Dacă am stabilit că Creatorul este dăruire, atunci trebuie să investighez acest concept, să-l înțeleg, să mă apropii de el și să-l ating, astfel încât numai el să mă guverneze, în locul propriei mele naturi. Și trebuie să fac toate acestea prin propriile mele eforturi. Deci, cum pot realiza acest lucru?

Mi se spune că calitatea dăruirii îmi poate fi revelată într-un grup, printre câțiva oameni care se străduiesc spre același scop. Lucrând împreună, o puteți explora atât din punct de vedere pozitiv, cât și negativ, în diferite tipuri de relații.

De ce ar trebui să alegeți prieteni care și ei se străduiesc cu adevărat spre calitatea dăruirii, adică studenți care studiază Cabala și vor să ajungă la Creator? Pentru că atunci vă puteți ajuta reciproc: „Fiecare își va ajuta prietenul”. Fiecare poate da altora un exemplu pozitiv sau negativ și, de asemenea, le poate oferi putere și sprijin.

În această lume, nu avem altă cale de a avansa decât să ne vedem aproapele drept scop. Mai mult, aproapele tău te poate ajuta și poate deveni o sursă de putere și sprijin pentru tine.

Altfel, vei urma vechea cale descrisă de Baal HaSulam. În trecut, omul care dorea să atingă calitatea dăruirii se mulțumea cu pâine, sare și apă, trăia în sărăcie și suferea pentru a nu-i da dorinței de a primi nimic dincolo de ceea ce era esențial pentru supraviețuire. Tot restul dădea altora, pentru a-și frânge în acest fel dorința de a primi. Dacă vrei să urmezi această cale, n-ai decât.

Totuși, astăzi, dorința de a primi nu mai poate fi corectată prin astfel de acțiuni. Acțiunile noastre trebuie îndeplinite cu ajutorul luminii care reformează, nu prin a ne frânge pe noi înșine în acest fel. Dacă ai fi la nivelul de Aviut Șoreș sau Alef, ai putea lucra cu dorința ta de a primi și ai putea-o corecta în acest mod. Dar, având în vedere gradul de Aviut pe care îl avem în generația noastră, nu mai suntem capabili să facem acest lucru.

Înțelepții din Gmara și cei care au venit înaintea lor au pregătit lumina înconjurătoare pentru noi ca o forță care ne permite să recunoaștem răul și să-l corectăm.

Prin urmare, în loc să dăm totul în folosul omenirii, să lucrăm pentru alții 24 de ore pe zi, să trăim în sărăcie și suferință și să „trudim în Tora zi și noapte”, adică să facem ceea ce suntem incapabili să facem, ni s-a dat lumina care reformează. Nu este vorba că o metodă o înlocuiește pe cealaltă; metoda anterioară pur și simplu nu se potrivește stării noastre actuale. Nu putem acționa așa.

Când dorința de a primi este mică, oamenii pot trăi în sărăcie, tânjind după un fel de „nirvana”. Dar acest lucru nu funcționează atunci când dorința de a primi este mare. În plus, de ce au trăit așa? Pentru că nu aveau altă opțiune. Dacă ar fi avut mai mult de o cană de orez pe zi, s-ar fi ocupat cu altceva. Toate aceste metode au apărut din sărăcie, nu dintr-o nevoie urgentă de a-L atinge pe Cel superior.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/09/26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaȘana

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →