Întrebare: Cum putem conecta diversele procese descrise în Studiul celor Zece Sfirot (TES) la propria mea nevoie personală, la ceea ce îmi lipsește în mod specific?

Răspuns: În acțiunile descrise în TES, studiezi ce se întâmplă în tine. De exemplu, ridicarea lui Nukva la Aba ve Ima este o parte a dorinței de a primi care este corectată de forțele de dăruire ale lui Bina, forța superioară care îi dă acestei dorințe, atunci când aceasta se conectează la ea, intenția de a dărui. Așa ar trebui să privești fiecare acțiune.

Dar nu vom interpreta TES în acest fel, analizând ce face această dorință particulară de a primi în această acțiune specifică, ce tip de dorință este, ce corectare primește și așa mai departe. Nu suntem capabili să facem asta.

Când vei urca la acest grad, vei experimenta toate acestea în tine; vei simți ce ți se întâmplă. Atunci, pe măsură ce citești TES, acțiunile descrise în ea vor apărea în tine.

Sau, invers, vei descoperi în TES ce se întâmplă în tine. Acest proces se numește „sufletul omului îl va învăța”. În el vei simți toate aceste acțiuni.

Totuși, deocamdată, doar citești despre cum au loc aceste acțiuni în sufletul tău, în timp ce tu însuți rămâi într-o stare inconștientă, fără să fii conștient de ele. Și astfel, fără să simți aceste acțiuni, dar dorind să dobândești simțirea lor, te străduiești spre ele și prinzi o slabă iluminare din partea lor. Despre aceasta se spune că lumina înconjurătoare vine la tine.

În realitate, nici nu vine, nici nu pleacă; nu se duce nicăieri. Pur și simplu aspirația ta către starea în care vei simți o anumită acțiune îți oferă o iluminare din partea ei. Este ca și cum ai percepe această stare de departe. Aceasta este ceea ce înseamnă atunci când spunem că lumina înconjurătoare vine la tine. Treptat, această lumină te sfințește, te purifică și te apropie puțin. Și apoi puțin mai aproape și puțin mai mult.

Din Lecția zilnică de Cabala 17/08/26, Rabaș – Art.33, 1986-Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Între Creator și creație există o acțiune care poate fi atribuită unui om; aceasta se numește venerație. Dacă omul este răsplătit cu ea, el primește tot restul de Sus.

Totul a fost deja pregătit Sus și este literalmente gata să se reverse asupra omului, dar numai în măsura în care acesta are venerație. Abundența, perfecțiunea, eternitatea, bunătatea și plăcerea – tot ce a fost conceput și pregătit îl așteaptă. Tot ce lipsește este Kli-ul cunoscut sub numele de venerație.

Rabaș numește acest Kli o binecuvântare (Bracha) prin care abundența, lumina reflectată și ecranul (Masach) vin de Sus. În opoziție cu aceasta se află Sitra Ahra (forța impură sau Klipa), cu care munca este foarte interesantă. Sitra Ahra nu este interesată de simpla primire, deoarece aceasta nu este rădăcina sa.

Simpla primire este o dorință creată de Creator; totuși, există un echivalent și în sfințenie, opus acesteia, deoarece una există întotdeauna opusă celeilalte. Natura Sitra Ahra este de a fura, de a obține plăcere tocmai din furt.

În timp ce lucram în diverse locuri, am văzut adesea cum cineva aducea de acasă ceva de lucru, ca să-l facă în timpul orelor sale obișnuite de lucru. Atunci se bucură de două ori: nu își face treaba și, în același timp, face ceva pentru sine. Acest lucru adaugă savoare, cum spune zicala: „Apa furată este mai dulce”. Care este diferența, la urma urmei? Este aceeași apă. Apa este apă. Dar când o transferi dintr-un domeniu în altul, apare o plăcere suplimentară.

Există o glumă despre o prințesă italiană care, stând pe un balcon și mâncând înghețată, spune: „Păcat că acesta nu este un păcat. Dacă ar fi și un păcat, plăcerea ar fi de multe ori mai mare”.

Vedem că furtul este un concept special. Este un transfer dintr-un domeniu în altul, care își are originea în rădăcina superioară, unde a avut loc spargerea și amestecarea Kelim (a dorințelor). Prin urmare, munca devine dublă: a părăsi un domeniu și a intra în altul. Aceasta conține o măsură suplimentară a abundenței pe care creația trebuie să o dezvăluie.

Dacă primesc în Kli-ul meu în mod obișnuit, ceea ce intră în el este lumina de Nefeș. Dar dacă iau ceva dintr-un domeniu și îl transfer cu forța în altul, lucrând împotriva domeniului anterior, acest lucru contribuie la extinderea luminilor la nivelul NRNHY. Aceasta este esența diferenței dintre un tâlhar, un hoț și cineva care pur și simplu ia. Multe lucruri sunt conținute în aceste concepte.

Așa cum Sitra Ahra își găsește plăcerea în a „smulge” ceva din sfințenie, există și o poruncă de a fura de la un neevreu. Acest lucru sună foarte ciudat. Dacă spui această frază cuiva fără să o explici, nu este clar cum să o interpretezi.

Porunca de a fura de la un neevreu înseamnă a transfera ceva dintr-un domeniu în altul. Acest lucru funcționează în ambele direcții, deoarece a avut loc spargerea și amestecarea Kelim, includerea lor unul în celălalt.

S-ar putea spune că însuși conceptul de intenție a apărut din aceasta. Ceea ce contează nu mai este ce vreau să primesc în acest Kli, ci cum îl primesc, în ce formă transfer, extrag și atrag ceea ce vreau să am în Kli-ul meu. Dacă îl primesc cu adevărat scoțându-l din Sitra Ahra, atunci există sfințenie în aceasta. Dar dacă vreau pur și simplu să-mi umplu Kli-ul, atunci acesta nici măcar nu este Sitra Ahra; este încă în limitele lumii noastre. Aceasta nu se numește încă sfințenie.

Cu alte cuvinte, trebuie să existe două sisteme – sfințenia și Klipa (impuritatea) – astfel încât, tocmai prin opoziția unul față de celălalt, fiecare să-și dezvăluie propria măsură spirituală. Dacă am atinge luminile fără a le extrage din Sitra Ahra, acestea ar fi lumini mici, NRNHY de Nefeș. Dar pentru că le extragem din domeniul impurității și le transferăm cu forța în sfințenie, în ele este revelat NRNHY de NRNHY.

Aceasta este esența furtului. Este un concept foarte important în spiritualitate. Furtul corespunde păcatului lui Adam. Păcatul a făcut posibilă intrarea în NRNHY ale forțelor impure, iar ulterior a apărut posibilitatea de a extrage de acolo și de a fi răsplătit cu lumina completă a NRNHY ale sfințeniei.

Din aceasta, putem înțelege ce scrie Rabaș în articolul „Ce acțiune a unui om în munca spirituală este atribuită Creatorului”, adică ce acțiune este atribuită Creatorului și care omului. Intenția unui om de a dărui Creatorului în ciuda luptei cu Sitra Ahra este acțiunea sa.

Pentru a cunoaște măsura dăruirii, trebuie mai întâi să te familiarizezi temeinic cu forțele opuse acesteia. Apoi, prin aceste forțe, în măsura în care omul extrage din ele capacitatea de a dărui, își construiește propria dăruire. Cu alte cuvinte, există un dublu câștig aici.

Aceasta este ideea centrală: cum un lucru este dobândit pe seama altuia. Datorită Klipei, noi dobândim capacitatea de a lucra independent și, în cele din urmă, atingem cele mai înalte NRNHY.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Când încep să examinez sistemul meu intern și sistemul extern din afara mea și cum aș putea folosi sistemul extern pentru a controla sistemul interior, descopăr că, în afară de forța externă care acționează asupra mea, nu am niciun alt punct de contact cu propria mea dezvoltare.

Apoi îmi dau seama de necesitatea unui grup (un mediu mic, limitat, unit) care să rămână sub influența și controlul meu și care să-mi permită să-mi analizez stările, nivelul meu de dezvoltare și natura influențelor asupra mea.

Apoi mă gândesc la ce pot determina eu, de fapt, în acest mediu. La urma urmei, trebuie să mă dezvolt de la starea mea actuală la una mai avansată, să mă ridic puțin peste nivelul meu actual. Aceasta înseamnă că voi câștiga mai multă putere, o formă mai mare de dăruire decât am acum.

Pentru a-mi imagina o formă mai mare de dăruire, nu pot lua un exemplu de la mine sau de la mediul meu; am nevoie de un exemplu din ceea ce în Cabala se numește AHP al celui superior. Cu alte cuvinte, Creatorul Însuși trebuie să intre în imaginea pe care mi-o închipui și să-mi arate această formă, la fel cum în lumea noastră cel mare îi arată celui mic ce să facă.

Apoi, cel mic îndeplinește acțiunea și, prin acest proces, începe să-l înțeleagă pe cel mare. Astfel, ajungem în cele din urmă la o înțelegere, un intelect, care apare ca rezultat al acțiunii.

Așadar, trebuie să existe:

• eu,
• lumea sau grupul, prietenii și
• Creatorul ca Dăruitor al formei adevărate.

În conformitate cu această formă structurez grupul. Nici eu, nici mediul meu nu avem înțelegerea și rațiunea necesare pentru a ști care este forma noastră corectată. Primesc înțelegerea a ceea ce înseamnă să dărui mai mult decât o fac acum. Și acesta este ceva nou, pe care nu-l aveam.

Aici poți întreba: „Ai primit această înțelegere de sus, dar ai spus că următoarea ta formă, de fapt, există deja în interiorul tău, codificată în gena ta. Tot de ce ai nevoie din exterior este putere”. Această formă următoare există în stare spartă într-un Reșimo, și pentru a identifica acest Reșimo, trebuie să vezi cum ar trebui să fie ea în forma sa corectată.

Această formă există în interiorul tău, în genele tale, astfel încât să poți recunoaște ceea ce îți comunică Creatorul din exterior. Putem percepe din exterior doar acele lucruri pentru care avem premise interioare. Dacă am în interiorul meu o anumită conștientizare a semnificației a ceva și văd un fenomen extern corespunzător, atunci îl înțeleg.

De exemplu, odată am primit o lovitură. Acum, când îl văd pe altcineva primind o lovitură, înțeleg ce înseamnă și îmi pot imagina ce simte acesta chiar acum, cum îl afectează, ce o însoțește și la ce duce. La urma urmei, am trecut deja prin asta; este înregistrat în mine. Cu toate acestea, forma în care i se întâmplă acest lucru nu trebuie neapărat să fie în interiorul meu.

Astfel, Reșimot pe care le avem în interior, în sămânță, în sâmbure, în suflet, nu sunt încă suficiente pentru a-mi oferi o imagine, o reprezentare a modului în care ar trebui să arăt în fiecare stare particulară. De aceea am nevoie ca Creatorul să-mi ofere ceea ce se numește o „imagine a Creatorului” în fața ochilor mei și de fiecare dată El îmi arată o asemănare a unui stadiu superior celui în care mă aflu acum.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/09/26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaȘana

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum ar trebui să fie abordarea noastră față de un prieten din grup care pare să manifeste desconsiderare față de tine sau față de ceilalți? Cum îl putem ridica pe el, grupul și scopul în propriii noștri ochi?

Răspuns: Profesorii noștri au scris pe larg despre cum ar trebui să ne raportăm la mediul nostru. Nu cred că există vreun Cabalist care să nu fi scris despre acest lucru. Cu toate acestea, au oferit doar îndrumări scurte, fie pentru că aceste aspecte le erau evidente, fie pentru că existau deja alte scrieri pe această temă.

Mai mult, scrisul era scump – de unde putea omul să obțină hârtie? Rabaș mi-a povestit ce problemă era aceasta. Astăzi, desigur, avem hârtie din abundență. Cu toate acestea, vedem că fiecare dintre Cabaliști a atins acest subiect într-un fel sau altul.

Când percepem mediul nostru ca fiind ceva indispensabil pentru avansarea spre spiritualitate, apar multe întrebări. Întâlnim o mie de situații diferite și nu cred că este posibil să oferim o rețetă pentru fiecare în parte. Cu toate acestea, pe baza a tot ceea ce au scris Cabaliștii și a principiilor pe care le-au stabilit, ar trebui să ne fie clar cum să răspundem la un fenomen sau altul.

Întrebi despre un prieten care îi desconsideră pe ceilalți. Dacă este vorba de cineva care a fost mereu alături de noi, dar acum observ brusc că el se poartă cu desconsiderare, s-ar putea ca acesta să treacă printr-o criză.

În acest caz, trebuie să-l ajut. Ar trebui să adun alți câțiva prieteni și să am grijă de el așa cum aș avea grijă de cineva care a căzut de la etajul zece și și-a pierdut conștiința spirituală. Este bolnav, este inconștient și trebuie cumva să-l ajut să continue pe calea sa din această stare până când își va reveni.

Totuși, dacă această stare a devenit permanentă pentru el și preferă diverse cercuri sociale care sunt complet contrare spiritului nostru; dacă vine aici cu opinii diferite și vrea să ne insufle idei care nu se găsesc în cărțile pe care le considerăm sfinte (în principal scrierile lui Baal HaSulam și Rabaș), atunci s-a terminat!

Din Lecția zilnică de Cabala 18/08/26, Rabaș – Art.42, 1990-Ce înseamnă o binecuvântare și un blestem, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Omul ajunge la dorința de a deveni asemenea Creatorului prin propria dezvoltare interioară. Dar dacă grupul discută acest lucru și începe să-l prețuiască, el trezește astfel o lumină înconjurătoare colectivă. Acest lucru îi influențează pe toți și îl face pe fiecare individ mai sensibil.

Nu este nevoie să se exercite activ forța din interiorul grupului. Dacă grupul își concentrează atenția asupra acestor detalii de percepție, individul, prin iluminarea generală de Sus pe care grupul o trezește, dobândește în mod natural o sensibilitate sporită față de ele.

De exemplu, să presupunem că decidem să creștem nivelul de conștientizare a importanței unei anumite chestiuni din cadrul grupului, de exemplu, ideea ca toată lumea, fără excepție, să-și întemeieze o familie. Noi nu i-am presa pe burlaci; am discuta pur și simplu subiectul într-o lumină pozitivă, încadrându-l ca un standard esențial pentru toată lumea, ceva absolut necesar și așa mai departe.

Nu li te adresezi direct și nu-i presezi, nimic de genul acesta. Vei constata că ei nu vor putea rămâne aici; fie vor pleca, fie se vor căsători.

Nu sugerez să facem asta de fapt; este doar un exemplu neutru. Nu vor putea rămâne aici, deoarece opinia grupului, combinată cu lumina de Sus pe care am atras-o asupra noastră concentrându-ne asupra acestui aspect specific, ar exercita o influență atât de mare încât ei vor vedea imediat totul clar.

Sau, să presupunem că ridicăm o anumită proprietate legată de grup sau de Creator la cea mai mare înălțime posibilă pentru noi. Veți vedea cum se intensifică sensibilitatea întregului grup față de această calitate. Nu sunt necesare pedepse aici. Omul va simți o frică internă de a rămâne pe dinafară. Grupul obligă.

Din păcate, deocamdată, încă nu am stabilit și nu am cerut respectarea unora dintre cele mai importante principii care ar trebui să ardă literalmente în cadrul grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/09/26, Rabaș – Art.5, 1985-Pleacă din țara ta

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 276

Este aceasta legată de conceptul de „sacrificiu de sine în muncă”?

Da, aceasta se numește sacrificiu de sine. Ce este sacrificiul de sine? Renunțăm la „sinele” nostru, care este numit „sufletul viu”, Nefeș al omului. Adică, efectuăm o restricție asupra lui. Toate aceste versete ar trebui traduse în conceptele pe care le studiem în Prefața la înțelepciunea Cabalei sau în Studiul celor Zece Sfirot, și atunci nu ne încurcăm. De exemplu, „Tora se menține doar în cel care…” Cuvântul pentru „cel care” (în ebraică, „Mi”) înseamnă „Bina”, ceea ce înseamnă Malchut care s-a ridicat la Bina. Adică, există o interpretare interioară mai profundă a acestui lucru.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Problema noastră este că ne lipsește mereu ceva. Nu reușim să răzbim spre scop.

Răspunsul meu: Te vei simți mereu slab și incapabil să faci ceva. Chiar dacă oamenii țipă la tine și te presează, tu ignori acest lucru. Luni de zile, un anumit standard, o anumită cerință, va sta în fața ta și nu vei putea să te apropii de ea și să te schimbi în conformitate cu ea. Aceasta este calea.

Acest lucru va continua până când acest sentiment se va intensifica într-o asemenea măsură încât îți vei urî starea și vei fi obligat să o schimbi. Așa lucrăm împotriva fiecăreia dintre calitățile noastre. Poți să ignori ceva ani de zile, să nu-l dorești, să fii incapabil, să rămâi în rău și să nu găsești puterea de a-l eradica. Este clar că nu faci ceea ce se cere; toată lumea îți cere asta, iar tu nu poți.

Cum te poți asigura că nu va dura atât de mult timp, că mă voi forța să acționez în loc să stau tot timpul sub stăpânirea acestui rău fără să-l ating? Acest lucru se va întâmpla numai dacă noi creștem presiunea grupului, ridicăm standardul și sporim importanța acestei calități în ochii mediului.

Pot sta luni întregi aplecat asupra unei calități rele la care trebuie să lucrez și să nu fac nimic. Știu despre asta și nu mă pot forța să fac nimic. Numai dacă grupul ridică importanța acestui lucru voi găsi puterea de a îndura și o voi face. Altfel, va trece foarte mult timp până când această suferință se va acumula în mine într-o asemenea măsură încât să încep să acționez.

O persoană este nefericită dacă se află într-un mediu care nu trezește dorința de a depăși diverse proprietăți, de a corecta ceea ce trebuie să corecteze și de a efectua acțiunile necesare. Un astfel de grup cu adevărat nu aduce niciun beneficiu.

Un grup ar trebui să trezească într-o persoană un sentiment de durere ori de câte ori aceasta neglijează ceva, chiar și pentru o clipă, și nu se ocupă de acel lucru. Acesta este, în esență, principalul ajutor de care avem nevoie din partea grupului, dacă vorbim despre forma negării și a criticii, iar în sens pozitiv – realizarea iubirii.

Aici, fiecare dintre noi are o astfel de problemă. Știm ce trebuie să corectăm, să îmbunătățim și să facem, chiar și într-un sens practic, în acțiune și nu în intenție, și nu putem. Acest lucru poate continua ani de zile dacă grupul nu insistă asupra lui. Mai mult, trebuie să distingem dacă acest lucru se referă la caracterul omului sau la avansarea sa către scop. Aici, trebuie să învățăm să trasăm linia: este vorba de caracter sau de o dorință sporită?

Din Lecția zilnică de Cabala 09/09/26, Rabaș – Art.5, 1985-Pleacă din țara ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Ar trebui să înțelegem ce înseamnă atunci când spunem: „Nu avem alt Rege în afară de Tine”. Înseamnă că atunci când Îl lăudăm pe Creator că „Nu avem alt Rege în afară de Tine”, nu suntem ca națiunile lumii, care au mai mulți zei, în timp ce noi Te avem doar pe Tine ca Rege (Rabaș, „Ce înseamnă în muncă «Nu avem alt Rege în afară de Tine»”).

Întrebare: Ce înseamnă „Nu avem alt Rege în afară de Tine”? Înseamnă aceasta că, în realitate, există alți regi în afară de Creator și că Îl alegem pe El mai degrabă decât pe ceilalți? Dar nu este scris: „Nu există nimeni în afară de El”?

Răspuns: Ideea este că omul se poate adresa Creatorului, poate stabili o conexiune, un contact și o relație cu El doar prin asemănarea calităților. Dacă omul dobândește chiar și una dintre numeroasele calități care aparțin Creatorului, el intră imediat în conexiune cu Creatorul prin acea singură calitate, prin această asemănare cu El. Aceasta se numește „Emet” – adevăr.

De aceea este scris că omul trebuie să știe pe cine cheamă și trebuie să strige în adevăr, deoarece contactul este posibil doar printr-o calitate împărtășită de amândoi.

Cu alte cuvinte, trebuie cumva să descopăr ce calități are Creatorul, să le doresc profund și să le dobândesc, începând de la cele care sunt mai ușor de implementat în cadrul dorinței mele de a primi, trecând la calități care sunt mai îndepărtate, mai mărețe și mai dificil de realizat. Trebuie să continui până când devin asemenea Creatorului în toate calitățile mele. Această stare este descrisă ca: „Numele Creatorului este proclamat asupra ta”.

Asta învățăm în legătură cu ridicarea de MAN, o rugăciune. Ce este MAN? Este o nevoie (Hisaron) de corectare, astfel încât calitățile mele să devină asemenea Lui: „Fă-ți dorința asemenea dorinței Lui” și așa mai departe. Dacă dorința mea de a deveni asemenea Lui nu a fost corectată, dacă nu este întru totul cum trebuie, cu alte cuvinte, dacă încă am o concepție greșită în înțelegerea mea despre cine este El și cum este El, atunci nu-L chem cu adevărat. În acest caz, acest Hisaron nu se numește MAN și nu este perceput de cel superior.

Este ca în exemplul dat de Rabaș: un copil este bolnav, iar doctorul spune că i se pot da anumite lucruri, dar nu altele. Copilul plânge, țipă și cere doar ceea ce își dorește. Dacă ceva ce cere copilul se numără printre lucrurile prescrise de doctor, mama i-l dă; dacă nu, nu i-l dă. Același lucru este valabil și pentru MAN-ul nostru. Este o cerere la care poate exista un răspuns numai dacă dorința mea corespunde dorinței Sale. „Fă-ți dorința asemenea dorinței Lui”, adică fă din dorința Lui dorința ta.

Această corectare generală, astfel încât cererile noastre să fie pentru lucruri adevărate, se numește credință. Cererea mea către Creator nu poate fi autentică sau corectă dacă este pentru propriul meu beneficiu. Trebuie să fie în beneficiul Lui, de dragul dăruirii. Nici măcar nu contează ce formă particulară ia această dăruire. Principalul lucru este că, în primul rând, cererea și direcția mea trebuie să se ridice deasupra dorinței mele de a primi și deasupra gândurilor despre mine însumi.

Cererile noastre trebuie să fie pentru dobândirea dorințelor îndreptate spre exterior, spre dăruirea către altul. Calitatea pe care o dobândim și care ne permite să gândim nu despre noi înșine, ci dincolo de noi înșine, adică, în cele din urmă, despre Creator, se numește credință.

De regulă, puterea credinței vine de Sus și oferă omului capacitatea de a se ridica deasupra dorințelor sale și de a înceta să se mai gândească la ele. Dar până când omul nu dobândește capacitatea de a crede, adică de a se ridica deasupra cerințelor corpului său, el nu se adresează deloc Creatorului. Se adresează numai sieși.

Din Lecția zilnică de Cabala 15/10/26, Rabaș – Art.1, 1991-Ce înseamnă în muncă „Nu avem alt Rege în afară de Tine”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce ar trebui să facă omul atunci când se simte tulburat, realizând că această stare vine de la Creator și se simte și mai rău din această cauză?

Răspuns: Experimentăm diverse simțiri, fiecare însoțită de o gamă largă de intenții, toate amestecate ca o salată, fără a înțelege secvența sau conexiunile prin care acestea ajung la noi. Orice este menit să vină va veni, indiferent de cum, când sau în ce forme. Cheia este să fii atent la atitudinea ta față de Creator în lumina a ceea ce simți și să observi cum te raportezi la El pe baza acelei simțiri.

Aceasta este acțiunea ta. Examinarea și definirea propriei stări; aceasta în sine este acțiunea. Nu există nimic altceva. Toate celelalte acțiuni pot fi, de asemenea, efectuate de un animal, dar asta face o ființă umană. Vrei în mod constant să clarifici relația dintre tine și Creator.

În aceasta constă omul întreg! Toate celelalte relații ale tale cu întreaga lume și cu tine însuți, în afară de clarificarea relației tale cu El, nu au nicio legătură cu eternitatea sau spiritualitatea. Dar folosindu-le, poți construi o relație cu El.

Toată munca este concentrată într-un singur punct. Dacă omul rămâne constant în acest punct, el începe să intre pe calea descrisă în cartea Fructul înțeleptului: eu, Creatorul și acțiunea mea prezentă, pe care o determin a fi fie de dragul meu, fie de dragul Lui, precum și relația dintre noi, aceasta este tocmai direcția mea către scop.

Din Lecția zilnică de Cabala 08/09/26, Rabaș – Art.40, 1989-Ce înseamnă în muncă „În fiecare zi vor fi ca noi, în ochii tăi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Munca grupului ar trebui să fie îndreptată către fiecare dintre membrii săi, astfel încât fiecare membru să simtă că se află sub un control constant și sub o presiune spirituală persistentă, care îl obligă să se comporte corect.

Ar trebui să-ți fie rușine să te uiți în ochii prietenilor tăi dacă îi dezamăgești „făcând o gaură în barca comună”, riscând viața tuturor celor aflați la bord. Prin urmare, ajută foarte mult când toți membrii grupului își amintesc reciproc cât de dependenți sunt unii de alții.

Dacă stau aici abătut, chinuindu-mă, simțindu-mă dezamăgit, detașat sau epuizat, trebuie să înțeleg că, procedând astfel, le întrerup efectiv alimentarea cu oxigen prietenilor mei și ar trebui să mă simt rușinat în fața lor. Trebuie să dezvoltăm constant un simț al responsabilității în noi înșine. Acum ni se oferă oportunitatea de a experimenta această simțire. De aceea consider că starea noastră actuală este foarte bună. Să încercăm să o simțim împreună și veți vedea cât de simplu este.

De fapt, nu există oboseală. Ce implică Gmar Tikun (corectarea finală)? Înseamnă asta că omul nu mai doarme, nu mai mănâncă, nu mai bea sau poate se află într-un fel de euforie, ca și cum ar pluti? Ce se întâmplă în această stare? Omul simte oboseală? Simte el vreodată nevoia să ia o pauză de la spiritualitate? La urma urmei, atunci când nimic nu se schimbă, nici aceasta nu este o stare prea bună: poate fi o stare nesănătoasă, hiperactivă sau suprastimulată.

Gmar Tikun este o stare binefăcătoare de echilibru interior între tine și Creator, deoarece numai prin acest echilibru se atinge o stare de pace. La fiecare grad, echilibrul este simțit pentru o clipă. Și apoi, când egoismul crește din nou, iar corectarea crește în consecință și ele se contopesc, pacea este simțită din nou pentru o anumită perioadă de timp. Și așa mai departe, până când ajungem la pacea veșnică.

Prin urmare, trebuie să atingem o stare în care străduința constantă înainte va fi simțită de noi ca cea mai absolută pace.

Din Lecția zilnică de Cabala de Sărbătoarea de Sukot, 30/09/26

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→