Întrebare: Cum stabilește o persoană dacă durerea sa provine din distanțarea de Creator sau din lipsa împlinirii dorințelor? La urma urmei, există o stare de confuzie care apare în coborâre.

Răspuns: Toată lumea ar trebui să se integreze cu grupul lor de zece și să descopere reacția la ceea ce face Creatorul. Atunci toți prietenii vor avea o imagine mai clară a ceea ce li se întâmplă.

Întrebare: Dacă cineva din grupul de zece experimentează suferinţa dintr-o lipsă de împlinire, putem construi o adevărată deficiență spirituală deasupra acesteia? Sau este munca individuală a fiecăruia?

Răspuns: Nu, acesta poate fi un efort de grup.

Întrebare: Despre ce ar trebui să fie rugăciunea noastră?

Răspuns: Rugăciunea ar trebui să fie întotdeauna despre apropierea de Creator. Apoi suferința va dispărea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 26/4/24, Scrierile lui Rabaş – Art.16, 1985- “Dar cu cât îi asupreau mai tare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul „Iacob a ieşit”, Rabaş scrie că atunci când omul se ridică într-un grad mai înalt și simte asta, acest sentiment încalcă principiul credinţei mai presus de raţiune. Și prin încălcarea acestui principiu, omul este aruncat înapoi.

Este posibil să simțiți gradul superior fără a încălca principiul credinței deasupra rațiunii?

Răspuns: Da, așa ne ridicăm. Când primim informații de la un grad superior, încercăm să ne înălțăm la el, să ne menținem în credință mai presus de rațiune, și simultan, să primim tot ceea ce este posibil în rațiune. Și așa continuăm.

Întrebare: Lucrez cu simţirea unui grad superior, dar cu senzaţia a unde vreau să ajung în clipa următoare?

Răspuns: Trebuie să simți asta, deoarece doar în acțiune poți înțelege totul.

Din Lecția zilnică de Cabala 02/05/24, Scrierile lui Rabaș – Art.10, 1985 – “Iacov a ieșit”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trece în mod conștient prin toate stările, luându-le drept corectări care ne apropie de Creator?

Răspuns: Dacă raportăm totul la Creator, dorim să înțelegem ce ni se întâmplă și Îi cerem să ne apropie de El, atunci acționăm corect.

Întrebare: Dacă începem să traducem toate stările negative în ideea că El ni le trimite, atunci este aceasta o corectare și nu o pedeapsă?

Răspuns: Nu există deloc pedepse. Corectarea nu este o pedeapsă. Creatorul ne îndreaptă întotdeauna.

Corectarea Kelim este o stare în care după munca depusă, simțim recunoștință și iubire în acele locuri în care am trăit necazuri, suferințe și lovituri.

Din Lecția zilnică de Cabala 21/04/24, Scrierile lui Rabaş, Note alese 133. “Toate sunt corectări”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În spiritualitate, nu există litere, așa cum am mai explicat deja. Toată multiplicarea în spiritualitate se bazează pe literele derivate din materialitatea acestei lumi (Baal HaSulam, Scrisoarea 14).

Literele sunt o înregistrare a forțelor pe care omul trebuie să le trezească atunci când citește texte cabaliste. De aceea cabaliştii, atunci când lucrează la texte, îşi relaţionează simţirile cu cuvinte şi litere, şi în acelaşi timp îşi pot schimba puterile şi pot avea un impact asupra mediului.

Întrebare: De ce litere avem nevoie?

Răspuns: Practic avem nevoie de toate literele. Iar în ebraică sunt doar câteva, doar douăzeci și două. Se spune că este cel mai scurt alfabet dintre toate.

Unele alfabete includ patruzeci și șapte de litere până la aproape șaizeci, dar aici sunt doar douăzeci și două.

Prin urmare, trebuie să înțelegem ce sugerează fiecare literă, ce implică și ce combinații de forțe există în ea. Acest lucru este foarte temeinic.

Când omul începe să se apropie de sensul literelor, simte cum ele se joacă în el. Și apoi le citește altfel. Nu se mai grăbește, pentru că fiecare literă trezeşte în el o rezonanță, o reacție. În acest fel, treptat începe să simtă ceea ce vrea să-i transmită textul.

Se spune: nu există reînnoire în lumină, dar există în creație, adică atunci când este necesar se transmite mișcare peste litere, şi se dezvăluie forma celor superioare.

Forma celor superioare este gradul următor. Iar mișcarea deasupra literelor înseamnă că omul, dorind să ajungă la următorul grad, își formează o intenție mai presus de interesele sale, adică nu pentru sine.

În principiu, trebuie să ne conectăm cu literele din simţirile noastre. Atunci putem înțelege ce vor să ne transmită cabaliștii.

Din Lecția zilnică de Cabala 26/4/24, Scrierile lui Baal HaSulam “Scrisoarea 14”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dragă Michael Laitman,

Am 92 de ani. Locuiesc în Israel de 34 de ani. Iubesc această țară, îmi iubesc oamenii. Copiii mei, nepoții, strănepoții, toți sunt aici, nimeni nu a plecat.

Spuneţi-mi, sărbătorim Ziua Independenței în Israel de 76 de ani. Am apărat Israelul în șase războaie. Astăzi suntem din nou în război și văd că fiarele sunt împotriva noastră. Hamas sunt fiare. În nord, sunt teroriști Hezbollah. Iranul nu ne va lăsa în pace. Există un astfel de antisemitism în toată lumea! Este înfricoșător pentru un evreu să meargă pe străzi. Atâția oameni își doresc ca țara noastră să nu existe, iar acest lucru mă îngrijorează foarte mult.

Michael, spuneţi-mi, vom putea să ne sărbătorim independența peste un an sau peste zece ani? Nu mă gândesc la mine când vă pun această întrebare.

Răspunsul meu: Te înțeleg și sunt foarte mișcat de cuvintele tale. Cred că vom sărbători în continuare Ziua Independenței Israelului în așa fel încât să fie o sărbătoare pentru întreaga lume. Pentru întreaga lume!

Vom atinge punctul în care ideea conturată în Tora devine ideea fundamentală a existenței umanității „iubeşte-ți aproapele ca pe tine însuți” în primul rând.

Întrebare: Deci vreţi să spuneţi că dacă țara trăiește după această lege, vom sărbători aceste sărbători tot timpul?

Răspuns: Absolut.

Comentariu: Dar spuneți-mi, este posibil să fim expulzați de aici cu forța?

Răspunsul meu: Nu cred că putem fi expulzați de aici. Nu cred că urmează vremuri grele. Acum trebuie să ne gândim nu numai la noi înșine, ci și la lume: ce îi spunem lumii, ce trebuie să-i arătăm, spre ce trebuie să o conducem. Așa ne vom apăra independența.

Întrebare: Ar trebui să o apărăm și militar astăzi?

Răspuns: Desigur! Desigur că trebuie.

Întrebare: Nu aveți îndoieli în acest sens?

Răspuns: Nu. Pentru Israel, pacea este un mijloc de a răspândi omenirii ideea de “iubeşte-ți aproapele ca pe tine însuți”. Nu trebuie să uităm acest lucru și să ne comportăm întotdeauna în conformitate cu acest principiu.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 6/5/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ziua Memorialului și Ziua Independenței se succed una după alta, deoarece Ziua Memorialului vorbește despre cine suntem și de unde a venit acest popor special. Se spune că poporul  lui Israel nu aparține tuturor celorlalte națiuni care au apărut în mod natural, ci a fost creat dintr-un grup care a fost adunat de o singură persoană, Avraam, străbunul.

Aceștia sunt oameni care nu au o altă conexiune între ei decât dorința lor de a se uni de dragul unei idei spirituale comune.

Această idee este abstractă, nu este materială și nu aparține acestei lumi, dar vedem că ea ține poporul Israel împreună și nu îi permite să se dizolve printre alte națiuni. Pe de altă parte, se opune tuturor națiunilor lumii și menține Israelul mai puternic decât orice altă națiune.

Această idee este atât de puternică încât oferă întregii omeniri bazele culturii, iluminării, spiritualității și moralității; este o influenţă atât de puternică încât nici una dintre cele mai numeroase naţiuni nu ar putea-o exercita.

Influența națiunii Israel continuă până în zilele noastre și cine știe cât de mult mai importantă va deveni în viitor. Acest fenomen pare foarte ciudat și unic. Și de fapt, poporul Israel însuși și cu atât mai mult popoarele lumii nu știu cu ce au de-a face cu adevărat.

Ziua Memorialului nu este doar în memoria oamenilor care și-au dat viața pentru înființarea Statului Israel în zilele noastre. De asemenea, este dedicată originii de unde provin acești oameni și statul, care este baza independenței sale și de ce este numită națiune, deși nu are baza biologică obișnuită ca toate celelalte națiuni.

Trebuie să ne explorăm rădăcinile pe baza cunoașterii lor, să realizăm întreaga noastră istorie și să onorăm memoria întregului drum pe care l-am parcurs. S-ar putea să înțelegem ce ni se întâmplă astăzi și încotro ne îndreptăm.

Rambam scrie în cartea Yad Khazaka: „La vârsta de patruzeci de ani, Avraam L-a cunoscut pe Creator și a început să proclame public tuturor oamenilor că există un singur Creator pentru întreaga lume, și în numele Lui merită să lucrezi. Și s-a dus și a adunat oameni din oraș în oraș, din stat în stat, până a ajuns în Ereţ Canaan…

„Și i-a informat pe fiecare dintre ei până s-au întors pe calea adevărului și zeci de mii s-au adunat în jurul lui. Și aceștia sunt oamenii casei lui Avraam. Și a pus acest mare principiu în inimile lor și a scris cărți despre el… Și s-a format în lume un popor care L-a cunoscut pe Creator.”

Vedem că s-a întâmplat un eveniment cu totul special: un bărbat în vârstă de patruzeci de ani a dezvăluit mesajul spiritual și a continuat să-l răspândească și a îndemnat pe toți cei care doreau, să i se alăture indiferent de sex, rasă, naționalitate. Toți cei care au auzit și au acceptat această idee s-au alăturat grupului lui Avraam și astfel „s-a format în lume o națiune care L-a cunoscut pe Creator”.

Acesta este scopul acestei idei: să reunim oameni care au dorința de a-L cunoaște pe Creatorul lumii. De aici, ar trebui să înțelegem rădăcinile noastre, scopul nostru și forța care ne ține împreună. Pe această bază ne unim ca națiune.

Fără a-L atinge pe Creator ca scop al existenței noastre, nu este nevoie de națiunea Israel. În acest caz, nu vom primi nicio oportunitate de jos în lumea materială, nici permisiunea și puterea de sus pentru existență și nu vom găsi niciun motiv să fim împreună.

La început, națiunea Israel a fost formată pe o bază spirituală, nu pe o comunitate biologică, precum toate celelalte națiuni care provin din același clan ancestral, un sat, un teritoriu. Națiunea Israel unește oameni complet diferiți, opuși. Acesta a fost întotdeauna cazul, și așa va fi până la sfârșitul generațiilor, când toată lumea se va alătura acestui scop unic de a-L dezvălui pe Creator.

Aceste condiții ciudate, neobișnuite legate de națiunea Israel nu sunt ca acelea în care există orice altă națiune. Este evident că istoria noastră, legile, soarta și forțele care acționează asupra noastră trebuie să fie complet diferite de toate celelalte națiuni. Din aceasta, putem înțelege care este motivul apariției națiunii Israel, care este misiunea sa, baza sa, ce forțe acționează asupra noastră și care este soarta noastră.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/4/18, „Ziua Memorialului și Ziua Independenței”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

De ce Ziua Memorialului este celebrată chiar înainte de Ziua Independenței? Totul emană din rădăcinile superioare, iar în munca spirituală este imposibil să ajungi la unitate, la Forța spirituală bună fără a te ridica deasupra forței răului, a depăși dificultățile, problemele și împovărarea inimii.

Avantajul luminii este obținut doar din întuneric. Dacă vrem să avansăm către adevăr, atunci trebuie să fim pregătiți pentru descoperirea întunericului. Apoi „va fi seară”, va fi noapte și după „va fi dimineața — o zi”.

Seara, noaptea, întunericul cu toate atributele sale inerente sunt părți inseparabile ale zilei. Prin urmare, Ziua Memorialului este celebrată în mod tradițional chiar înainte de Ziua Independenței Israelului.

Ziua Independenței simbolizează venirea luminii și marea corecție. Dar înainte de asta, trebuie să descoperim în ce întuneric existăm în mijlocul răului și al războiului și suntem obligați să luptăm și să câștigăm această bătălie pentru a ajunge la Ziua Independenței.

„Iubirea acoperă toate crimele.” Deoarece noi, ca ființe create obținem totul doar din opus, trebuie să existe Ziua Memorialului înainte de Ziua Independenței. Toate prin care am trecut au fost trimise intenționat de sus și toate suferințele au un scop și o explicație; prin urmare, trebuie să le percepem ca fiind necesare.

Dar dacă prin unitatea noastră dezvăluim această necesitate într-un mod pozitiv, atunci nici măcar nu trebuie să suferim de întuneric, necazuri și nenorociri. Dacă suntem pregătiți pentru întuneric, îl accelerăm și putem trece prin întuneric ca o parte necesară a dezvoltării noastre, astfel încât seara și dimineața să devină o singură zi, adică noaptea și întunericul sunt incluse în zi, în lumină.

Cabaliștii înțeleg că tot ceea ce se întâmplă face parte din procesul de dezvoltare, și prin urmare îl justifică, fiind trimis de unica Forță superioară care ne aduce bine în fiecare stare.

Dacă încercăm, vom descoperi că există numai bine și răul nu există. Îngerul morții se va transforma într-un înger sfânt. Cu o pregătire corectă, putem trece prin toate dificultățile de înțelegere și putem fi de acord cu ele, deoarece atât în ​​întuneric, cât și în lumină vom dezvălui atitudinea bună a Creatorului față de noi.

Nu există zile de doliu sau stări de întristare, pentru că totul se reunește la sfârșitul corectării: tot întunericul, nenorocirile și necazurile, împreună cu lumina care se ivește deasupra lor în unitate și iubire comună.

Dacă noi înșine căutăm deficiențe, dorințe sparte, ca instrumente necesare pentru a-L descoperi pe Creator pentru a-I aduce mulțumire chiar înainte ca problemele și necazurile să fie descoperite, atunci ne vom bucura de păcătoșii revelați.

La urma urmei, păcătoșii ascunși există cu siguranță ca rezultat al distrugerii complete, și prin urmare ne bucurăm de toate neajunsurile identificate și regretăm că nu le-am dezvăluit încă pe toate.

Dacă descoperim răul în lumina zilei, atunci „întunericul strălucește ca lumina”. Prin urmare, nu există întuneric; totul depinde de atitudinea mea.

Dacă descopăr discrepanță între mine și prietenul meu, pentru a elimina această discrepanță unindu-ne deasupra ei și acoperind-o cu iubire, atunci mă bucur de manifestarea neajunsurilor nu mai puțin decât de corectarea lor. Toată munca depinde de pregătirea corectă în grup.

Ziua Memorialului este o zi tristă. Dar din experiențele amare din trecut, trebuie să înțelegem că ne putem pregăti pentru descoperirea răului în așa fel încât să nu vedem răul! Răul va fi dezvăluit doar în interior ca o deficiență în conexiunea noastră, și nu ca rău în această lume, război și ură a dușmanilor. După cum se spune: „Aruncă-ți ochii pe ei, devin un morman de oase”.

Trebuie să înțelegem că dușmanii noștri au putere și ne pot cauza multe necazuri. La urma urmei, prin ele Creatorul acționează și ne împinge spre corectare. Va trebui să căutăm calea corectării și ea stă numai în unitatea noastră din poporul lui Israel, prin care lumina va curge în lume.

Să încercăm chiar dacă doar pentru o lună, să declarăm un „armistiţiu” în cadrul statului Israel: să nu ne certam, să nu ne urâm, să încercăm să fim mai apropiați unii de alții. Iubirea lui Israel ne va proteja de dușmani.

Să încercăm să stabilim această iubire între noi, să ne amintim ce ne-au spus mamele noastre: „Fiți copii cuminți, încetați să vă certați, fiți prieteni unul cu celălalt!”

Să vedem ce se întâmplă după o lună de un astfel de experiment. Atunci ne va fi mai ușor să continuăm, pentru că obiceiul va deveni a doua natură. Să încercăm să vedem cum se schimbă atitudinea lumii față de Israel, cum cresc acțiunile noastre la bursă, cum se întărește armata noastră, cum copiii noștri devin mai buni, cum scade numărul de accidente pe drumuri și numărul divorțurilor – totul va începe să se îmbunătățească.

Să declarăm o lună de unitate și apoi să verificăm statisticile: ce se întâmplă cu poporul Israel când nu este în discordie internă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 7/5/19, „Ziua Memorialului și Ziua Independenței”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Mark scrie:

Vreau să întreb despre Ziua Independenței Israelului. Astăzi, se spune atât de multă negativitate despre Israel și există atât de mult pesimism, îndoială, amărăciune și tragedie în țară! Dragă Michael, spuneţi ceva încurajator, ceva înălțător de Ziua Independenței noastre. Oamenii vă vor asculta, mulți vă vor asculta.

Răspunsul meu: Sper ca cei care mă ascultă și mă aud, să-mi audă aprobarea pentru sărbătorirea Zilei Independenței. Nu contează cum a fost înființat statul, deși există multe întrebări aici.

Cred că este o sărbătoare necesară. Nimeni nu o poate anula. Sunt mulți care nu o primesc pentru că nu este o sărbătoare religioasă.

Comentariu: Dar se știe că profesorul dvs., Baal HaSulam, profesorul profesorilor, un mare cabalist a sărbătorit această zi. El a ridicat chiar și „sfântul” cuțit de Şabat pe care l-a folosit pentru a tăia Şabat Challah, iar pe el era scris: Medinat Yisrael, care înseamnă Statul Israel. Aceasta a fost o provocare pentru evreii ortodocși. El a făcut-o. Deci, a recunoscut și a susținut pe deplin această sărbătoare?

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Cum ar trebui să fie păstrată?

Răspuns: Nu trebuie să o păstrăm. Trebuie doar să o restabilim constant. Pentru că atât timp cât existăm, suntem obligați să luptăm pentru a sărbători această zi o dată pe an tocmai pentru că oamenii au decis că aceasta este independența lor și trebuie marcată.

Întrebare: Aţi spus cuvântul „luptă”. Asta înseamnă că trebuie să luptăm pentru asta? Se poate să ajungem în sfârșit la un punct în care această zi…?

Răspuns: Nu, nu poate fi.

Întrebare: Va fi întotdeauna printr-o luptă?

Răspuns: Atât timp cât lumea noastră este opusă lumii spirituale.

Întrebare: În opinia dumneavoastră, ce înseamnă Ziua Independenței Israelului pentru lume? Pentru noi, este ca securitatea noastră, libertatea noastră. Dar pentru lume, ce este?

Răspuns: Pentru lume, independența Israelului este o dată fundamentală care marchează transformarea lumii din lumea antică în lumea modernă și dintr-o lume în care evreii au existat ca oameni asupriți, persecutați și presați într-o lume în care putem exista cu mândrie în propria noastră ţară.

Întrebare: Tocmai aţi spus că asta ar trebui să fie pentru evrei. Sau chiar aţi spus că este o sărbătoare și pentru lume?

Răspuns: Înseamnă mult și pentru lume pentru că tocmai datorită evreilor, datorită Israelului și datorită independenței noastre ne putem continua existența într-un mod care permite lumii să existe.

Întrebare: Deci dăm ceva lumii?

Răspuns: Nu este că dăm ceva; ținem lumea asupra noastră.

Întrebare: Acest punct minuscul care este abia vizibil, ca o gaură, ține lumea pe sine și este centrul lumii?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce spuneţi asta atât de încrezător?

Răspuns: Pentru că simbolizează acea bucată de lume care se străduiește să întărească această lume, să-i facă pe toți egali și demni.

Întrebare: Și acesta este Israel?

Răspuns: Acesta este Israel, desigur. Scopul său este de a face lumea pentru toată lumea.

Întrebare: Existența Israelului este destinată în mod special lumii?

Răspuns: Da.

Întrebare: Atunci aceasta va fi acceptată de lume?

Răspuns: Atunci lumea va accepta asta.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 6/5/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

“Toate bolile pe care le-am pus asupra Egiptului, nu le voi cerceta asupra ta.” (Exod 15:26)

Întrebare: În Egipt simțim că suferim de boli. Ce simțim și ce cerem după plecarea din Egipt?

Răspuns: Îi cerem Creatorului în primul rând să ne vindece de egoism, iar orice altceva este secundar.

Întrebare: Dar în momentul când boala mă consumă, cum pot să-L văd pe Creator și să mă îndrept către iubire?

Răspuns: Doar cu ajutorul prietenilor. Dacă ei te susțin, atunci te vei putea ridica deasupra stării tale, pentru a iubi, de a adera la Creator și de a simți aceeași atitudine din partea Lui.

Prin urmare, întregul grup trebuie să fie într-o intenție comună, îndreptată către faptul că astfel de stări ne sunt date pentru a ne apropia de Creator. Apoi, chiar dacă cineva trece dincolo de intenție, ele tot nu-l lasă să rătăcească departe.

Din Lecția zilnică de Cabala 27/04/24, Scrierile lui Rabaș – Art.924 – “Și Dumnezeu i-a vorbit lui Moise”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un soț și o soție conduceau un hotel pentru oameni obișnuiți. Într-o zi, un negustor bogat a sosit acolo. Soția i-a văzut bunurile bogate și i-a spus soțului ei: „Am o pudră numită „uită totul”. O voi adăuga la orezul lui și el va uita câteva dintre posesiunile sale frumoase.” Așa a făcut.

Oaspetele a luat cina, a lăudat-o pe gazdă și a pornit în zori. Soțul și soția s-au repezit în camera lui pentru a căuta lucruri valoroase care fuseseră uitate. Deodată, soțul a strigat: „A uitat, a uitat!” „Ce a uitat?” exclamă bucuroasă soția lui. „A uitat să plătească noaptea.”

Întrebarea este aceasta: Întotdeauna vrem să dezamăgim încrederea cuiva, care este condiția noastră – un zâmbet, acțiuni bune, fapte și așa mai departe. O persoană poate sta cu un tată sau o rudă în vârstă, știind că proprietatea sa va deveni a lui. Femeile se căsătoresc cu milionari și așa mai departe. Toate telenovele sunt construite pe asta. O persoană nu este pedepsită pentru asta; acesta este modul ei de a primi. Este lumea noastră. În pildă, ei sunt pedepsiți – negustorul a uitat să plătească.

Vă rog să-mi spuneți dacă un om tot este pedepsit pentru asta, că încearcă să adoarmă pe altul și să ia ceva de la acesta.

Răspuns: Desigur, el este pedepsit.

Întrebare: Chiar dacă poate nu simte asta?

Răspuns: Naturii nu-i pasă că nu simte. În natură, toate acestea sunt perfect echilibrate.

Întrebare: Dar întreaga umanitate este așa. Zâmbim în același mod pentru a obține o poziție și ne împrietenim cu oamenii pentru a obține ceva din asta. Aceasta este natura umană?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Și tot suntem pedepsiți pentru asta. Cu ce? Având această lume?

Răspuns: Da. Este pedeapsa noastră. Lumea asta este o pedeapsă.

Întrebare: Deci, tot ce se întâmplă, inclusiv războaiele și toată această suferinţă, sunt cauzate de atitudinea noastră?

Răspuns: Da. Nu dorim fericire și bunătate nimănui, sau nimic de acest fel.

Întrebare: Pur și simplu a dori! Dar nu este vina noastră, nu-i așa?

Răspuns: Du-te la cel care te-a creat și spune-I: „Uite cum M-ai creat! Ce pot face? Împrăștii doar semințe de ură în jurul meu. Și Tu ai fost cel care m-ai făcut așa.”

Întrebare: Și El se așteaptă să mergem la El cu asta?

Răspuns: El așteaptă ca noi să-l dezvăluim și să-I spunem, iar apoi El va repara.

Întrebare: Cum vă simțiţi în legătură cu proverbul „Nu săpa o groapă pentru altcineva, căci vei ajunge tu în ea”?

Răspuns: Nu cred în mod deosebit în acest proverb.

Comentariu: Deși tocmai ați spus că suntem pedepsiți.

Răspunsul meu: Da, dar totul este relativ. Câte gropi am săpat pentru alții și apoi nu am observat că au fost pentru noi? Dacă ar veni, ar fi bine. Am învăța repede.

Întrebare: Cum se potrivește asta? Aţi spus mai întâi că suntem pedepsiți într-un fel. Deci, tot suntem pedepsiți?

Răspuns: Da, dar nu știm pentru ce, de ce sau cum. E o problemă.

Întrebare: Dacă am greșit ceva și am obține imediat, am înțelege că este groaznic. Deci nu înțelegem?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Dar este bine așa: ce se întâmplă dacă am face ceva groaznic și am primi imediat pedeapsa? Este bine sau rău?

Răspuns: Nu, asta e rău. Nu ne-ar educa. Am fi ca niște soldați.

Comentariu: Dar omul și-ar da seama: fac ceva groaznic și sunt pedepsit.

Răspunsul meu: El ar face asta pentru că își dă seama că acțiunile lui au fost greșite.

Întrebare: Dar în realitate, cum ar trebui să fie?

Răspuns: În primul rând să nu vrei să faci rău.

Întrebare: Să nu vrei să urăști? Aceasta ar trebui să fie cererea noastră principală?

Răspuns: Da.

Întrebare: Trebuie să simt că vreau să fac răul și să urăsc?

Răspuns: Da! Neapărat! Mă simt rău că am descoperit asta și Îi cer Creatorului să schimbe această calitate în mine.

Întrebare: Vom ajunge vreodată acolo?

Răspuns: Neapărat!

Întrebare: Deci, acesta este drumul final cu un singur sens într-un fel sau altul?

Răspuns: Da.

Replica: Dacă acum aș putea cumva să mă unesc și să simt că eu…

Răspuns: Nu poți.

Întrebare: Când vine acea oră, ce pot face? Spuneţi că toate ne duc acolo.

Răspuns: Aceasta se numește „ultima generație”. Suntem la început, doar încă la început.

Întrebare: Ce este ultima generație?

Răspuns: Este atunci când umanitatea își dezvăluie natura rea, opusă Creatorului, și dorințele pasionale se schimbă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 04/03/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→