Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Semnificația unității Israelului astăzi și de-a lungul istoriei”
În urma unuia dintre cele mai tragice atacuri asupra poporului Israel, care nu este străin de ostilități, astăzi milioane de israelieni ajută soldații cu provizii, cadouri și sprijin. Oameni din toate categoriile sociale dau de la ei înșiși, fără să întrebe cine le va primi ajutorul. În vremuri de criză, convingerile și obiectivele personale sunt înlocuite de o revărsare de bunătate și spirit de unitate care aduce oamenii împreună.
Poporul Israel simte acum un val al acestui spirit unificator. Inimile lor se extind pentru a se ajuta și a se încuraja reciproc. Ei împărtășesc o furie reciprocă în legătură cu cruzimea pe care tocmai au suferit-o. Poveștile și scenele de eroism inspiră, în timp ce cele de vărsare de sânge și durere întristează. Acest val de emoții a topit barierele de gheață care îi despărțeau înainte de evenimentele tragice din 7 octombrie 2023, iar acum își deschid inimile unul față de celălalt.
În timp ce un spirit unificat se trezește în poporul Israel, este important să planificăm viitorul, folosind bunul simț și învățând din istorie. De ce? Pentru că dacă animozitatea devine din nou rutină, va îngheța căldura de astăzi.
Prezentul și viitorul acestei națiuni depind de promisiunile de astăzi. În primul rând trebuie să înțelegem mai bine rolul central al unității în viața noastră. Unitatea nu ar trebui să fie doar din inimă, ci și dintr-un loc al înțelepciunii. Altfel, dacă în clipa următoare resentimentele, mânia sau vinovăția ies la iveală în inimile noastre, unitatea noastră se sparge.
Vedem un astfel de exemplu chiar în întemeierea poporului Israel în urmă cu aproximativ 4.000 de ani. A fost o perioadă marcată de dorințe egoiste în dezvoltarea umanității și depărtarea oamenilor. Toată lumea i-a văzut pe ceilalți ca pe amenințări la adresa propriilor dorințe.
Dar Avraam s-a oprit și s-a întrebat de ce.
El a observat profund lumea și modul în care dorințele noastre operează asupra noastră într-o direcție constantă de servire personal și a descoperit o singură forță sublimă care locuiește în natură în spatele și dincolo de dorințele noastre egoiste fragmentate. Folosind această forță, el a descoperit cum să ne îndreptăm dorințele într-o direcție complet opusă – dăruirea. El a descoperit că atingerea unei vieți optime armonioase necesită străduința de a imita și de a dobândi o intenție de dăruire mai presus de dorințe înnăscute, orientate spre sine, chiar dacă este împotriva instinctelor naturale ale omului.
Cei care au simțit afinitate pentru învățătura lui Avraam i s-au alăturat. Aceștia au fost oameni din jurul Babilonului antic care au format o societate bazată pe ideea de a-și exercita și de a dobândi capacitatea de a dărui, de a iubi și de a se conecta în mod pozitiv mai presus de impulsurile lor înnăscute de separare. În consecință ei au descoperit cea mai fundamentală lege a naturii care există atunci când oamenii se conectează în dăruire reciprocă. Acea lege a devenit cunoscută sub numele de „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Cu alte cuvinte, ne naștem ca ființe egocentrice, care își propun să beneficieze în fiecare moment și avem capacitatea de a ajunge la opusul acesteia: să-i iubim și să ne îngrijim de ceilalți așa cum facem pentru noi înșine. Făcând acest lucru, intrăm în echilibru cu legea cea mai fundamentală a naturii – cheia către un sentiment complet de pace, armonie și fericire.
Sub conducerea lui Moise, această societate a devenit o națiune la Muntele Sinai. Ei au făcut un pact de sprijin reciproc pe viață – un pact care continuă să salveze și să întărească poporul Israel în vremuri de nevoie, la fel ca și astăzi.
De atunci ne-am confruntat cu multe provocări. Am trecut de la o unitate puternică la o discordie profundă și înapoi. Dar de fiecare dată pactul – promisiunea de a rămâne împreună – ne-a ridicat. A fost o perioadă în timpul celui de-al Doilea Templu când dezacordurile noastre au fost atât de acerbe încât ne-am despărțit. Pactul s-a spulberat și nu a mai fost niciodată la fel, iar înainte de tragicele evenimente din 7 octombrie, au existat din nou tensiuni mari în rândul poporului Israel.
Mergând înainte, speranțele noastre se bazează pe unitate deasupra diviziunii. Sper că devenim conștienți de nevoia noastră de a ne uni și de asemenea, chiar dacă este dincolo de propria noastră natură să ne unim, trebuie să trezim capacitatea de a ne uni, fundamentală și atotcuprinzătoare deasupra propriei noastre naturi. Dacă unitatea noastră este desprinsă de forța unificatoare din natură, atunci am fi doar un grup de oameni cu câteva maniere și morale, care încearcă să-şi ascundă diviziunea care se formează în interior. Din păcate, vedem cum această din urmă abordare explodează continuu în fețele noastre.
Astfel, sper că spiritul unificator care umple acum poporul Israel va rămâne în noi și că nu vom lăsa următorul rezultat diviziv din gândurile noastre să-l măture deoparte. În schimb, sper că vom face o promisiune de a rămâne uniți – adăugând înțelepciunea unității la emoțiile noastre de unitate – și să cerem puterea pentru ca o astfel de unitate să înflorească și să se răspândească nu doar printre poporul Israel, ci și în întreaga omenire.
Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Întrebare: Grupul meu de zece interior este în inima mea și de asemenea, vreau să-i aduc în inima mea pe toți cei pe care îi întâlnesc la convenție și să-i țin acolo. Cu ce rugă pentru grup ar trebui să combin munca mea interioară?
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare: