Întrebare: Dacă un om este o lume mică și totul este inclus în el, care poate depăși pe celălalt: punctul din inimă sau egoismul, care este rezultatul spargerii?

Răspuns: În primul rând, omul este o lume mică, deoarece este conectat cu toată lumea, indiferent dacă își dorește asta sau nu.

În al doilea rând, trebuie să-și creeze conexiunea cu lumea, așa cum dorește el să fie, adică selectiv: “Vreau să primesc anumite influențe de la lume și să redau anumite influențe lumii”.

Deci, ce ar trebui în cele din urmă să încline balanța: punctul din inimă sau egoismul? Niciuna.

Vreau ca lumina Creatorului, care coboară atât asupra punctului din inimă, cât și asupra egoismului meu, să-mi determine în mod constant următoarele stări, nici mai mult, nici mai puțin.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce determină durata stărilor de urcări și coborâri?

Răspuns: Durata urcărilor și coborârilor depinde de intensitatea muncii în cadrul grupului de zece . Dacă grupul de zece lucrează activ asupra sa, puteți trece prin aceste stări foarte repede și le puteți realiza cu o viteză incredibilă.

Există o poveste despre un student care a venit la Baal Shem Tov și a spus: “Asta este, nu mai pot face asta. Am experimentat mai multe coborâri și ascensiuni chiar în această dimineață.” La aceasta, Baal Shem Tov a răspuns: “Trec prin 400 de astfel de stări într-o singură zi”.

În primul rând, ascensiunile și coborârile pot fi calculate. În al doilea rând, imaginați-vă ce înseamnă să experimentați 400 de tranziții conștiente de la o stare mică, la una mai mare sau intermediară și așa mai departe.

Și toate acestea se întâmplă în simțiri, în conștientizarea bucuriei, ca o simfonie care se desfășoară în noi, ca o armonie minunată. Aceasta este realizarea, încântarea, marea faptă a Creatorului!

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: V-am auzit spunând de mai multe ori că ascunderea este o invitație la revelație. Cum putem folosi acest mesaj în diseminare?

Răspuns: Ascunderea este o stare minunată, deoarece atunci când un om simte că i se ascunde ceva, începe să caute și în cele din urmă se îndreaptă către noi. Adică ascunderea determină stadiul creației.

Un câine pe stradă caută ceva de găsit. Dar omul din noi (nu animalul) își caută sursa. Cea mai înaltă formă de căutare este pentru sursa mea: „De unde sunt? De ce sunt aici? Care este scopul meu?” De unde vin și la ce trebuie să mă întorc?

Astfel, diseminarea noastră este în căutarea întunericului și a luminii și asta trebuie să trezim în oameni. Omul care ne abordează o face cu un fel de anchetă și trebuie de la început să aprindem întrebările corespunzătoare din ei prin publicațiile noastre.

Totuși, acest lucru nu ar trebui făcut direct, ci printr-o abordare alternativă, care în cele din urmă, trezeşte întrebări despre scopul sau motivul creației, pe care apoi ni le aduce.

Trebuie să prezentăm materialele în așa fel încât omul să treacă întotdeauna la următoarea întrebare. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să încercăm să descriem întreaga imagine într-un articol. Procedând astfel, i-ar putea lăsa confuzi și incapabili să pună totul împreună într-un mozaic coerent sau o viziune corectă. În schimb, ar trebui să creăm ceva concis, un articol scurt, o notă sau un tweet care să îi lase cu o întrebare.

Vom răspunde la această întrebare, dar răspunsul trebuie să conducă și la următoarea întrebare. Această progresie pas cu pas, acest mod de a lucra cu elevii, este cea mai rezonabilă abordare. Dar nu este ușor; este o artă.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, trebuie să-mi imaginez prietenii ca fiind perfecți, că Creatorul există în ei și că trebuie mă includ cu totul din ei. Pe de altă parte, trebuie să ne rugăm pentru ei. Ce cerere pot avea pentru ei dacă îmi imaginez că ei sunt într-o stare de perfecţiune, iar Creatorul îi umple?

Răspuns: Pe de o parte trebuie să-mi imaginez prietenii ca fiind perfecți, să mă includ în ei și să rămân în ei, în perfecţiunea lor. Pe de altă parte, trebuie să cer și să mă rog pentru ei. Cum pot fi împăcate aceste două stări?

Într-adevăr, este imposibil să le împaci în același timp. Ambele stări se întâmplă și eu trebuie să exist în ambele alternativ.

La Congres, trebuie să văd și în ce stare mă aflu eu. Dar în general, un Congres poartă mai multe stări de laudă a grupului, a Creatorului și a drumului de apropiere între noi.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În Japonia, a existat un caz în care o fetiță creștea într-o familie monoparentală. După ce a început școala, a devenit retrasă. S-a descoperit că a fost hărțuită, colegii ei tachinând-o pentru că nu are un tată.

Mama era profund îngrijorată. Profesorii nu au ajutat, așa că mama a apelat la o agenție care oferă servicii de “închiriere de erou”. Ea a ales un candidat – un bărbat bun, pozitiv și grijuliu. Ca actor, a îmbrățișat pe deplin rolul unui tată și l-a jucat pentru fată timp de zece ani.

În weekend, mergeau la filme, parcuri și plimbări, vorbeau împreună și chiar participau la întâlniri părinți-profesori. De-a lungul timpului, a fost clar că fata, cândva timidă și retrasă, a înflorit și a devenit mai încrezătoare.

Astfel, a apărut o nouă tendință: „părinți de închiriat” – tați falși, care asumându-şi rolul, oferă atât copiilor, cât și adulților un sentiment de siguranță și un mediu de sprijin.

Răspunsul meu: Înțelegem cât de important este acest lucru pentru un copil. În același timp, poate fi și profund semnificativ pentru femeie – mama acelui copil.

Interesant este că aceste relații pot fi uneori mai profunde și mai strânse decât legăturile naturale de familie. Când ceva este “al tău”, poate duce adesea la mulțumire și neglijare. Cine îşi acordă cu adevărat atenție reciproc? Vii acasă, îți scoți pantofii, te așezi la masă sau pe scaunul tău preferat și viața continuă.

Dar aici, distanța emoțională favorizează o apropiere deosebită, una care nu este doar monitorizată, ci hrănită și întărită activ. Această dinamică poate fi mult mai semnificativă decât relațiile dintr-o căsătorie tipică.

Drept urmare, între ei se poate dezvolta o relație foarte interesantă, nici măcar intimă, ci pur interioară, tocmai datorită faptului că nu sunt soț și soție, pur și simplu “colaboratori” pentru a crea o relație de familie deosebită.

Comentariu: Tatăl fals i-a spus fetei că o iubește, deși în interior a înțeles că este un conflict, căci nu era cazul de iubire. Dar ceea ce i-a spus emoțional, implicându-se în această stare, a ajutat nu numai relația lor, ci și dezvoltarea copilului.

Răspunsul meu: Avem dreptul să tratăm un copil în acest fel? Să-l minți?

Comentariu: Da, pentru că, consecințele pot varia. El a spus: “Au trecut zece ani și înțeleg ce s-ar putea întâmpla dacă adevărul iese la iveală. Optzeci la sută din mine crede că fata va fi recunoscătoare pentru toată grija și atenția pe care i-am acordat-o. Douăzeci la sută dintre mine se teme că se va simți devastată, pierdută și zdrobită.”

Răspunsul meu: El trebuie să rămână cu ea până când ea se căsătorește și el este “înlocuit” de soțul ei. El trebuie să o susțină până când va avea un alt bărbat în viața ei, pentru că în acest moment, el ocupă rolurile de tată, bărbat și soț — totul. Nu poate să o părăsească pur și simplu.

Comentariu: Există o altă tendință în care bărbați în vârstă sunt angajați ca mentori. Sunt invitați să însoțească tinerii pentru că pot transmite experiență și înțelepciune.

Răspunsul meu: Sustin asta. Este ceva de care societatea noastră are nevoie, pentru că nimeni în copilărie nu primește îndrumare adecvată de la părinți. Aceasta este o metodologie, o filozofie a acceptării vieții și a adaptării corespunzătoare la ea. Copiii moderni nu au asta. Nu au nicio sursă pentru asta, nici de la televizor, nici de la calculatoare, nici de la școală, de nicăieri.

Întrebare: Ce instituții ar trebui să înconjure omul pentru a îl ajuta să devină un individ complet?

Răspuns: Au nevoie de un program educațional clar și consistent, condus de profesori, mentori și educatori capabili.

Când familia, societatea, grupul de apropiaţi și mass-media lucrează în armonie, doar atunci o persoană poate fi crescută corespunzător.

Întrebare: Ce valori ar trebui să le insufle?

Răspuns: Comportamentul corect în “haita umană”. În mod ideal, acest lucru ar trebui predat la nivel instinctiv.

Întrebare: Ce reguli ar trebui să existe într-o “haită umană”?

Răspuns: Homo homini lupus est – “omul este un lup pentru om”, doar că invers.

Învață-i pe oameni să trăiască precum o haită, în care toată lumea se sprijină reciproc și înțelege importanța fiecărui individ. Fiecare persoană poartă o responsabilitate socială sau familială care îi face pe toți semnificativi. Lupii, de exemplu, trăiesc excepțional de bine în haitele lor.

Întrebare: Am putea încheia spunând: “Fii un lup pentru a fi om”?

Răspuns: Da, a fi lup este grozav; vei ști să te comporți într-o haită. Este o dinamică minunată, în care există o ierarhie clară, părinții la vârf, copiii dedesubt, nepoții mai jos și așa mai departe. Dar toți au grijă unul de celălalt, de jos în sus.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 22/12/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că o acțiune nu are sens fără Creator. Cum putem face fiecare acțiune cu Creatorul?

Răspuns: O acțiune fără Creator, în general nu este considerată o acțiune rezonabilă, deoarece instinctiv, te raportezi mereu la El. Singura întrebare este dacă este conștient din partea ta sau nu.

Un nou-născut își simte de asemenea, instinctiv mama și atitudinea lui față de ea. Cu toate acestea, el o percepe în așa fel încât ea trebuie să-i furnizeze tot ce are nevoie în viață, iar el o cere de la ea.

Aceasta este starea noastră în raport cu Creatorul. Aceasta este o mică stare caracterizată prin faptul că simțim că totul depinde de El, suntem legați de El, El este totul pentru noi și nu vom putea exista fără El!

Vedeți cât de critic ar trebui să simțim această stare în noi? Aceasta este viața noastră! Primesc totul prin tubul mic de legătură dintre El și mine, dar fără El nimic nu există. Acesta este începutul stării mici; practic, este o concepție, un embrion.

Atunci, aceste stări devin mai conștiente. Înțeleg că nu depind pur și simplu pe deplin de El, dar pot cere și primi selectiv în funcție de atitudinea mea față de El.

Prin urmare, îmi analizez cererile și le îndrept cumva într-un mod special către Creator. În conformitate cu aceasta, încerc să primesc de la El acțiuni succesive asupra mea. Acesta este momentul în care apar literele, cuvintele și propozițiile, adică semnale succesive de la mine către El și de la El către mine. Aceste simțiri sunt începutul muncii spirituale.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova ”Întoarcerea către Creator”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este dăruirea?

Răspuns: Dăruirea este succesiunea de acțiuni în care mai întâi îți anulezi complet propriile dorinţe și opinii, te scufunzi în dorințele altei persoane și apoi aplici toate abilitățile tale pentru a-i îndeplini sau a-i satisface dorințele.

De exemplu, să presupunem că vrei să cumperi un iPhone nou, dar mama ta nu înțelege de ce ai cheltui atât de mulți bani pe o altă “jucărie”. Începi să-i explici cât de uimitor este acest telefon, enumerând toate caracteristicile sale: Internet, video și fotografii.

În esență, încerci să o faci să se conecteze cu dorințele tale, să simtă ceea ce simți tu și să admire această nouă “jucărie”.

Vrei ca ea să-ți împărtășească dorința pentru acest nou telefon atât de mult, încât ea să devină “aprinsă” de el și să-l facă dar fiului ei iubit. Aceasta se numeşte “iubire pentru aproapele tău”.

În mod similar, trebuie să simt dorința prietenului și să mă simt obligat să o împlinesc cu toate abilitățile mele, chiar înainte de a-mi împlini propriile dorințe. Este ca și cum dorințele mele personale nu mai există în mine!

Din Lecția zilnică de Cabala 24/04/11, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spre ce ar trebui să fie îndreptată o rugăciune în Lo Lişma și spre ce ar trebui să fie îndreptată o rugăciune în Lişma?

Răspuns: Toate rugăciunile trebuie să fie îndreptate către Creator, numai către El. El va răspunde la una dintre ele, dar nu știm dinainte la care dintre ele.

Întrebare: Simt că Creatorul îmi aude rugăciunile, dar adesea nu știu cum să-mi aliniez intenția către iubirea pentru Creator prin grupul de zece. Cum pot seta corect această intenție?

Răspuns: Consultă-te cu grupul de zece; ei te vor ghida.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/1/25, “Conectându-ne în Lişma“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Puterea garanției reciproce acoperă toate dorințele unui om sau doar o singură dorință, dorința de a intra în lumea spirituală?

Răspuns: Garanția reciprocă înseamnă unitate, dar este un fel de unitate care indică întregimea și cooperarea activă a tuturor părților.

Şi o mașină, un mecanism, reprezintă un singur sistem, dar nu îi atribuim garanție reciprocă. La urma urmei, o mașină este nemișcată, nu funcționează, și prin urmare, nu există în garanție reciprocă.

Garanția reciprocă înseamnă că fiecare parte ia în considerare munca tuturor pieselor și se activează în conformitate cu acestea. Aici vorbim despre o acțiune, despre rezultatul unificării, despre gradul de întregime, despre munca noastră reciprocă, despre interacțiunea noastră și despre mișcarea noastră comună către scop.

Garanția reciprocă înseamnă că suntem interconectați, că ne transmitem unul altuia informații, putere, înțelegere, dorință, ridicare și trezire.

Prin urmare, dacă sunteți în garanție reciprocă cu ceilalți, nu aveți de ce să vă faceți griji, pentru că ei vă vor oferi tot ce aveți nevoie. Toată lumea asigură pentru toată lumea și nimeni nu o face pentru sine. Fiecare acționează numai în beneficiul celorlalți. În măsura în care asigur nevoile celorlalți, ei îmi oferă ceea ce am eu nevoie.

Exact aceeași condiție este stabilită ca lege a vieții într-un corp viu: fiecare celulă primește nutrienți de la un singur organism și în niciun alt mod. Cu alte cuvinte, dacă un corp, un organ sau o celulă este capabilă să dăruie și să elibereze forțe pentru întreg, atunci are oportunitatea de a primi viață de la întreg.

În caz contrar, orice piesă rămâne blocată și pecetluită. Numai dăruind altora poate primi forțe de viață de la ei. Funcționează ca un piston: primește și dăruiește, primește și dăruiește și lasă pentru sine exact cât este necesar pentru a efectua această muncă. Asta înseamnă viața.

„Ce fel de viață este asta?” poți întreba. „La urma urmei, doar transmit forțe, doar le conduc mai departe prin mine.” Cu toate acestea, în această muncă, Creatorul mi se dezvăluie și eu ader la El. Nu există nimic în dorințele și acțiunile în sine, dar ele dezvăluie o nouă profunzime a atingerii.

Din Lecția zilnică de Cabala 24/04/11, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole – Arvut (Garanția reciprocă)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În fiecare zi, înregistrați o cantitate semnificativă de material video și audio.

Răspunsul meu: Nu pot face altfel; Trebuie să-l produc. Sarcina de a organiza acest material va reveni studenților mei în viitor. Chiar și acum însă, materialul este structurat treptat, și formează diverse mesaje și programe.

Întotdeauna îmi propun să ofer tot ce pot pentru momentul prezent. Nu este posibil să mă grăbesc înainte, deoarece oamenii nu m-ar putea înțelege. Nu creez pentru „într-o zi” sau pentru ca lucrurile să rămână nefolosite; împărtășesc munca mea cu cei care sunt capabili să o aplice astăzi. Mâine vor veni alții și se vor alătura studenților de astăzi, iar procesul va continua.

Deși timpul este limitat, în mod ideal ar fi să revedem toate materialele în fiecare an și să le adaptăm la noul val, noua stare și noul grad la care am ajuns. Dar chiar dacă nu revedem totul, rezultatul este același. Oamenii stabilesc o fundație și în timp, sunt capabili să reinterpreteze cunoștințele anterioare în lumina noii lor înțelegeri.

Întrebare: Înseamnă asta că aceste cunoștințe vor fi utile oricum?

Răspuns: Fără îndoială. În plus, ne îndreptăm înapoi către un sistem spiritual etern, perfect, în care fiecare efort pe care îl aducem devine o parte permanentă a sistemului. Cu alte cuvinte, ceea ce produc eu astăzi, chiar dacă nimeni în lume nu-l aude, tot intră în acest sistem, rămâne acolo și este asimilat de omenire în această lume.

Devine o parte a cunoștințelor colective ale umanității, ceea ce face mai ușor pentru generațiile viitoare să se conecteze la ceea ce produc eu astăzi.

Din KabTV “Am primit un apel: Informații spirituale” 17/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→