștigi.

Întrebare: Deci nu le câștig ca rezultat. Și totuși, ar trebui să încerc să fac sau nu altora ceea ce eu consider bine?

Răspuns: Fă-l, dar în același timp gândește-te că făcând asta nu faci nimic pentru tine. Atunci va fi de fapt mai mult sau mai puțin curat.

Întrebare: Adică, de parcă nu câștig nimic din asta?

Răspuns: Nu. Nu câștig, nu voi câștiga și nu vreau să câștig.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă mă doare atât de tare încât nu am cum să ies din această natură?

Răspuns: Atunci ești un bun egoist. Un egoist bun înseamnă că aș vrea să mă ridic deasupra egoismului meu, dar nu pot. Și de aceea sufăr.

Întrebare: Este aceasta o stare bună în general?

Răspuns: Nu, aceasta este o stare jalnică.

Întrebare: Această stare poate fi numită rugăciune sau nu?

Răspuns: Orice stare poate fi numită rugăciune.

Întrebare: Care rugăciune este corectă, după părerea dvs.?

Răspuns: O rugăciune corectă este atunci când mă uit la un portofel întins pe pământ și îmi imaginez că există o bancnotă de un milion de dolari în el.

Întrebare: Și mă rog să fie așa? Adică, până la urmă, într-un fel sau altul, este pentru mine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și dacă asta mă face să mă simt rău și vreau să scap de ea?

Răspuns: Nu, când înțelegi că aceasta este natura ta, atunci nu te vei simți rău.

Întrebare: Ajungând la concluzia că aceasta este natura mea, tocmai înțelegând acest lucru în inima și mintea mea, acesta este practic punctul de plecare?

Răspuns: Da, de aici poți începe să te miști.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Una dintre cele mai grave gafe este să crezi că pedagogia este știința copilului; Nu! Este știința omului (Janusz Korczak, Cum să iubești un copil).

Ideile și realizările pedagogice practice ale lui Janusz Korczak au intrat permanent în istoria pedagogiei poloneze și mondiale. Au devenit o sursă unică de cunoștințe, idei și inspirație în căutarea unor noi soluții educaționale…

Pentru Korczak, munca sa socială și educațională fermă cu copii din centru a fost o modalitate de a manifesta reverență față de ceea ce este uman în figura copilului. A fost și o modalitate de a recunoaște, prin acțiune, întreaga valoare umană a copilului. …

Compania copiilor poate fi într-adevăr obositoare, a recunoscut Korczak. Dar asta nu pentru că trebuie să ne străduim să ne coborâm la nivelul lor. Dimpotrivă: efortul constă în a trebui să ne ridicăm la nivelul lor, la sentimentele lor, pentru a nu-i răni. Odată ce am învățat să cunoaștem copiii, ne dăm seama, a susținut Korczak, că nu avem de ce să ne lăudăm.

„În ceea ce privește sentimentele, ele ne depășesc cu o putere nestăpânită. În ceea ce privește intelectul, ei sunt egalii noștri, doar fără experiență…” (“Actualitatea și relevanța abordării pedagogice a copiilor și a creșterii lor” a lui Janusz Korczak).

Întrebare: În opinia dumneavoastră, pedagogia este pentru copii sau pentru adulți?

Răspuns: Este să-i înțelegi pe copii.

Întrebare: Deci, se dovedește că este pentru părinți, pentru profesori și nu pentru copii?

Răspuns: Da, și ce este de învățat un copil? Cum poți să-l înveți?! Treptat, va învăța singur din viață.

Întrebare: Deci, toate aceste instituții unde se predă, se predă, se predă, de fapt…?

Răspuns: Ei nu învață nimic. Copilul are propriul său aparat conceptual; el este constant în el și prelucrează toate datele primite din lumea exterioară. Și totul se întâmplă foarte repede pentru el.

Întrebare: Copilul le prelucrează singur, așa cum spuneţi? Învață chiar de unul singur?

Răspuns: Da.

Întrebare: Atunci de ce există întregul sistem de creștere, educaţie, tot acest sistem uriaș?

Răspuns: Se învârte în jurul nostru de la sine și asta este. Nu putem face nimic cu el. Nu poți pune nimic într-un copil, ci numai mediul, prietenii, profesorii de asemenea, parțial. Dar toate acestea creează lumea interioară a copilului, care apoi intră în viață. Și apoi începe să ia de la viață.

Întrebare: Ce credeţi că este parenting-ul? Acum ați împins educația puțin înapoi.

Răspuns: În primul rând, educația și creșterea nu sunt același lucru. Educația umple un copil cu tot felul de cunoștinţe, iar parentingul este un exemplu de adult pentru un copil despre cum să se comporte în anumite circumstanțe.

Întrebare: Este un adult un profesor, un părinte, un mediu și așa mai departe?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, se dovedește că educația potrivită este să puneți copilul într-un mediu care să ofere exemplele potrivite. Ce exemple ar trebui să i se arate unui copil pentru ca acest copil să crească corect și să fie crescut corect?

Răspuns: Este imposibil de spus. Copilul selectează el însuși aceste exemple și le asimilează.

Întrebare: Îi arăt un exemplu, dar poate că ia ceva al lui din asta și înțelege doar asta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum pătrunzi în lumea acestui copil?

Răspuns: Nu este nevoie! Lasă-l să se dezvolte singur.

Comentariu: Dar trebuie să-l ghidez cumva.

Răspunsul meu: Nu cred că este necesar. Lasă-l să alerge pe stradă, să comunice cu semenii săi și astfel se va dezvolta.

Întrebare: Ar trebui să existe un mediu ideal în care un copil să crească?

Răspuns: Copii și animale.

Întrebare: Să am copii și animale în preajmă. Și unde este locul pentru un adult?

Răspuns: Nu există loc pentru un adult acolo. Adulții vor impune copiilor tot felul de legi comportamentale, iar acest lucru nu este necesar. Treptat, copilul va crește și va descoperi singur aceste legi.

Întrebare: Ar trebui un adult să se implice în luptele copiilor?

Răspuns: Nu! Cred că aici nu ar trebui să fie profesori.

Întrebare: Și atunci ce crește dintr-un copil dacă, așa cum spuneți este înconjurat de copii, animale, natură?

Răspuns: În conformitate cu lumea sa interioară, el se îmbibă și absoarbe tot ce se poate obține din lume.

Comentariu: Există de asemenea, desen, dans și istorie naturală. Există un loc în care vine un adult și spune: „Lasă-mă să învăț copilul”. Lucruri de genul acela.

Răspunsul meu: Nu este nevoie! El va învăța singur. Iar toate aceste discipline impuse lui, dimpotrivă, îl vor limita.

Comentariu: Vorbesc deja despre discipline simple: dans, desen. Va stăpâni chiar și asta?

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Există vreo concluzie de tras?

Răspuns: Concluzia este foarte simplă: lasă copiii în pace cu gândurile și instrucțiunile tale mărețe, pedagogie, tot-tot-tot ce este în tine.

Întrebare: Dar atunci părinții? Părinții, adulții, mai există cumva… Cum ar trebui părinții să-și crească copiii în mod corespunzător?

Răspuns: Nu văd în nicio generație, și noi am trăit multe, multe, multe sute de generații, că o generație a luat ceva util și bun de la părinți și a realizat ceva util și bun. De fiecare dată doar reînvățăm.

Întrebare: Deci, înveți din greșelile tale, înveți din viața ta, înveți totul singur. Și este necesar să lași, spuneţi dvs., o persoană cu acest „el însuși”, să-l lași să plece?

Răspuns: Da. Sper că vom ajunge într-o stare în care vom înțelege cum ar trebui să tratăm copiii în general. Sper că acest lucru va fi înțeles și realizat în viitorul apropiat.

Din KabTV “Șiri cu Dr. Michael Laitman” 14/12/23

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→