Scopul nostru este să atingem infinitul, adică o adeziune nesfârșită, nelimitată unul cu celălalt și cu Forța superioară care ne conectează și ne împlineşte.

Nu văd nimic în această idee care să nu poată fi imaginat de om. Ai putea chiar să animezi acest subiect folosind punctele care încearcă să se unească, să se conecteze, dar nu pot pentru că la distanțe microscopice, există forțe de respingere reciprocă.

La suprafață, pare că se conectează, totul pare în regulă, dar ei nu se pot apropia. Când încearcă să intre în contact real, strâns, apar forțe speciale (bine cunoscute de fizicieni), iar în acel moment este nevoie de Creator.

Atunci ei încep să simtă că au nevoie de o Forță superioară specială care să-i ajute să depășească bariera dintre ei. Abia atunci ei simt cu adevărat nevoia acestei Forțe, a Creatorului, simt prezența Lui în natură și Îl cheamă.

Devine clar pentru ei că așa trebuie să fie și apare o cerere către Creator. Apoi această Forță este dezvăluită în interiorul lor și Îi conectează din interior.

O astfel de animație ar putea ilustra foarte clar acest proces.

Din KabTV “Am primit un apel. Calităţile unui prieten” 18/07/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea 101

Capitolul 10 – Mișcare și odihnă

Efortul are loc atunci când simțim o ascensiune și o folosim la maxim pentru a intensifica simțirea, pentru a crește gradul de conștientizare și pentru a aprofunda înțelegerea spiritualității. Acesta este modul în care ne întărim înțelegerea asupra spiritualității prin utilizarea tuturor mijloacelor disponibile. Când ni se oferă chiar și cea mai mică oportunitate de sus, trebuie să depunem tot efortul.

În timpul unei coborâri, este dificil să faci efort, iar în timpul unei urcări, nu depunem efort prin forțele proprii. În schimb, ni se dă o urcare, și astfel primim o trezire. Dacă nu ni se dă o urcare, atunci nu primim o trezire. Deci, cu ce contribuim noi înșine? Nu este vorba despre cantitatea de efort, ci despre oportunitățile pe care le avem la dispoziție. Când suntem într-o stare de ascensiune, avem ocazia să ne agățăm strâns și să ne ținem de discernămintele spirituale cu toată puterea noastră, să le pătrundem și să le recunoaștem mai profund. Trebuie să ne adâncim pe cât posibil în aceste discernăminte, astfel încât, chiar dacă are loc o coborâre, deși ne străduim să nu avem niciodată una, să hrănim în noi Reşimot (înregistrări spirituale, impresii) și o înțelegere care este deja la un alt nivel decât înainte.

Cu alte cuvinte, ni se deschide o fereastră, iar măsura în care pătrundem prin ea depinde de noi. Prin urmare, toată munca are loc în timpul ascensiunii. În timpul unei coborâri, uneori trebuie pur și simplu să ne scufundăm, “să ne aşezăm pe fundul oceanului” și să așteptăm, așa cum un submarin așteaptă pur și simplu când se întâmplă ceva neclar.

Confuzia apare de obicei atunci când trecem de la un grad la altul. În timpul acestei tranziții, pierdem înțelegerea pe care o aveam la nivelul anterior, dar încă nu am dobândit o nouă înțelegere de la nivelul următor. De aceea ne simțim confuzi și nu avem nicio idee despre ce ni se întâmplă.

În astfel de situații, nu este nimic de făcut decât să ne înfrânăm. Când are loc o coborâre reală, trebuie să ne protejăm cât mai mult posibil, rămânând în interiorul cadrului, la nivel de nemişcare. Dar în timpul unei ascensiuni, trebuie să creștem efortul și să apăsăm cu adevărat pedala acceleraţiei.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabaş și Baal HaSulam au fost mari cabaliști care au atins niveluri înalte de realizare. Dacă omul avansează de-a lungul gradelor spirituale, ajunge și el la nivelul lor sau sunt suflete complet diferite?

Răspuns: Eu încă nu am ajuns la nivelul lor.

Întrebare: Dar poate orice om să facă asta?

Răspuns: Desigur, omul se poate ridica și mai sus pentru a completa corectarea. Nu știu cine este la ce grad, dar toată lumea trebuie să ajungă la corectarea finală (Gmar Tikun).

Rabaș și Baal HaSulam au fost cu siguranță măreţi. Pur și simplu încă nu le-am atins înălțimea, și prin urmare, nu pot spune cât de măreţi sunt. În lumea noastră, o persoană mică, uitându-se la o persoană înaltă poate spune: are un metru optzeci de centimetri sau doi metri înălțime.

Dar în lumea spirituală, percepi doar gradul care este direct deasupra ta și nu mai mult. Nu poți simți dincolo de asta. Nu poți măsura și spune: “El a atins acest nivel sau acel nivel în lumile spirituale”. Cum ai cunoaște acele lumi? Nu știi nimic.

Nici în lumea noastră nu ne dăm seama cât de limitati suntem. Credem că înțelegem multe. Dar fiecare persoană înțelege doar ceea ce este capabil să înțeleagă, și astfel își formează o imagine a acestei mici lumi bazată pe simțiri, pe înțelegere și poate doar puțin dincolo de ei înșiși: “Dacă aș fi puțin mai dezvoltat, ce aș simți atunci?” În adevăr, simțim doar în măsura în care suntem capabili să simțim.

Întrebare: Dar Rabaş, a finalizat corectarea sufletului său?

Răspuns: Cel mai probabil. Nu știu. Nu am ajuns la acest nivel, așa că nu pot spune nimic.

Întrebare: Dar încă mai speraţi să ajungeţi la el?

Răspuns: Sper că da. Dar vorbesc doar despre ceea ce văd și simt cu adevărat.

Din KabTV “Am primit un apel. Niveluri de atingere” 06/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În zilele noastre trăim într-o perioadă în care omul încetează să-i mai simtă pe ceilalți oameni. Sociologii și savanții scriu despre asta. Nu-l văd pe celălalt, nu vreau să-l văd, nu vreau să-l simt. Ce fel de vremuri sunt acestea?

Răspuns: Dacă nu îl simt pe celălalt, cu adevărat pe celălalt, în afara mea, nu mă simt pe mine în interiorul lui, atunci nu simt lumea deloc.

Întrebare: Deci, trebuie întotdeauna să mă văd pe mine prin intermediul altcuiva?

Răspuns: Prin altcineva, da.

Întrebare: Și faptul că acum ne vedem pe noi înșine atât de urâți, de ce se întâmplă asta?

Răspuns: Pentru că ne-am închis în noi înșine, ne-am izolat, ne-am limitat și nu vrem să vedem pe nimeni altcineva în afară de noi . Aceasta este lumea mea.

Întrebare: Deci dacă nu las pe nimeni să intre, nici eu nu intru în lumea altcuiva, sunt urât? Acesta este lumea mea – una egoistă: iată-mă, singur?

Răspuns: Mă văd pe mine însumi.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 07/02/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce omenirea tot inventează, din ce în ce mai mult?

Răspuns: Vrea să obțină o viață senină, bună. Dar, până la urmă, se întâmplă invers.

Comentariu: Este interesant că energia nucleară este folosită în scopuri pașnice, și în același timp, poate distruge totul.

Răspunsul meu: Da. Omul nu poate inventa nimic cu adevărat bun sau prietenos.

Întrebare: Ce invenție ați numi veșnică și utilă omenirii, care ar putea să o ducă în cele din urmă la fericire?

Răspuns: Îndreptarea naturii rele a omului — doar atât. Nu este nimic altceva.

Comentariu: Dar omul trebuie să realizeze mai întâi că trăiește cu o natură rea.

Răspunsul meu: Aceasta este ceea ce îl face să-și dea seama în cele din urmă. Lumea este într-o asemenea stare încât nu știe ce să facă cu ea însăși.

În trecut, credeam că socialismul, comunismul, capitalismul sau altceva ne vor salva. Un fel de libertate, liberalism și așa mai departe. Acum vedem că totul duce rapid la realizarea răului..

Comentariu: Ați spus odată că dezvoltarea umanității a avut loc ca o dezvoltare liniară a egoismului. Că lucrurile s-ar îmbunătăți, iar apoi va urma comunismul. Acum susțineți că egoismul s-a închis cumva, că am devenit interconectați ca un sat, totuși aceeași cercetare continuă, iar umanitatea nu ajunge la realizarea răului naturii sale.

Răspunsul meu: Vrei să se închidă totul?

Cred că vom ajunge într-o stare în care omenirea va spune: “Ar fi fost mai bine dacă nu am inventat asta”. Astăzi, deja se poate spune asta despre atom? Și se va spune același lucru despre orice altceva.

Este scris: “Cine mărește cunoștințele sporește întristarea”. (Eclesiastul 1:18), sau “Cine mărește bogăția, sporește suferința”.

Întrebare: Credeţi că acest proverb este valabil și astăzi?

Răspuns: Cu atât mai mult!

Întrebare: Putem opri creșterea cunoștințelor?

Răspuns: Nu putem. Nu putem înceta să creștem nici bogăția, nici cunoștințele. Egoismul ne va împinge constant spre ele.

Scopul este să ne conducă la realizarea răului. Răul este în natura noastră, atunci când credem că lumea în care trăim este cea pe care trebuie să o îmbunătățim. Dar nu poate fi îmbunătățită – trebuie să ne ridicăm peste ea.

Întrebare: Adică să ne schimbăm?

Răspuns: Da.

Întrebare: Vom ajunge la această realizare în timpul vieții noastre?

Răspuns: Deja stabileşti limitări.

Comentariu: Da, aș vrea totuși să văd dreptatea cuvintelor dvs..

Răspunsul meu: Nu cred.

Întrebare: Nu credeţi?

Răspuns: Nu, nu cred că se va întâmpla atât de repede.

Dar personal, nu mă deranjează. Ce diferență face când se întâmplă? În orice stare ne vom afla, ni se va întâmpla în cele din urmă tuturor.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 02/04/25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cartea Zohar va rămâne principala carte cabalistă?

Răspuns: Da, este o sursă puternică de informații, care este scrisă într-un mod foarte captivant. Combină o astfel de combinație de stiluri încât nu cred că există ceva mai atractiv. Nu-mi pot imagina ce altceva poate satisface atât de mult un om. Dacă omul are această carte în faţa lui, atunci de fapt, nu mai are nevoie de nimic.

Tot ce ai nevoie este pregătirea pentru a o citi, a te conecta cu ea și a te regăsi în ea. Dar, odată ce ai obținut-o, îți dezvăluie adâncimi nesfârșite în toate formele sale.

Această carte dezvăluie totul despre lumea noastră. Cu adevărat totul: tragedii, comedii, știință, filozofie, societate, viață personală, spațiu – în general, totul. Mai mult decât atât, vorbește în așa fel, ca și cum ar țese o pânză, iar tu începi să simți conexiuni atât de multifațetate și aparent ciudate: “De unde a apărut atât de brusc?!”

Această versatilitate, surpriza acestor conexiuni trezesc uimire! Nu găsesc asta în nicio altă carte. Baal HaSulam și Rabaş au făcut totul pentru a ne aduce mai aproape de Cartea Zohar, dar nu au putut-o înlocui niciodată. Astfel, trebuie să înțelegi această carte și să o descoperi singur.

Din KabTV “Am primit un apel. Zohar-ul este cartea Nr.1” 08/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Să presupunem că omul care studiază Cabala cade în disperare, pentru că nu poate înțelege ce este spiritualitatea, și în același timp se simt pierduţi în lumea obișnuită. La un moment dat ei ajung într-o stare în care nu aparțin nici aici, nici acolo. Ei sunt aproape în pragul nebuniei.

Dvs. spuneți: “Asta este bine, înseamnă că omul este pregătit”. Dar cum poate folosi acea stare dacă nu știe ce să facă?

Răspuns: Nu i se va întâmpla nimic! Pur și simplu așa i se pare. Capacitățile și simțirile sale pământești limitate încă nu pot absorbi nimic spiritual, așa că are impresia că este sfâșiat. Dar în realitate, el nu este sfâșiat. Nu există nimic care să-l poată sparge.

Înțeleg perfect aceste stări. Le-am parcurs chiar eu. Trebuie doar să te expui influenței luminii superioare, și încet, treptat, lucrurile vor începe să se schimbe.

Asta este evoluție! Nu există nicio cale de ocolire. Dacă dezvoltarea noastră anterioară până în acest moment a durat atât de mult timp, și asta o să mai dureze câțiva ani. Așa este. Ar putea dura 10 sau 15 ani.

Și pentru ce altceva a fost creat omul, dacă nu pentru a ajunge la existența spirituală în timpul vieții sale fizice?

Ne gândim: “Bine, voi păși în lumea spirituală și apoi voi începe să lucrez acolo.” Dar de ce? De unde știi câte abilități noi, date și calități interioare se dezvoltă în tine chiar acum?

Este un sistem vast, pe care trebuie să-l absorbi în tine. Acest sistem este infinit. Trebuie să te adaptezi treptat la el. Nu poți face salturi bruște aici. Există o ordine specifică pentru dezvoltarea ta. Pur și simplu nu se poate întâmpla deodată.

Din KabTV “Am primit un apel. Sensul existenței” 11/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Odată ce omul este convins că nu are nimic în mâinile sale, că are un drum lung de parcurs, că a căutat, a suferit și a încercat să facă ceva de la sine și vede că nu poate, el se întoarce către Creator.

Întrebare: Unde este elementul de fericire aici, în ce moment?

Răspuns: Simți că nu ai nimic altceva decât pe Creator. Trebuie să te adresezi Lui, și pur și simplu să-L convingi, să-L implori, să-L îndemni sau să-L constrângi și să-L obligi.

Comentariu: Să răspundă.

Răspunsul meu: Da, cereţi numai revelare.

Întrebare: Acel moment, este momentul fericirii?

Răspuns: Da.

Comentariu: Deci întreaga cale, putem spune că a fost…

Răspunsul meu: Întreaga cale a fost de asemenea, către dezvăluirea Creatorului, deoarece tot ceea ce ai dorit pe calea ta spirituală a fost să dobândeşti calitatea iubirii și a dăruirii. Numai că nu te puteai întoarce către Creator…

Comentariu: Cu o inimă frântă.

Răspunsul meu: Corect, nu ai putut face cererea corectă. Iar acum ai reușit. Astăzi, oamenii sunt deja epuizați, și prin urmare, pot auzi acest lucru.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, astăzi oamenii vor să ajungă la adevărata rugăciune?

Răspuns: Dacă nu ne-am păcăli cu mass-media și alte lucruri, am putea explica treptat ce este fericirea.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 04/01/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Suntem creați în așa fel, încât conectându-ne unul cu celălalt și cu Creatorul, completându-i și fiind parte din ei, dezvăluim perfecțiunea, în măsura în care noi înșine putem completa această perfecțiune.

Începem să simțim că totul în afară de noi, este perfect. Și când intru, și treptat încep să umplu această perfecțiune în locuri care îmi rămân deschise, ca într-un mozaic, încep să experimentez cea mai înaltă plăcere, pentru că în acest fel ating eternitatea, perfecțiunea, pe care eu însumi o creez, o completez și o realizez.

Este o senzație uluitoare! Suntem creați să simțim acest lucru și să fim plini de el. De fapt, nu avem alte nevoi. Deci, obținând acest lucru, obținem totul.

Când umanitatea experimentează toate acestea, când se contopește într-un sistem absolut perfect, etern în această armonie minunată, atunci dincolo de acest prag – așa cum sugerează cabaliștii în cărțile lor – se află următoarea etapă a unei anumite stări, se află dezvoltarea.

Nu ne putem imagina ce înseamnă dezvoltarea, pentru că în prezent nu avem nevoi care să corespundă etapei următoare. Și apoi deodată — nu, vreau muzică clasică acum! Și apoi cu siguranță ceva impresionism și apoi altceva.

Adică, este foarte posibil să ne dezvoltăm și alte dorințe. Sau poate că nu se va baza deloc pe o dorință. Pe dorinta de a primi? Cu siguranță nu mai este cazul. Pe dorința de a dărui? Nu știu. Acesta este un tărâm care nu poate fi explorat de noi; nu avem instrumente sau mijloace pentru a îl studia.

Pe lângă așa-numitul mileniu al șaselea, există și al șaptelea, care reprezintă corectarea completă. Aceasta corespunde Şabatului. Și apoi sunt și mileniile al optulea, al nouălea și al zecelea. În “Introducere la Cartea Din gura unui înțelept”, Rabaş scrie că Baal HaSulam a vorbit despre asta.

Dar acum, nu putem discuta despre asta, deoarece ne depășește cu mult – la fel cum un copil mic nu poate rationa despre ceea ce se întâmplă în lumea adulților.

În lumea spirituală, oamenii văd doar propriul lor nivel și o parte a nivelului superior. Toate nivelurile anterioare sunt incluse în ei și formează adevărata lor esență integrală, în timp ce nivelul superior le este dezvăluit puţin – cel menit să-i ridice – ca o mamă, părinți sau lumea noastră în relație cu un copil.

Ei le percep, dar în ce fel? Doar la nivelul în care se află, și puțin deasupra posibilităților care le sunt puse la dispoziție. Nimic altceva nu poate fi perceput! Orice altceva care există, pentru ei este nimic.

Din KabTV “Am primit un apel. Dezvoltă-te pe tine însuţi” 15/07/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întunericul este exilul din Median (babilonian), pe care poporul Israel l-a adus asupra lor, deoarece

Creatorul (Zeir Anpin) a adormit.

Iar păcătosul Haman, un mare astrolog, a tras la sorți (Pur) pentru a determina soarta.

Căci Haman și cei zece fii ai săi reprezintă cele zece Klipot (forțe impure), și de aceea știa că Creatorul dormea ​​și că guvernarea Sa superioară nu protejează poporul Israel (cei care îl caută pe Creator).

Astfel, Haman s-a gândit că a sosit timpul să distrugă poporul lui Israel.

Haman reprezintă toată dorința noastră de a primi, care stă în opoziție cu întreaga lumină de Hochma și știe că această lumină trebuie să fie acum revelată.

Pur și simplu nu știe că acest lucru se poate întâmpla doar prin linia de mijloc și apoi este anulat, ceea ce duce la trecerea la starea primei restricții (Ţimţum Alef).

Malchut se unește cu Zeir Anpin pe linia de mijloc, ei urcă la Bina și ajung la starea de sfârșitul corectării.

A distruge poporul Israel înseamnă a distruge intenția de dragul dăruirii, care împiedică primirea egoistă a luminii Hochma.

Mordechai reprezintă intenția de a dărui, dar dacă acționează singur, fără dorințele lui Haman, atunci este doar dăruire de dragul dăruirii, adică blochează lumina Hochma și nu permite ca ea să fie revelată.

Dacă omul nu lucrează în linia de mijloc, atunci chiar și cele mai bune acțiuni de dăruire ale lui închid calea dezvoltării. Acesta este motivul pentru care Mordechai trebuie să fie legat de Haman.

Când începe conflictul între ei, între intenția de a dărui și dorința egoistă, devine clar cum se pot uni sau nu..

Există o intenție de dragul dăruirii, prin care dorințele lui Haman pot fi folosite, dar aceste dorințe în sine nu vor fi împlinite. Acesta este motivul pentru care are loc confruntarea dintre Haman și Mordechai. Este vorba despre modul în care omul poate crea conexiunea corectă între două forțe opuse, intenții opuse – ce bătălii, confuzii și îndoieli ne așteaptă pe calea corectării, până când găsim metoda potrivită.

Sulul Esterei (Megillat Ester) ne spune despre asta.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.02.10, Scrierile lui Rabaş, Note alese din Dargot HaSulam

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→