Întrebare: Când studiez și citesc eu însumi sursele, nu înțeleg absolut nimic. Dar acum când le citiţi dvs. și le parcurgem împreună, ele sunt percepute într-un mod cu totul diferit.

Răspuns: Desigur. Tocmai de aceea sunt aici. Fără explicaţii nu aţi înţelege nimic. Milioane de oameni pot citi aceste surse și tot nu înțeleg nimic. În plus, există o transmitere interioară, emoțională, spirituală de la profesor la elev.

Cu toate acestea, munca ta preliminară cu sursele tot este benefică, deoarece te familiarizezi cu ele direct prin propriile simţiri și percepţii.

Acum vedeți cum totul poate fi explicat de la gradul următor. Vă explic lucrurile cu doar de la un grad mai înalt de locul în care vă aflaţi în prezent, nu mai mult, și încerc să nu le complic prea mult. Dimpotrivă, încerc să vi le descompun si să vi le servesc ca mancarea pentru bebeluşi, cu lingura.

Dar chiar dacă depuneţi efort fără să înțelegeţi nimic, acel efort devine dorința în care mai târziu primiţi lumină, revelație și înțelegere. Deci nu este în zadar.

De exemplu, înainte de a participa la lecțiile lui Rabaş, obișnuiam să citesc Studiul celor zece sefirot și alte surse. Astfel îmi apăreau întrebări și le scriam și mă adânceam în ele pentru a dezvolta o abilitate de analiză care să-mi permită să absorb mai mult de la profesorul meu.

Cu alte cuvinte, nu este vorba de a înțelege, ci de a fi pregătit să înțelegi ceea ce va spune profesorul. Faptul că auziţi lucrurile diferit de profesorul vostru este un lucru bun. Așa ar trebui să fie.

La gradul următor, totul devine din ce în ce mai simplu. Iar cea mai simplă dintre toate este lumina superioară simplă.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul, după ce l-a plasat pe Creator în spațiul său gol, începe să-I atribuie Lui totul. Dar el trebuie să-L ridice pe Creator mai presus de toate simțirile și conștientizările sale. Procedând astfel, el plasează, parcă, puterea Creatorului deasupra lui însuşi.

Rezultă că în fiecare stare, când încetează să simtă că totul vine de la Creator, omul își reînnoiește puterea în percepţia, simțirea și gândurile sale — în toate. În acest fel, el corectează constant din ce în ce mai multe din noile imagini ale vieții sale, până când umple tot ce se manifestă în interiorul său ca lume, cu sursa ei, Creatorul.

Și lumea se numește Olam, din cuvintele “elem ve ester”, adică “ascundere”. Acesta este vălul în care trăim și care ascunde Sursa, pe Creator.

În măsura în care încep să raportez tot ceea ce se întâmplă la Creator, construiesc un nou sistem de percepție a universului, un nou sistem al realității adevărate.

Adică, prin toate imaginile care trec prin mine, încep să percep și să simt contactul doar cu Creatorul. Și toate celelalte imagini ale lumii noastre dispar treptat, deoarece ele nu există deloc. Prin urmare, lumea se numește neelam, dispariție, inexistenţă, pentru că este doar o imagine exterioară, care ascunde Creatorul în spatele ei.

În felul acesta Îl dezvălui treptat pe Creator. Dar acest lucru se realizează în fiecare dintre stările mele, când simt în primul rând: “Oh! Am uitat complet că toate acestea sunt atrase spre mine de către Creator!” Și în al doilea rând, apare în mine gândul: “Am uitat că exact faptul că tocmai mi-am amintit despre asta, a fost cauzat tot de Creator”.

La urma urmei, ceea ce cred eu despre asta, ceea ce percep și simt într-un anumit fel, cum reacționez la lumea însăși creată de Creator și la ideea mea despre El, toate acestea sunt construite în interiorul meu de către El.

Cu mine cum rămâne, atunci? De fapt, eu nu exist decât pentru eforturile mele specifice de a reţine, nu imaginea a tot ceea ce se întâmplă, ci Sursa lor, Creatorul Însuși din mine, care este cauza a tot ceea ce se întâmplă.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Pe de o parte Creatorul ne provoacă, dar pe de altă parte trebuie să am încredere în El. Există o contradicție aici.

Răspunsul meu: Întregul sistem de avansare spirituală nu este construit decât pe contradicții. Altfel, am fi incapabili să ne simțim starea reală.

În lumea noastră existăm doar într-o singură stare, în egoism. Noi percepem totul doar în raport cu această stare. Nu avem nicio altă scală, cu excepția unui egoism mai mare – egoism mai mic, mai multă plăcere – mai puțină plăcere.

Încă nu înțelegem ce înseamnă să fii în calitatea dăruirii și să creezi un nou sistem de evaluare în interiorul tău.

Acesta este motivul pentru care ne este atât de greu cu această metodă numită “ascunsă”. Nimeni nu o ascunde; pur și simplu nu avem simţurile potrivite pentru ea și nu avem nicio capacitate de a o cuprinde sau de a o înțelege.

Prin urmare, Cabala este numită “înțelepciune ascunsă” sau “înțelepciune secretă”. Dar aceasta nu este un secret, ca în cazul în care cineva îţi ascunde ceva. Tu ești cel care ți-o ascunzi prin calitățile tale unilaterale.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – “Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea a 40-a

Ce ne ajută să controlăm emoțiile cu rațiunea?

Doar frica poate ajuta în acest sens, nimic altceva. O astfel de frică ar putea apărea din posibilitatea de a pierde scopul, dar în cele din urmă, este lipsa de sens a vieții. Întrebarea “Care este scopul vieţii?” ne obligă să ne activăm intelectul în faţa emoțiilor noastre. Cei care simt viața ca fiind goală și lipsită de plăcere apelează la intelect pentru a-și îmbunătăți starea.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă rugăciunea nu înseamnă cuvinte, ci litere din inimă, de ce compunem întotdeauna o rugăciune la Congrese?

Ce ne oferă un set de cuvinte corecte? Înseamnă că sunt cuvintele o consecință a eforturilor noastre?

Răspuns: La congrese avem exerciții în care compunem o rugăciune. Pentru ce se face asta? Vrem ca oamenii din grupurile de zece să se conecteze între ei, să-și exprime dorința de spiritualitate, relații și aspirații, în două sau trei fraze.

Cuvintele în sine nu contează. Dacă oamenii se unesc în aceste fraze și vor să se îndrepte către Creator și să realizeze ceva, atunci nu contează ce spun cuvintele în sine. Acesta este locul în care îndemnul interior al inimilor lor de a se uni unul cu celălalt lucrează.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O cerere către Creator trebuie să includă o înțelegere a cine suntem astăzi, ce reprezentăm, cum ar trebui să cerem și ce ar trebui să cerem. Acest lucru se datorează faptului că cererea noastră face parte din realizarea a ceea ce trebuie să facem și a ceea ce trebuie să realizăm.

Natura cererii depinde de nivelul la care ne aflăm în prezent. Cu cât mai înalt este nivelul la care ne aflăm sau la care aspirăm să ajungem, cu atât dorința noastră trebuie să fie mai mare. Această dorință ar trebui să fie mai clară, mai conștientă, și în consecință, vom primi un răspuns.

Se spune: “Creatorul este aproape de toți cei care Îl cheamă, de toți cei care Îl cheamă cu adevărat.” Aceasta înseamnă că nu este suficient să chemăm Creatorul în vreun fel; cererea noastră trebuie să includă o înțelegere a stării noastre actuale și a celei următoare, prezentul și viitorul.

Aceste stări pot fi separate doar de o perioadă scurtă de timp. Ne referim pur și simplu la ele ca „azi” și „mâine”, deoarece fiecare stare este descrisă ca o zi. Diferența constă în faptul că dorința de a ieși din starea actuală și de a intra în următoarea trebuie să devină o cerere urgentă din partea unei persoane – o dorință de a se ridica deasupra sinelui, deasupra stării actuale și de a ajunge la următoarea echivalență, mai mare, cu Creatorul. Aceasta înseamnă un grad mai mare de abnegație, o mai mare distanțare de ego-ul omului, de natura sa inițială.

Fiecare stare ulterioară reprezintă o mai mare separare de sine, o acceptare a unei forme de viață diferite– în gânduri și dorințe, în minte și inimă.

În cele din urmă, toate acestea se manifestă într-o chemare către Creator, care se numește “rugăciune”. Nu este pur și simplu o cerere de “a face lucrurile mai bune pentru mine”, ci o rugăminte din inimă, chiar și fără cuvinte sau expresii potrivite, formată în inimă ca o chemare necesară și adevărată.

Așa trebuie să ne pregătim pentru Congres, deoarece fiind împreună, cererile noastre către Creator se îmbină într-una singură, fie că ne dăm seama sau nu. Toate cererile tuturor oamenilor din lume rezidă în cele din urmă în Creator și se contopesc într-o chemare către El.

Totuși, dacă oamenii rămân la gradul de animal, ei nu trezesc nicio reacție specială în Creator și nici nu se unesc între ei.

Eforturile noastre se combină doar în măsura acțiunii intenționate atunci când dorim să influențăm Creatorul.

Aceasta înseamnă să ne unim în intenţiile, acțiunile, gândurile și dorințele noastre, să ne ridicăm deasupra stării noastre actuale – fiecare deasupra propriei sale stări – ca și cum am atrage în noi imaginea stării următoare.

Din Lecția zilnică de Cabala 9/5/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există doar două forțe care lucrează în univers. Cea egoistă este cea în care existăm acum. Este artificială și imaginară, și de fapt nu există, deoarece este doar o reflectare a calității Creatorului – “Nu există nimeni în afară de El”.

Pentru a determina că nu există altul în afară de El, există ceva opus, deoarece creația este făcută în așa fel încât să poată obține lumină numai din întuneric, bine din rău și așa mai departe. Altfel nu am putea simți niciun singur efect, acțiune sau calitate.

Din Lecția zilnică de Cabala 9/5/19, Pregătirea pentru convenția din Moldova „Întoarcerea către Creator”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Munca cu grupurile de zece vine de la Rabi Şimon. Potrivit Cabala, a început cu Avraam, dar totuși și-a primit principala încarnare începând cu Ari, când Cabala a devenit o adevărată ştiinţă practică.

Rabaş a descris-o în detaliu. Alți cabaliști au scris despre asta înaintea lui. Tora afirmă pretutindeni că trebuie să existe unitate între oameni, pentru că numai în unitate putem aduce împreună sufletul zdrobit al lui Adam.

Chiar și doi oameni sunt de ajuns pentru a începe să perceapă stări spirituale, pentru că vizavi de tine trebuie să existe un alt egoist ca tine, cu același scop cu al tău.

Munca noastră se bazează doar pe găsirea unei forme de conexiune între noi, care să ne fie convenabilă, asemănătoare Creatorului, și care poate începe să se deschidă între noi și vom simți apropierea Lui în acest sens.

Cu cât ne apropiem unul de celălalt în grupul de zece, cu atât ne ridicăm mai mult deasupra egoismului și construim un sandviș pe două etaje: ura în partea de jos și iubirea deasupra, sau indiferența în partea de jos și cel puțin un fel de conexiune în partea de sus. Și în acest sandwich, între calitatea egoistă și calitatea dăruirii, Îl dezvăluim pe Creator ca sursă a ambelor calități.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – “Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cunoscutul antrenor și consultant de afaceri Erik Bertrand Larssen a dezvoltat o metodologie bazată pe experiența sa militară și a scris despre aceasta în cartea numită Săptămâna Iadului: șapte zile pentru a fi cel mai bun sine.

Larssen crede că există trei modele de culturi extrem de eficiente: armata, afacerile și sportul. Armata ne învață să ne depășim limitele pentru a descoperi că suntem capabili de mai mult. Sportivii demonstrează cum să stabilească și să urmărească obiective în mod sistematic. De asemenea, sportul ne învață că victoria nu se obține sub lumina reflectoarelor din ultima parte, ci prin antrenamente zilnice, dureroase.

Cu toate acestea, din punctul dvs. de vedere, mintea servește doar dorințelor.

Răspunsul meu: Nu ar trebui să mergem împotriva dorințelor. Omul nu le poate schimba cu adevărat. Ceea ce pot face eu, este să-mi împart dorința în părți mai mici: una devine două, două devin patru și așa mai departe. Va fi o reacție în lanț. Singura opțiune reală este să prioritizați o dorință față de alta, mai mare. Și asta depinde de societatea din jurul meu.

Prin urmare, dacă mă aflu într-un grup care prețuiește dorințele mai înalte deasupra celor ale mele, pot să renunț cu ușurință la dorințele mele rele și să le adopt pe cele bune.

Armata, sportul și afacerile, toate implică auto-constrângere. Dar eu nu vreau să mă constrâng. Sunt slab. De ce să mă supun unor stări atât de extreme? Corpului nu-i place asta.

Întrebare: Există abordări diferite. Care este cheia metodei cabaliste pentru a spune: “Băieți, căutați în locul greșit”?

Răspuns: Cheia sau secretul se află în întregime în mediul din jurul tău. Nimic altceva! Dacă mă alătur mediului potrivit, iar acest mediu știe să mă motiveze și să mă influențeze, tentându-mă cu sugestii și exerciții ca pe un copil, mă poate modela cum dorește.

Cabala, în primul rând solicită construirea unei societăți corecte, în care toată lumea să poată progresa mai departe.

Întrebare: Puteți enumera câteva principii pe care le urmează o astfel de societate pe care alții le-ar putea lua drept model?

Răspuns: O societate cabalistă este foarte simplă. Este construită pe principiul apropierii treptate de oameni, ridicându-ne deasupra ego-urilor lor mici, înguste, personale.

Membrii se angajează în exerciții specific, numite ateliere, în care discută aceste idei și încearcă să se conecteze și să se deschidă unul față de celălalt. Această cale implică ridicarea deasupra egoismului natural al omului, în ciuda tendințelor sale inerente.

Omul începe să simtă că intră într-un fel de lift, care-l ridică dincolo de natura noastră. Este ca și cum se desprinde de Pământ și intră într-un „lift cosmic” care se ridică din ce în ce mai sus, dincolo de universul nostrum, într-un univers complet diferit, antiegoist. În acest tărâm, totul se bazează pe calitățile dăruirii și iubirii, spre deosebire de calitățile de primire și urii inerente naturii noastre.

Această transformare treptată are loc sub influența constantă și tot mai schimbătoare a societății.

Acest model este pe tot parcursul vieții și se extinde peste toate viețile, pentru că ridică omul dincolo de viață și de moarte.

Omul începe să perceapă, să vadă și să simtă asta! El se ridică deasupra naturii sale egoiste, și prin urmare, transcende nivelul vieții și morții biologice. El nu se mai identifică cu corpul său fizic, ci începe să se perceapă pe sine ca o entitate energetică numită suflet.

Vorbesc despre o metodologie care permite unui om să se ridice deasupra lui însuși și să se transforme în ceva existând etern și non-egoist. Îi permite să se familiarizeze cu Creatorul, să dezvăluie lumea superioară și să se elibereze de limitele spațiului mic și îngust în care existăm.

Dacă omul nu are doar o curiozitate inactivă, ci și o dorință interioară profundă, este posibil să lucrezi cu el.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 10/12/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Prin atotputernicia Sa, Creatorul a conceput o tactică prin care să apară celor de jos o realitate perceptibilă.

Se numește “întuneric”, ca în “și creează întuneric” [de la cuvântul „creează” (Boreh).]

Termenul “Creator” (Boreh) este derivat din cuvintele “Bo” (vino) și “Reh” (vezi). Asta înseamnă Vino și vezi întunericul, și din el vei începe să înțelegi cine ești și ce există în afară de Creator. Ceea ce există dincolo de Creator este ceea ce vei ajunge să fii.

Cu alte cuvinte, absența luminii și înțelegerea ei slabă, pe care o percepem ca întuneric, este motivul real al percepției luminii. Acesta este sensul cuvântului “Ca un avantaj al luminii din întuneric”. Adică, toată percepția noastră asupra luminii vine din interiorul întunericului (Baal HaSulam, “Or HaBahir”).

Creatorul cuprinde totul; la urma urmei, “Nu există nimeni altul în afară de El”. Pentru a-L atinge, cel mai important lucru pentru noi este simţirea întunericului, analiza lui și percepția lui.

Din Lecția zilnică de Cabala 9/4/19, Pregătirea pentru convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→