Grupul de zece trebuie să fie în sinagogă deodată și să nu vină unul câte unul, deoarece toți cei zece sunt ca organele unui singur corp, în care rezidă Șchina (Rabaș, „Nu există congregație cu mai puțin de zece”).

Întreaga realitate Îl include pe Creator și creația. Creația trebuie să dezvăluie în mod independent perfecțiunea și eternitatea Creatorului; altfel, nu va avea un Kli prin care să se bucure de această stare.

Dezvăluirea Kli-ului este lucrul de care avem nevoie, deoarece starea există deja și noi suntem în ea. După cum scrie Baal HaSulam, suntem ca omul care stă într-un subsol întunecat, unde sunt prezente toate comorile și toate plăcerile de care are nevoie și chiar mai multe decât s-ar putea aștepta, dar nu este suficientă lumină, nu este suficient Kli, pentru ca el să vadă starea în care se află.

Acest Kli poate fi revelat doar cu condiția să existe un Hisaron pentru el, o nevoie tocmai pentru această stare. Dacă dorința este pentru alte lucruri, omul nu va putea să dezvăluie starea care, în viziunea Creatorului, este „bună și face bine”, și să se umple cu ea. Prin urmare, în Cabala, omul care a atins echivalența de formă cu Creatorul este numit „cel care nu urmează sfatul celor răi”. Ce înseamnă asta?

„Cei răi” și „răufăcătorii” vin constant la om; adică, dorințele sale necorectate se trezesc în el, iar el de fiecare dată le examinează, le analizează, le sortează și „nu le urmează sfatul”. Egoul său arde în el tot timpul și tocmai datorită acestui „ajutor împotriva lui” își reînnoiește continuu starea în relație cu Creatorul și astfel crește.

Acest lucru continuă până când își adună toate dorințele într-o singură mare dorință îndreptată către un singur lucru. Odată ce ajunge la partea cea mai lăuntrică a tuturor dorințelor sale și le direcționează spre dobândirea de Kelim de dăruire, ajunge la rugăciunea „din adâncul inimii”.

În acel moment, omul are deja o dorință completă, perfectă, care se numește Beit Knesset (sinagogă; literalmente, „casa adunării”). O „casă” este un loc de primire, în timp ce o „adunare” este o stare în care își adună toate dorințele într-una singură, îndreptată către un singur scop.

Este clar că dorințele sunt diverse, de la cele animalice și umane la cele spirituale, dar toate sunt concentrate asupra unui singur scop. Despre această stare se spune că omul se află într-un Beit Knesset. Creatorul vede că există cineva în Beit Knesset care este pregătit pentru rugăciune și cere corectare de la El. Atunci omul primește corectare pentru toate dorințele sale și, în măsura în care acestea devin similare cu Creatorul, el atinge gradul Creatorului.

De unde obține puterea de a coborî la toți „cei răi” din interiorul său și de a ajunge la decizia că, cu ajutorul lor și pe baza lor, dorește să obțină adeziunea și să devină similar cu Creatorul? Cum poate omul să-și adune toate dorințele sub o singură intenție de dragul dăruirii?

Învățăm că omul primește aceste dorințe de la cel superior, prin lumina înconjurătoare. Dar de unde va obține conștientizarea importanței corectării lor? De la mediu. Proporțional cu numărul „celor răi” care i se dezvăluie, pe care îi simte în corpul său, el trebuie să se întărească cu ajutorul grupului și să primească de la acesta conștientizarea importanței scopului. Atunci are asigurată posibilitatea ca, prin intenția de dragul dăruirii și cu ajutorul luminii înconjurătoare, să-i purifice pe acești „răi”.

Aceasta este, în general, ideea principală a articolului „Nu există congregație cu mai puțin de zece”. Înțelegem de ce este scris că nu există congregație cu mai puțin de zece. Aceasta este o stare în care omul examinează calitățile pe care le-a dobândit de la Creator până în adâncul lor și le direcționează și le aliniază conform dorinței sale de a primi corectare pentru ele de dragul dăruirii, ca în cele zece Sfirot originale.

Din Lecția zilnică de Cabala 16/10/26, Rabaș – Art.28, 1986-Nu există congregație cu mai puțin de zece

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →