Comentariu: În 1947 a fost lansat un „Ceas al Apocalipsei” de către creatorii primei bombe atomice. Acest ceas arată cât timp a mai rămas până la miezul nopții, care marchează un cataclism nuclear. Această decizie cu privire la timpul rămas este luată de un consiliu format din 18 laureați ai Premiului Nobel.

Astăzi, spun ei, mai sunt nouăzeci de secunde până la miezul nopții. Conform calculelor lor, ei avertizează că ne apropiem de catastrofă și toată lumea trebuie să reacționeze. Ei susțin că ne confruntăm cu cel mai periculos moment din istoria modernă. Ei ne îndeamnă să avem în vedere că s-ar putea foarte bine să se întâmple.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: De ce nu ne pasă deloc de aceste afirmații?

Răspuns: Aceste afirmații sunt de fapt complet neimportante pentru noi.

Întrebare: Așa că ei se adună acolo, vorbesc, ei stabilesc cât timp mai este până la miezul nopții și nu ne pasă de asta. De ce? De ce nu ne este frică de asta?

Răspuns: Aceasta este natura noastră.

Întrebare: Acesta va fi întotdeauna răspunsul dvs.?

Răspuns: Ce altceva se mai poate face? Așa văd eu.

Comentariu: Dar am copii, nepoți. Am propria mea viață.

Răspunsul meu: Și ce? Chiar vrei ca ei să ducă mai departe această viață mizerabilă?

Comentariu: Nu vreau ca ei să aibă o viață mizerabilă.

Raspunsul meu: Suferinţă la nesfarşit, din secol în secol.

Întrebare: Deci, nu va exista nici un ceas de Ziua Apocalipsei care să ticăie în mine, făcându-mă să tremur și să-mi fac griji: „Se va întâmpla în orice moment de-acum”?

Răspuns: Nu!

Comentariu: Încerc; eu vreau să opresc toate astea!

Răspunsul meu: Dacă se termină, ce diferență are pentru ei dacă se întâmplă astăzi sau peste zece ani?

Întrebare: Deci toate aceste îndemnuri la acțiune nu înseamnă nimic?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Atunci de ce cheamă la acțiune, semnează tratate, se adună la ONU și țin ședințe ale Consiliului de Securitate? De ce?

Răspuns: Cineva trebuie să facă ceva și să fie plătit pentru asta. Nimic nu se va schimba. Această lume va rămâne condamnată.

Întrebare: Deci, ce ar trebui să facem atunci? Dacă nu oprim aceste războaie, nu lucrăm la pacea în lume sau orice altceva, ce ar trebui să facem?

Răspuns: De fapt, cel mai bun lucru ar fi să ne culcăm cu toții. Într-adevăr. Dacă am inventat o pastilă: chiar acum, la miezul nopții să zicem, luăm cu toții pastila și ne trezim peste 100 de ani.

Ce s-ar întâmpla în acea perioadă? Lumea s-ar vindeca.

Comentariu: Ați văzut ce s-a întâmplat în perioada Covid. Animalele au venit în orașe, mediul s-a îmbunătățit. Ni s-a spus că izvoarele, lacurile și râurile devin mai curate. Lumea s-ar curăța singură de poluarea noastră.

Răspunsul meu: Da, ar fi bine.

Întrebare: Nu e rău, desigur. Cel puțin nimeni nu ucide pe nimeni. Dar in realitate? Nu va exista nicio pastilă, nu putem adormi.

Acești oameni și-au găsit un obiectiv pentru ei înșiși – să avertizeze lumea despre catastrofa nucleară. Alții, dimpotrivă, construiesc bombe nucleare. Alții vor să trăiască în pace, dar nu au voie. În cele din urmă, la ce ar trebui să ajungem noi toți, ca oameni?

Răspuns: Ar trebui să ajungem la întrebarea: „Care este scopul vieții umane?” Și desigur, nu doar pentru a dormi toată viața și a nu face nimic, ci pentru a obține un răspuns la această întrebare: „De ce trăiesc?”

Cu toții trebuie să ne punem această întrebare și să primim un răspuns.

Întrebare: Vedeți personal sarcina dvs. de a-i determina pe oameni să pună această întrebare?

Răspuns: Da.

Întrebare: La ce răspuns vor ajunge dacă vor pune întrebarea?

Răspuns: De ce trăiesc.

Întrebare: Și de ce este asta?

Răspuns: De ce? Asta trebuie să înțeleagă fiecare persoană: scopul vieții sale.

Întrebare: Deci acesta este motorul vieții?

Răspuns: Da, de a îndrepta oamenii spre Creator. Cred că nu există sarcină mai înaltă decât să te ridici la nivelul Creatorului.

Întrebare: Chiar și o persoană obișnuită va ajunge la această întrebare?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/4/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot transmite prietenilor mei flacăra luptei pentru Creator?

Răspuns: Nu cred că este posibil, dar oricum, probabil prin cuvinte.

Întrebare: Putem spune că Creatorul ne dă un gust al iubirii Lui, dar apoi o putem trezi doar prin iubire pentru prietenii noștri, iar aceasta este o acțiune liberă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum te convingi constant să faci această acțiune, să-ți iubești prietenii?

Răspuns: Reveniți la această acțiune periodic, până când este încorporată în ADN-ul vostru.

Din Lecția zilnică de Cabala 8/6/24, Scrierile lui Rabaş “Scrisoarea nr. 22”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Hisaron-ul mă ridică la rugăciune, să mă contopesc cu Creatorul, asta este bine. Să fie așa până la sfârşitul corectării. Sau ar trebui să văd în continuare importanţa prietenilor mei adunaţi în lecții, unde prietenii mei se ridică pentru mine?

Răspuns: Trebuie să aduni și să ridici singur toate acestea.

Întrebare: În Scrisoarea 24 a lui Rabaş, există o frază: „Și Creatorul să ne ajute în ceea ce este corporal și spiritual.” Înțeleg când spunem că Creatorul ne ajută în ceea ce este corporal. Ce înseamnă să ne „ajutăm” spiritual? Ce fel de speranță este aceasta?

Răspuns: Pentru ca El să ne dea dorința corectă.

Întrebare: Ce înseamnă să prețuiești relația omului cu Creatorul și a Creatorului cu omul?

Răspuns: Pentru ca relația dintre ei să fie directă.

Întrebare: Primim multe lovituri și ridicăm multe rugăciuni. Cum putem trece de la cantitatea de rugăciuni la o rugăciune calitativă? Am sentimentul că este mai bine să primim o lovitură, dar una care să ajungă la noi.

Răspuns: Calitatea va veni cu timpul.

Din Lecția zilnică de Cabala 8/6/24, Scrierile lui Rabaş “Scrisoarea nr. 22”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am notat condițiile care ar trebui să ne unească: garanția reciprocă, anularea, rugăciunea pentru prieteni, „Nu este nimeni altcineva în afară de El”, rămâneți într-o singură dorință și formați un canal între Creator și grupul de zece.

Asta tocmai mi-am amintit. Cum respectăm toate acestea în același timp?

Răspuns: Nu este nimic complicat în asta. Nimic!

Întrebare: Dar mă pot concentra pe maximum două condiții.

Răspuns: Nu, nu trebuie asupra tuturor împreună. Toate aceste condiții nu se contrazic. Vorbesc doar despre relația ta reciprocă cu grupul. Cât de mult te poți lipi de ei, si ei se pot lipi de tine.

Interacțiunea și comunicarea corespunzătoare între voi sunt exprimate în aceste condiţii. Le puteți atribui o mie de expresii diferite. Nu contează. Este un canal deschis. Asta este tot.

Din Lecția zilnică de Cabala 17.02.20, „Pregătirea pentru Convenție”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot ajunge la disperarea că sunt slab și nu mă pot conecta cu alții pentru a dezvălui calitatea dăruirii dintre noi numită „Creator”?

Răspuns: Nu trebuie să țintești spre disperare. Dacă mă îndrept spre disperare, sunt deja în disperare! Nu am unde să merg altundeva. Ar trebui să urmăresc victoria!

Victoria mea va fi în a ajunge la disperare cu propriile forțe, dar când ajung la disperare cu propriile mele forțe, găsesc exact în acel moment oportunitatea să mă întorc către Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 17.02.20, „Pregătirea pentru Convenție”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul se exclude din procesul spiritual global, totul trece pe lângă el?

Răspuns: Depinde de noroc, de calitatea sufletului. Unele suflete se dezvoltă mai încet, altele mai repede.

Omul însuși, care are suflet nu știe ce fel de suflet are. Ar trebui să depună orice efort și apoi, se poate întâmpla orice. Altfel, nu va avea liber arbitru.

Întrebare: Deci, este imposibil să oferi unei persoane o recomandare practică pentru a se include în proces?

Răspuns: Doar încorporați-vă! Omul are un grup și trebuie să se lipească de el, să cadă, să se dizolve în el, să absoarbă cât mai mult posibil din tot ceea ce face grupul, ce gândeşte, ce spune, să-l absoarbă în sine ca un bebeluș.

Din Lecția zilnică de Cabala 17.02.20, „Pregătirea pentru Convenție”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să spunem că am o întrebare interesantă la care nu găsesc un răspuns. Ce trebuie să fac: să scriu pe o foaie de hârtie, să mă întorc către profesorul interior sau să mă pun de acord cu faptul că voi auzi răspunsul prin prietenii mei, prin surse, prin lecție, prin dvs.?

Răspuns: Trebuie să scriem și să vorbim cu prietenii noștri. Apoi, starea noastră interioară se va schimba și ne vom putea înțelege mai mult pe noi înșine.

Întrebare: Cum mă pot întări în conexiune directă cu Creatorul?

Răspuns: Exact așa cum doriți să fie. Gândiți-vă, faceți, spuneți și întrebați.

Întrebare: Avem două locuri de unde obținem energie. Acesta este un loc obișnuit în care trăim, iar energia ne vine din mediul înconjurător, din cei dragi și chiar parțial din grup. Și există un loc superior în care ne întoarcem către Creator, facem niște acțiuni prin grupul de zece și primim energie de la Creator. Înseamnă că a ne proteja de influența mediului înseamnă a goli partea inferioară și a primi energie doar din acțiunile noastre de dăruire?

Răspuns: Nu, continuă să ceri și vei vedea din practică cât de mult se va răspunde dorințelor tale.

Întrebare: Este posibil să ajungem în cele din urmă într-o stare în care păstrăm în mod independent restricția și decidem singuri ce să nu primim, chiar dacă Creatorul dorește să ni-l dea, dar noi trăim doar din acțiunea de dăruire?

Răspuns: Da, este posibil și acest lucru.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/6/24, Scrierile lui Rabaş “Scrisoarea nr. 21”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că trebuie să aspirăm în tăcere să fim cu toată lumea într-o singură dorință: „Vreau să fiu cu toată lumea într-o singură dorință”. Acest „eu” mă încurcă foarte mult. La urma urmei, acesta ar trebui să dispară în cele din urmă, nu?

Răspuns: Dar peste cine ești tu stăpân dacă nu peste tine însuți?

Comentariu: Nu sunt chiar un stăpân!

Răspunsul meu: Exact, nu ești un maestru și de aceea ar trebui să faci totul pentru a deveni stăpânul stării tale. Poți face astfel încât lumina superioară să înceapă să acționeze asupra ta și să te conecteze cu ceilalți.

Întrebare: Lumina acționează asupra mea sau asupra prietenilor? La urma urmei, ar trebui să mă gândesc la prieteni…

Răspuns: Nu contează ce părere ai despre prieteni. Gândindu-te la ei, tu te schimbi.

Întrebare: Deci este direcția corectă în care vreau să unesc prietenii și să-i aduc la unitate, la Creator?

Răspuns: Dar trebuie să faci aceste acțiuni asupra ta. Atunci conexiunea va avea loc.

Comentariu: Vreau ca munca noastră să fie extrem de benefică pentru toată lumea.

Răspunsul meu: Pentru a realiza acest lucru, trebuie să puneți în ordine întregul sistem.

Din Lecția zilnică de Cabala 17.02.20, „Pregătirea pentru Convenție”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când poate fi numită o adunare de oameni un grup care funcționează corect?

Răspuns: O adunare de oameni se numește grup atunci când au un scop comun și înțeleg cum ar trebui să se conecteze și în funcție de ce sistem. Aceasta înseamnă că este deja un grup care studiază Cabala. Ei au un lider și persoane responsabile pentru a se asigura că se întâlnesc, studiază și participă la diferite activități.

Cu alte cuvinte, un grup nu este doar o grămadă de oameni care s-au adunat într-un bar sau pe un stadion. Este o adunare serioasă de oameni gata să se conecteze pentru a dezvălui Creatorul între ei, în ciuda naturii lor.

Din Lecția de Cabala 17/2/20, „Pregătirea pentru Convenție”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În fiecare zi, de mulți ani, ați trezit inimile elevilor dvs.. Ce simțiți când vedeţi că elevii pe care îi iubiţi nu au importanța lecţiei? Ce simți când vedeţi că sunt absenți?

Răspuns: Simt că nu am făcut suficient.

Întrebare: Vă doare?

Răspuns: Pe de o parte, da. Dar pe de altă parte, înțeleg că aceasta este ceea ce se numește durerea creșterii copiilor.

Întrebare: Ce faceţi cu această durere?

Răspuns: Continui să lucrez cu voi.

Întrebare: În Scrisoarea 24, Rabaş scrie din poziția unui profesor în ceea ce privește elevii, nu din perspectiva lucrului între prieteni. Cum ar trebui să aplicăm asta? La urma urmei, prietenii nu mă văd ca pe un profesor.

Răspuns: Nu contează. Acționați la fel.

Din Lecția zilnică de Cabala 6/8/24, Scrierile lui Rabaş “Scrisoarea nr. 24”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→