La început, omul are o dorință animalică de a primi, iar în opusul acesteia, lumina spirituală începe să strălucească puțin. Treptat, în cadrul acestei dorințe, acolo unde există aspirații pentru plăcere, bani, onoare și cunoaștere, apare o dorință pentru lumina care îl influențează.

Dar de ce anterior omul dorea și mâncare, sex, bani, onoare sau cunoaștere? Deoarece în opusul fiecăreia dintre aceste dorințe există o lumină care îl îndeamnă pe om spre ea. Apoi, o lumină ceva mai mare începe să strălucească, una care nu mai este îmbrăcată în nimic din această lume, iar omul începe să se trezească. Aceasta este ceea ce se numește spiritualitate. La urma urmei, pentru a primi lumina fără o astfel de îmbrăcare, omul are deja nevoie de un ecran și de o lumină reflectată, de o intenție de a dărui.

Și de fiecare dată, cu cât lumina este mai puternică, cu atât mai grosiere, și prin urmare mai puternice, sunt dorințele pe care le trezește în om. Dorințele devin din ce în ce mai mari și, în acest fel, omul se trezește până când începe să dorească spiritualitatea mai mult decât corporalitatea. Aici apar stări ale spionilor, în care lumina ba îl luminează, ba se retrage. Când lumina influențează omul, acesta este atras spre spiritualitate, dar când influența luminii slăbește, acesta cade în dorințe materiale.

Prin depunerea de eforturi, omul accelerează acest proces și, în cele din urmă, începe să își dorească spiritualitatea mai mult decât orice altceva. Aceasta se numește: „Sunt bolnav de iubire”. Această stare apare prin influența luminii, care se joacă constant cu omul: strălucește puțin mai mult, puțin mai puțin, intră și iese, așa cum se spune: „Tora va ieși din Sion”.

După ce omul trece de Machsom, stările continuă să alterneze în el datorită luminii care vine, luminii Torei, care îl influențează într-o măsură mai mare sau mai mică. Apoi, se trezesc în el simțiri despre cât de opus este el, în linia stângă, față de linia dreaptă, adică față de Divinitate.

Acest lucru trezește rușine și tot felul de alte simțiri în el, iar el decide că nu vrea să rămână în linia stângă. Prin astfel de ascensiuni și coborâri, dorința de corectare și avansare este trezită constant în el.

Când apare în el dorința de a se corecta, vine și corectarea însăși: lumina Torei sub forma luminii AB-SAG. Omului îi este clar ce calități vrea să corecteze, ce anume cere și în ce măsură. Aceasta este o ridicare de MAN, atunci când el însuși participă împreună cu Creatorul la propria sa corectare. Acestea sunt deja grade spirituale înalte. Și apoi trece de la Lo Lișma la Lișma, de la „de dragul lui însuși” la „de dragul Creatorului”.

Omul folosește linia stângă; cunoaște deficiențele, pune sfințenia împotriva lor și vede una opusă celeilalte, Klipa împotriva sfințeniei. El trezește lumina corectoare ascunsă în Tora și o folosește ca lumină AB-SAG de dragul corectării. Apoi, în practică, el trece la primirea pentru a dărui, ceea ce îl aduce la scop, la adeziune.

Din Lecția zilnică de Cabala 30.08.26, Rabaș – Art.35, 1989-Ce înseamnă în muncă „Cel care nu are fii”?

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce este o „acțiune eternă”?

Răspuns: O acțiune care există în lumea spirituală se numește eternă. În lumea materială, toate acțiunile noastre nu lasă nicio amintire în urmă. Nu aduc niciun beneficiu și nu produc niciun rezultat.

Este pur și simplu uimitor cum omul dorește să păstreze ceea ce a făcut, ceea ce a realizat și lucrurile în care a investit. El vrea ca ceva să rămână după el și nu înțelege că aceste lucruri nu au nicio valoare în raport cu eternitatea.

În spiritualitate, însă, este opusul. Deși inițial dorința de a primi este necorectată, o corectezi și o umpli cu lumină și astfel construiești un Parțuf, un obiect spiritual, iar acesta rămâne.

Mai târziu, Parțuf-ul este purificat pe măsură ce urcă la grade din ce în ce mai înalte, dar ecranul dobândit rămâne pentru totdeauna. În acest fel, îți construiești Kelim (vasele). De fiecare dată, treci de la ultimul Kli, în care te afli, la unul nou, în timp ce celelalte rămân în urma ta ca verigile unui lanț căruia i-ai dat naștere.

Nu există nimic asemănător în lumea materială, deoarece materia își schimbă doar forma, în timp ce forma anterioară dispare fără urmă.

Din Lecția zilnică de Cabala 20.10.26, Rabaș – Art.15, 1986-Rugăciunea celor mulți

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum pot auzi de la mediul înconjurător despre importanța scopului dacă prietenii nu vorbesc despre el?

Răspuns: În primul rând, trebuie să vorbim despre el; fiecare este obligat să spună câteva cuvinte despre el ici și colo. Dar principalul lucru este exemplul. Ar trebui să încerci să-i faci pe prieteni să vadă prin acțiunile tale că le îndeplinești pentru că scopul este important pentru tine și că tocmai el te motivează să acționezi.

Să presupunem că am inițiat un proiect și trebuie să lucrăm în cadrul acestuia. Departamentul de producție video mi-a prezentat un plan de lucru pentru luna următoare, lucru pe care niciun alt departament nu l-a făcut. Nici măcar cei din bucătărie nu mi-au furnizat un plan cu ce vor să ne „umple”.

Dar departamentul de producție video a prezentat un plan clar, legat de date specifice și evenimente planificate. Este evident că oamenii sunt implicați în diseminarea generală, iar acest lucru îmi dă un sentiment puternic al importanței acestui departament. Văd că au cu adevărat o conștientizare specială a importanței scopului.

Totuși, dincolo de astfel de acțiuni lăudabile, chiar și dincolo de un plan detaliat, ei trebuie să arate de ce fac acest lucru. Fac asta pentru că vor să atingă spiritualitatea, ceva mai înalt, și vor să se înalțe. Și asta trebuie să-mi arate.

În același fel, în fiecare acțiune pe care o face, omul trebuie să-și demonstreze intenția celor din jur, și atunci acea intenție se va întoarce la el multiplicată de câteva ori.

Din Lecția zilnică de Cabala 18.08.26, Rabaș – Art.42, 1990-Ce înseamnă o binecuvântare și un blestem, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Vorbiți tot timpul despre obligația de a promova măreția Creatorului și a scopului creației.

Răspunsul meu: Nu eu spun asta, ci Baal HaSulam, care a scris că trebuie să deschidem școli și să răspândim cunoașterea despre Creator.

Suntem pregătiți pentru asta deoarece marii înțelepți au stabilit că ne aflăm în generația lui Mesia, o generație obligată să dezvăluie această forță generală tuturor. Întreaga lume trebuie să dezvăluie spiritualitatea și să trăiască la nivelul la care ar trebui să fie, conform pregătirii sale interioare. Nu tragem umanitatea spre ceva pentru care nu este încă pregătită.

Amploarea suferințelor care sunt revelate acum în lume vorbește de la sine. Indică faptul că lumea ar trebui să fie într-o etapă diferită. Măsura suferinței este întârzierea noastră; este diferența dintre locul în care ne aflăm și locul în care ar trebui să fim. Să presupunem că ești la al cincilea nivel și ar trebui să fii la al zecelea; această diferență de cinci niveluri, cu care ești în urmă, te apasă și îți dă o senzație de suferință.

Ideea este că lumina înconjurătoare vine la tine ca suferință, deoarece o parte din ea ar trebui să intre deja în Kli-ul tău relativ corectat ca lumină interioară.

Dar noi ar trebui să fim deja într-o stare complet diferită. Dacă, în conformitate cu modul în care Reșimot se trezesc în tine, reduci diferența dintre gradul inferior și cel superior, atunci ești mereu în bucurie, în inspirație. De fiecare dată când răul este dezvăluit în tine, îl percepi ca fiind benefic.

Atât în ceea ce privește particularul, cât și generalul, lumea trebuie să urmeze aceeași cale. Dar dacă eșuăm, dacă lumea experimentează doar suferință continuă și visează cum să se deconecteze de această viață cu ajutorul drogurilor, acest lucru arată cât de mult suntem în urmă.

Dacă acesta este cazul, atunci nu există altă posibilitate decât să dezvăluim lumii metoda de corectare, deoarece aceasta este metoda de corectare a stării sale. Aceasta nu înseamnă că trebuie corectate niște suflete, ceva abstract. Corectați-vă viața! Ce înseamnă „corectați”? Umpleți-vă viața cu plăcere: asta aduci tu lumii. O metodă foarte simplă, un scop foarte simplu.

De ce nu este lumea pregătită pentru asta? În ceea ce privește suferința, este pregătită, dar în ceea ce privește conștientizarea, nu este. Tocmai aici trebuie să o ajutăm. Prin urmare, Baal HaSulam scrie că trebuie deschise școli și răspândită cunoașterea printre oamenii din întreaga lume.

Din Lecția zilnică de Cabala 26.10.26, Rabaș – Art.2, 1987-Importanța recunoașterii răului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Baal HaSulam scrie în „Scrierile ultimei generații” că sufletul colectiv, numit Adam HaRișon, este un sistem unic în care fiecare dintre componentele sale este importantă. Dar, în ciuda acestui fapt, atunci când a fost împărțit în multe părți, a apărut o ierarhie, unele suflete devenind mai importante decât altele, în funcție de ordinea corectării lor și de importanța integrării lor reciproce.

La fel este și cu un corp. Desigur, un corp nu poate fi complet până când și ultimul suflet nu este corectat și nu se alătură întregului colectiv. Dar în structura sufletului există o ierarhie asemănătoare unei piramide, cu societatea, în masa sa, la baza piramidei, iar individul la vârful său. Prin urmare, poate părea că există o Tora diferită pentru mase și pentru individ, așa cum se spune: „Opinia Torei este opusă opiniei maselor”.

Dar aceasta se referă la timpul dezvoltării și al corectării, și nu la corectarea finală. Prin urmare, suveranitatea absolută a Creatorului, starea la care trebuie să ajungem, este atinsă conform principiului: „mai întâi în individ și apoi în mase”. Astfel, instrucțiunile pe care trebuie să le primim trebuie să fie diferite pentru individ și pentru mase. Cu toate acestea, este interzis să lăsăm masele deoparte în ceea ce privește avansarea către scopul creației.

Aceasta nu înseamnă că luăm doar câteva suflete alese și îi abandonăm pe toți ceilalți. Suntem obligați să ne implicăm și în diseminarea printre mase, deși indivizii și masele sunt învățați în mod diferit.

Pentru mase, rugăciunea constă pur și simplu în faptul că fiecare om se roagă pentru propria bunăstare. Ei nu sunt învățați ce este bine și ce este rău în adevăratul sens. Nu înțeleg că binele este echivalența calităților și corectarea.

Prin urmare, Baal HaSulam scrie că, chiar și în ultima generație, această structură, o piramidă, va rămâne. Există cei care sunt doar de acord să aparțină ultimei generații, iar acest lucru este suficient. Sunt acceptați, deoarece nu sunt capabili de mai mult. Aceasta este structura lor.

Și există cei care participă pe deplin la munca spirituală. Tocmai din acest motiv, Kli-ul colectiv, structurat ca o piramidă, este perfect.

Astfel, se face o distincție între munca în privința maselor, care se desfășoară în conformitate cu lumina înconjurătoare, și munca indivizilor, în conformitate cu lumina interioară, spre care aceștia tind, înțelegând că tocmai ea lipsește din Kli. Și acestea nu sunt doar lucruri diferite, ci opuse.

Din Lecția zilnică de Cabala 26.10.26, Rabaș – Art.2, 1987-Importanța recunoașterii răului

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum poate experimenta omul Klipa și de unde vine dorința de a o părăsi și de a se îndrepta spre sfințenie?

Răspuns: În cadrul lumii noastre, nu percepem acest lucru. Un om ca tine s-ar putea găsi în ceea ce se numește Klipa în această lume, întâlnind diverse situații și pur și simplu pierzându-se în ele. În spiritualitate, este diferit. În lumea spirituală, omul este adus într-o Klipa doar în măsura în care atinge linia dreaptă, calitățile Creatorului, dar nu înainte de asta.

Așa cum este scris în cântecul care se cântă la sfârșitul Șabatului: „A trăit odată un om pios căruia îi lipseau mijloacele de întreținere. Își câștiga existența făcând haine, dar el nu avea nimic de îmbrăcat pentru că era ocupat cu studierea Torei”. Cu alte cuvinte, cu cât studiezi mai mult, investești în diseminare și avansezi spre spiritualitate, cu atât ești coborât mai mult în Klipa. Omul care a meritat să primească puterea Torei primește imediat linia stângă într-o formă mai puternică.

Altfel, care ar fi rostul? Pur și simplu să-ți provoace durere? Nu acesta este scopul.

Îți sunt trimise eșecuri pentru ca, prin Klipa, să poți înțelege ce formă de sfințenie trebuie să construiești în opoziție cu ea.

Dar dacă nu ești capabil să înveți din aceste experiențe și, chiar și după studii și eforturi prelungite, nu ești suficient pregătit, nu ești adus în această stare. De aceea este scris: „Oricine este mai mare decât prietenul său, înclinația lui rea este mai mare”.

Cu cât ai crescut mai mult, ai studiat mai mult, ai înțeles mai mult, ai investit mai mult din tine însuți, cu atât se dezvoltă mai mult egoismul tău, deoarece ți se dau dorințe mai puternice și obstacole mai serioase.

Ești adus în Klipa doar în măsura în care ești capabil să-i reziști și să o folosești cu adevărat corect.

Ai putea obiecta că există oameni care au studiat cu noi mult timp și apoi, dintr-o dată, un fel de spirit a coborât asupra lor și i-a îndepărtat.

Ideea este că, de sus, li s-a dat exact atât cât le era destinat să primească. Pur și simplu nu au folosit ceea ce era în mâinile lor. Li s-a oferit oportunitatea de a se ridica pe o cale eficientă și favorabilă, dar nu au profitat de ea. Iar calculul de sus este simplu: da sau nu, fără milă.

Când spunem că Creatorul este milostiv, El este milostiv doar față de cei care muncesc. Iar față de cei care nu muncesc… Priviți loviturile pe care le trimite asupra umanității și cum o face să avanseze.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.08.26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 284

Cum se poate ca omul aflat la mijlocul căii să regrete brusc „lucrurile de dinainte”?

Ce înseamnă să regreți „lucrurile de dinainte”? Înseamnă că regretăm chiar faptul că am început calea, că am mers pe ea și că am ajuns în starea în care am ajuns. Credem că lucrurile erau mai bune pentru noi la începutul căii, că ne-am fi putut descurca și fără ea. De ce se întâmplă acest lucru de fiecare dată? Pentru că trebuie să examinăm motivul pentru care mergem pe calea noastră și nu pur și simplu să mergem pe ea fără țintă.

În Cabala, se spune că revelația răului vine la un om puternic, unul care știe cum să-i facă față și să-l corecteze în bine. Dacă am avansat încă douăzeci de pași pe cale: am studiat, am făcut tot felul de lucruri în societate, în diseminare, și dintr-o dată cădem și începem să simțim că totul este lipsit de valoare și regretăm calea, toți anii pe care i-am irosit cu grupul, cu Rav și cu cărțile, este un semn că trebuie să prețuim și mai mult motivul, ca pe ceva mai măreț acum, pentru a ne întări în el, și astfel, prin negativitate, ni se arată măsura în care ne aflăm pe cale.

De fiecare dată când urcăm un grad, trebuie să regretăm „lucrurile de dinainte”, ca și cum le-am examina, și apoi să mergem mai departe. Așa cum eșuăm și reușim alternativ pe calea noastră, la fel se întâmplă și în ceea ce privește motivul studiilor noastre, ceea ce este un semn bun, dar este mult mai greu să trecem prin asta decât să supraviețuim schimbării diferitelor stări sau dispoziții. Dacă regretăm, este un semn că într-adevăr schimbăm gradele, și aici se află un pericol. Pentru a ne ridica cu adevărat, astfel încât regretul pentru „lucrurile de dinainte” să nu ne oprească, societatea trebuie să ne sprijine mult mai mult decât îl susține pe cel care pur și simplu cade. Aici, aceasta este o muncă serioasă, care este în întregime pregătire.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Examinarea conceptului de dăruire ar trebui realizată din perspectiva unui observator sau din perspectiva unui participant care dorește să avanseze într-o anumită direcție?

Răspuns: Examinarea conceptului de dăruire ar trebui să dezvăluie dacă viața mea, destinul meu și însăși ființa mea sunt cu adevărat conținute în el. Nu am nimic altceva de investigat în această lume.

Oricare ar fi nivelul la care mă aflu, pur și simplu îmi privesc viața și examinez, clipă de clipă, cum mă raportez la calitatea dăruirii în fiecare etapă. Fac acest lucru nu de dragul rezultatelor sau al concluziilor pe care trebuie să le pun ulterior în practică, ci exclusiv de dragul examinării în sine.

Ca urmare, vom ajunge să recunoaștem importanța conceptului de dăruire. Acesta va câștiga profunzime și substanță prin diversele situații în care dorința mea de a primi își dezvoltă atitudinea față de el, și vom începe să trăim în cadrul acestui concept. În cele din urmă, este vorba despre explorarea Creatorului și a atitudinii mele față de El, față de această calitate.

Întrebare: Când efectuezi această investigație, observi situația din exterior sau ești cufundat în ea?

Răspuns: Atât din interior, cât și din exterior. Nu contează. În cele din urmă, trebuie să examinăm sistemul de relații dintre mine și Creator. Nu există altă muncă.

Dacă omul nu face distincție între sine și corpul său, adică dorința sa de a primi, atunci cum poate investiga conceptul de dăruire și cum își poate forma o atitudine față de acesta? De unde ar trebui să înceapă? De la separarea de dorința sa de a primi. În măsura în care este capabil să se detașeze de această dorință, el o poate investiga.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/09/26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaȘana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Omul muncește; mai târziu, își pierde energia, devine dezamăgit și cere ajutorul Creatorului. Unde, în acest lanț, este loc pentru restricție? Ce îl face pe om să ceară putere pentru a-și restricționa dorința?

Răspuns: Omul cere putere pentru a efectua restricția dacă poate vedea cu un pas înainte. Trebuie să facă un pas înapoi și să verifice ce stare o precedă pe cea dorită.

Este ca la computer, unde se pot deschide mai multe ferestre una după alta: poți naviga cu o fereastră înainte și poți naviga înapoi, la fereastra precedentă. Mergi la cea precedentă pentru a afla ce parametri sunt necesari pentru a atinge restricția în starea următoare.

Vei primi această putere de Sus cu condiția să te pregătești, să ceri putere, să dezvălui această putere și să ai nevoie de ea. Care ar trebui să fie starea ta precedentă pentru ca acest lucru să ți se întâmple? Este starea în care vei fi ca Moise, care se ridică împotriva Faraonului.

Când dezvălui cu exactitate că dorința ta de a primi este atât de rea și îți aduce atâtea lovituri și calamități, încât nu ai altă cale de a te salva decât să fugi și să te ascunzi de ea.

Nu poți scăpa cu adevărat de ea. Poate că încerci să fugi, dar această fugă nu te ajută să te detașezi de aceeași intenție, deoarece Faraonul nu este dorința de a primi în sine, ci mai degrabă intenția de a obține plăcere pentru tine însuți. Singurul lucru considerat pozitiv sau negativ este intenția noastră, în funcție de direcția ei: pentru Creator sau pentru propriul beneficiu.

Dorința de a primi în sine este discutată doar din punctul de vedere al mărimii sale. Linia dreaptă, adică atributele Creatorului, intenția de a dărui, este construită pe mărimea dorinței de a primi. Linia stângă, intenția de dragul sinelui, este construită pe aceeași dorință de a primi.

Ambele linii trebuie să corespundă mărimii întregii dorințe de a primi din această lume și să se opună una celeilalte în interiorul tău, astfel încât să fii pregătit pentru orice, numai să ieși de sub puterea liniei stângi, pe fondul liniei drepte care ți s-a dezvăluit. Acesta este sensul expresiei „Să mergem la Faraon!”

Moise singur nu poate face nimic, deoarece Faraonul controlează dorința de a primi, „domnește în Egipt”. Doar datorită faptului că vine împreună cu Moise, Creatorul strălucește prin punctul „Moise” către întregul Egipt și, prin urmare, apare o noțiune precum poporul lui Israel, adică apar forțe și calități suplimentare care doresc să iasă din Egipt. Ele sunt cele care trec prin restricție: separarea lor de Faraon, de Egipt.

Poporul lui Israel este cel care iese din Egipt, dar nu și egiptenii. Prin urmare, nimic nu se schimbă în Egipt. Toate loviturile, toate plăgile din Egipt sunt necesare doar pentru a scoate de acolo Galgalta ve Eynaim, care sunt incluse în AHP.

Întrebare: Restricția are loc doar după recunoașterea răului?

Răspuns: Restricția urmează fazei de recunoaștere a răului: recunoașterea faptului că orice contact cu dorința de a primi este moarte. În esență, acest lucru se clarifică după cele zece plăgi.

Din Lecția zilnică de Cabala 17/08/26, Rabaș – Art.33, 1986-Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Dacă există un program pentru dezvoltarea creației, cunoscut sub numele de Reșimot, cum ar trebui să ne raportăm la încercările de corectare a defectelor genetice spirituale?

Răspuns: Astăzi, știința a ajuns la punctul în care poate corecta defectele genetice. Dacă este așa, nu interferăm oare cu calitățile interioare ale sufletului, care au fost formate de Creator?

La urma urmei, munca noastră ar trebui să se concentreze doar asupra grupului, asupra alegerii, de fiecare dată, a celui mai bun mediu posibil. Dar dacă lucrăm cu gena spirituală, studiem din ce constă și ce este deteriorat în ea și încercăm să o corectăm la nivel material, nu ne afectăm oare dezvoltarea spirituală? La urma urmei, una este îmbrăcată în cealaltă.

Această întrebare se punea încă dinainte de apariția geneticii, a biologiei și a tuturor posibilităților de corectare a genelor, a ADN-ului și a tot ceea ce ține de informația noastră genetică. În esență, întrebarea este: „I s-a dat medicului dreptul de a vindeca?”

Să presupunem că m-am născut cu un defect sau că am dezvoltat unul acum. Ce ar trebui să fac în privința lui? Ar trebui să-l corectez doar la nivel spiritual, prin lumina care reformează? Sau mi-e permis să folosesc ceea ce oferă această lume în limitele posibilităților sale?

Există o lege care se aplică aici: pe măsură ce ființele umane se dezvoltă și dorința noastră, egoismul nostru, crește, ne extindem capacitatea de a interveni în partea exterioară a lumii și în partea ei interioară, adică în omul însuși. Ni se permite să facem acest lucru și de aceea aceste posibilități sunt dezvăluite. Faptul că aceste descoperiri apar ca urmare a dorinței crescânde de a primi înseamnă că se dezvăluie doar lucruri rele, nu bune, pentru că egoismul nu ne poate aduce nimic mai bun.

Este oare bine că astăzi tânjesc după o mie și una de plăceri, nu pot trăi în pace cu nimeni, inclusiv cu mine însumi, și nu sunt niciodată mulțumit de nimic? Poate că acest lucru mă conduce spre corectare, spre recunoașterea a cât de insuportabilă a devenit starea mea. Dar, în sine, acestea sunt lucruri rele, deoarece rezultă din dezvoltarea egoului.

Cu toate acestea, ni se permite să folosim ceea ce egoismul nostru ne obligă să dezvoltăm. Acesta este un defect care apare ca răspuns la un alt defect și o corectare ca răspuns la o altă corectare. Ni se permite să acționăm în acest fel.

De exemplu, egoul poate duce la dezvoltarea unei anumite boli. Egoul meu a crescut de la o încarnare la alta și a atins un nou nivel. Drept urmare, acest nou nivel în încarnarea actuală este însoțit de noi boli.

Pe măsură ce egoismul crește, apar noi nenorociri, inclusiv noi boli fizice. Dacă însă, ca răspuns, investesc cantități enorme de efort, bani și resurse în încercarea de a îmbunătăți lumea într-un fel și reușesc să obțin o anumită corectare prin aceste eforturi mari, atunci mi se permite să beneficiez de acea corectare la același nivel.

Cu alte cuvinte, legea conform căreia unui medic i se acordă dreptul de a vindeca nu depășește cadrul corectărilor naturale. Investesc efort în zona în care există un defect și îl corectez. Mărimea defectului corespunde gradului de egoism care s-a dezvoltat. Dacă investesc efort, bani și alte resurse, dedicându-mă luptei împotriva acestei nenorociri și fiind pregătit să dau totul pentru a o depăși, atunci în acest fel produc o corectare.

Cu alte cuvinte, nu medicul mă vindecă, ci propria mea investiție de efort la nivelul acestui medic, la nivel animalic.

Același lucru este valabil și pentru intervenția noastră asupra genelor și asupra tuturor problemelor conexe. Trebuie să explorăm fiecare întrebare care apare, oriunde am trăi, și să investigăm materia în orice mod posibil, dezvoltându-ne cunoștințele și folosindu-le corect în beneficiul oamenilor. Dacă egoul meu mă împinge spre dezvoltare și avansez datorită acestui imbold, atunci acest lucru se întâmplă involuntar, nu din cauza deciziei mele conștiente.

Oameni din întreaga lume strigă: „Trebuie să oprim experimentele de clonare genetică!” Dar cine le poate opri cu adevărat? Crezi că nimeni nu lucrează la asta? Toată lumea lucrează la asta. Oamenii strigă, dar, în realitate, protestele lor nu duc la nimic.

Este clar că egoul nostru ne va împinge în această direcție. Vom dezvolta o bombă și mai sofisticată? Desigur că o vom face. Toate lucrurile rele vor ieși inevitabil la iveală. Fie că vrem, fie că nu, egoul nostru ne va conduce acolo. Vedem că toate cele mai recente tehnologii și progrese științifice, inclusiv cele din biologie și alte științe, sunt folosite în principal în scopuri militare, în timp ce doar de o mică parte beneficiază oamenii obișnuiți.

De asemenea, vom vedea că și acest lucru este cu siguranță programat în dorința de a primi și în dezvoltarea noastră. Cu cât dorința de a primi crește și ne obligă să dezvăluim mai mult din natura noastră, cu atât expune mai mult toate murdăriile, rănile și abcesele din noi. Prin acest proces, ajungem să recunoaștem răul mai repede.

Această dezvoltare corporală poate părea să demonstreze că ne putem proteja cumva de boli și, într-adevăr, astfel de posibilități există. Recunoaștem răul sub forma unei anumite boli și o putem trata investind eforturi enorme. Dar acest lucru nu trebuie să interfereze cu corectarea noastră spirituală. Mai târziu, vom vedea întreaga imagine în forma sa completă și perfectă.

Prin urmare, ne este permis să folosim cele mai noi tehnologii, dar nu vom realiza o adevărată corectare prin intermediul lor. În cele din urmă, toate corectările vor veni de Sus, prin lumină.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/09/26, Rabaș – Art.882-Roș HaȘana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→