Ce este starea de Lo Lișma?

294.1Întrebare: Ce este starea de Lo Lișma din care tindem spre Creator?

Răspuns: Sunt tocmai clarificările noastre, atunci când înțelegem că suntem cufundați în dorința de a primi, oricât de mult am dori să gândim și să înțelegem independent de ea. Și totuși, dezvăluim constant că gândim și examinăm totul exclusiv din interiorul acestei dorințe.

Aceasta înseamnă că ne aflăm într-o stare de Lo Lișma. Trebuie să privești această stare nu din interiorul ei, ci din exterior, pentru a determina singur că aceasta este într-adevăr Lo Lișma.

Întrebare: Să o privesc nu din interiorul dorinței mele de a primi?

Răspuns: Lasă deoparte dorința de a primi. Nu privi din intenția de dragul primirii.

Din Lecția zilnică de Cabala 11.09.26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaȘana

Cum putem scurta timpul necesar dezvoltării spirituale?

630.2Munca spirituală are scopul de a accelera dezvoltarea noastră. Programul există, iar începutul, sfârșitul și diferitele sale etape sunt clar definite. Acestea au fost stabilite în timpul coborârii realității din Infinit până în această lume. Sarcina noastră este să accelerăm timpul dezvoltării de jos în sus.

Prin timp se înțeleg etapele. Cum le putem accelera?

Știm din programare că un program poate fi rulat pe un computer cu o frecvență de 100 de megaherți sau pe un computer cu o frecvență de 200 de megaherți. Exact în același mod, omul se poate întoarce cu frecvențe diferite la gândul: „Cum mă raportez la mine însumi, la scop, la Creator? Unde mă aflu în intenția mea, în orientarea mea, în aspirația mea către El?”

Acest lucru este posibil în principal în timpul unei ascensiuni, deoarece în timpul unei coborâri omul devine ca un animal, ca un robot: nu este în stare să facă nimic, nu poate găsi putere și este foarte dificil să fie trezit. Cu ajutorul grupului și al prietenilor, poate scurta timpul coborârii, dar nu i se poate cere o avansare autentică în acest timp.

Într-adevăr, ceea ce face omul în timpul unei coborâri nu este considerat o încălcare, deoarece eșecurile, dificultățile și coborârile îi sunt trimise de sus. Această stare este ceva ce trebuie să experimenteze omul însuși. Pe de altă parte, tocmai în timpul unei ascensiuni, când primește putere de sus, este pus la încercare: ce face el când primește aceste puteri, astfel încât lumina să-l poată întoarce la Sursă?

Lumina care reformează înseamnă următoarele: ai primit putere de sus, folosește-o acum pentru corectare. Dacă însă omul folosește această putere pentru propria plăcere și se bucură de starea de ascensiune, începe imediat să coboare.

Astfel, efortul principal este să nu cobori, ci să urci constant tot mai sus. În mod ideal, după ce a primit o dată o ascensiune, omul ar trebui să o continue fără întrerupere și fără nicio coborâre. În esență, aceasta ar trebui să fie aspirația sa.

Sus există calcule cu privire la ce trebuie făcut cu el, dar el trebuie să se țină ferm doar de aceasta și să se teamă în fiecare clipă de o coborâre. Nu de teamă că se va simți atât de rău încât să-l zguduie din temelii, ci mai degrabă ascensiunile și coborârile trebuie măsurate prin întoarcerea către Creator, prin atitudinea față de El și, mai presus de toate, prin eforturile depuse.

Trebuie să-ți faci mici noduri care să-ți aducă aminte de muncă, de scopul creației, de Creator și de atitudinea față de El. Trebuie să te îndrepți pe o cale în care toate acțiunile tale și Creatorul sunt împreună. Acest lucru se realizează cu ajutorul prietenilor, al cărților și al diverselor mementouri. Cine reușește să facă acest lucru scurtează timpul dezvoltării spirituale.

Din Lecția zilnică de Cabala 02.11.26, Rabaș – Art.8, 1991-Ce înseamnă „Și Avraam era bătrân, de multe zile” în muncă?

Munca în ascundere

232.09Întrebare: Când omul lucrează într-un grup, ascensiunile și coborârile sale sunt de dragul grupului și nu pentru sine?

Răspuns: Nu. Omul care avansează în perioada de pregătire avansează totuși el însuși. Dar apoi, odată ce intră în spiritualitate, i se dezvăluie că toată munca sa nu a fost pentru sine, ci pentru binele comun.

Dar nu ne putem spune încă acest lucru; altfel, nu vom avea combustibil cu care să lucrăm. Ne este ascuns și, orice ai spune, nu ți se va permite să-l simți cu adevărat. Nivelul tău nu corespunde dezvăluirii stării tale adevărate: că și acum lucrezi pentru binele comun, și nu pentru cel individual.

În cele din urmă, obținem o măsură a dezvăluirii stării perfecte în care ne aflăm. Ea ni se dezvăluie în măsura în care o putem suporta și o putem folosi corect.

Rămânem constant în pregătire în funcție de cât putem rezista. Mai mult, nu este vorba despre a îndura propria suferință. La urma urmei, măsura suferinței noastre dezvăluie cât de mult nu putem suporta partea spirituală care ar trebui să fie deja prezentă în starea noastră.

De exemplu, ar trebui să fiu acum la al zecelea grad spiritual, dar am ajuns abia la al treilea. Există un decalaj de șapte niveluri, pe care le îndur, simțind suferința din cauza lor. Suferința mea ia forma durerii, loviturilor, războaielor etc.; așa experimentez eu decalajul dintre locul unde ar trebui să fiu și locul unde sunt.

Pot percepe măsura suferinței mele în două moduri. Ea arată, pe de o parte, cât de mult rămân în urmă în dezvoltarea mea spirituală și, pe de altă parte, cât de mult nu sunt capabil să suport gradul spiritual la care ar trebui să fiu deja. Este unul și același lucru.

Întrebare: Cum pot măsura stările de ascensiuni și coborâri în perioada de pregătire?

Răspuns: Doar prin măsura în care omul se poate detașa de câștigul personal. Aceasta este singura noastră temelie, pe care stăm cu ambele picioare.

Din Lecția zilnică de Cabala 02.11.26, Rabaș – Art.8, 1991-Ce înseamnă „Și Avraam era bătrân, de multe zile” în muncă?

Lumina de Hasadim și lumina de Hochma

276.02Întrebare: Baal HaSulam scrie că lumina de Hochma (Înțelepciune) nu poate străluci decât atunci când este îmbrăcată în lumina de Hasadim (Milostivire). Ce înseamnă asta?

Răspuns: Lumina reflectată care emană de la Kli în sus se numește lumina de Hasadim. În esență, nu dorința în sine, ci tocmai lumina reflectată este Kli-ul.

După prima restricție, dorința de a primi însăși a încetat să mai fie un vas de primire. În schimb, ecranul și lumina reflectată au devenit vasul de primire. Lumina care se ridică de la ecran în sus și care este folosită acum ca vas de primire (Kli de Cabala) se numește lumina de Bina, lumina credinței și a încrederii, lumina de Hasadim, sau a Milostivirii.

De ce se numește Milostivire? Pentru că, în esență, prin ridicarea luminii reflectate, dorești să efectuezi aceeași acțiune ca și Creatorul, ale cărui acțiuni față de tine sunt milostive. Nu este vorba că i-ai arăta milă Creatorului. Prin acțiunea ta, devii asemenea Lui în calitatea Milostivirii, care este inerentă Creatorului.

Astfel, după prima restricție, este imposibil ca lumina de Hochma să strălucească direct în dorința de a primi. În primul rând, lumina de Hasadim trebuie să se îmbrace în dorința de a primi. Și în măsura în care lumina de Hasadim se îmbracă în dorința de a primi, exact în aceeași măsură, în aceleași locuri, cu aceeași putere și intensitate a luminii de Hasadim, se îmbracă în ea și lumina de Hochma corespunzătoare.

Întrebare: Este lumina de Hochma lumina interioară?

Răspuns: Lumina interioară îmbrăcată în Kli este lumina de Hasadim, în care este îmbrăcată lumina de Hochma. Cu alte cuvinte, lumina de Hochma este lumina directă (Or Yașar) îmbrăcată în lumina reflectată (Or Hozer).

Din Lecția zilnică de Cabala pentru sărbătoarea de Sukot, 26.09.26

Dăruirea – centrul intereselor și eforturilor noastre

151Întrebare: Cum ajungi să atingi conceptul de dăruire?

Răspuns: Este foarte simplu: începe clarificarea. În fața mea se află un concept numit „dăruire” și trebuie să-l clarific, nimic mai mult. Pare sec și de neînțeles; nu știu ce conține, dar acest cuvânt trebuie să devină centrul tuturor intereselor și al tuturor eforturilor mele. Acesta este scopul.

Trebuie să-l înțeleg, să-i acord constant atenție, să mă măsor constant în raport cu el, să-l ating, să mă conectez cu el, să-l iubesc, să devin ca el și să mă anulez în fața lui – toate acestea. Dacă fac asta, nu voi greși înțelegând că spiritualitatea, Creatorul, prietenii și grupul sunt, în esență, unul și același lucru.

Adevărul este că exact asta ne lipsește. Oamenii nu își dau seama spre ce ar trebui să tindă. Își proiectează propria dorință de a primi în conceptul de „spiritualitate”, „divinitate” sau „forță superioară” și le interpretează prin prisma ei. „Forța superioară este mai presus de toate, El este măreț.” Se uită în sus ca niște copii: „El este mare, El domnește, El îmi determină soarta, El mă va împlini”, adică El îmi va împlini dorința de a primi. Așa privește un copil mic lumea și este uimit de ea.

Aceasta echivalează cu venerarea diverselor forțe și a tot felul de plăceri care stăpânesc dorința mea de a primi și o împlinesc. Acesta nu este Creatorul. Nu mă pot aștepta ca El să-mi împlinească dorința de a primi. El stăpânește dorința de a primi, dar o face într-un mod care o supune și o diminuează treptat.

Astfel, conceptul de spiritualitate și scopul însuși rămân neclare. Prin urmare, persoanei trebuie să i se ofere o explicație: ar trebui să faci asta, nu aia, și așa mai departe. Dacă conceptul de dăruire i-ar fi mai vizibil, un singur cuvânt ar fi suficient pentru a arăta că acțiunea care i se cere – conexiunea, grupul, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” – este îndreptată către conceptul de dăruire. Este unul și același lucru.

Dacă omul ar vedea că i s-a oferit șansa de a atinge conceptul de dăruire, de a se apropia de el, de a-l înțelege și de a se ocupa de el în timpul săptămânii, nu ar mai fi nevoie să i se explice nimic. Și-ar da seama singur ce oportunitate este aceasta.

Așa cum stau lucrurile, trebuie să explicăm iar și iar ce este acest concept, de ce avem nevoie de el, cum se leagă de acțiune și așa mai departe. Prin urmare, trebuie să punem din ce în ce mai mult această chemare în fața omului, cu alte cuvinte, un „vas” numit „dăruire”, pentru ca el să verifice ce conține exact.

Din Lecția zilnică de Cabala 11.09.26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaȘana

Discuții despre Treptele Scării, Partea 291

Discuții despre Treptele Scării, Partea 291

Ce ar trebui să facem când dorința de a scăpa de problemele acestei lumi pune stăpânire pe noi?

Scopul celui care se ocupă de Cabala nu este să găsească refugiu în spiritualitate de teama problemelor aduse asupra noastră în această lume. Aceasta este o abordare greșită. Oricine o susține își întârzie dezvoltarea. Unii oameni încetează să lucreze, în timp ce alții neglijează diverse domenii ale vieții și încetează să funcționeze în ele. Ei se gândesc: de ce am nevoie de soție și de copii? Ar fi mai bine să divorțez și doar să studiez, să trăiesc ca un înger. Mulți se resemnează cu această slăbiciune, care de fapt provine din lipsa de „combustibil” viu, atunci când simțim că nu merită să ne apropiem de plăcerile acestei lumi, că ele nu oferă nimic și că nu merită să depunem efort.

Cu toate acestea, trebuie să trecem prin astfel de stări literalmente cu forța și să le legăm de faptul că Creatorul ni le dă, că El este Cel care ni le trimite. Nu există altă opțiune decât să trecem prin aceste stări dificile, prin senzația de epuizare și de lipsă de sens, cu gândul că vin de la El.

Toate stările, nu doar în familie sau la locul de muncă, ci și stările naționale și globale prin care trecem acum, sunt cu adevărat o dezvăluire a Dumnezeirii, o dezvăluire a Providenței. Deși este începutul dezvăluirii „spatelui” (Ahoraim), este totuși o dezvăluire reală. Vedem că nimeni nu are o soluție pentru problemele în fața cărora suntem puși la scară globală. Mai ales noi, dar și întreaga lume. Întreaga lume se află într-o stare de totală lipsă de direcție, o stare care nu seamănă cu nimic din memoria istoriei omenirii. Toată lumea este conștientă de acest lucru, inclusiv marii oameni de știință care studiază dezvoltarea umanității și istoria omenirii. Nimeni nu are un răspuns.

Nu există răspuns nici în particular, nici în general. Mai ales noi, dintre toată omenirea, simțim că nu există o soluție. În curând vom ști cu toții că soarta omenirii atârnă de un fir foarte subțire, cu o prăpastie căscată dedesubt.

Dacă vom reuși să legăm toate aceste fenomene de scop și să acționăm în consecință, atunci vom reuși. Adică vom înainta pe calea cea bună spre sfârșitul corectării. Dacă nu le legăm și nu lucrăm pentru a atinge scopul, vom avea o viață dificilă. Totul depinde de modul în care folosim lumina înconjurătoare. Cu cât internalizăm mai mult lumina înconjurătoare în noi ca lumină interioară, cu atât lumina noastră interioară va fi lumină înconjurătoare pentru națiuni; ele vor simți cum lumina înconjurătoare vine la ele de la noi, vor depinde de noi și vor fi legate de noi. Vor dori ca acest lucru să se întâmple pe calea pozitivă, și nu pe cea negativă.

Astăzi, națiunile ne dau târcoale ca niște câini turbați, hotărâți să facă rău. De ce? Pentru că, în subconștient, știu că posedăm ceva destinat lor și simt că nu li-l dăm. Cum te-ai raporta la cei care îți țin viața în mâini și nu te lasă să trăiești? Asta se întâmplă. Națiunile vor simți lumina înconjurătoare doar cu condiția ca noi să avem lumină interioară. Aceasta este ceea ce se înțelege prin expresia „o lumină pentru națiuni”. Națiunile se află pe un grad inferior, și aceasta este ordinea gradelor. Când vor începe să primească lumină interioară din lumina înconjurătoare, noi vom începe să primim lumina de Haya și Yehida. După aceea va avea loc unificarea. Toți vor avea aceeași lumină, adică sfârșitul general al corectării.

Prin urmare, trebuie să înțelegem acest lucru și să acceptăm toate aceste stări, care sunt destinate scopului și nu vin asupra noastră la întâmplare, de la un conducător inamic sau altul.

Marele joc

938.01Întrebare: Ați spus că ceea ce ne lipsește este conștientizarea măreției Creatorului, care ar arde în inimile noastre. Ce este asta?

Răspuns: Ce înseamnă că grupului îi lipsește măreția Creatorului? Este foarte simplu. Măreția Creatorului este forța pe care o câștig prin faptul că Îl prețuiesc pe Cel Superior. Cred că a deveni ca El, a fi în locul Lui, valorează mai mult decât orice altceva.

La tot ceea ce am acum, adică la toate plăcerile pe care le pot primi, la toate eforturile pe care sunt capabil să le fac, la tot ce am, sunt gata să renunț, numai să pot sta în locul Celui Superior.

Vedem exemple în acest sens și în lumea noastră. Omul se uită la ceva: „Vreau asta; nimic altceva nu contează pentru mine. Spuneți prețul; sunt gata.” Asta înseamnă că prețuiește acel lucru. Exact acest lucru trebuie să-l primești de la grup.

Construiește un fel de grup care să te influențeze în acest fel, chiar și artificial, și nu este nevoie de nimic altceva. Un grup format din oameni ca tine, care nu au nicio înțelegere a spiritualului, care nu știu ce este intenția de dăruire și care, în general, simt aversiune față de ea. Începeți să vorbiți despre dăruire și, cu mici eforturi, să-i prezentați unul altuia importanța. Fiecare să încerce artificial, ca într-un joc, să fie inclus în asta. Ne jucăm de-a asta; ne jucăm cu adevărat.

Întregul grup lucrează pentru mine, fără să înțeleagă deloc ce este dăruirea. Dar pentru grup asta nici nu contează. Nu contează că mediul în sine este artificial. Influența lui asupra mea, asupra ta și asupra tuturor va fi reală. Dacă nu ar fi așa, atunci cum aș putea eu, fiind necorectat, să construiesc un grup corectat care să mă influențeze?

Ideea este că eu, necorectat, mincinos, întemeiez o societate de mincinoși ca mine, care doar vorbesc despre iubire și dăruire. Toți sunt mincinoși, dar când mă influențează, îmi spală creierul atât de bine încât accept acest lucru ca fiind corect, important și adevărat. În acest fel, omul se poate scoate singur din mlaștină, trăgându-se de păr. Asta este tot. Aceasta este singura metodă pe care o avem.

Ce face un copil când, în jocurile lui, îi imită pe adulți și se străduiește să fie ca ei? El face același lucru.

Cu alte cuvinte, putem crește doar acceptând, parcă, o formă mai avansată, mai adultă. Prin urmare, nu avem de ce să ne plângem sau să pretindem că nu avem posibilități. Ai totul. Ți s-au dat cunoștințe și un anumit număr de oameni – începeți să acționați.

Adevărat, aceasta este o grădiniță, dar nici nu este nevoie de mai mult. Pur și simplu organizează-i astfel încât să vorbească tot timpul despre importanța mediului, despre iubirea pentru prieteni, dar în așa fel încât aceasta să-i influențeze pe toți. Puteți. De ce? Aceasta este legea de Sus: dacă mulți oameni susțin ceva, eu încep să accept. Așa sunt făcut.

Începi prin a considera dăruirea o minciună, pentru că pentru tine chiar înseamnă o minciună, dar apoi devine cu adevărat importantă. Așa apar toate stereotipurile vieții noastre.

Trăim conform unor valori implantate în noi, în care nu există nimic real. Acestea sunt banii, onoarea, cunoștințele — totul, cu excepția nevoilor esențiale: hrană, familie, copii — ceea ce își dorește corpul. Orice altceva constituie 99 la sută din viața noastră, pe care o irosim pe un lucru sau altul promovat de societate.

Onoarea și faima în lume, cunoștințele, banii și așa mai departe sunt, chipurile, importante pentru mine. Pentru a-mi păstra „eu”-ul în societate, pentru a nu-l lăsa să cadă, am nevoie de una, de alta și de a treia. Cum altfel își poate omul menține și păstra „eu”-ul? Dar dacă transfer acest „eu” din „nimic” în „existență”, atunci toate problemele dispar.

Din Lecția zilnică de Cabala 12.09.26, Rabaș – Art.882-Roș HaȘana

Lo Lișma este o stare foarte înaltă

235Întrebare: Pot să fac o acțiune pentru a dărui atunci când mă aflu în Lo Lișma?

Răspuns: În Lo Lișma nu poți face nimic pentru a dărui. Nimic. Vrei, dar nu poți. Vrei să o faci, dar nu pentru că Creatorul ți-a dat o dorință prin intermediul luminii care reformează; tu ești încă sub barieră. Ci, ascultându-ți prietenii și prin impresiile primite de la autori și din cărți, ai ajuns la un punct în care ai vrea să dăruiești. Ai vrea, dar nu o faci. Imaginează-ți puțin această stare. Fă-o mai tangibilă.

Întrebare: Chiar dacă încerc?

Răspuns: Încerci din greu, dar nu poți, pentru că ești în întregime în natura ta, care se află sub barieră. Lumina nu a venit încă să te corecteze. Suntem o funcție a luminii. Dacă vine și corectează, trecem la intenția pentru a dărui. Dacă nu vine și nu ne corectează, rămânem în natura intenției de a primi.

Așa că sarcina omului este doar să construiască simularea, jocul, acea împrejurare în care primesc puterea maximă pentru intenția de a dărui. Îmi iau putere și dorința de a dărui de la societate, de la autori și de la diverși alți factori. Dar mai mult decât atât nu putem face și, ca urmare, lumina va veni de sus și ne va corecta.

Sunt multe aspecte profunde aici, cu adevărat profunde, pe care le-am putea explica. În ce măsură trebuie omul să se scufunde într-o astfel de stare? Unde se termină? De ce este suficient pentru noi să facem o corectare printr-o situație aparent atât de copilărească, în care construim o simulare care nu este reală? Este totuși o corectare? Dacă lumina vine pentru asta și mă corectează, înseamnă că eu am făcut o corectare?

Lo Lișma este un moment la care ajungi, iar după aceea ajungi la Lișma. Înainte de acel moment, nici măcar nu este considerată Lo Lișma. Lo Lișma este starea finală în care ai făcut 100% din ceea ce ai putut și nu ai putut face mai mult. Tocmai pentru asta vine răspunsul. Când ne apropiem de Lo Lișma, trecem prin multe etape de lucru.

Astfel, Lo Lișma este o stare clară, definită, ca și cum ai vrea să-I dăruiești Creatorului 100%, pe baza impresiilor tale. Și știi că ești incapabil de asta și știi că în adâncul acelui Lo Lișma se află beneficiul propriu, fără de care nici măcar nu te-ai putea gândi la toate acestea. Și ai vrea să scapi de acel beneficiu propriu, dar nu poți. Nu ai niciun gând dacă nu te poți gândi să obții ceva din asta.

Pur și simplu nu sunt acolo unde nu am ceva în beneficiul meu. Nu mă pot gândi la ceva care să nu-mi dea ceva în schimb. Când recunoști toată această situație și vrei să o străpungi, aceasta se numește Lo Lișma. Este o stare foarte înaltă. Adică este cea mai înaltă stare posibilă și cea mai mare încordare a eforturilor pe care o poate atinge omul în această lume. După aceea, omul intră în spiritualitate.

Din Lecția zilnică de Cabala 18.08.26, Rabaș – Art.42, 1990-Ce înseamnă o binecuvântare și un blestem, în muncă

Alegerea: să devii ca Dăruitorul

238.01Întrebare: Cum poate omul să facă o acțiune mai presus de rațiune? Cum poate face alegerea corectă, dacă se află parcă într-un punct de echilibru între primire și dăruire?

Răspuns: Cum poate omul să aleagă liber să devină precum Creatorul? Cum îmi pot imagina o stare în care sunt complet liber, între două forțe, fără să fiu sub controlul vreuneia, și totuși să aleg să devin ca una dintre ele?

Există mai multe exemple în acest sens. Intru într-un alt plan al alegerii, unul care nu se află între dorința de a primi și dorința de a dărui. Alegerea mea este să fiu ca Stăpânul, ca Dăruitorul. Înseamnă nu să dai, ci să fii ca Dăruitorul, ceea ce nu are nicio legătură cu propriile mele Kelim.

Odată ce am ales să fiu ca Dăruitorul, mă uit la Kli-ul meu. Pentru a fi ca Dăruitorul, trebuie să-mi folosesc vasul în forma primirii de dragul dăruirii și atunci așa fac. Dacă aș fi putut face altfel, aș fi fost precum Creatorul într-un mod diferit. Acțiunea nu mai este importantă. În acest caz, folosirea propriului Kli este doar un mijloc și nimic mai mult.

Diferența dintre Dăruitor și statutul de Dăruitor este că, în al doilea caz, încep să folosesc Kelim ca mijloace, la fel ca și Creatorul. El a vrut să le facă plăcere creaturilor și, de aceea, a creat dorința de a primi ca mijloc necesar pentru umplere.

Totuși, în gândul creației, dorința de a primi ca atare nu există. Există numai rădăcina, dorința de a face plăcere, iar în această rădăcină se formează un anumit punct întunecat: începutul dorinței de a primi. A apărut din gândul creației.

La fel se întâmplă și aici: tu hotărăști că vrei să fii precum Creatorul. Ce înseamnă să fii ca El? Să fii dăruitor. Ce înseamnă, în situația ta, să fii ca Dăruitorul? Acesta este momentul în care recurgi la folosirea vaselor de primire.

Astfel, libera alegere este mai presus de dorința de a primi. După cum învățăm, acest lucru se întâmplă în capul (Roș) Parțufului. Gândul lui inițial nu este: „Cum îmi folosesc corpul?” Nu. La început, el se gândește: „Cum pot deveni ca El? Vreau să fiu ca El.”

Din Lecția zilnică de Cabala 09.09.26, Rabaș – Art.5, 1985-Pleacă din țara ta

Strălucirea subtilă a Klipa

95Întrebare: Există plăcere în Klipa?

Răspuns: Desigur! Altfel, la ce ar folosi Klipa? Plăcerea constă în faptul că ți se pare că te poți bucura direct. Dar singura plăcere pe care o poți primi de fapt de la Klipa este o strălucire subtilă (Ner Dakik), și nimic mai mult.

Nu există nicio interdicție asupra acestei străluciri subtile, deoarece este plăcerea care vine din mâncare, sex și alte lucruri asemănătoare. Față de spiritualitate, acesta este un fleac. Dar dacă crezi că poți obține plăcere din Klipa dincolo de aceasta, acolo începe adevărata Klipa, de la Machsom (barieră) în sus. Acolo nu mai ai voie să te bucuri de ea.

Doar pentru că Klipa îți dă o strălucire subtilă și, în același timp, strălucește de departe, ți se pare că are ceva mai mult de oferit. În realitate, nu are. Dar această strălucire subtilă te atrage și te înșală.

Întrebare: Dacă sunt într-o stare de Klipa, înseamnă asta că eu cred că nu există sfințenie?

Răspuns: A fi în Klipa înseamnă a crede că, prin primire, poți obține în spiritualitate plăceri mai mari decât strălucirea subtilă. Aceasta se numește a fi sub puterea Klipa.

În realitate, nu te bucuri de ceea ce îți dă Klipa, pentru că ea nu are nicio plăcere proprie. Dar strălucește spre tine de departe, pentru că este în afara sfințeniei. Klipa poate străluci asupra ta cu plăceri corespunzătoare lui Lev HaEven (inima de piatră), iar acestea sunt plăceri imense.

Dar ești capabil să primești doar acele plăceri care se află sub Machsom. Prin urmare, Klipa te ține captiv strălucind de departe. Iar când te apropii de ea, devine clar că acolo nu este nimic.

Continui să te străduiești spre ea, dar nu o atingi niciodată. În acest fel, îți arzi o viață după alta, ciclu după ciclu, aparent fără niciun rezultat, până când Kli-ul (vasul spiritual) se umple cu tot felul de încercări eșuate. Și prin aceste lovituri, omul începe treptat să discearnă lucrurile care, în sfințenie, se află în opoziție cu aceasta. Aceasta se numește calea pură a suferinței.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.08.26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului