Întrebare: Există exerciții specifice pentru ieșirea din propriul „eu” sau fiecare își găsește propria cale independent?

Răspuns: De fapt, aceasta este munca personală a omului, munca sa interioară, în relație cu grupul și cu lumea.

Se pot folosi și exerciții. De exemplu, dimineața ne punem de acord asupra unui motto anume și lucrăm în conformitate cu acesta pe tot parcursul zilei.

Acest lucru ajută pentru că ne unește, permițându-ne să ne consolidăm eforturile colective și să ne direcționăm intențiile mai precis. Merită făcut.

Totuși, și aici, munca rămâne o muncă personală a fiecărui individ. Conexiunea omului cu Creatorul este, la urma urmei, o conexiune personală. Fiecare își atinge propria adeziune personală cu Creatorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala pentru Sărbătoarea de Sukot, 05/10/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care ar trebui să fie intențiile mele în timpul muncii când petrec opt până la zece ore departe de grup?

Răspuns: Toate intențiile tale în timpul muncii sunt în cadrul grupului pe care îl porți în tine, în inima ta. Ești cu el.

Omul trebuie să se obișnuiască cu faptul că este alcătuit din mai multe straturi. Stratul cel mai interior este Creatorul, deasupra lui se află grupul, următorul strat este familia, iar dincolo de acesta se află munca și întreaga lume înconjurătoare.

Omul trebuie să trăiască simultan în toate aceste straturi și să simtă că în interior, este divizat și separat.

Dar treptat, pe măsură ce avansează în munca sa interioară, va descoperi că toate aceste straturi sunt de fapt unul. Va vedea că o singură forță unește totul și acționează în interiorul tuturor lucrurilor, și atunci nu va mai avea probleme.

Din Lecţia zilnică de Cabala pentru Sărbătoarea de Sukot, 03/10/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum poate să-și amintească omul de Creator pe tot parcursul zilei? Cum poate cineva să-L aducă în fiecare moment?

Răspuns: Suntem în Malchut al lumii infinitului, care este în întregime plină de lumină. Cu toate acestea, în loc de această stare eternă, perfectă, vedem și simțim propriile noastre calități, care desenează lumea materială pentru noi.

Așadar, dacă vrem să ne îndreptăm spre scop, spre a simți lumea infinitului, avem nevoie de garanție reciprocă din partea mediului. Prietenii trebuie să ne dea putere, dorință, perseverență, sârguință și conștientizarea importanței scopului.

La urma urmei, singurul meu scop este să dobândesc dorința corectă și nimic mai mult. Chiar dacă îmi lipsește constant preocuparea de a aduce mulțumire Creatorului, așa cum El mi-o dăruiește, acesta este obiectivul.

S-ar putea obiecta aici: Nu știu ce îmi dă El. Judecând după viața mea, s-ar putea argumenta că ar fi fost mai bine dacă nu mi-ar fi dat nimic.

Acest lucru este adevărat. Desigur, negarea fiecăruia este în funcție de propriul său defect. Prin urmare, atitudinea mea față de Creator poate fi definită astfel: vreau să ating o stare în care să-L doresc să-I dăruiesc.

Rezultatul în sine va veni prin influența luminii, prin eforturile pe care le depunem iar și iar. Lumina se revarsă iar și iar, și dintr-o dată aceste iluminări creează o dorință într-un om.

Nu știm ce este Lişma sau ce este trezirea de sus. Dar când vine, omul poate spune: „Acum știu; acum înțeleg.” Trebuie să depunem eforturi, ca un copil mic – și din aceste eforturi, va apărea o simțire. Nu înainte.

Din Lecţia zilnică de Cabala 05/07/11, Baal HaSulam – Șamati – Art.5 – Lișma este o trezire de Sus. De ce avem nevoie de o trezire de jos

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Cum poate un grup să-mi dea un exemplu dacă este format din oameni exact ca mine? Adevărul este că inițial sunt făcut să depind de ei. Am ego, invidie, un sentiment de stimă de sine și depind de prietenii mei pentru a-mi umple aceste Kelim.

Întrebare: Ce anume invidiez la ei?

Răspuns: Ți-e teamă că ar putea avea mai mult decât tine. Aceasta se numește invidie. Este ca și cum ai compara ceea ce este în Kelim ale tale cu ceea ce este în ale lor. Din moment ce rămâi în calități similare și simți Hisronot (dorințe neîmplinite), doare să vezi că celălalt este bine.

Pe de altă parte, „o problemă comună este pe jumătate o consolare”. Dacă toată lumea se simte rău, situația nu este atât de teribilă; nu îți crești Kli-ul pe cheltuiala altora.

Dar dacă ai puțin mai puțin decât alții, se simte ca un coșmar, deoarece vasele tale includ atât Hisaron  al tău, cât și al altora.

Încă de la început, de la spargerea vaselor, ai această bază pregătitoare: un sentiment de prieten al tău. Doar oamenii îl au. Nivelurile mineral (Domem), vegetal (Tsomeah) și animal (Chai) nu au acest sentiment; nu au invidie. Ele nu experimentează un astfel de sentiment.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 09/09/26, Rabaş – Art.5, 1985-Pleacă din ţara ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce se întâmplă cu dorințele animalice și care ar trebui să fie atitudinea mea față de ele?

Răspuns: Atitudinea noastră față de dorințele noastre animalice pentru hrană, sex, familie nu ar trebui să se schimbe. Ca în cazul tuturor celorlalte dorințe, nu ar trebui să le combatem deloc sau să ne fixăm pe ele. Ar trebui pur și simplu să recunoaștem că există.

Cât de mult vreau sau nu vreau să le folosesc depinde de gradul de corectare al meu. Nu ar trebui să mă încui într-o mănăstire sau să devin un pustnic în viață, să țin o dietă strictă sau ceva de genul acesta.

Adevărul este că regula „nu există constrângere în spiritualitate” se aplică în întreaga ierarhie, de sus în jos. Dacă mintea ta este concentrată acolo unde ar trebui să fie, atunci inima ta îți va urma gândurile, iar acțiunile tale îți vor urma inima. De exemplu, nu este nevoie să vă faceți griji că uneori faceți acțiuni care nu vi se par deosebit de bune, urmând impulsurile corpului. Este în regulă; totul se va rezolva și se va corecta.

După cum spune zicala: „Mama va veni și va curăța ce a făcut fiul ei”. Adică, corectarea va veni și fie comportamentul va înceta, fie se va întâmpla într-o formă diferită, corectată. Nu acorda atenție la nimic altceva; pur și simplu păstrează-ți mintea în locul potrivit, în gânduri împărtășite cu grupul, toate îndreptate către Creator.

Dacă începi să rumegi și să te lamenti despre cât de rău ești, vei fi cufundat în aceste gânduri. Dar cel puțin după o acțiune sau un incident – indiferent de situație, te întorci din nou la Creator.

A nu regreta trecutul nici măcar o clipă, ci a merge mai departe este regula pe care trebuie să o implantăm în tiparele noastre de comportament. Altfel, te vei cufunda în disperare și te vei devora pe tine însuți, așa cum se spune: „Nebunul își încrucișează mâinile și își mănâncă propria carne”: „Chiar sunt așa? Cine sunt eu la urma urmei?”

Lasă-te în pace, conectează-te cu grupul în lupta către Creator. Uită de tine însuți; trebuie să ieși din tine însuți și să nu te gândești la „unde sunt și cine sunt eu”. Încă nu știi cine ești. Vei descoperi totuși acest lucru și atunci vei tremura cu adevărat. Nu este nimic la care să te gândești aici; este pur și simplu rău; îți oprește avansarea.

În general, nu te gândi niciodată la momentul trecut, ci doar înainte. Nu trebuie să te întorci și să privești ceva în spatele tău. Acest lucru se face doar dacă grupul sau omul își rezervă un timp specific pentru a examina ce i s-a întâmplat și cum s-a raportat la asta.

Rabaş a dat-o ca exemplu pe bunica sa. Când făcea vreo năzbâtie, ea îi spunea doar: „Baruch, ai grijă”. Și două zile mai târziu, îl chema: „Baruch, vino aici. Îți amintești de greșeala ta? Acum o să te bat.” Încearcă să faci la fel.

Contabilizarea se face, dacă este necesară, fără participarea nervilor și a emoțiilor – în minte, când ai ieșit deja complet din simţirea trecutului.

Din Lecţia zilnică de Cabala pentru Sărbătoarea de Sukot, 05/10/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 264

Este greșit să simțim satisfacție din munca și progresul spiritual?

Pe de o parte, trebuie să simțim satisfacție din munca în care suntem angajați, altfel nu-I vom mulțumi Creatorului, ci Îl vom blestema.

Pe de altă parte, trebuie să înțelegem unde ne aflăm pentru a ne pregăti vasele pentru progres și corectări ulterioare. RABAŞ scrie că fiecare chestiune, fiecare discernământ, conține două stări polare opuse în interiorul său și trebuie să ne obișnuim cu acest lucru. De asemenea, dimpotrivă, nu trebuie să ne obișnuim cu el, ci să căutăm aceste două stări. Cu cât le examinăm mai atent una față de cealaltă, cu atât ele cresc și se îndepărtează mai mult una de cealaltă, ceea ce este un semn că am desluşit aceste aspecte și suntem gata să avansăm.

De asemenea, dacă nu acordăm atenție acestui lucru și nu simțim nicio opoziție între aceste discernăminte, este un semn că nu am examinat niciun punct al muncii. Prin urmare, nu există niciun motiv să fim surprinși când descoperim că în fiecare stare există întotdeauna contradicții și confuzii între discernăminte, că acestea se luptă și interferează unele cu altele și că lucrurile nu funcționează. Acest lucru este normal. De fapt, acest lucru este corect și bun. Omul obișnuit scapă de aceste stări, în timp ce cei care se angajează în muncă interioară nu trebuie doar să fie de acord cu ele, ci să aștepte ca astfel de stări să ajungă la noi. „Căci din Sion va ieși Tora”. Adică, în măsura în care ieșim din Kduşa (sfințenie), din aceasta vine Tora. Aceasta se numește „un lucru și opusul său” și continuă până la sfârșitul corectării.

Dintr-o prezentare despre articolul „Diferența dintre munca publicului larg și munca individului” 18/06/2002.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: De unde dobândește omul un Hisaron, o nevoie de a fi într-un grup?

Răspuns: Omul nu are nevoie să fie în grup. Nevoia nu va apărea de la sine. Va apărea doar cu condiția ca grupul însuși să-i arate omului măsura în care are nevoie de el; altfel, nu va atinge scopul. Grupul nu-i va oferi omului niciun alt scop; trebuie să știe și asta. Aici, în grupul nostru, nu poate atinge altceva decât un singur scop. Nimic altceva.

Dacă el crede că va găsi aici un loc confortabil, mâncare delicioasă, întâlniri sociale, excursii și așa mai departe, atunci atmosfera trebuie să fie de așa natură încât doar cel care se străduiește în direcția corectă să se simtă bine în ea.

Orice altceva poate fi bun sau nu atât de bun, confortabil sau nu chiar confortabil; asta nu este important. Spătarul scaunului ar trebui să se potrivească doar celui care gândește exact așa.

Chiar dacă există cele mai delicioase mese aici… Vă pot arăta stări în care primiți totul în viață: bani, faimă, orice vă doriți. Totuși, voi introduce ceva în această situație care te va face să fugi de toate acestea. Vei fugi din cauza unui singur lucru, de exemplu, rușinea. Și nu vei dori nimic din toate acestea; îți va fi mai ușor să mori.

Același lucru ar trebui să fie valabil și în grup: omul care nu este conectat la scop ar trebui să simtă aici că „moartea este mai bună decât acest fel de viață”. „Nu am nevoie de acest fel de viață; fug de ea.” Am avut un astfel de caz când unul dintre elevi a strigat brusc: „Ce faci aici?”

A fost pur și simplu un exemplu clasic. A simțit brusc ceea ce stătea în fața lui și a fugit într-o clipă. Aceasta a fost o revelație autentică. Îți amintești de acea izbucnire emoțională? Nu mai trăise niciodată așa ceva. În mijlocul lecției, a strigat brusc și a fugit.

În același mod, trebuie să fie clar pentru toată lumea că se vor simți bine aici și vor simți că acesta este locul lor doar într-un singur caz anume. Nu există loc aici pentru nimic altceva.

Întrebare: Cum putem ajunge la asta?

Răspuns: Asta trebuie să construiești. Asta înseamnă să „construiești grupul”. Forma spătarului scaunului, care permite să stea pe el doar celui al cărui cap este întors spre Creator; asta înseamnă o societate corectă. Poate că îmi lipsesc cuvintele pentru a o exprima, dar încetul cu încetul, începem totuși să simțim aceste limite într-un fel.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care este diferența dintre diferiți autori cabalişti?

Răspuns: Baal HaSulam scrie că există diferențe între cărțile diferiților autori, atât dintr-o perspectivă interioară, cât și externă, inclusiv diferențe în limba în care și-au scris operele.

Desigur, vorbim despre autori cabalişti. Fiecare are propriul său grad, propriul său caracter și propria sa măsură de revelație. Prin urmare, ar trebui să învățăm doar de la un singur suflet special: Rabi Șimon bar Yochai, ARI și Baal HaSulam (Yehuda Aşlag). Este unul și același suflet care s-a manifestat în această lume în trei epoci diferite, folosind aceeași metodă pentru a revela metoda de corectare.

După cum scrie Baal HaSulam, s-ar putea să fi existat și alți cabaliști care au fost chiar mai mari. De exemplu, Rabi Akiva a fost un cabalist mult mai mare decât Rabi Șimon. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu a fost trimis aici pentru a deveni învățătorii noștri. Prin urmare, trebuie să studiem cărțile învățătorilor noștri.

Asta este, în esență, tot ce există! Dacă acest lucru nu este de ajuns pentru un om și încearcă să sape altceva cu intelectul său luminat, poate că, datorită înțelepciunii sale, va găsi calea, dar numai peste câteva secole.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 17/08/26, Rabaș – Art.33, 1986-Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce îmi permite să exist între intenția de a primi și intenţia de a dărui?

Răspuns: Doar o forță de sus, lumina înconjuratoare (Or Makif). În mine nu există astfel de capacități.

Întrebare: Se spune că trebuie să acționăm împotriva propriei dorințe, însă traversarea Machsom necesită o dorință puternică. Cum se pot împăca aceste lucruri?

Răspuns: Nu trebuie să acționăm împotriva dorinței. Dorințele în sine nu sunt nici bune, nici rele. Nicio acțiune umană nu poate fi numită bună sau rea dacă vorbim despre nivelul spiritual, mai degrabă decât despre cel uman. Trebuie să mă concentrez doar pe un singur lucru: este această acțiune efectuată în beneficiul Creatorului sau în beneficiul omului însuşi?

Nu este nevoie să examinăm dorința. Să presupunem că cineva a furat ceva; atunci poate că a efectuat de fapt o faptă foarte importantă și utilă. Poate că a fost o operațiune de dragul statului, de dragul patriei, de dragul salvării umanității de niște forțe malefice, cine știe. Nu putem considera o acțiune în sine și declara că este interzisă.

Baal HaSulam scrie că totul ar trebui considerat nu într-o formă abstractă, ci într-o formă îmbrăcată în materie; adică, pentru a clarifica în ce scop a fost făcut. El spune că nu poți pur și simplu să insisti asupra conceptului de adevăr. Tora interzice acest lucru, spunând că adevărul este adevăr, dar există și o viață umană.

Prin urmare, este necesar să privim nu la acțiune, ci la esența ei, pentru a examina de dragul cui este săvârșită. Tocmai de aceea spun, că dacă ne gândim constant la conceptul de dăruire, ne va deveni clar că procedând astfel, verificăm cine beneficiază de ea. Dăruirea se realizează în raport cu ceea ce este în afara mea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 11/09/26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaŞana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce înseamnă să fii împreună, într-o singură stare? Cum arată această unitate?

Răspuns: Ce înseamnă „împreună”? Înseamnă că fiecare om se simte cu adevărat acasă doar atunci când este conectat la scopul de a-L atinge pe Creator. Cât despre orice altceva, fiecare om abordează lucrurile în funcție de propria sa structura emoțională, dar toţi simt un grad egal de respingere.

Întrebare: Indiferent de propria stare personală?

Răspuns: Există diferite stări personale; nu mai este nimic de spus despre asta. Dar toate sunt menite să ne promoveze.

Trebuie să trezești într-un prieten sentimentul că îi transmiți cumva propriul tău simț al importanței Creatorului, și nevoia de a recunoaște măreția Lui. Îl influențezi, iar el simt anumite valuri venind de la tine.

Întrebare: Este în puterea mea sau depinde de prieten?

Răspuns: Este în puterea ta în raport cu toți prietenii. Fără îndoială. Începe să o faci și vei vedea ce se întâmplă. Există o putere enormă în asta; este o forță extraordinară. Acesta este un grad complet diferit de toate celelalte gânduri și forțe rătăcitoare din jurul nostru.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→