Când încep să examinez sistemul meu intern și sistemul extern din afara mea și cum aș putea folosi sistemul extern pentru a controla sistemul interior, descopăr că, în afară de forța externă care acționează asupra mea, nu am niciun alt punct de contact cu propria mea dezvoltare.

Apoi îmi dau seama de necesitatea unui grup (un mediu mic, limitat, unit) care să rămână sub influența și controlul meu și care să-mi permită să-mi analizez stările, nivelul meu de dezvoltare și natura influențelor asupra mea.

Apoi mă gândesc la ce pot determina eu, de fapt, în acest mediu. La urma urmei, trebuie să mă dezvolt de la starea mea actuală la una mai avansată, să mă ridic puțin peste nivelul meu actual. Aceasta înseamnă că voi câștiga mai multă putere, o formă mai mare de dăruire decât am acum.

Pentru a-mi imagina o formă mai mare de dăruire, nu pot lua un exemplu de la mine sau de la mediul meu; am nevoie de un exemplu din ceea ce în Cabala se numește AHP al celui superior. Cu alte cuvinte, Creatorul Însuși trebuie să intre în imaginea pe care mi-o închipui și să-mi arate această formă, la fel cum în lumea noastră cel mare îi arată celui mic ce să facă.

Apoi, cel mic îndeplinește acțiunea și, prin acest proces, începe să-l înțeleagă pe cel mare. Astfel, ajungem în cele din urmă la o înțelegere, un intelect, care apare ca rezultat al acțiunii.

Așadar, trebuie să existe:

• eu,
• lumea sau grupul, prietenii și
• Creatorul ca Dăruitor al formei adevărate.

În conformitate cu această formă structurez grupul. Nici eu, nici mediul meu nu avem înțelegerea și rațiunea necesare pentru a ști care este forma noastră corectată. Primesc înțelegerea a ceea ce înseamnă să dărui mai mult decât o fac acum. Și acesta este ceva nou, pe care nu-l aveam.

Aici poți întreba: „Ai primit această înțelegere de sus, dar ai spus că următoarea ta formă, de fapt, există deja în interiorul tău, codificată în gena ta. Tot de ce ai nevoie din exterior este putere”. Această formă următoare există în stare spartă într-un Reșimo, și pentru a identifica acest Reșimo, trebuie să vezi cum ar trebui să fie ea în forma sa corectată.

Această formă există în interiorul tău, în genele tale, astfel încât să poți recunoaște ceea ce îți comunică Creatorul din exterior. Putem percepe din exterior doar acele lucruri pentru care avem premise interioare. Dacă am în interiorul meu o anumită conștientizare a semnificației a ceva și văd un fenomen extern corespunzător, atunci îl înțeleg.

De exemplu, odată am primit o lovitură. Acum, când îl văd pe altcineva primind o lovitură, înțeleg ce înseamnă și îmi pot imagina ce simte acesta chiar acum, cum îl afectează, ce o însoțește și la ce duce. La urma urmei, am trecut deja prin asta; este înregistrat în mine. Cu toate acestea, forma în care i se întâmplă acest lucru nu trebuie neapărat să fie în interiorul meu.

Astfel, Reșimot pe care le avem în interior, în sămânță, în sâmbure, în suflet, nu sunt încă suficiente pentru a-mi oferi o imagine, o reprezentare a modului în care ar trebui să arăt în fiecare stare particulară. De aceea am nevoie ca Creatorul să-mi ofere ceea ce se numește o „imagine a Creatorului” în fața ochilor mei și de fiecare dată El îmi arată o asemănare a unui stadiu superior celui în care mă aflu acum.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/09/26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaȘana

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →