Întrebare: (Dintr-o scrisoare critică) …unde și cum este posibil să vezi lumea superioară?
Răspuns: Știți, este posibil, și încă destul de simplu și clar: dacă priviți lumea doar cu propriii ochi, vedeți „această” lume. Dar dacă priviți lumea cu aceiași ochi împreună cu măcar încă cineva, vedeți lumea superioară. Asta este tot!
Rabi Aba a început și a zis: „Ascultați-Mă, voi, cei cu inima încăpățânată, care sunteți departe de dreptate”. „Ascultați-Mă, voi, cei cu inima încăpățânată” înseamnă că inimile păcătoșilor s-au împietrit.
Inimile lor sunt împietrite pentru că nu se întorc prin căință la Domnul lor. De aceea sunt numiți „cei cu inima încăpățânată, care sunt departe de dreptate”, adică departe de Tora și, prin urmare, departe de dreptate.
Rabi Hizkiya a spus: „Ei sunt departe de Creator. Și pentru că sunt departe de Creator, sunt numiți cei cu inima încăpățânată”. De ce? Pentru că ei nu doresc să se apropie de Creator, fiindcă au inima încăpățânată. Și din cauza asta, ei sunt departe de dreptate. Pentru că sunt departe de dreptate, sunt departe de pace (Rabaș, „Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora”).
Omul poate să săvârșească multe acțiuni și să studieze Tora și totuși, așa cum spune Rabi Aba, să nu reușească să atingă gradul de credință. El se consideră drept pentru că, în ceea ce privește acțiunile sale, este cu adevărat drept. Dar nu atinge gradul de credință pentru că Tora pe care o studiază nu atrage lumina înconjurătoare asupra sa. El doar crede că este drept și, prin urmare, dă vina pe cale și nu vede că a ajuns într-un punct mort.
Rabi Hizkiya, însă, spune că este imposibil să atingi gradul de pace sau chiar gradul unui om drept, gradul de credință, fără a trece printr-o etapă numită „cu gâtul înțepenit” (cu inima încăpățânată). În această etapă, corpul rezistă și nu dorește nimic. Rămâne într-o stare de conflict, respinge totul și refuză să fie de acord cu orice pe această cale, pentru că vede că este corectat și adus la supunere.
Dar dacă omul continuă pe cale și atrage asupra sa lumina care reformează, luptă împotriva împietririi inimii sale, o învinge și își frânge inima. Aceasta se numește bucurie pentru cei cu inima frântă.
Apoi el este răsplătit cu Tora care îi umple inima frântă și o corectează. Când a trecut prin această spargere și s-a corectat, el atinge pacea (Șalom).
Din Lecția zilnică de Cabala 14.09.26, Rabaș – Art.3, 1986-Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora
Întrebare: Un copil se lovește și izbucnește în plâns. Nu ar trebui să-i cumperi un dulce doar ca să-l oprești din plâns. În schimb, trebuie să vorbești cu el. Sunteți de acord?
Răspuns: Da, trebuie să vorbești cu el.
Întrebare: Deci te așezi și vorbești cu el. Dar ce poți să-i spui unui copil care s-a lovit?
Răspuns: Ar trebui să-i explici că trebuie să fie mai atent, să discuți de ce s-a lovit și ce s-a întâmplat. Explică-i toate acestea.
Întrebare: Înțeleg. Deci îi vorbești mai mult sau mai puțin ca unui egal?
Răspuns: Mai mult sau mai puțin. Dar ar trebui totuși să simtă că îi vorbește un adult. Și ar trebui să simtă că este învățat ceva.
Întrebare: Ar trebui copilul să înțeleagă ce vrea adultul de la el?
Răspuns: Copilul ar trebui să înțeleagă că adultul vrea să-i explice cum să se raporteze corect la tot felul de circumstanțe din viață, în special la cele neplăcute.
Comentariu: Înțeleg. Iată o altă situație: un copil a vrut să se urce într-un copac, dar nu a reușit și a izbucnit în plâns. Tatăl său a venit, l-a ridicat pe creanga la care voia să ajungă, iar lacrimile au dispărut. Totul era bine. Dar psihologii spun că nu ar trebui să faci asta.
Răspunsul meu: De ce nu ar trebui?
Comentariu: Pentru că ei cred că copilul ar trebui să ajungă singur la creangă.
Răspunsul meu: Dar dacă nu poate? De ce ar trebui să-l lași pe copil să se chinuie? De ce nu ar trebui să-i explici nimic? Chiar și la animale, lupi și alte creaturi…
Comentariu: Își apucă puii de ceafă și îi ridică undeva.
Răspunsul meu: Da, desigur. Își învață puii. Îi iau cu ei, se joacă cu ei și îi învață. Ce fel de psihologi au venit cu astfel de idei?!
Comentariu: Se pare că există astfel de psihologi, după cum puteți vedea. Ei vor ca copiii să treacă singuri prin toate, inclusiv prin toate necazurile lor.
Răspunsul meu: Ar trebui să-i tratăm pe copii așa cum își tratează animalele puii. Îi ajută, le explică lucruri și se joacă împreună cu ei.
Întrebare: Permiteți-mi să adaug un alt exemplu propriu. Să presupunem că un copil asamblează un joc de construcții și nu-și dă seama cum se face. Vine un părinte. Ar trebui părintele să-l asambleze în locul lui?
Răspuns: În niciun caz! Nu. Părintele ar trebui să se joace împreună cu copilul și, prin acțiuni și întrebări îndrumătoare, să-l ajute să-și dea seama ce trebuie făcut.
Trebuie să fii profesor. Un profesor este cineva care oferă indicii despre soluțiile corecte și le explică pe cele greșite, greșelile și așa mai departe. Cu alte cuvinte, este un proces de revizuire și analiză a ceea ce s-a întâmplat.
Comentariu: Iată o altă situație: un copil este trist. Nu ar trebui să te grăbești să-l înveselești prin orice mijloace. Ar trebui să-l lași să simtă ce înseamnă tristețea. Asta scriu acești psihologi.
Răspunsul meu: Nu tristețe de dragul tristeții, ci pentru ca el să știe cum să iasă din ea și să înțeleagă că astfel de stări emoționale au la fel de mult dreptul să existe în noi ca și fericirea și bucuria.
Întrebare: Pentru a rezuma toate acestea, cum ați descrie atitudinea corectă a unui părinte față de un copil în creștere?
Răspuns: Devino prietenul lui și fă lucruri împreună cu el.
Întrebare: Poți deveni prietenul unui copil la orice vârstă?
Răspuns: La orice vârstă.
Întrebare: Pot fi prieten cu fiul meu de trei ani?
Răspuns: La trei ani este deja prea târziu.
Întrebare: Prea târziu?! 🙂
Răspuns: Desigur, este prea târziu. Începând cu vârsta de aproximativ un an, copilul înțelege deja că te joci cu el și simte cum te joci: dacă îl tratezi ca pe un egal sau nu.
Întrebare: Deci ar trebui să devenim prietenii copiilor noștri?
Răspuns: Da.
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.08.26
Dacă omul dorește să avanseze spre scopul creației și să atingă spiritualitatea cu orice preț, atunci este învățat ce este cu adevărat spiritualitatea și este ajutat să-și analizeze propria stare personală. El primește cu bucurie critica și dezvăluirea răului din el însuși, deoarece acest lucru îl ajută să-și identifice deficiențele în munca personală și să găsească modalități de a le aborda.
Cu alte cuvinte, critica este permisă doar în ceea ce îi privește pe cei care fac parte din grup. Dar nu de dragul criticii în sine, ci pentru a construi un mediu în care omul să poată simți ceea ce îi lipsește cu adevărat în corectarea sa personală. În orice caz, recunoașterea răului revine omului însuși.
De-a lungul întregii căi pe care o parcurgem, dorim să dezvăluim unicitatea autorității Creatorului și în ce măsură suntem capabili să fim incluși în această forță unică și să devenim adevărați parteneri în ea, împreună cu tot răul care se trezește în noi.
Această cale constă în faptul că omul ia în mână două frâie, doi factori care acționează asupra sa, în timp ce guvernarea unică stă în fața sa ca exemplu. El își folosește dorința de a primi pe partea stângă și forțele de corectare pe partea dreaptă pentru a fi inclus în cel mai eficient mod posibil în autoritatea unică a Creatorului, cu toate forțele, cu tot „Eul” său, într-o formă activă, ca partener al Său.
Aceasta înseamnă că el dorește să ajungă la conexiunea dintre Malchut și Zeir Anpin din Ațilut până când acestea devin egale, într-o stare de adeziune continuă. Astfel, scopul este, în primul rând, revelarea unicității autorității Creatorului și, în al doilea rând, revelarea măsurii în care eu nu sunt capabil să fiu acolo, dar vreau să fiu acolo și, treptat, grad cu grad, să fiu inclus în ea ca partener activ.
În același timp, gradele de includere a omului, cu toată dorința sa, cu toate abilitățile sale, se schimbă treptat în conformitate cu modul în care acesta se include în autoritatea Celui Unic și trece de la autoritatea celor mulți la autoritatea unică a Creatorului.
Aceasta înseamnă că el și Creatorul se află sub aceeași autoritate, că aceasta este doar autoritatea Creatorului și că el este atașat, inclus, aderă la ea cu toate dorințele, gândurile și acțiunile sale.
Din Lecția zilnică de Cabala 26.10.26, Rabaș – Art.2, 1987-Importanța recunoașterii răului
Întrebare: Cum se poate înțelege că lumina efectuează corectarea?
Răspuns: Lumina îți aduce conștientizarea importanței spiritualității într-o formă care îți oferă forța credinței, ceea ce oamenii își imaginează ca fiind mersul cu ochii închiși. Oamenii gândesc: „Voi închide ochii, voi deveni cât mai fanatic posibil și nu voi asculta pe nimeni. Voi continua să strig un singur lucru și asta e tot.”
Aceasta nu este credință. Credința este forța care „încalecă” dorința de a primi; ea încorporează dorința de a primi fără a o șterge din imaginea vizibilă a lumii. Majoritatea oamenilor o șterg, motiv pentru care se numește credință sub rațiune.
Credința noastră este deasupra rațiunii, deoarece primim constant un adaos la dorința de a primi și, în ciuda faptului că o simțim, ne ridicăm tot timpul deasupra ei. Adică, văd toate problemele mele, toate obstacolele, toate defectele mele și, împreună cu acestea, ader la Creator; vreau să fiu în dorința de a dărui.
Rezultă că GE a mea (Galgalta veEynaim) crește deasupra AHP (Awzen, Hotem, Peh). Asupra AHP, efectuez un Țimțum (restricție), nu îl folosesc, dar este în mine și sunt conștient de el. Prin urmare, aceasta se numește credință (forța GE) pe care o dobândesc deasupra AHP, deasupra rațiunii.
Întrebare: Lumina corectoare ar trebui să-mi îndepărteze aceste obstacole?
Răspuns: Lumina îți dă o simțire a importanței și, datorită acestui fapt, prețuiești calitatea credinței, calitatea dăruirii, mai mult decât propriile tale Kelim (vase). Asta te ajută să le „încaleci”. Astfel, ridici dăruirea deasupra primirii, adică construiești GE deasupra AHP. Ce înseamnă „construiești”? Nu pui cuburi unul peste altul. Înseamnă că valoarea pe care o acorzi lui Galgalta veEynaim este, în ochii tăi, incomensurabil mai mare decât valoarea AHP.
Din Lecția zilnică de Cabala 27.10.26, Rabaș – Art.4, 1989-Ce este Potopul în muncă
Discuții despre Treptele Scării, Partea 286
De ce programul este atât de important?
Programul este important deoarece lumina înconjurătoare strălucește în funcție de el. Dacă suntem la lecție, deschidem o carte și stăm printre prieteni, chiar dacă avem ochii închiși, lumina strălucește asupra noastră. Există o iluminare generală asupra noastră pentru că suntem în grup, printre oameni, și asta înseamnă foarte mult. Este atât de important încât Baal HaSulam a afirmat: chiar și omul care nu înțelege limba, dacă stă printre cei care studiază, se îmbunătățește.
Întrebare: Pot oamenii să vină în grup doar pentru a se simți bine?
Răspuns: Spui că în grupul nostru există oameni care vin de dragul scopului, în timp ce alții pur și simplu nu vor să stea acasă. Uneori vin aici seara și găsesc oameni stând aici până târziu în noapte. Ce fac ei? Fug de acasă. Acolo este soția, copii mici, zgomot, strigăte, iar ei stau aici și fac ceva. Poate că așa este. Deci poate că suntem cu toții așa?
Într-adevăr, suntem cu toții așa. Fugim de probleme. Ai putea argumenta că nu se gândesc la spiritualitate. Este corect; nu se gândesc. Dar ar trebui să consideri acest lucru un punct de plecare corect. La urma urmei, și tu pur și simplu fugi de necazuri atunci când te întrebi: „Care este sensul vieții mele?” De aceea ai venit aici și de aceea continui.
Dacă tu crezi că acest lucru este greșit, înseamnă că încă nu ai clarificat profunzimea motivului pentru care tu însuți ești aici. În cele din urmă, toți cei care sunt aici fug de ceva rău. Și asta este bine.
Aceasta este o fundație demnă de la care să începi. „Nu!”, te gândești. „Trebuie să existe o aspirație pentru spiritualitate, dăruire, altruism!” Toate acestea sunt prostii! Nu există nicio aspirație pentru altceva decât un singur lucru: să scapi de suferință.
Întrebare: Atunci poate ar fi mai bine să merg la Eilat în vacanță?
Răspuns: Care este diferența dintre un grup care mă ajută să nu mă mai gândesc la problemele mele și un hotel din Eilat unde mi se oferă și oportunitatea de a nu mă gândi la problemele mele timp de o săptămână?
Diferența este evidentă! Dacă aceste suferințe sunt cu adevărat îndreptate spre scop, nu vei putea scăpa de ele nici măcar în Eilat. Vei sta într-un hotel luxos și te vei chinui. Nimic nu te va ajuta. Doar aici vei putea cu adevărat să scapi de problemele tale.
Este foarte bine dacă vii aici și uiți de toate problemele tale, atât materiale, cât și spirituale. Nu te concentra asupra lor. Nu ar trebui să aștepți ca recunoașterea răului să vină la tine. Acest lucru se va întâmpla doar ca urmare a influenței luminii.
Dacă nu atragi o influență mai mare a luminii asupra ta, un rău și mai mare nu ți se va revela. Iar cineva care vrea să simtă răul înainte de a atrage lumina pur și simplu se va devora pe sine. Aceasta nu este revelarea unor noi concepte sau a unor discernăminte interioare.
Aceasta se numește: „Nebunul stă cu mâinile încrucișate și își mănâncă propria carne”. El stă, în loc să avanseze. În multe dintre articolele sale, Rabaș scrie că trebuie doar să te conectezi la sursa luminii, la Creator. Orice altceva va veni la tine doar ca urmare a acestui fapt.
Din Lecția zilnică de Cabala 24.08.26, Rabaș – Art.37, 1985-Cine depune mărturie pentru o persoană
Întrebare: De ce este atât de dificil să lucrezi la recunoașterea măreției unui prieten? Este mai ușor să recunoști pe cineva din exterior ca fiind măreț, în timp ce aici este nevoie de ani de efort.
Răspuns: Orice societate externă impune cerințe oamenilor, conform cărora demonstrează grijă față de membrii săi și îi educă. În cadrul umanității, există multe tipuri de societăți. Putem include, de asemenea, instituții specifice precum ministerul educației, guvernul, poliția, diverse asociații de ajutor reciproc, organizații sociale, școli și grădinițe; toate acestea servesc drept mediu pentru individ.
Întrebarea este cât de exigent este acest mediu față de om. Grupul nostru nu cere suficient de la fiecare. Prin urmare, omul nu simte că, dacă cerințele nu sunt îndeplinite, acest lucru îi va face rău: că îi va fi rușine și stima de sine îi va fi afectată. El găsește tot felul de scuze pentru a nu face ceea ce grupul, în esență, își stabilește ca scop.
Acesta definește un standard obligatoriu care trebuie implementat, dar nu insistă suficient asupra lui în cerințele pe care le impune fiecăruia dintre membrii săi. Și atunci totul se stinge, ca un foc mic, fără a oferi un impuls puternic de avansare.
Trebuie să știu că, dacă nu fac una și alta, nu voi putea trăi cu prietenii mei; mă vor face de rușine și mă vor trata în așa fel încât mă voi simți rănit de asta. Trebuie să folosim acele calități care sunt cu adevărat foarte importante pentru noi, astfel încât omul să se poată lupta cu el însuși.
Comentariu: Dar omul investește efort într-un prieten de ani de zile și nu reușește la fel de mult ca în lumea exterioară.
Răspunsul meu: Spui că munca noastră în societatea exterioară este mult mai eficientă decât este aici, în grup.
Acolo, afară, lucrezi cu propriile tale Kelim, care nu se schimbă. Când lucrezi în relație cu societatea exterioară, acestea rămân constante. Aici însă, în vasele tale au loc constant schimbări. De fiecare dată, dezvălui din ce în ce mai mult cât de materialist ești, cât de profund ești cufundat în propriul tău egoism și cât de puțin îți pasă de grup.
Totul în tine se schimbă pentru a te avansa în acest sens. Simți că treci prin eșecuri în mod constant. Dar acestea nu sunt eșecuri. Pur și simplu ți se adaugă tot mai mult din ceea ce se numește „împietrirea inimii”. Nu există nicio cale de ocolire.
Din Lecția zilnică de Cabala 09.09.26, Rabaș – Art.5, 1985-Pleacă din țara ta
În timpul studiilor noastre, avem intenția de a atinge spiritualitatea prin intermediul studiilor noastre. Dar aceasta nu este aceeași intenție pe care o atașăm atunci când îndeplinim o Mițva. Putem spune că aceasta este îndeplinirea Mițva studierii Torei.
Cum diferă ea de Mițvot de a spăla mâinile, de a recita o binecuvântare asupra mâncării, de a pune Tefilin, de a purta un Talit și așa mai departe? Prin ea, pur și simplu atragi asupra ta lumina generală a corectării.
Cu alte cuvinte, există acțiuni prin care trezesc influența luminii AB-SAG și mă corectez. Intenția aici este că vreau ca forța superioară să vină la mine și să mă corecteze. Tocmai prin această corectare mă pregătesc pentru Mițva.
Apoi, când primesc o oarecare putere de Sus, a ecranului, dobândesc o intenție diferită. La început, intenția mea era să fiu corectat, dar acum intenția mea este să îndeplinesc această acțiune de dragul dăruirii.
În cărțile de rugăciuni ale cabaliștilor, de obicei nu se vorbește despre corectările pe care trebuie să le faci înainte de a îndeplini o Mițva, adică înainte de o acțiune spirituală, înainte de a lucra cu ecranul. Cabaliștii vorbesc despre munca pură cu ecranele.
Din Lecția zilnică de Cabala 20.10.26, Rabaș – Art.15, 1986-Rugăciunea celor mulți
Întrebare: Este restricția cel mai important lucru?
Răspuns: Nu, restricția nu este cel mai important lucru. Ideea este că omul se teme de un Kli gol. Prin urmare, este dispus să muncească și să renunțe la diverse lucruri dacă simte că Kli-ul său ar putea rămâne neumplut.
Și pentru acest Kli gol, indiferent dacă este de dragul primirii sau de dragul dăruirii și dacă se referă la trecut, prezent sau viitor, omul este dispus să muncească, numai să nu simtă golul.
Există oameni care se tem de sărăcie: „Ce voi avea mâine? Ce voi avea peste zece ani?” Omul se gândește: „Trebuie să mă întrețin singur și să las puțin pentru copiii mei”. În general, asta îl preocupă. Se teme.
Să presupunem că a planificat deja de ce are nevoie el și de ce au nevoie copiii săi, și-a făcut calculele și a decis că are nevoie de economii de un milion de dolari. El percepe deja acest Kli, milionul de dolari, și apare în el o teamă că acest Kli ar putea rămâne neumplut.
Apoi începe să lucreze asupra senzației Kli-ului gol pe care și l-a construit în interiorul său.
Din Lecția zilnică de Cabala 27.08.26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului?
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription