Pierderea din hambar si crama
Suntem obisnuiti sa lucram in acord cu o minte si inima egoista, care impreuna sunt privite ca intentia rea (Yetzer HaRa). Este rea pentru ca atunci cand descopar cum actioneaza, realizez cat de opuse sunt iubirii, eternitatii si perfectiunii ,mintea si inima mea,. De aceea imi numesc natura rea, pentru ca ma impiedica sa obtin binele.
Natura noastra egoista este definita prin straduinta noastra de a primi pentru sine, de a ne implini pe noi. Totusi, dorinta sau inclinatia buna (Yetzer HaTov) este iubire si daruire. Aceste doua forte opuse, a primirii si daruirii, imi sunt revelate de catre Lumina pe care o atrag prin studiul Cabalei si unirea cu prietenii.
Ne putem ridica de la natura noastra la cea superioara doar prin schimbarea importantei de la primire la daruire. Ce este lipsit de importanta este privit ca pierdere si ce este important ca subzistenta. Conform acestui principiu, construim Sukkah (coliba). Starea mea de existenta este privita ca o casa sau ca o locuinta solida si sigura pentru egoism. Daruirea este privita ca o locuinta temporara, sau ca Sukkah. Deci, aleg in ce proprietatea sunt dispus sa exist: casa egoista sau adapostul altruist.
Exista implinire in ambele. In prima sunt implinit prin primire iar in cea de a doua prin actiunea daruirii. Deci, cheia este ceea ce vad ca subzistenta si ceea ce consider pierdere. Imi construiesc casa din ce consider mai valoros.
Acest mod de discernamant poate fi obtinut numai prin metoda de studiu a Cabalei si prin grup. Deci, este scris ca acoperisul de la Sukkah este construit din pierderea din hambar si crama. Vinul reprezinta Lumina Hochma (Intelepciune) iar hambarul (painea) reprezinta Lumina Hassadim (Mila). Pierderea hambarului si cramei nu sunt importante pentru noi. Dar daca imi doresc sa daruiesc pentru a deveni similar cu Creatorul , atunci ele devin mai importante pentru mine decat painea si vinul.
Trebuie sa construim noua noastra stare de existenta din ele, astfel incat ele sa devina capul, acoperisul si busola care de ne stabilesc directia. Apoi, vom obtine spiritualitatea. Orice altceva isi pierde importanta pentru noi. Asta reprezinta Sukkah pentru noi.
Din partea 3 Lectia zilnica de Cabala 24.09.10, Extrase selectate din Sukkot
Zoharul, Capitolul
In timp ce o persoana urca pe scara spirituala, ea coboara simultan in egoul ei. Sa presupunem ca am gasit si corectat numai stratul de suprafata al dorintei mele. La acest nivel, m-am conectat cu
Cabalistii care au atins bazele creatiei ne spun ca Creatorul a creat dorinta de a ne bucura. Dorinta este obligata sa devina egala Creatorului, sa devina vasul care este umplut cu Lumina conform legii echivalentei formelor.
Exodul din Egipt s-a intamplat ca un miracol pentru ca Lumina lui GAR de Hochma care vine de la Partzuf Atik lucreaza desupra naturii Celei de-a doua Restrictii. De aceea ne permite ca din starea de „Egipt„ care este condusa de dorinta de a ne bucura, la starea in care putem decide pentru noi insine ca dorim sa fim sub conducerea lui Bina. Acesta este deja inceputul „Desertului Sinai„.
Intrebare: Inainte de Conventie cum putem sa “fim invatatorul nostru si sa ne cumparam un prieten”?
Cand un Cabalist atinge gradul de spiritualitate, el “imbraca” aceasi forma care se numeste “Abraham” sau “Moise”, de exemplu si “aude” ce isi spun intre ei. In Zohar exista povesti care sunt despre oameni care isi vorbesc unii altora, desi au trait in secole diferite, si te gandesti: cum este posibil ? Este, pentru ca el vorbeste doar despre lumea spirituala, nu despre oameni; sunt descrise dorinte si calitati care sunt numite prin aceste nume.
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription