Dacă o persoană dezvoltă în sine un organ senzorial suplimentar – organul dăruirii în loc de primire – și începe să se simtă în afara lui într-o atitudine complet diferită față de natură, atunci îl explorează deja cu ajutorul dăruirii, dar urmând aceleași principii ca științele lumii noastre: cercetarea, repetiția, înregistrarea, reproducerea și percepţerea realității.

El le transmite și altora, iar ei investighează și văd aceleași rezultate. Pe baza faptului că această realitate este atinsă de mulți, ea este percepută ca existentă și astfel face parte din știință.

Este dificil de exprimat în ce măsură Cabala extinde percepția despre ce fel de lume trăim, cum ne raportăm la această lume și cum o explorăm. Adică începe să ne arate cât de subiectivi suntem și limitați chiar și în științele noastre și în toate.

Este imposibil de transmis și nu este necesar. Cabaliștii nu vor să facă asta. Ei nu flirtează cu oamenii de știință; este inutil. Dacă nu am niciun organ senzorial, cum pot vorbi despre ceea ce poate fi perceput în el? Mi se pare incredibil, fantastic și fals.

KabTV „Am primit un apel. Ce este Știința?” 28.03.11

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Dacă programul creației este să ne aducă plăcere, atunci de ce simțim suferință?

Se știe că dacă simțim durere în corp atunci ceva nu este în regulă în acel loc dintr-un motiv intern sau extern. La fel este și în relația noastră cu Creatorul; dacă totul este corectat la gradul actual și Creatorul umple totul și controlează totul, atunci ar trebui să ne simțim grozav în această stare corectată, în perfecțiune.

Doar dacă suntem în tranziția între grade, într-o stare intermediară, ne simțim inconfortabil. Dar aceasta este un stimulent pentru a trece la următoarea stare, mai avansată.

Nu putem merge înainte dacă ne simțim bine. Putem merge înainte doar atunci când simțim o lipsă și când viitorul promite plăcere sau măcar mai puțină suferință. Apoi această diferență de potențiale ne oferă forțele motrice care ne propulsează de la o stare la alta.

Dorința de a primi nu este capabilă să distingă, să evalueze și să țină cont de nimic, cu excepția acestor două stări: suferință și plăcere. Dar dacă suntem într-un grup, atunci ne putem juca, imaginându-ne starea viitoare dorită și ajutându-ne astfel să avansăm.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 13/5/23, „De la Lo Lishma [nu de dragul ei], ajungem la Lishma [de dragul ei]”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Deoarece încă nu știm cum să acționăm de dragul Creatorului, trebuie să acționăm de dragul grupului nostru, de dragul prietenilor noștri. Este la fel ca în viața obișnuită, o persoană nu trăiește niciodată doar pentru sine. La urma urmei el are deja părinți, copii sau chiar nepoți și trăiește de dragul tuturor.

Uneori auzim că o persoană visează să renunțe la tot și să meargă pe o insulă pustie pentru a avea grijă doar de sine. Dar acest lucru este doar din disperare, deoarece o persoană ar trebui să fie conectată cu ceilalți.

Mass-media modernă ne leagă din ce în ce mai strâns unul de celălalt. Drept urmare vom simți că trăim împreună cu întreaga lume, nu doar în interiorul computerului nostru ci în interiorul creierului nostru, al inimii noastre, de unde este imposibil să scăpăm. În acest fel Creatorul ne va obliga să ne unim ca o singură persoană cu o singură inimă.

Acum respingem această conexiune, dar cu siguranță o vom realiza parțial inconștient și parțial conform propriei noastre dorințe, din lipsa unei alte soluții.

Toţi vom fi obligaţi să devenim specialiști în domeniul conexiunii dintre oameni. Așa cum astăzi toată lumea trebuie să știe cum să pornească un computer, să introducă o parolă, cum să folosească e-mailul și alte aplicații, tot așa în viitor vom avea nevoie din ce în ce mai mult de cunoștințe în construirea unei conexiuni între inimi.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 13/5/23, „De la Lo Lishma [nu de dragul ei], ajungem la Lishma [de dragul ei]”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce este bucuria?

Răspuns: Bucuria este un sentiment de satisfacție și împlinire.

Întrebare: Care este diferența dintre bucuria spirituală și bucuria corporală?

Răspuns: Nu există nicio diferență. Umplerea în sine are loc mecanic. Când dorinţa este împlinită, atunci se simte bucuria.

Există bucurie din împlinirea corporală (animală) atunci când vă împliniți. Și există bucurie în a umple alți oameni care ți-au fost străini, dar i-ai transformat în unii dragi și prin urmare, te bucuri de împlinirea lor. Aceasta se numește bucurie spirituală. În comparație cu bucuria egoistă, aceasta nu este limitată.

În egoism, nu te poți umple decât pe tine. Prin urmare, ești limitat în volum și în consecință în cantitate, în forța bucuriei și în simțirea ei. Adică viața ta este limitată de dimensiunea lumii noastre.

Începând să-i împliniți pe alții, ajungeți la un grad în care umplerea voastră devine nemărginită, infinită și prin urmare vă oferă un sentiment de eternitate, perfecţiune, spațiu liber și nelimitat.

Dar asta doar atunci când ai iubire pentru ceilalți, când ești gata să-i umpli la infinit pentru că în același timp te conectezi cu Creatorul. El îți dă totul pentru a-i umple pe alții. Și Îl călăuzeşti prin tine însuți către ei ca faţă de cele mai iubite, doriti, îndrăgite rude. Prin urmare aveți o oportunitate nelimitată de a umple pe toată lumea și de a simți o mare bucurie în conformitate cu aceasta.

Acest sentiment de bucurie imensă, infinită, când un flux nesfârșit de plăcere trece prin tine, îți dă un sentiment de viață eternă superioară. Dar pentru a face asta, trebuie mai întâi să începi să-i iubești pe ceilalți.

Comentariu: Aceasta este partea cea mai grea.

Răspunsul meu: Dar aceasta este porunca principală, pentru că dacă omul se apropie de aceasta, atunci se mișcă corect și se împlineşte. Iar dacă nu, atunci orice ar face în această viață nu are valoare.

KabTV „Am primit un apel. Ce este Bucuria?” 27/02/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce este forța naturii?

Răspuns: Forţa este forță. Dar într-o persoană se exprimă și în dorință, deoarece toată materia noastră este dorința. Prin urmare, există o dorință și forța dorinței, prin care o putem măsura.

Creatorul este caracterizat de forța plăcerii, adică dăruire și iubire. Dar în raport cu noi aceste calități se manifestă ca forța presiunii Lui asupra noastră, cauza din care provine orice efect. Prin urmare, măsurăm influența Lui, iubirea Lui pentru noi prin forța influenței, forța iubirii cu care acest câmp ne influenţează.

Există o diferență între câmpul spiritual în care se află tot felul de calități, și forța influenței acestui câmp asupra unui obiect străin aflat în el.

Dacă acest obiect a adoptat calitatea câmpului spiritual, atunci ele sunt în echilibru, nimeni nu apasă asupra a nimănui. Dar dacă acest obiect este încă oarecum străin, adică nu corespunde calităților câmpului, atunci câmpul acționează asupra lui și provoacă mișcare pentru a aduce acest obiect în echilibru cu el însuși.

Așa se întâmplă în lumea noastră și exact aceeași lege funcționează în lumea spirituală.

KabTV „Am primit un apel. Ce este Puterea?” 27/02/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce este o minciună?

Răspuns: O minciună este o calitate opusă Creatorului, reversul Lui.

Pentru a determina calitățile Sale, trebuie să ne cufundăm în calitățile care sunt opusul Lui în toate. Prin urmare, Creatorul a creat întunericul pentru ca din simțirea acestuia să ajungem să înțelegem ce este  lumina. Altfel nu am înțelege pentru că nu putem vedea nimic într-o lumină albă solidă.

Deoarece noi ca ființe create trebuie să simțim calitățile Creatorului, trebuie să fim formați din două senzații opuse: întuneric și lumină. Pe contrastul lor și pe diferitele tranziții, construim imagini despre noi înșine și despre Creator și astfel Îl descoperim.

Întrebare: Înseamnă că dacă vorbim despre adevăr, atunci Creatorul este adevărul?

Răspuns: Da, pentru că trebuie să măsurăm relativ la ceva. Dacă măsor raportat la egoismul meu, acesta este un lucru. Dar dacă eu singur (din moment ce mă schimb în mod constant) vreau să iau o măsură mai obiectivă de referință, atunci încerc să găsesc Creatorul pe care să-l măsor în raport cu El.

La urma urmei dacă El controlează totul și domină totul atunci indiferent dacă gândesc bine sau rău la El, trebuie să-L iau ca punct de plecare.

KabTV „Am primit un apel. Ce este o minciună și un adevăr?” 12/3/11

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În principiu fiecare literă ebraică are propria sa formă specifică care descrie manifestarea forțelor superioare în materie?

Răspuns: Da, există doar câteva forțe, calități care formează litere într-o anumită combinație între ele și aceste combinații parcă își imprimă calitățile altruiste pe substratul lumii noastre, pe dorinţă egoistă.

Întrebare: Cum poate afecta acest lucru o persoană? De exemplu, dacă mă uit la contururile literelor care înfățișează unele forțe spirituale și nu înțeleg despre ce este vorba, mă afectează ele cumva?

Răspuns: Da. Absolut. Să presupunem că o persoană este ca un animal mic. Dar dacă lucrează cu aceste litere, dacă încearcă să găsească ceva în ele, să-şi înfățișeze, să înțeleagă și să citească, atunci cu ajutorul lor se apropie treptat de marea cunoaștere a naturii.

Prin dorința lui de a înțelege despre ce este vorba, ca și cum el cheamă asupra lui toate aceste forțe, acestea încep să-l schimbe din interior, să-i dea un fel de conștientizare.

KabTV „Introducerea la Cartea Zohar”, 23/04/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Israelul îşi regândeşte identitatea”

Săptămâna aceasta, în urmă cu șaptezeci și cinci de ani, în mijlocul unui război pentru supraviețuire David Ben-Gurion a declarat solemn înființarea statului evreiesc: Statul Israel. Dar din acea zi fatidică de 14 mai 1948, societatea israeliană a devenit atât de divizată încât documentul istoric a devenit o armă în mâinile partidelor care interpretează Declarația de Independență într-un mod care să corespundă agendei lor indiferent de intenția autentică a autorilor săi, conducătorii statului evreiesc. Drept urmare, în Israel a apărut o dezbatere aprinsă asupra a ceea ce înseamnă a fi israelian, care este diferența dintre a fi israelian și a fi evreu, care dintre cele două are prioritate și dacă putem avea o societate justă pentru toți cetățenii săi atunci când țara este definită ca patrie a evreilor.

Timp de șaptezeci și cinci de ani, nu am reușit să rezolvăm aceste întrebări. În opinia mea chiar dacă vom continua să dezbatem chestiunea în următorii șaptezeci și cinci de ani, nu vom ajunge la un acord. Fiecare parte va deveni mai înrădăcinată în opinia sa, iar neînțelegerea se va traduce prin mai multă diviziune și ură internă.

Marele gânditor și cabalist al secolului XX Baal HaSulam a scris odată despre încăpățânarea evreilor: „Ei [partidele divizate] cred că în cele din urmă cealaltă parte va înțelege pericolul și își va pleca capul și va accepta punctul lor de vedere. Dar știu că, scrie el, “chiar dacă îi legăm împreună, unul nu se va preda celuilalt nici măcar puțin și niciun pericol nu va împiedica pe nimeni să-și ducă la îndeplinire ambiția.” Aceste cuvinte care au fost scrise în eseul „Exil și mântuire” în anii 1930 sună foarte adevărat astăzi, pe măsură ce discursul din Israel devine din ce în ce mai polarizat și mai otrăvit.

Poate că trebuie să revizuim Declarația de Independență, dar fundația ei ar trebui să rămână. Existența statului Israel reprezintă împlinirea speranțelor evreilor de mii de ani. Dar ceea ce ar trebui să discutăm nu sunt caracteristicile statului, ci mai degrabă înțelegerea esenței și scopului poporului Israel însuși.

Dacă statul Israel continuă să-și justifice existența doar pe argumentul că aceasta este țara noastră istorică, că ne-a fost promisă de Dumnezeu sau că nu avem unde să mergem pentru că suntem alungați și exterminați peste tot, nu vom putea justifica existența Israelului față de noi înșine sau față de națiuni. Justificarea noastră pentru existență constă în scopul nostru, iar scopul existenței noastre nu are nimic de-a face cu noi, ci mai degrabă cu restul umanității.

Poporul Israel a fost întemeiat pe baza iubirii frățești și numai atunci când menținem astfel de relații suntem priviți ca o națiune. Mai mult decât atât, de îndată ce am îndeplinit condiția iubirii frățești ni s-a poruncit să nu păstrăm unitatea pentru noi înșine, ci să dăm un exemplu lumii, să fim „o lumină pentru neamuri”.

Într-adevăr, dacă ne uităm la istoria națiunii noastre, vom descoperi că toate tragediile noastre s-au întâmplat după perioade lungi de diviziune crescândă și ură de sine, care au continuat să escaladeze chiar și atunci când a devenit clar că dezbinarea noastră va duce la ruină. La asta s-a referit Baal HaSulam când a scris: „nici un pericol nu va împiedica pe nimeni să-și ducă la îndeplinire ambiția”. Și în consecință, cele mai bune vremuri ale noastre ca națiune au venit când unitatea a predominat între oameni.

Deoarece succesul și eșecul nostru sunt atât de inerent împletite în unitatea noastră, suntem capabili să ne stabilim propria soartă națională. Dacă alegem unitatea, indiferent de diviziunea pe care trebuie să o depășim pentru a o atinge, vom prospera ca națiune și ca țară. Dacă vom ceda încă o dată diviziunii vom pierde baza identității noastre ca națiune, al cărei scop este să servească drept model de coeziune. În consecință națiunea se va sparge în bucăți și țara se va dezintegra.

Spre deosebire de orice altă națiune, națiunea israeliană nu depinde de asistența sau afirmarea nimănui. Singurul lucru care ne determină succesul sau eșecul, singurul lucru de care suntem dependenți,este unitatea noastră și dorința noastră de a deveni o națiune model pentru umanitate.

 

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Totul vine de la Creator. Dar ar fi putut fi mai bine, nu?

Răspuns: Dacă nu ar exista liberul arbitru, ai spune: „Asta este, merg înainte. Lasă să fie așa cum o fi.” Acesta este un fel de filozofie bazată pe faptul că nu poţi face nimic, totul vine de la natură și îl vom folosi. Adică vom acționa acolo unde este mai bine pentru că încă nu cunoaștem legile naturii.

Cabala ne învață că există liberul arbitru; ne putem scurta calea suferinței și o putem transforma în plăcere. Atunci de ce ar trebui să acţionăm fără vlagă sau fără voinţă?

Faptul este că o persoană obișnuită nu poate combina două abordări ale vieții: pe de o parte nu există altcineva în afară de Creator și El controlează totul, iar pe de altă parte toată lumea trebuie să spună: „Totul depinde de mine, eu controlez totul. .”

Deci la urma urmei cine deține controlul? Soluția este foarte simplă, deși nu ne trece prin cap că lucrăm doar într-o singură lume. Nu putem lucra în două lumi sau la joncțiunea dintre ele. Acest lucru necesită crearea de noi sentimente în noi.

Pentru a combina ambele abordări în interiorul tău, este necesar să ajungi într-o stare în care o persoană la începutul oricărei acțiuni spune: „Dacă nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” adică totul depinde de mine.

Și după ce a încheiat o acțiune el este obligat să spună: „Toate acestea au fost inițial planificate, decise, stabilite și executate de către Creator, iar acțiunile mele nu au dat nimic. Chiar dacă nu le-aș fi făcut, tot aș fi obținut același rezultat.”

Acest lucru este imposibil pentru noi să înțelegem. Nu avem calități din spațiul bidimensional. Prin bidimensional, înțelegem existența noastră în două dimensiuni. Suntem într-o singură dimensiune, a noastră și prin urmare nu putem combina aceste concepte în noi înșine.

Din KabTV „Am primit un apel. Ce este liberul arbitru?” 16.03.11

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În împlinirea dorinţelor altei persoane, cum le simt eu?

Răspuns: Te simți pe tine și pe celălalt ca unul, că nu este nimic mai aproape de tine. Tot ceea ce era personal, pe care obișnuiai să-l consideri „eu”-ul tău, dispare din simţirea ta, ca fiind complet străin, lipsit de importanță și ca un animal care trăiește lângă tine, nu mai mult.

Întrebare: Cum se poate imagina asta dacă egoismul unei persoane devine din ce în ce mai puternic?

Răspuns: Egoismul crește tocmai ca astfel să-l folosești pentru a te conecta din ce în ce mai mult cu cineva care se află în afara ta. Cu cât egoismul vă arată cât de departe sunteți unul de celălalt, cu atât aveți o mare oportunitate de a îl depăși cu ajutorul puterii luminii, a forței superioare, de a vă apropia de celălalt și de a fi împlinit prin el.

La urma urmei atunci când împlineşti pe cineva drag, tu te umpli mai mult decât îl împlineşti pe el pentru că o faci în ciuda egoismului tău. În acest fel, simți întreaga putere a împlinirii asupra ta.

Acest lucru este similar cu modul în care electricitatea trece prin rezistență: dacă rezistența este mare atunci electricitatea care trece prin ea generează mai multă putere. Cu cât rezistența este mai mare, cu atât tensiunea este mai mare. Această tensiune este plăcerea pe care o simți.

Întrebare: Dar nu este dureros?

Răspuns: Este o încântare!

Întrebare: Există într-adevăr o tranziție către iubire, dincolo de ura egoistă a unei persoane față de alta?

Răspuns: Da, minusul se schimbă într-un plus, iar în loc de ură există o iubire uriașă, iar în loc de respingere există plăcere.

KabTV „Am primit un apel. Ce este plăcerea?” 21/02/11

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→