Întrebare: Este posibil să descoperi spiritualitatea lucrând cu prietenii într-un cadru profesional?

Răspuns: La locul de muncă nu există prieteni, în timp ce în grup toți sunt prieteni. Nu înțeleg unde se află dificultatea. Dacă ești sincer cu tine însuți și cu prietenul tău, nu vei întâmpina nicio dificultate. Îndepărtează toate învelișurile exterioare de pe tine și de pe prietenul tău și imaginează-ți că totul este complet pur și că nimic nu există în afară de scop.

Deci, care este problema? Există relații de muncă și există relații între prieteni. De exemplu, aș putea să țip de mai multe ori pe zi, până în punctul în care sunt gata să ucid pe cineva din cauza unor probleme legate de muncă. Dar oare acest lucru afectează în vreun fel atitudinea mea față de acel om ca față de un student? Cu cât cineva face mai mult, cu atât primește mai multe critici; asta este clar. Ce legătură există între cele două? Firește, atunci când oamenii lucrează împreună, există mai multe ocazii de fricțiune la locul de muncă, dar tocmai pe această fundație se construiesc celelalte relații.

Oamenii nu înțeleg că dezvăluirea deficiențelor, Hisronot, este cel mai bun lucru care se poate întâmpla, pentru că fără ele nu există nimic prin care să avansezi! Dacă nu ai Hisaron (deficiență), nu ai nicio posibilitate de a face nici măcar un pas înainte. În procesul de corectare, dacă o deficiență nu a fost dezvăluită, dacă rana nu a fost expusă și nu ai descoperit cât de rău ești, cum poți deveni bun? La urma urmei, nu creăm nimic nou în noi înșine în această lume; doar ne corectăm pe noi înșine.

Toată munca noastră, în ansamblu, se numește corectare. Prin urmare, trebuie mai întâi să dezvăluim răul și să-l corectăm, apoi să dezvăluim mai mult rău și să-l corectăm din nou. Dacă nu a fost dezvăluit nimic, nu este nimic de făcut! La urma urmei, corectarea și avansarea sunt posibile numai în măsura în care ceva a fost dezvăluit. Prin urmare, cu cât este dezvăluit mai mult rău, cu atât mai bine!

Nu mă deranjează când cineva strigă, atât timp cât nu strigă împotriva direcției noastre comune de avansare. Iar dacă pe parcurs mai și critică, este binevenit. O astfel de critică, dacă este cu adevărat autentică, profundă și examinează problemele din toate unghiurile, nu poate fi niciodată distructivă. La urma urmei, este o analiză prin care începem să clarificăm cine are dreptate, cine greșește, de ce lucrurile sunt așa cum sunt și cum ar trebui să acționăm.

Dacă totul este legat de scop, din aceasta nu poate ieși decât binele și nu există nimic de temut. Dimpotrivă, sapă mai adânc. Doar nu rămâne în această stare tot timpul și nu începe să obții plăcere din suferință. Se întâmplă și asta. Dar dezvăluirea în sine este un lucru foarte bun.

Se știe din medicină și psihologie că durerea și plăcerea sunt în esență același lucru; adică, suferința și bucuria sunt simțite de corp în același mod și una nu poate exista fără cealaltă.

Nu degeaba se spune în popor că, dacă nu te cerți niciodată cu soția ta, nu reînnoiești, ca să spunem așa, dragostea dintre voi. Acestea nu sunt doar cuvinte; există adevăr în ele. Totul poate fi înțeles doar prin opusul său. Dacă nu ar exista o critică a muncii, aceasta ar continua în același mod. Dar după critici, îți dai seama că trebuie să rezolvi problemele și să abordezi munca mai profesional.

Din Lecția zilnică de Cabala 24/08/26, Rabaș – Art.37, 1985-Cine depune mărturie pentru o persoană

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →