Întrebare: Examinarea conceptului de dăruire ar trebui realizată din perspectiva unui observator sau din perspectiva unui participant care dorește să avanseze într-o anumită direcție?

Răspuns: Examinarea conceptului de dăruire ar trebui să dezvăluie dacă viața mea, destinul meu și însăși ființa mea sunt cu adevărat conținute în el. Nu am nimic altceva de investigat în această lume.

Oricare ar fi nivelul la care mă aflu, pur și simplu îmi privesc viața și examinez, clipă de clipă, cum mă raportez la calitatea dăruirii în fiecare etapă. Fac acest lucru nu de dragul rezultatelor sau al concluziilor pe care trebuie să le pun ulterior în practică, ci exclusiv de dragul examinării în sine.

Ca urmare, vom ajunge să recunoaștem importanța conceptului de dăruire. Acesta va câștiga profunzime și substanță prin diversele situații în care dorința mea de a primi își dezvoltă atitudinea față de el, și vom începe să trăim în cadrul acestui concept. În cele din urmă, este vorba despre explorarea Creatorului și a atitudinii mele față de El, față de această calitate.

Întrebare: Când efectuezi această investigație, observi situația din exterior sau ești cufundat în ea?

Răspuns: Atât din interior, cât și din exterior. Nu contează. În cele din urmă, trebuie să examinăm sistemul de relații dintre mine și Creator. Nu există altă muncă.

Dacă omul nu face distincție între sine și corpul său, adică dorința sa de a primi, atunci cum poate investiga conceptul de dăruire și cum își poate forma o atitudine față de acesta? De unde ar trebui să înceapă? De la separarea de dorința sa de a primi. În măsura în care este capabil să se detașeze de această dorință, el o poate investiga.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/09/26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaȘana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Omul muncește; mai târziu, își pierde energia, devine dezamăgit și cere ajutorul Creatorului. Unde, în acest lanț, este loc pentru restricție? Ce îl face pe om să ceară putere pentru a-și restricționa dorința?

Răspuns: Omul cere putere pentru a efectua restricția dacă poate vedea cu un pas înainte. Trebuie să facă un pas înapoi și să verifice ce stare o precedă pe cea dorită.

Este ca la computer, unde se pot deschide mai multe ferestre una după alta: poți naviga cu o fereastră înainte și poți naviga înapoi, la fereastra precedentă. Mergi la cea precedentă pentru a afla ce parametri sunt necesari pentru a atinge restricția în starea următoare.

Vei primi această putere de Sus cu condiția să te pregătești, să ceri putere, să dezvălui această putere și să ai nevoie de ea. Care ar trebui să fie starea ta precedentă pentru ca acest lucru să ți se întâmple? Este starea în care vei fi ca Moise, care se ridică împotriva Faraonului.

Când dezvălui cu exactitate că dorința ta de a primi este atât de rea și îți aduce atâtea lovituri și calamități, încât nu ai altă cale de a te salva decât să fugi și să te ascunzi de ea.

Nu poți scăpa cu adevărat de ea. Poate că încerci să fugi, dar această fugă nu te ajută să te detașezi de aceeași intenție, deoarece Faraonul nu este dorința de a primi în sine, ci mai degrabă intenția de a obține plăcere pentru tine însuți. Singurul lucru considerat pozitiv sau negativ este intenția noastră, în funcție de direcția ei: pentru Creator sau pentru propriul beneficiu.

Dorința de a primi în sine este discutată doar din punctul de vedere al mărimii sale. Linia dreaptă, adică atributele Creatorului, intenția de a dărui, este construită pe mărimea dorinței de a primi. Linia stângă, intenția de dragul sinelui, este construită pe aceeași dorință de a primi.

Ambele linii trebuie să corespundă mărimii întregii dorințe de a primi din această lume și să se opună una celeilalte în interiorul tău, astfel încât să fii pregătit pentru orice, numai să ieși de sub puterea liniei stângi, pe fondul liniei drepte care ți s-a dezvăluit. Acesta este sensul expresiei „Să mergem la Faraon!”

Moise singur nu poate face nimic, deoarece Faraonul controlează dorința de a primi, „domnește în Egipt”. Doar datorită faptului că vine împreună cu Moise, Creatorul strălucește prin punctul „Moise” către întregul Egipt și, prin urmare, apare o noțiune precum poporul lui Israel, adică apar forțe și calități suplimentare care doresc să iasă din Egipt. Ele sunt cele care trec prin restricție: separarea lor de Faraon, de Egipt.

Poporul lui Israel este cel care iese din Egipt, dar nu și egiptenii. Prin urmare, nimic nu se schimbă în Egipt. Toate loviturile, toate plăgile din Egipt sunt necesare doar pentru a scoate de acolo Galgalta ve Eynaim, care sunt incluse în AHP.

Întrebare: Restricția are loc doar după recunoașterea răului?

Răspuns: Restricția urmează fazei de recunoaștere a răului: recunoașterea faptului că orice contact cu dorința de a primi este moarte. În esență, acest lucru se clarifică după cele zece plăgi.

Din Lecția zilnică de Cabala 17/08/26, Rabaș – Art.33, 1986-Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Dacă există un program pentru dezvoltarea creației, cunoscut sub numele de Reșimot, cum ar trebui să ne raportăm la încercările de corectare a defectelor genetice spirituale?

Răspuns: Astăzi, știința a ajuns la punctul în care poate corecta defectele genetice. Dacă este așa, nu interferăm oare cu calitățile interioare ale sufletului, care au fost formate de Creator?

La urma urmei, munca noastră ar trebui să se concentreze doar asupra grupului, asupra alegerii, de fiecare dată, a celui mai bun mediu posibil. Dar dacă lucrăm cu gena spirituală, studiem din ce constă și ce este deteriorat în ea și încercăm să o corectăm la nivel material, nu ne afectăm oare dezvoltarea spirituală? La urma urmei, una este îmbrăcată în cealaltă.

Această întrebare se punea încă dinainte de apariția geneticii, a biologiei și a tuturor posibilităților de corectare a genelor, a ADN-ului și a tot ceea ce ține de informația noastră genetică. În esență, întrebarea este: „I s-a dat medicului dreptul de a vindeca?”

Să presupunem că m-am născut cu un defect sau că am dezvoltat unul acum. Ce ar trebui să fac în privința lui? Ar trebui să-l corectez doar la nivel spiritual, prin lumina care reformează? Sau mi-e permis să folosesc ceea ce oferă această lume în limitele posibilităților sale?

Există o lege care se aplică aici: pe măsură ce ființele umane se dezvoltă și dorința noastră, egoismul nostru, crește, ne extindem capacitatea de a interveni în partea exterioară a lumii și în partea ei interioară, adică în omul însuși. Ni se permite să facem acest lucru și de aceea aceste posibilități sunt dezvăluite. Faptul că aceste descoperiri apar ca urmare a dorinței crescânde de a primi înseamnă că se dezvăluie doar lucruri rele, nu bune, pentru că egoismul nu ne poate aduce nimic mai bun.

Este oare bine că astăzi tânjesc după o mie și una de plăceri, nu pot trăi în pace cu nimeni, inclusiv cu mine însumi, și nu sunt niciodată mulțumit de nimic? Poate că acest lucru mă conduce spre corectare, spre recunoașterea a cât de insuportabilă a devenit starea mea. Dar, în sine, acestea sunt lucruri rele, deoarece rezultă din dezvoltarea egoului.

Cu toate acestea, ni se permite să folosim ceea ce egoismul nostru ne obligă să dezvoltăm. Acesta este un defect care apare ca răspuns la un alt defect și o corectare ca răspuns la o altă corectare. Ni se permite să acționăm în acest fel.

De exemplu, egoul poate duce la dezvoltarea unei anumite boli. Egoul meu a crescut de la o încarnare la alta și a atins un nou nivel. Drept urmare, acest nou nivel în încarnarea actuală este însoțit de noi boli.

Pe măsură ce egoismul crește, apar noi nenorociri, inclusiv noi boli fizice. Dacă însă, ca răspuns, investesc cantități enorme de efort, bani și resurse în încercarea de a îmbunătăți lumea într-un fel și reușesc să obțin o anumită corectare prin aceste eforturi mari, atunci mi se permite să beneficiez de acea corectare la același nivel.

Cu alte cuvinte, legea conform căreia unui medic i se acordă dreptul de a vindeca nu depășește cadrul corectărilor naturale. Investesc efort în zona în care există un defect și îl corectez. Mărimea defectului corespunde gradului de egoism care s-a dezvoltat. Dacă investesc efort, bani și alte resurse, dedicându-mă luptei împotriva acestei nenorociri și fiind pregătit să dau totul pentru a o depăși, atunci în acest fel produc o corectare.

Cu alte cuvinte, nu medicul mă vindecă, ci propria mea investiție de efort la nivelul acestui medic, la nivel animalic.

Același lucru este valabil și pentru intervenția noastră asupra genelor și asupra tuturor problemelor conexe. Trebuie să explorăm fiecare întrebare care apare, oriunde am trăi, și să investigăm materia în orice mod posibil, dezvoltându-ne cunoștințele și folosindu-le corect în beneficiul oamenilor. Dacă egoul meu mă împinge spre dezvoltare și avansez datorită acestui imbold, atunci acest lucru se întâmplă involuntar, nu din cauza deciziei mele conștiente.

Oameni din întreaga lume strigă: „Trebuie să oprim experimentele de clonare genetică!” Dar cine le poate opri cu adevărat? Crezi că nimeni nu lucrează la asta? Toată lumea lucrează la asta. Oamenii strigă, dar, în realitate, protestele lor nu duc la nimic.

Este clar că egoul nostru ne va împinge în această direcție. Vom dezvolta o bombă și mai sofisticată? Desigur că o vom face. Toate lucrurile rele vor ieși inevitabil la iveală. Fie că vrem, fie că nu, egoul nostru ne va conduce acolo. Vedem că toate cele mai recente tehnologii și progrese științifice, inclusiv cele din biologie și alte științe, sunt folosite în principal în scopuri militare, în timp ce doar de o mică parte beneficiază oamenii obișnuiți.

De asemenea, vom vedea că și acest lucru este cu siguranță programat în dorința de a primi și în dezvoltarea noastră. Cu cât dorința de a primi crește și ne obligă să dezvăluim mai mult din natura noastră, cu atât expune mai mult toate murdăriile, rănile și abcesele din noi. Prin acest proces, ajungem să recunoaștem răul mai repede.

Această dezvoltare corporală poate părea să demonstreze că ne putem proteja cumva de boli și, într-adevăr, astfel de posibilități există. Recunoaștem răul sub forma unei anumite boli și o putem trata investind eforturi enorme. Dar acest lucru nu trebuie să interfereze cu corectarea noastră spirituală. Mai târziu, vom vedea întreaga imagine în forma sa completă și perfectă.

Prin urmare, ne este permis să folosim cele mai noi tehnologii, dar nu vom realiza o adevărată corectare prin intermediul lor. În cele din urmă, toate corectările vor veni de Sus, prin lumină.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/09/26, Rabaș – Art.882-Roș HaȘana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Intenția este posibilitatea de a exista în tărâmul spiritual. Să presupunem că îmi pun acum Tfillin. În acel moment, mă gândesc: „Ce este punerea Tfillin în spiritualitate?” Este intenția de dăruire la nivelul primirii luminii de Hochma în Roș de ZA, atunci când acesta se află în starea mare. Acesta este un nivel foarte înalt.

Rezultă că, dacă regreți că nu ai o astfel de intenție, atunci chiar în acel moment vrei deja să o ai și, într-un fel, tinzi spre ea. Acesta este deja începutul îndeplinirii spirituale a acestei porunci. Ai deja speranța că într-o zi o vei atinge. Iar dacă îți conectezi intenția și cu o acțiune din lumea noastră, atunci această îndeplinire devine completă. Și așa este cu orice.

Cu rugăciunea avem o problemă, deoarece inima nu este întotdeauna de acord cu ceea ce este scris în cartea de rugăciuni. Ne aflăm în stări diferite: ascensiuni și coborâri, astfel de stări în care nici măcar nu-mi aparțin mie însumi.

Să presupunem că citești despre ceva; ceea ce contează este măsura în care te identifici cu textul. Trebuie să-ți pui sufletul în el, atitudinea ta personală față de ceea ce citești. În orice caz, cabaliștii au scris toate acestea. Le îndeplinești pur mecanic, dar corpul este mort și trebuie explicat cum să-l reînvii. Dar dacă știi că ești mort în raport cu ceea ce au scris ei, aceasta este deja o muncă.

Cu rugăciunea este puțin diferit. Se poate întâmpla ca rugăciunea ta să nu coincidă cu cea pe care o citești. Prin urmare, este imposibil să ceri de fiecare dată îndeplinirea a ceea ce este scris în carte. De aceea, nu-ți forța inima. Este complet acceptabil dacă inima spune altceva în acel moment.

Din Lecția zilnică de Cabala 20/10/26, Rabaș – Art.15, 1986-Rugăciunea celor mulți

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Rădăcina tuturor poruncilor constă în faptul că lumile superioare au fost atinse de cabaliști. Aceasta a început cu strămoșul Avraam. În conformitate cu rădăcinile pe care cabaliștii le-au atins în lumile spirituale, ei au început să îndeplinească anumite acțiuni în lumea materială, similar cu modul în care se întâmplă acest lucru în lumile spirituale.

Care este diferența dintre o acțiune în lumea materială, pe care o numim poruncă, și o acțiune pe care nu o numim poruncă?

O acțiune din lumea noastră care nu se numește poruncă are o rădăcină spirituală care coboară în lumea materială, formând, ca să spunem așa, o ramură materială. Dar niciuna dintre acțiunile numite poruncă, fiind o acțiune spirituală, nu are o continuare materială, o ramură materială. Acestea sunt acțiuni pur spirituale.

Cresc oare Tfillin în copaci sau există în natura lumii materiale? Absolut nicio poruncă, fie că este o binecuvântare înainte de masă sau după ea și așa mai departe, nu are vreo ramură în această lume, vreo întruchipare a acestui fenomen.

Cabaliștii pur și simplu le-au luat din lumea spirituală și au decretat ca acestea să fie îndeplinite. Prin urmare, toate acestea par iraționale în lumea noastră.

Din Lecția zilnică de Cabala 20/10/26, Rabaș – Art.15, 1986-Rugăciunea celor mulți

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 283

Ar trebui să nu menționăm nici măcar existența Creatorului și măreția Sa?

Este mai bine să dezvăluim cât mai puțin în exterior și să nu menționăm nici măcar existența marelui Creator. Un stadiu avansat este un stadiu în care ar trebui să ascundem mai mult și să dezvăluim mai puțin. Este scris că cel care dezvăluie secretele inimii sale dă astfel priză forțelor externe. Există un concept precum ochiul rău, deși nimeni nu știe ce este. Este scris că nouăzeci și nouă de cazuri de boală și moarte au loc din cauza ochiului rău.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Principalul lucru pentru noi este să îndeplinim legea garanției reciproce, iar tot restul îl va face lumina superioară.

În articolul „Matan Tora [Dăruirea Torei]” de Baal HaSulam este scris că nu este nevoie să-mi fac griji pentru propria mea existență dacă 600.000 de oameni îmi păzesc interesele, astfel încât să nu-mi lipsească nimic. Aceasta este legea naturii: dacă eu garantez astfel pentru alții, atunci și ei vor garanta la fel pentru mine.

Și nu trebuie să aștept ca ei să înceapă să mă trateze mai întâi în acest fel. La urma urmei, aceasta este legea naturii. Eu mă văd în ei: lumea care apare în fața unui om este omul însuși. Și, prin urmare, de îndată ce ofer o garanție pentru întreaga creație, devin demn ca întreaga creație să-mi ofere o garanție completă.

Această lege a garanției reciproce se aplică fiecărui om și tuturor împreună. Totul depinde doar de fiecare dintre noi, dacă vom reuși să ne raportăm astfel la prietenii noștri.

Numai prin legea garanției reciproce putem înțelege ce este credința mai presus de rațiune: atunci când ne raportăm la celălalt ca la sinele nostru adevărat și la noi înșine ca la un animal adevărat. Și atunci totul se așază la locul lui, iar această lege a naturii se împlinește.

Dacă omul devine garant pentru prietenii săi, atunci, conform legii naturii, el încetează să-și mai facă griji pentru sine. Așa funcționează, așa realizăm restricția.

Dintr-o conversație de la Congres

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Avem putere asupra intenției noastre înainte de a traversa Machsom?

Răspuns: Deși înainte de Machsom nu avem putere asupra intenției noastre, în măsura în care există un anumit impuls în intenția noastră de a intra în lumea spirituală, acesta este legat de acțiunea materială și rămâne pentru totdeauna. Prin urmare, nu există nicio îndoială că trebuie să îndeplinim poruncile cu intenție. Tocmai pentru aceasta este nevoie de lumea noastră; altfel, ne este neclar de ce am fost aduși aici jos.

Ne întrebăm constant: care este semnificația faptului că ni s-au dat poruncile? Poate că este un fel de greșeală și acestea trebuie îndeplinite doar în plan spiritual, în timp ce prin îndeplinirea lor materială noi doar le imităm, ca animalele?

Nu. Greșeala s-a produs în timpul distrugerii Templului, când intenția de dragul Creatorului s-a pierdut, iar oamenii au continuat să îndeplinească aceleași acțiuni fără nicio intenție, pentru a primi pentru sine.

Totuși, această cădere nu privește acțiunea, ci doar intenția. Despre acțiunea în sine, cabaliștii spun: „Nu adăuga și nu scădea”. Adică nu trebuie să transformăm aceste acțiuni într-un cult. Nu trebuie să fie așa.

Dar în ceea ce privește intenția, aceasta necesită de fiecare dată îmbunătățiri. Baal HaSulam scrie despre asta în articolul „Discurs la finalizarea Zoharului”. Intenția interioară trebuie să fie foarte importantă și măreață în comparație cu îndeplinirea poruncilor la nivel fizic.

Împreună cu îndeplinirea fizică a poruncilor, trebuie să dezvoltăm cât mai mult posibil intenția, scopul pentru care facem acest lucru și dorința pentru ceea ce vrem să realizăm. Altfel, este imposibil să înțelegem ordinea existenței lumii, de ce trebuie să existăm într-o formă externă specială în comparație cu alte națiuni și să îndeplinim poruncile în lumea materială, de la circumcizie (Brit Mila) la poruncile referitoare la Templu, de la șederea noastră în Egipt până la dispersarea printre alte națiuni.

Așadar, de ce să nu facem ca totul să aibă loc în plan spiritual, la nivel interior, și atât? De ce trebuie să trecem prin toate acestea și în lumea materială? Acest lucru este necesar pentru a conecta interiorul cu exteriorul, căci interiorul se bazează pe exterior.

Nu cunoaștem diferența dintre simpla respectare a poruncilor și îndeplinirea lor cu intenție. Prin îndeplinirea lor cu intenție, aduci aici o anumită greutate spirituală; conectezi întreaga creație de la început până la sfârșit, de la un capăt la altul.

Din Lecția zilnică de Cabala 20/10/26, Rabaș – Art.15, 1986-Rugăciunea celor mulți

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Există o legătură între numărul de acțiuni externe pe care le îndeplinesc și îmbunătățirea intenției mele?

Răspuns: Există o conexiune între acțiuni și intenții. Omul care investește efort în acțiuni începe să se întrebe de ce le face. Treptat, așa cum se spune, inimile urmează acțiunile. Există o conexiune aici, deoarece intențiile și acțiunile noastre sunt, până la urmă, în același corp.

Când omul acționează, dar nu obține un rezultat, începe să pună întrebări și înțelege treptat că motivul este absența intenției. Intenția determină calitatea acțiunii, ceea ce vreau să obțin prin ea.

Fără intenție, omul este pur și simplu o mașină care efectuează acțiuni și nu dorește nimic de la ele în ceea ce privește avansarea spirituală. Și dacă nu dorește nimic, nu primește nimic.

Poate că intenționează să primească altceva. De exemplu, un om a lucrat timp de cinci ani pentru a câștiga respect din partea grupului și apoi declară: „De ce nu am atins spiritualitatea în grupul vostru?”

Dar intenția ta a fost îndreptată nu spre spiritualitate, ci spre respect. Și într-adevăr, ai o poziție bună și ești respectat printre noi ca un om puternic și activ. Ai primit respect din partea noastră, așa că de ce te plângi că nu atingi spiritualitatea?

Ar fi trebuit să ceri tu însuți spiritualitate de la grup, dar aceasta este deja propria ta cerere personală, interioară.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/09/26, Rabaș – Art.882-Roș HaȘana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Creatorul a creat dorința de a primi, care este opusă dorinței Sale de a dărui, și apoi a creat în noi sistemul de Klipot (forțe impure) ca un fel de imagine opusă imaginii Sale. În acest fel, El ne-a dat posibilitatea de a exista în dorința de a primi, sub formă de Klipa. Căci dorința de a primi este pur și simplu o dorință; nu este nici bună, nici rea. Și opusă ei există doar lumina Nefeș.

Dar apoi, ca urmare a spargerii, calitățile Creatorului au intrat în dorința de a primi, numai că într-o formă inversată. În acel moment, această dorință a devenit nu doar o dorință de a primi, ci o Klipa. Adică vrea să ia locul Creatorului și să folosească aceste calități pentru propria plăcere. În acest fel, El ne-a dat imaginea Sa într-o formă inversată, negativă. Și când corectăm această imagine, ajungem la adeziunea cu El.

Sitra Ahra îmi aduce toate calitățile, toată asemănarea și toată înțelegerea a ceea ce ar trebui să fie forma opusă în sfințenie. Învăț din ea și, pe această bază, deasupra ei, îmi construiesc imaginea sfântă, ca și cum aș fura de la ea, aș extrage din ea. Datorită acestui fapt, îmi construiesc binecuvântarea, Kli-ul meu pentru a primi abundență. Trebuie să înțelegem opoziția dintre aceste două sisteme și cât de necesară este ea.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→