Între Creator și creație există o acțiune care poate fi atribuită unui om; aceasta se numește venerație. Dacă omul este răsplătit cu ea, el primește tot restul de Sus.

Totul a fost deja pregătit Sus și este literalmente gata să se reverse asupra omului, dar numai în măsura în care acesta are venerație. Abundența, perfecțiunea, eternitatea, bunătatea și plăcerea – tot ce a fost conceput și pregătit îl așteaptă. Tot ce lipsește este Kli-ul cunoscut sub numele de venerație.

Rabaș numește acest Kli o binecuvântare (Bracha) prin care abundența, lumina reflectată și ecranul (Masach) vin de Sus. În opoziție cu aceasta se află Sitra Ahra (forța impură sau Klipa), cu care munca este foarte interesantă. Sitra Ahra nu este interesată de simpla primire, deoarece aceasta nu este rădăcina sa.

Simpla primire este o dorință creată de Creator; totuși, există un echivalent și în sfințenie, opus acesteia, deoarece una există întotdeauna opusă celeilalte. Natura Sitra Ahra este de a fura, de a obține plăcere tocmai din furt.

În timp ce lucram în diverse locuri, am văzut adesea cum cineva aducea de acasă ceva de lucru, ca să-l facă în timpul orelor sale obișnuite de lucru. Atunci se bucură de două ori: nu își face treaba și, în același timp, face ceva pentru sine. Acest lucru adaugă savoare, cum spune zicala: „Apa furată este mai dulce”. Care este diferența, la urma urmei? Este aceeași apă. Apa este apă. Dar când o transferi dintr-un domeniu în altul, apare o plăcere suplimentară.

Există o glumă despre o prințesă italiană care, stând pe un balcon și mâncând înghețată, spune: „Păcat că acesta nu este un păcat. Dacă ar fi și un păcat, plăcerea ar fi de multe ori mai mare”.

Vedem că furtul este un concept special. Este un transfer dintr-un domeniu în altul, care își are originea în rădăcina superioară, unde a avut loc spargerea și amestecarea Kelim (a dorințelor). Prin urmare, munca devine dublă: a părăsi un domeniu și a intra în altul. Aceasta conține o măsură suplimentară a abundenței pe care creația trebuie să o dezvăluie.

Dacă primesc în Kli-ul meu în mod obișnuit, ceea ce intră în el este lumina de Nefeș. Dar dacă iau ceva dintr-un domeniu și îl transfer cu forța în altul, lucrând împotriva domeniului anterior, acest lucru contribuie la extinderea luminilor la nivelul NRNHY. Aceasta este esența diferenței dintre un tâlhar, un hoț și cineva care pur și simplu ia. Multe lucruri sunt conținute în aceste concepte.

Așa cum Sitra Ahra își găsește plăcerea în a „smulge” ceva din sfințenie, există și o poruncă de a fura de la un neevreu. Acest lucru sună foarte ciudat. Dacă spui această frază cuiva fără să o explici, nu este clar cum să o interpretezi.

Porunca de a fura de la un neevreu înseamnă a transfera ceva dintr-un domeniu în altul. Acest lucru funcționează în ambele direcții, deoarece a avut loc spargerea și amestecarea Kelim, includerea lor unul în celălalt.

S-ar putea spune că însuși conceptul de intenție a apărut din aceasta. Ceea ce contează nu mai este ce vreau să primesc în acest Kli, ci cum îl primesc, în ce formă transfer, extrag și atrag ceea ce vreau să am în Kli-ul meu. Dacă îl primesc cu adevărat scoțându-l din Sitra Ahra, atunci există sfințenie în aceasta. Dar dacă vreau pur și simplu să-mi umplu Kli-ul, atunci acesta nici măcar nu este Sitra Ahra; este încă în limitele lumii noastre. Aceasta nu se numește încă sfințenie.

Cu alte cuvinte, trebuie să existe două sisteme – sfințenia și Klipa (impuritatea) – astfel încât, tocmai prin opoziția unul față de celălalt, fiecare să-și dezvăluie propria măsură spirituală. Dacă am atinge luminile fără a le extrage din Sitra Ahra, acestea ar fi lumini mici, NRNHY de Nefeș. Dar pentru că le extragem din domeniul impurității și le transferăm cu forța în sfințenie, în ele este revelat NRNHY de NRNHY.

Aceasta este esența furtului. Este un concept foarte important în spiritualitate. Furtul corespunde păcatului lui Adam. Păcatul a făcut posibilă intrarea în NRNHY ale forțelor impure, iar ulterior a apărut posibilitatea de a extrage de acolo și de a fi răsplătit cu lumina completă a NRNHY ale sfințeniei.

Din aceasta, putem înțelege ce scrie Rabaș în articolul „Ce acțiune a unui om în munca spirituală este atribuită Creatorului”, adică ce acțiune este atribuită Creatorului și care omului. Intenția unui om de a dărui Creatorului în ciuda luptei cu Sitra Ahra este acțiunea sa.

Pentru a cunoaște măsura dăruirii, trebuie mai întâi să te familiarizezi temeinic cu forțele opuse acesteia. Apoi, prin aceste forțe, în măsura în care omul extrage din ele capacitatea de a dărui, își construiește propria dăruire. Cu alte cuvinte, există un dublu câștig aici.

Aceasta este ideea centrală: cum un lucru este dobândit pe seama altuia. Datorită Klipei, noi dobândim capacitatea de a lucra independent și, în cele din urmă, atingem cele mai înalte NRNHY.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →