Dorinta creata de Creator este impartita intr-o multime de parti sau dorinte; apoi este supusa unei serii de schimbari pana cand se stabilizeaza intr-o stare in care dorinta numita “eu” este revelata. Aceasta dorinta se simte ca o dorinta interioara ce exista intr-o dorinta exterioara, intr-o lume de dorinte straine, in imaginile oamenilor, animalelor, pasarilor, pestilor, vegetatiei si rocilor. Totusi, toate sunt parti ale aceleiasi dorinte care descende din Malchut-ul Infinitului intr-un stadiu in care incepe sa discearna si sa simta ca provine din puncul interior numit Adam HaRishon dupa rupere.

Acesta este “Eu-l” din fiecare din noi – cel mai de jos nivel al dezvoltarii dorintei. La acest nivel, dorinta incepe sa stranga toate dorintele fragmentate care par straine, astfel reintorcandu-se la un stadiu de intregime si perfectiune. Prin unirea dorintelor intr-una singura, studiem “eu-l” nostru , modul in care a fost creat, si Creatorul nostru. Drept rezultat, acest “eu” devine asemanator si egal cu El.

Totusi, eu nu sunt dorinta. Sunt punctul din afara dorintei create. Ca si mine, Creatorul exista in afara dorintei pe care El a creat-o. A creat acest “Eu” si a creat dorinta opusa Lui, ca prin studierea acestei dorinte opuse Lui, “Eu” pot sa ajung la El.

Dorinta dintre noi este asemenea mancarii dintre un oaspete si gazda: le permite sa se apropie, pana cand ajung la dragoste si unitate absoluta. Cu alte cuvinte, dorinta creata de Creator este modul in care eu ma pot uni cu El.

Creatorul exista in afara dorintei “Eu”. Creatorul are un punct de contact cu dorinta, ca si mine. Inseamna ca suntem egali! Intre noi se afla dorinta pe care El a creat-o precum si Lumina care o umple. Sunt senzatiile sau consecintele ruperii, o scanteie care exista in afara dorintei, care mi-a fost data pentru ca eu sa pot ajunge la Creator.

In dorinta, El a construit lumi, Partzufim si Sfirot – iar treaba mea este de a restabili intregimea si perfectiunea trecuta, pentru a il readuce pe Unu, Unicul si Indivizibilul. Atunci voi fi complet egal cu El si il voi cunoaste pe El in functie de actiunile Lui.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

E imposibil sa folosim fortele primite de la Creator pentru a corecta dorinta Lui – Malchut al Lumii Infinitului. Sa presupunem ca primim tot ce e omeneste posibil impreuna cu intentia “pentru daruire”; tot ce ar rezulta, ar fi o Raza slaba de Lumina-Kav Dak, in centrul unui vid infinit. Toate celelalte dorinte cu exceptia razei vor ramane goale.

Sa spunem ca primim doar 1% si nu putem s-o returnam Gazdei. Atitudinea lui fata de noi e 100% buna. Chiar daca nu primim nimic pentru noi, nu am putea face nicio corectare la noi. Insa daca Gazda ne da puterea de a primi tot 100% pentru a darui, care ar fi scopul acestui lucru? Oricum vine de la El!

Prin urmare, e necesar sa fie creat un punct de libertate, un punct independent de Creator si om. Atunci s-ar dezvolta o noua creatura, una care sa fie egala Creatorului, si nu un simplu mecanism. Pentru Creator, cel mai rau e ca totul sa se intample conform cu dorinta Lui. Ar insemna ca nu exista creatie. Daca Creatorul creeaza ceva care ii implineste dorintele orbeste, El isi pierde din maretie. El trebuie sa creeze ceva cu liber arbitru.

De aceea El a creat fiinta umana – a carei dorinte sunt complet opuse celor ale Sale – care nu tine cont de El si se opune Creatorului in orice chip posibil. Acestea sunt calitatile necesare fiintei create. Doar din acest punct, in care fiinta e opusa in toate aspectele Creatorului, din punctul urii desavarsite si opunerii totale, poate reiesi cineva capabil sa Il atinga.

Oamenii spun ca cel mai mare erou e cel care isi face din dusmani prieteni. Creatorul nu forteaza omul sa vina la El; El nu face compromisuri si nu joaca nedrept cu noi. Desi e scris, “Nu exista Nimeni Altul in afara Lui” si Creatorul guverneaza in intregime creatia, El guverneaza mai ales pentru a se asigura ca creatia nu isi va respinge libertatea!

Aceasta e grija principala a Lui, altfel nu exista creatie; e doar un element controlat. Ar fi o lovitura pentru demnitatea Creatorului daca ar permite creatiei sale sa urmeze orbeste Natura, indiferent daca e buna sau rea. Pentru Creator, ambele optiuni sunt rele.

El vrea un singur lucru: creatia sa fie separata si independenta de El, si sa actioneze din aceasta pozitie independenta a lui. Doar o asemenea creatura poate fi numita “fiinta umana”.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Fiinta umana e creata din unirea Malchut si Bina, calitatile primirii si daruirii. Ele ne permit corectarea. Bina se uneste cu Malchut, iar acest lucru da nastere celei de-a treia realitati – o realitate care le include pe ambele dar nu apartine nici uneia.

Malchut e calitatea judecatii, din care nu se poate construi nimic. Bina e calitatea milei, care nu are puterea de a crea. Forta creatoare poate fi produsa doar prin unirea lor. Sa presupunem ca luam niste ciment, apa si nisip, le amestecam sa obtinem betonul si sa construim blocurile. Facem o constructie materiala care consista din aceste calitati. In timp ce calitatile in sine se pierd in material, ia nastere o noua realitate.

Ce e asa special la o picatura de sperma incat sa treaca de la tata la mama, sa creasca, sa dea nastere unui copil care mai apoi va deveni un individ, o fiinta umana? De ce e despartit dintr-o data de parinti si inceteaza sa mai depinda de ei cand devine independent?

La inceput, copilul se comporta conform instinctelor naturale, ceea ce e e de inteles. Dar cand ajunge la varsta de 6 sau 7ani, devine brusc independent si incepe sa aiba propriile pareri. Nu e numai natura animata care il controleaza, ci ia nastere o noua personalitate, care nu e copia fidela a tatalui sau a mamei. El pare sa ii includa pe ambii, dar in acelasi timp, e pe cont propriu. Nu intelegem cum se intampla asta, deoarece nu vedem radacina acestor intamplari.

Totusi, acest lucru e exact ceea ce doreste Creatorul: o noua viata – linia din mijloc (fiinta umana) sa iasa din aceste forte ale primirii si daruirii pe care le-a creat, din cele doua forte opuse unificate. Scopul sau nu a fost sa creeze o dorinta, intrucat dorinta e doar un material care reactioneaza la “bine” si la “rau”. Mai degraba, Creatorul si fiinta umana exista in afara materiei. Creatorul doreste sa creeze un punct deasupra dorintei care rezulta din unificarea calitatilor de primire si daruire. Aceasta e o realitate complet noua, care reprezinta “sinele tau!”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar: Atunci cand omul a pacatuit cu Pomul Cunoasterii, si-a pierdut Lumina si a ramas cu cea mai joasa dorinta a oricarei creaturi (fara nici un invelis). El a fost golit de Lumina si a inteles ca e cea mai josnica fiinta din lume (pentru ca forta dorintei sale a fost mai mare decit invelisul sau). Prin urmare a devenit cel mai las dintre toate creaturile.

Toate celelalte creaturi sunt mai puternice decat omul. Intr-adevar. Nici nu ne dam seama cat de mult suntem mai slabi decat alte creaturi, precum microbii, insectele, pasarile, animalele si cat de mult depindem de ele pentru orice.

Dorintele noastre sunt cele mai dure; au grosimea, consistenta cea mai mare (Aviut) si nici macar nu avem un invelis sa le acoperim sau sa ne protejam de ele. De aceea “omul” din noi e atat de mic si dorintele sale atat de slabe atunci cand dorintele animalice se trezesc in noi (precum dorinta pentru bani, faima, sex, alte placeri), ne supunem imediat, le lasam sa ne controleze si cautam un mod de a le satisface.

Nu detinem nicio putere asupra acestor dorinte, ele pot face ce vor cu noi. Asta inseamna ca un om e mai slab decat alte creaturi – “omul” din mine e mai slab decat toate celelalte dorinte din mine.

Zohar: Si cand un om pacatuieste, se spune ca un tantar e mai valoros decat el. Dar daca nu a pacatuit si si-a pastrat acoperamantul, atunci dorintele sale se transforma in virtuti si ating forma cea mai inalta de Lumina.

Dar cand pacatuieste, pierde masura Luminii si ramane cu o dorinta imensa, goala, care se transforma in defect. Si atunci chiar si un tantar e mai valoros decat el, deoarece a fost creat dintr-o dorinta pura.

Nici una din dorintele animate din mine nu au liber arbitru, de aceea nu ni se cere sa le corectam. Trebuie sa corectam doar ce tine de nivelul “uman” din noi. Atunci toate celelalte dorinte ale noastre se alatura acestui nivel “uman”, care este singurul care ar trebui sa ne preocupe.

Avem libertatea de a alege si o legatura cu Creatorul la nivelul dorintelor “umane”. Celelalte dorinte se alatura si sprijina “omul” din noi.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Trebuie sa percepem fiecare cuvant din Cartea Zohar, in sensul sau spiritual, pentru ca vorbeste despre dorintele, fortele si calitatile noastre interioare. Trebuie sa incercam sa gasim legatura dintre ele. Unde sunt calitatile mele interioare pe care Zohar-ul le numeste animale, pesti, oameni, arca, apele potopului?

Le descopar singur. Vreau sa vad singur, din interior, ca intr-o radiografie cu raze X, pentru ca toate aceste lucruri se intampla in mine. Nimic altceva nu exista in afara mea.

Zohar-ul vorbeste despre materie (dorinta) si forma acestei materii – ce “fel” de dorinta e. Dar toate aceste dorinte sunt indreptate “spre binele meu” si de aceea imi ofera perceptia numita “lumea aceasta”.

Daca insa, le-as schimba intentia, sensul, in “spre binele altora” (vecinul sau Creatorul), as incepe sa simt “cealalalta” lume prin ele si nu prin “aceasta” lume. Cuvintele din Cartea Zohar nu se refera la nimic altceva decat calitatile mele.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Ne produce o mare suferinta atunci cand ne aflam in punctul de trecere de la o stare la alta. Acest lucru se intampla pentru a ne impinge inainte sau trage inapoi, asa cum e scris, “Greu precum sunt caile Creatorului. Cel Drept va merge pe ele iar pacatosii se vor impiedica de ele.” Pacatosii cad si sufera o dubla pierdere, dar mai tarziu, cand isi dau seama ce au pierdut vor avansa din nou. Oricum, ei pierd timp si sufera mai mult.

Acest lucru nu se intampla pentru ca ar vrea Creatorul sa ii pedepseasca si sa ii faca sa simta lucruri neplacute pentru a-i impinge inainte. Nu trebuie sa ne gandim niciodata ca dorintele Lui se schimba sau ca El face planuri. Totul se intampla ca rezultat al unui singur calcul: fiecare nivel difera de cel dinainte, fiecare trebuie sa dobandeasca o dorinta tot mai mare de a oferi, care e simtita ca suferinta si necaz! In fond, trebuie ca eu sa ma anulez si sa incep sa il simt pe aproapele meu, sa ii ofer lui, nu mie, sa il prefer pe el in locul meu. Acest fel de atitudine pare total nerealista azi.

De aceea golul dintre nivele, pe care trebuie sa-l umplem cu Lumina Daruirii, Lumina Hasadim, se ridica intre noi ca un zid impotriva caruia nu putem face nimic. Ne indeparteaza  pe unii de ceilalti, la fel cum magnetii se resping! Nu ma pot apropia de calitatea daruirii, intrucat puterea negativa a magnetului ma arunca inapoi. Deci ce sa fac?

Singura mea posibilitate e sa cer Lumina corectarii, cu ajutorul grupului, care ma convinge ca acest lucru e necesar. Daca am muncit suficient in grup pentru a dezvalui forta unitatii din el, voi simti ca rezultat dorinta si capacitatea de a ma indrepta spre Creator. Altfel nu pot sa ma apropii de El pe cont propriu. Ma pot apropia de El si Il pot dezvalui doar prin munca in grup. Acolo voi revela forta care ne-a separat-si atunci ma apropii de aceasta forta. Este scris, “Cel care face pace in ceruri, va face pace si intre noi”. El ne va uni si impreuna ne vom ridica la un nou nivel; astfel, acelasi vid pe care l-am descoperit si la care am lucrat inainte, devine acum un mijloc de revelatie pentru mine.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este lucrarea interioara pentru o persoana care urmareste lectiile despre Zohar pe Internet sau la televizor? Multi oameni asteapta cu sufletul la gura aceste lectii si e pentru prima oara cand se trezesc la ore tarzii din noapte pentru a urmari transmisiunea in direct.

Raspunsul meu: Cartea Zohar este o sansa pentru noi toti sa descoperim adevarata realitate, care e revelata inauntrul unei persoane. Prin studiu, o persoana decopera ca percepe intreaga realitate din interiorul sau si dobandeste abilitatea de a aseza lumea sa interioara la locul corect, de a face ordine in ea si de a o revela intr-un fel care ii permite sa simta Lumea Spirituala, pe langa aceasta lume.

Persoana nu are parte de contradictii, iluzii sau indoieli cu privire la faptul ca senzatiile sale spirituale sunt adevarate. Totul i se descopera inauntrul dorintelor sale. Simpla corectare a dorintelor noastre ne dezvaluie abilitatea interioara de a vedea si simti lumea spirituala dinauntrul lor.

Chiar si oamenii care nu au facut o pregatire in vederea perceperii Cartii Zohar, care nu au studiat in mod serios cativa ani fundamentele Kabbalei, sunt in stare sa ni se alature si sa merite aceeasi revelatie, asemenea unui bebelus din lumea noastra care traieste printre adulti iar acestia ii ofera de toate. Nu are importanta ca un copil nascut in secolul 21 nu stie de generatiile precedente care au pregatit totul pentru el si toate lucrurile de care acum e inconjurat.  El recepteaza conform cu nivelul la care este lumea noastra astazi. Datoria noastra este de a prelua totul de la generatia anterioara, de a-l pregati, si de a-l aduce intr-o forma finita copilului, generatia viitoare.

Prin urmare, “bebelusii” din Kabbalah, cei care ni se alatura acum, noii nostri prieteni, pot sa merite aceeasi revelatie la care speram sa ajungem si noi. In aceasta privinta nu este nici o deosebire intre noi, cu conditia ca ei sa incerce sa asculte in masura in care sa poata sa ni se alature si sa simta teama, speranta si veneratie fata de aceasta mare carte. Acest lucru este foarte important pentru a crea o legatura cu ea.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este atat de greu sa legi tot ceea ce se intampla in viata de o singura forta – Creatorul?

Raspunsul meu: Este imposibil sa te gandesti la Creator chiar in momentul in care ceva ni se intampla, doar daca Il simtim cu simturile noastre, suntem conectati la aceasta sursa de Lumina, suntem prezenti in El iar El se manifesta in noi.

La orice senzatie sau gand care se naste in noi reactia noastra este sa cautam o mie de alte surse decat Creatorul, intrucat nu Il percepem ca singura forta care umple tot ceea ce exista. Nu are importanta daca vorbim despre ceva ce s-a intamplat acum 5000 de ani sau astazi. Din cauza naturii noastre egoiste, o fiinta umana nu este capabila sa pastreze permanent legatura cu ideea unei forte unice care guverneaza, Creatorul.

Existam intr-o stare de dualitate, din moment ce suntem creati de doua contrarii – Lumina si vasul (receptor) Kli, intunericul si Lumina. Perceptia noastra consta din doua parti: dorinta si senzatie (reactie), si implinire sau vid interior in cadrul dorintei. Una din aceste parti, dorinta, isi are originea direct in Creator, iar cealalta parte, placerea, ne atinge in mod indirect. Suferinta nu vine direct de la Creator,  asadar nu o putem lega de El.

Prin urmare pana cand descoperim Creatorul, atat prin minte cat si prin simturi, afirmatia ca El este “Unul, Unicul, Intregul” este falsa pentru noi. O persoana nu poate afirma ca exista o singura forta care conduce universul atata timp cat, in conformitate cu natura umana, nu este ceva adevarat. Numai atunci cand descopera Creatorul poate spune o persoana ca acesta (Creatorul) este “Unul, Unicul, Intregul”, intrucat atunci poate sa simta asta din interiorul sau.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este secretul iubirii pentru prieteni, de care vorbeste stiinta Kabbalah? Intreaga lume spune ca trebuie sa ne iubim unii pe altii, dar in loc de asta, noi nu facem decat sa ne uram.

Raspunsul meu: Secretul este ca, lucrand corespunzator intr-un grup kabalist, o persoana incepe sa dezvaluie adevarul: ca nu isi iubeste aproapele, ba chiar il uraste. Inainte sa faca aceasta dezvaluire, persoana credea ca iubeste pe toata lumea si chiar credea asta cu sinceritate. Dar acum, vede ca este cel care uraste cel mai mult si ca, daca ar putea, ar distruge pe toata lumea. Asta se numeste dezvaluirea raului si este un mare pas pe calea corectarii.

Aceasta realizare vine de la sine, ca o consecinta a studiilor Kabalei si a analizei de sine. O persoana studiaza calitatile cu care a fost creata, aceleasi calitati despre care este scris, „Am creat inclinatia rea”.

Trebuie sa depunem foarte mari eforturi ca sa intelegem in ce fel de lume existam. Asta e trambulina de pe care facem saltul inainte. Atunci cand inteleg cu ce calitati am fost creat, singurul lucru care imi ramane de facut este sa ma plang si sa cer corectarea de la „Maestrul care m-a creat”.

Creatorul nu ascunde faptul ca ne-a creat in acest fel in mod intentionat, ca sa ne dam seama de raul nostru. O persoana trebuie sa inteleaga mai intai ca sufera personal din cauza urii sale fata de altii si ca pierde foarte mult din cauza ei. Atunci, persoana este curpinsa de frica cu privire la ce i se va intampla in aceasta lume si in lumea ce va veni. Insa treptat, sub influenta Luminii care Reformeaza, persoana incepe sa inteleaga cat este de pretioasa calitatea daruirii, caci ea ii da libertate.

Omul incepe sa prefere spiritualitatea inaintea tuturor lucrurilor materiale. Vrea sa devina darnic si iubitor si sa iasa din egoismul sau – sa iasa din turnul sau! Deocamdata, el vrea asta pentru sine, ca sa se simta mai bine, dar cel putin, doreste deja sa se elibereze de dorinta sa egoista.

In acest scop, el se uneste cu altii si, in privinta acestui obiectiv, ei sunt numiti kabalisti, mai degraba decat o adunatura de egoisti. Impreuna, ei dezvaluie ca nu au putere sa schimbe nimic; au nevoie de o a treia componenta, Forta Superioara, Creatorul, Lumina Corectarii.

Lumina ii agita ca pe o barca pe o mare zbuciumata si tot grupul se uneste in asa fel, incat incepe sa reactioneze impreuna, sincronizat, interactionand unii cu altii in armonie comuna (pozitiva sau negativa). Atunci, Lumina incepe sa influenteze fiecare persoana mult mai puternic, caci influenta sa este marita in grup, ca si cum ar trece printr-un amplificator.

In acest fel, grupul ajunge sa inteleaga ca nu va reusi nimic fara Creator, fara Lumina care Reformeaza. Atunci, intreg grupul ajunge sa fie dispus sa se uneasca, ca si cum ar fi o singura persoana, cu o singura inima, pentru a Il dezvalui pe Creator.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine este “adoratorul de idoli” in Kabbalah?

Raspunsul meu: Tu! Fara sa-ti dai macar seama, faci idoli in fiecare clipa, din nimic.

Daca nu legi tot ce ti se intampla de forta Unica, numita „Cel Unic, Unificat si Unul Singur”, daca nu atribui intotdeauna totul la o singura cauza si nu consideri orice altceva, in afara de asta, doar ca pe o manifestare a acelei forte Unice, atunci esti angajat in adorarea idolilor.

De exemplu, sotia iti spune ceva neplacut. Trebuie sa iti dai seama ca asta a venit de la Creator, iar ea este doar o papusa, care iti demonstreaza in acest fel atitudinea Creatorului fata de tine. Daca, dimpotriva, raportezi totul la ea, atunci “construiesti un idol”. Trebuie sa te raportezi la Creator prin ea, mai degraba decat sa raportezi asta la ea. Aici trebuie sa existe doua componente.

Trebuie sa intelegem ca regizorul acestei piese este Creatorul, iar El ni se prezinta deliberat in acest mod, pentru ca noi sa unificam toate manifestarile Sale diferite si opuse intr-o singura forma si o singura Sursa: Creatorul. Insa acest lucru este posibil numai cu conditia sa folosesti intreaga lume pentru a o conecta in perceptia ta intr-una singura si pentru a o lega de o singura Sursa.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→