Razboiul Maccabian si sarbatoarea Hanuka nu au fost intamplari accidentale in istorie. Este o poveste despre cum isi construieste o persoana sufletul si cum aprinde Lumina inlauntrul sau – lucru simbolizat de ulciorul sacru de ulei pe care il gasim inlauntrul nostru, in mijlocul sparturii. Exista o parte inlauntrul nostru pe care putem sa o aprindem, daca o gasim!

Atunci cand ea se aprinde, ne vom corecta egoismul intr-o masura specifica. Astfel, vom primi o ocazie de a pregati uleiul cel sacru, ceea ce inseamna ca vom fi capabili sa corectam noi singuri pe Malchut.

Uleiul sacru, sfant este dorinta de a darui si de a iubi fara nicio recompensa pentru sine. Uleiul este dorinta. Uleiul obisnuit este reprezentat de dorintele egoiste, pe cand uleiul sacru reprezinta dorintele cu intentia de a darui. Scanteia pe care o primim pentru a ne incepe lucrarea interioara e ca o candeluta, pe care fiecare persoana trebuie sa o caute in sine. Atunci cand reusim sa aprindem aceasta scanteie, vom incepe sa ne corectam dorinta egoista principala – sa pregatim uleiul pentru lampa.

Hanuka vine de la cuvintele Hanu Ko – S-au oprit aici. E doar o oprire scurta la jumatatea caii, intre starile interioare numite Iom Kipur si Rosh HaShana, de la inceputul caii, si Purim – Corectarea Finala.

In zilele de Hanuka, noi corectam doar Kelim-Vasele care daruiesc, aprinzand o lumanare deasupra dorintei noastre de a ne bucura. Insa atunci cand ajungem la sarbatoarea Purim, folosim dorinta insasi. Ca urmare, simbolul sarbatorii Purim nu este o lumanare ce arde deasupra uleiului (dorintei), ci vinul, Lumina care umple dorinta.

Pentru a aprinde o lumanare, trebuie sa unim Malchut cu Bina, dorintele primirii si dorintele daruirii, pentru a o aprinde in Bina. Aceasta este semnificatia sarbatorii Hanuka, in care inaltam pe Malchut la Bina si astfel, Malchut devine o parte din Bina, adaugand la ea forta dorintei sale.

Atunci, Lumina se aprinde in Bina, in fitilul care se inalta din ulei. Fitilul este Zeir Anpin, care se numeste linia de mijloc, care leaga uleiul, Malchut, de Lumina, Bina.

Toate acestea se intampla deasupra dorintei noastre. Este o corectare in care realizam calitatea daruirii, primind-o deasupra calitatilor noastre egoiste. Realizam starea numita Tshuva mi Ira – daruirea de dragul daruirii.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Daca cel inferior nu poate sa primeasca nimic, atunci Cel Superior se restrictioneaza. Parsa este un loc foarte special, in care apare restrictia Celui Superior. Provoaca o mare diferenta intre ceea ce se afla deasupra Parsa – Lumea Atzilut, unde poate fi diseminata Lumina, unde domina Bina – daruirea, si ceea ce se afla sub Parsa – Lumile Beria, Yetzira si Assiya, unde domina Malchut, dorinta de a primi.

Astfel, o structura unificata este separata in doua parti, care sunt opuse una celeilalte. Cea superioara este guvernata de Creator, iar cea inferioara este guvernata de fiinta creata. Acesta este primul pas catre crearea unei conexiuni intre fiinta creata si Creator.

Pana sa apara asta, fiinta creata facea numai ceea ce ii ordona Lumina sa faca. Lumina ma anula, iar eu eram in stare sa dau numai pentru ca ea domnea asupra mea. Insa acum exista doua imparatii in mine, iar ele sunt complet opuse una celeilalte. Ele sunt imparatia Luminii si imparatia mea, unde eu sunt cel care domneste.

Lumina m-a parasit, iar eu am efectuat o restrictie asupra dorintei mele. Insa atunci, in acest loc gol al restrictiei, apar dorinte noi: dorinte egoiste, Klipa. Iar atunci, suntem separati – ca doua lumi opuse! Deasupra de Parsa, in Lumea Atzilut (unde “Etzlo” inseamna “El are”) este corectare completa, Lumina infinita. Iar dedesubt de Parsa, totul este opus: sfaramare, rau, orice ofensa care poate fi imaginata.

Ca urmare, El si cu mine devenim clar opusi unul celuilalt si incepem sa ne uram unul pe altul. Devenim distanti, desi suntem separati doar de o diviziune foarte ingusta, de treimea din mijloc a lui Tiferet, Klipat Noga, unde este concentrat tot liberul meu arbitru.

De o parte este Creatorul, sanctitatea superioara, iar de cealalta parte, dedesubt, sub Parsa, se afla fiinta creata, corupta, ego-ul si necuratia – iar eu sunt un intermediar intre ele, sunt in mijloc. In toata existenta mea, „eu-l” meu se afla in aceasta fasie ingusta.

Mi s-a dat o ocazie sa ma fixez intr-un coridor ingust, intre aceste doua armate imense: forta primirii si forta daruirii, pentru a deveni un intermediar intre ele si a le aduce la un compromis, apoi la conexiune si la iubire. Unindu-le intr-una, ma construiesc pe mine ca fiind format din ele doua.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Creatorul a creat dorinta de a primi placere – si nimic altceva n-a fost creat, in afara de aceasta dorinta. O dorinta mai mare de placere domina asupra unei dorinte mai mici. Gandul, sau mintea, ne ajuta sa ajungem de la o dorinta la alta, de la o stare la alta, de la un anumit tip de dorinta la un alt tip.

Dorintele sunt materia naturii. Intre timp, gandul este mijlocul, instrumentul care ne ajuta sa folosim dorintele, sa ne deplasam in interiorul campului de forte al acestor dorinte – de la o forta a dorintei mai mare la una mai mica, sau invers, ca si cum ne-am apropia sau ne-am indeparta de un magnet. Gandul este forta de deplasare intre dorinte. El imi da posibilitatea sa imi schimb amplasamentul intre diferite dorinte, deplasandu-ma intre ele. Insa indiferent in ce dorinta ma aflu, ea tot ma domina.

Ca urmare, trebuie sa folosesc puterea gandului, ca sa ma ajute sa inteleg si sa ma conving ca dorinta mea, starea mea si circumstantele in care ma aflu sunt rele. Exista circumstante mai bune, dar pentru a ajunge acolo, trebuie sa imi schimb dorinta, cu ajutorul gandurilor. Trebuie sa ma transfer de pe o unda a campului de forte al acestor dorinte (intensitatea campului) pe o alta unda (intensitate), ca o sarcina intr-un camp magnetic.

In stiinta Kabbalah, analiza pe care gandul o face dorintei in care ma aflu se numeste o realizare a raului. Dezvoltarea gandului in mine apare sub influenta mediului sau sub influenta Luminii Superioare. In acest fel, putem sa ‚curgem’ prin campul dorintelor, deplasandu-ne intre ele, de la o dorinta inferioara la una superioara. Gandul (realizarea raului) ne ajuta sa mergem de la o stare, sau dorinta, la alta.

Astfel, mintea si sentimentele lucreaza in noi, in mod interschimbabil. Cu toate acestea, intotdeauna ne deplasam conform unei scheme: dorinta – gand – dorinta.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cel mai bun mijloc de avansare spirituala este prin diseminarea cunoasterii kabaliste. La urma urmei, acesta este modul in care, fara indoiala, realizam dorinta Creatorului.

Creatorul vrea ca toate creatiile sale sa se uneasca, ca unul, pentru a veni in adeziune cu El. O dorinta comuna, care a fost impartita, sparta, imprastiata si sfaramata in miliarde de parti trebuie sa se impreuneze dincolo de aceasta separare, sa devina inca o data intreaga si sa se uneasca cu Creatorul. Acesta este obiectivul creatiei si dorinta Creatorului.

Daca actiunile noastre sunt indreptate in directia conexiunii si daca diseminam stiinta Kabbalei ca singur mijloc care duce la acest obiectiv, atunci atragem Lumina Inconjuratoare asupra noastra. Aceasta Lumina, pe care o primim atunci cand ne indreptam catre conexiune, este de cateva ori mai puternica decat cea pe care am fi putut sa o primim de unii singuri.

Avand cunostinta de aceasta oportunitate minunata, chemam oamenii sa disemineze. Daca fiecare persoana participa la aceasta actiune, forta Luminii pe care o atragem va fi multiplicata de mai multe ori si ne va fi de folos noua, tuturor.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate o persoana sa ceara daruirea, daca nu stie ce este aceasta?

Raspunsul meu: Cresterea spirituala este la fel ca dezvoltarea unui copil, pentru care nu este destul sa fie doar un participant pasiv la proces. Aceasta este dezvoltarea naturala, iar copilul isi dezvaluie lumea intr-un mod natural. Trebuie sa o guste, sa o tina in mana, sa o recunoasca, sa o asambleze si sa sparga totul. El nu stie ce face, caci este manipulat de natura. Ulterior, dupa ce a experimentat totul, copilul incepe sa se gandeasca si sa construiasca legaturi intre lucruri, incepe sa inteleaga si sa ceara.

Asta seamana foarte mult cu modul in care actionam noi, in privinta dezvoltarii noastre spirituale. Indiferent cat de destepti credem ca suntem si indiferent cate subiecte serioase discutam, nu asta ne dezvolta. La fel ca si in cazul copiilor, aducem forta dezvoltarii asupra noastra – aceasta fiind aceeasi forta care dezvolta un copil.

Ca urmare, persoana trebuie sa ajunga la cererea de daruire in mod independent. Nu exista un buton pe care sa poti sa il apesi si sa „te rogi” imediat sa fii lasat in lumea Superioara. Daca in tine arde o cerere, o aspiratie, o exprimi in mod involuntar in interiorul tau. O „rugaciune” inseamna o lucrare in inima si este cea mai launtrica dorinta a inimii, cea despre care poate nici nu banuiesti ca exista.

La urma urmei, e oare posibil sa poti sa te obligi sa te rogi? Nu poti sa obligi inima. Ca urmare, avem nevoie de aceasta forta care dezvolta in lumile materiala si spirituala si care ne schimba mereu dorintele. Lumina a creat aceste dorinte, si tot Ea le dezvaluie si le transforma prin influenta Ei. Ca urmare, obiectivul nostru este sa atragem Lumina asupra noastra, cu ajutorul cartilor si al studiilor noastre.

Sta in puterea noastra sa evocam un raspuns, sa ne intoarcem catre sursa Luminii, pentru ca ea sa ne aduca o dezvoltare mai rapida. Acesta e singurul mijloc.
Natura ne dezvolta conform unui program desemnat, in cadre temporale planificate; dar incepand de la o anumita etapa in istoria omenirii, a devenit posibila accelerarea procesului.

In prezent, putem sa activam forta corectarii, pentru ca ea sa ne influenteze inca si mai intens. Stiinta Kabbalah, de fapt, este acel „instrument”, acel vehicul care ne permite sa obtinem o perioada de dezvoltare mai scurta.

Ideea nu este sa intelegem mai mult. E suficient sa „dam din maini si din picioare”, ca un copil nelinistit, in limitele metodei kabbaliste si in lectii si diseminare. Intensificam Lumina, incercand sa aspiram catre Ea, mai degraba decat fiind foarte profesionali si grijulii.

Intrebarile, raspunsurile, lectiile si discutiile – toate acestea sunt aici ca sa se joace cu noi. Un copil e la fel, in aceasta privinta. Atunci cand te joci cu el, in el se trezeste ceva, ceva il dezvolta. Asta se numeste „Lumina care se intoarce la Sursa”.

E irelevant daca o persoana e desteapta, flegmatica sau sensibila. In cele din urma, persoana care se poarta intr-un mod mai activ si se implica mai mult va avansa mai rapid.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cand o persoana aranjeaza corect in interiorul sau cele trei calitati numite lumanare, ulei si fitil obtine starea numita Hanuka ce provine de la cuvintele Hanu Ko -Opreste-te Aici. Astfel poate sa-si ia o scurta pauza la mijlocul drumului.

Uleiul este materia noastra, dorinta de a ne bucura, continutul vasului sau Kli-ul. Este incapabil de a lumina de unul singur folosindu-se de Lumina ce-o atrage din afara. Poate sa lumineze doar cu ajutorul unui fitil. Fitilul trebuie sa fie scufundat in ulei, dar o parte din el trebuie sa ramana in afara, pentru ca fitilul simbolizeaza ecranul ce l-am construit in afara dorintei noastre egoiste (in afara uleiului).

Singura parte a dorintei egoiste care este capabila sa straluceasca (sa fie in contact cu Lumina Superioara) este partea ce suntem capabili de a o include in interiorul ecranului. Altfel spus, doar uleiul ce a saturat fitilul poate fi aprins. Asta se poate intampla doar cu conditia ca uleiul sa nu fie doar imbibat in fitil ci, de asemenea, sa se fi ridicat deasupra restului de ulei (egoismul), spre Bina – Lumina, altruismul. Doar atunci va fi in stare sa straluceasca!

Lumina emana de la capatul superior al fitilului, locul unde fitilul a iesit in afara si a pierdut contactul cu uleiul, egoismul. Lumina Reflectata este focul care urca de jos in sus, ajungand la Keter din cele Zece Sfirot ale Luminii Reflectate. La acel punct este greoaie orice legatura intre Lumina Reflectata si forta dorintei de a primi, egoismul, care face ca arderea sa aiba loc. Uleiul urca de-a lungul fitilului, si acesta este singurul loc unde contactul este obtinut, sau s-a produs echivalenta de forma intre uleiul din fitil si Lumina. Pot sa straluceasca doar impreuna. Lumina nu se poate manifesta pana cand nu se conecteaza cu fitilul si uleiul din interiorul lui.

Imaginandu-ne o lumanare care arde, putem intelege munca interioara a persoanei pe drumul spiritual si ce avem de facut cu scopul ca sufletul nostru sa atinga echivalenta de forma cu Lumina, Creatorul. Dorinta nu dispare; mai mult, ea trebuie sa fie atasata cu totul de ecran, de fitil. De aici putem crea linia de mijloc in interiorul nostru, pana la gradul la care vom fi capabili sa ajucem uleiul (dorinta) in interiorul fitilului.

Ecranul poate sa includa doar o mica parte din dorinta. Fitilul simbolizeaza aceasta raza, linia subtire care este masura similaritatii dintre dorinta noastra si Lumina. Ecranul, sau linia de mijloc, este construit de aceste doua forte – uleiul si fitilul, linia dreapta si linia stanga. Linia dreapta este Daruirea si Lumina si linia stanga este Primirea, uleiul. Linia de mijloc, pe care am creat-o din doua Calitati Superioare de primire si daruire, se numeste Suflet.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Studiul Cartii Zohar cere efortul general al dorintei si al gandului (inima si minte) cu scopul de a uni tot ceea ce am studiat inainte in stiinta Kabbalah despre creatie, grup si lume, Creator, perceperea realitatii, influenta directa si indirecta si guvernarea de Sus, singularitatea fortei guvernatoare si telul sau si multe alte componente.

Evident, cand o persoana incepe sa studieze aceasta carte, nu poate uni toate aceste lucruri intr-unul singur pe loc. Mai intai trebuie sa incerce sa faca asta. Descrierile din Cartea Zohar usureaza acest lucru si ne constrange sa facem asta. Concentrand toate descrierile posibile ale singurelor forte din natura – dorinta si Lumina –  ar fi ca si cum am trece prin urechile acului, prin punctul nostru din inima, punctul eforturilor noastre si, dupa de am trecut de aceasta presiune, intram in nemarginita lume plina de Lumina a Creatorului.

Prin urmare, este imposibil de a incepe studiul Zohar-ului Imediat. Pregatirea este necesara cu scopul ca inima persoanei si sufletul sa absoarba tot ceea se vorbeste in Stiinta Kabbalah, toate cererile sale, opiniile, conceptiile despre viata si lume. Toate astea trebuie sa constituie inima omului si sa se uneasca intr-un sentiment specific pe care Kabbalah il are fata de lume. Apoi, omul va fi capabil sa perceapa corect tot ceea ce spune Zohar-ul.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Un miracol este o conexiune pe care nu o intelegem, intre o actiune si un rezultat; este atunci cand actiunile noastre provoaca brusc un rezultat complet neasteptat dar maret. Acesta este intelesul versului “Am cautat si am gasit”. Trebuie sa facem eforturi in timpul studiilor si sa incercam sa gasim tot ceea ce s-a discutat sau se discuta in interiorul nostru. Dar ceea ce vom gasi va fi complet neasteptat, chiar daca vorbim despre asta si asteptam sa se intample. Cand o vom primi, vom fi socati de cat de incapabili am fost in a ne imagina corect ceea ce vom gasi! Din acest motiv numim asta un miracol.

Ce este vasul cu ulei ce trebuie sa-l aprind? Se refera la calitatea ce trebuie s-o gasesc in interiorul meu. Uleiul, combustibilul este dorinta mea de a ma delecta. Trebuie sa inteleg cum sa-l aprind, cum sa fac un nou fitil folosindu-mi eforturile asa incat fitilul sa iasa in afara. Fitilul este opozitia mea fata de a-mi folosi dorinta direct, de a primi pentru binele meu; vreau sa-l folosesc intr-o forma echivalenta cu a Luminii. Din acest motiv am scos fitilul in afara dorintei care include o bucatica din dorinta mea de a primi, dar doar atat cat sunt capabil de o face similara cu a Luminii si de a-mi anula egoismul. Sunt gata sa-l folosesc pentru binele celorlalti.

Pentru moment pot sa daruiesc doar un fitil subtire, mic. Si trebuie ca in mod constant sa verific ca nu fac asta doar pentru binele meu. Ma gandesc constant ca am ajuns sa daruiesc pentru binele celorlalti, dar se sfarseste daca nu fac asa. Asta se intampla de fiecare data pentru ca descopar constant noi dorinte egoiste in interiorul meu. In acest fel, le discern treptat pe toate pana cand creez, in sfarsit, un fitil in interiorul meu – o linie subtire (Kav Dak) a dorintelor mele, ce se intinde de la mine pana la Creator. Capatul superior sau calitatea acestui fitil este similara cu a Luminii, si din acest motiv lumineaza si intunericul straluceste ca Lumina.

Daca pot sa-mi imaginez aceasta stare in interiorul meu, in interiorul dorintelor si calitatilor mele, asta inseamna ca sunt deja acolo. Asta simbolizeaza sosirea lui Hanuka, Sarbatoarea Luminii.  O lumanare mica ce arde in mine. In interiorul enormei mele dorinte egoiste, exista o mica parte unde altruismul lumineaza.

Aceasta parte a dorintei tanjeste sa se bucure impreuna cu Lumina care este capabila sa straluceasca in ea, si care se numeste sufletul meu. Este foarte mic pentru moment, dar daca continui sa-mi corectez dorinta uriasa, o transform pe toata, treptat, in Lumina.

Toata munca noastra spirituala se afla in a gasi toate aceste calitati in interiorul nostru.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Notiunile folosite in Kabbalah difera de orice ne-am obisnuit in viata noastra de zi cu zi. In Kabbalah, Creatorul este Forta de a darui, Forta Universala a Naturii. Noi existam in Natura, in Creator, si trebuie sa cerem Naturii sa ne ajute sa ne ridicam deasupra cunoasterii noastre, deasupra calitatii de a primi.

O persoana isi doreste sa primeasca pentru binele propriu si sa se implineasca cu tot ceea ce pare atractiv. La o anumita treapta totusi, incepe sa se analizeze si apoi vede ca strategia sa fara sfarsit pentru implinirea personala este inutila. Se va simti obosita de cautare, va simti ca este falsa si ca nu duce niciunde. Realizeaza ca exista ceva mai presus de gandurile de autoimplinire si de a fi sclavul acestor ganduri.

Persoana ajunge apoi intr-un loc unde va cere Creatorului sa-i inlocuiasca aceasta calitate, asa incat sa poata incepe sa traiasca deasupra naturii sale si deasupra trupului sau, care-l controleaza si-l forteaza sa primeasca. Va incepe sa-si stabileasca alte teluri si sa caute noi orizonturi, intrucat acum isi doreste contactul cu Forta Superioara, forta de a darui.

Doreste ca goliciunea sa interioara sa fie umpluta de acea Forta, sa primeasca raspunsuri la intrebarile sale de la acea Sursa de nadejde, eterna si perfecta. Are nevoie sa simta ca face lucruri care merita cu adevarat. Persoana isi da seama ca inainte de aceasta realizare, facea greseli si se arunca de la o dorinta la alta. Dar acum isi doreste stiinta adevarata a vietii si a lumii in care traieste.

Totusi, traieste inca intr-un corp, nu intr-un suflet, si mintea “animala” a persoanei se gandeste doar la nevoile trupului. Cu scopul de a primi un raspuns de la Creator, persoana are nevoie de a initia o noua dorinta- deasupra trupului, deasupra “animalului”.

Persoana trebuie sa ajunga intr-o noua dimensiune si sa stabilieasca o legatura cu Eu-l sau spiritual si cu Creatorul – Forta eterna care-l guverneaza pe el si pe toti cei din jur.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Va disparea forta receptoare atunci cand vom ajunge la sfarsitul corectarii?

Raspunsul meu: Daca ar disparea, atunci ar disparea si creatia la fel de bine. A primi, este cu adevarat, un lucru rau? Kabbalah (a primi in ebraica) este stiinta care ne invata cum sa folosim adecvat forta de a primi.

Totul a inceput de la Lumina care este calitatea de a darui sau forta daruitoare care a creat creatura, dorinta de a primi sau forta receptoare. In realitate exista doar aceste doua forte si din acest motiv creatura nu poate primi sau se lupta sa primeasca. Dorinta de a primi este o forta necesara si de durata. Altfel, cum ar fi posibil sa daruiesc? Doar daca invat cum sa primesc in mod corespunzator, voi fi capabil sa devin o forta ce daruieste..

Singurul care daruieste pur si simplu este Creatorul. Eu sunt cel ce primeste. Cel ce primeste poate sa inghita fara sa gandeasca tot ceea ce i se ofera, dar se va gasi apoi intr-o situatie neplacuta. Orice primeste o persoana o face doar sa se simta din ce in ce mai uscata. Pentru ca placerea este opusa dorintei si o neutralizeaza. In momentul imediat urmator satisfacerii dorintei, ne simtim goi. De ce asta? Pentru ca placerea se simte doar in timpul scurtei intalniri cu dorinta, care dispare odata ce este satisfacuta. De exemplu, am mancat inaintea unui ospat, si acum fiind satul, nu pot nici macar sa ma uit la mancare.

Se pare ca egoismul in sine ucide si este un mod de disperare. Orice am face, nu mai ramane nimic. Ce sa mai gasesc in aceasta lume pentru a ma delecta? De cate mancaruri, filme, masini sau avioane am nevoie? La un anumit punct, toate inceteaza a ma satura.

Din acest motiv lumea a ajuns la criza. Criza a aparut pentru ca noi toti am uitat cum sa ne folosim dorinta de a ne bucura, si nu o mai putem folosi ca inainte. Lumea este intr-un punct mort. Ce ar trebui sa facem? Asta se intampla cand o noua dorinta numita “punctul din inima” apare in om. Si acesta spune “Este posibil sa ajung intr-o dimensiune diferita a placerii. Sa incerc”.

Asa ajung oamenii la Kabbalah, care-i invata sa daruiasca folosindu-se de dorinta de a fi delectati. Cum se intampla asta? Doar prin dragoste pentru ceilalti. Iubirea fata de ceilalti va fi dezvaluita in fiecare, si omul va descoperi brusc ca aceasta iubire ii aduce o implinire ce nu dispare, ce ramane mereu cu el si creste continuu.

Cand voi incepe sa-mi doresc sa daruiesc, voi simti ca incep sa fiu implinit, si aceasta implinire fara sfarsit va deveni senzatia vietii eterne pentru mine.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→