Baal HaSulam scrie că în fiecare om există o scânteie neexplorată care cere unitatea cu Creatorul, tocmai unitatea, căci omul tânjește să se contopească cu El. Omul își dorește această adeziune, dar oamenii în ansamblu nu se află într-o stare de conexiune cu Creatorul. Oamenii obișnuiți, la fel ca un embrion în pântecele mamei sale, se anulează și încetează să existe ca entități independente.
Dar ce se întâmplă dacă un om își dorește cu adevărat adeziunea cu Creatorul? Baal HaSulam spune: „Există o scânteie necunoscută care cere unificarea cu Creatorul. Când se trezește din când în când, îl trezește pe om să-L cunoască pe Creator sau să-L nege, ceea ce este același lucru”.
Dacă nu-L neg, atunci nu va mai exista loc pentru ca „eul” meu să existe. Din această cauză, calea noastră este unică, atent gândită și cumpănită; trebuie să avansăm pe ea cât mai rapid posibil. Ori de câte ori fac ceva, cred că nu este suficient. Cu alte cuvinte, omul care se află pe cale este întotdeauna nemulțumit și neliniștit; tânjește după mai mult, iar aceasta este împlinirea lui.
Dar este imposibil să transmitem acest lucru oamenilor obișnuiți, deoarece aceștia trebuie să fie într-o stare de mulțumire. Ei sunt mulțumiți, slavă Domnului, dar acesta este un nivel diferit.
Există nivelurile mineral, vegetal și animalic, și apoi există nivelul uman. La nivelurile mineral, vegetal și animalic, omul este guvernat de natură, precum un cal care galopează oriunde îl conduce călărețul său, ascultându-l întru totul. Atunci omul trebuie să spună: „Binecuvântat fie El”. Prin aceasta, el se află în Aviut de Șoreș de Kdușa.
Dar dacă omul își dorește mai mult, atunci, cu fiecare etapă ulterioară de Aviut, trebuie să perceapă cât de mult natura sa este în dezacord cu Stăpânul. Și totuși, el efectuează corectarea pentru că își dorește acest lucru. Sau poate că nu o face; poate că este împotriva Stăpânului. De aceea, această cale nu este ușoară și nu este pentru toată lumea. Nu este o coincidență faptul că înțelepciunea Cabala este destinată celor aleși, celor cărora li s-a dat o dorință mai mare decât aceea de a fi doar la nivelul mineral, vegetal sau animalic, dorința de a fi o ființă umană.
Această dorință trebuie dezvoltată într-un mod foarte special: trebuie să i se acorde independență și, alături de ea, Tora, adică instrucțiunea despre cum să atingi scopul. Acest lucru durează ani, deoarece această dorință este și periculoasă; pe această cale nimeni nu poate fi adus prin constrângere.
Chiar și în respectarea poruncilor trupești, nu trebuie să faci presiune asupra omului. Absolut totul trebuie să izvorască din interiorul lui într-un mod independent și autonom. Ce să-i faci? Trebuie să fim complet cufundați în asta, și gata. La urma urmei, înțelepciunea pe care urmează să o împărtășesc cu voi va dispărea din voi într-o clipă.
Legea stabilită de Creator este constantă și neschimbată. Ce înseamnă constantă și neschimbată? Este legea echivalenței calităților, a similarității de formă. Pentru noi există doar această lege, deoarece ea determină totul. În măsura în care ating echivalența calităților cu Creatorul, această similaritate de formă determină locul meu, starea mea și măsura vieții și a luminii pe care le primesc.
Aceasta este legea din care decurge tot restul: cum se clarifică ea în diferite situații, grade și relații, cum ea însăși apasă asupra ființei create pentru a o aduce la o echivalență tot mai mare a calităților. Astfel, în raport cu noi, Creatorul este legea echivalenței de formă.
Din Lecția zilnică de Cabala 04.11.26, Rabaș – Art.27, 1985-Căința
Filed under:
Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate
|
Add Comment/Ask Question→