Principalul lucru pentru noi este să îndeplinim legea garanției reciproce, iar tot restul îl va face lumina superioară.

În articolul „Matan Tora [Dăruirea Torei]” de Baal HaSulam este scris că nu este nevoie să-mi fac griji pentru propria mea existență dacă 600.000 de oameni îmi păzesc interesele, astfel încât să nu-mi lipsească nimic. Aceasta este legea naturii: dacă eu garantez astfel pentru alții, atunci și ei vor garanta la fel pentru mine.

Și nu trebuie să aștept ca ei să înceapă să mă trateze mai întâi în acest fel. La urma urmei, aceasta este legea naturii. Eu mă văd în ei: lumea care apare în fața unui om este omul însuși. Și, prin urmare, de îndată ce ofer o garanție pentru întreaga creație, devin demn ca întreaga creație să-mi ofere o garanție completă.

Această lege a garanției reciproce se aplică fiecărui om și tuturor împreună. Totul depinde doar de fiecare dintre noi, dacă vom reuși să ne raportăm astfel la prietenii noștri.

Numai prin legea garanției reciproce putem înțelege ce este credința mai presus de rațiune: atunci când ne raportăm la celălalt ca la sinele nostru adevărat și la noi înșine ca la un animal adevărat. Și atunci totul se așază la locul lui, iar această lege a naturii se împlinește.

Dacă omul devine garant pentru prietenii săi, atunci, conform legii naturii, el încetează să-și mai facă griji pentru sine. Așa funcționează, așa realizăm restricția.

Dintr-o conversație de la Congres

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Avem putere asupra intenției noastre înainte de a traversa Machsom?

Răspuns: Deși înainte de Machsom nu avem putere asupra intenției noastre, în măsura în care există un anumit impuls în intenția noastră de a intra în lumea spirituală, acesta este legat de acțiunea materială și rămâne pentru totdeauna. Prin urmare, nu există nicio îndoială că trebuie să îndeplinim poruncile cu intenție. Tocmai pentru aceasta este nevoie de lumea noastră; altfel, ne este neclar de ce am fost aduși aici jos.

Ne întrebăm constant: care este semnificația faptului că ni s-au dat poruncile? Poate că este un fel de greșeală și acestea trebuie îndeplinite doar în plan spiritual, în timp ce prin îndeplinirea lor materială noi doar le imităm, ca animalele?

Nu. Greșeala s-a produs în timpul distrugerii Templului, când intenția de dragul Creatorului s-a pierdut, iar oamenii au continuat să îndeplinească aceleași acțiuni fără nicio intenție, pentru a primi pentru sine.

Totuși, această cădere nu privește acțiunea, ci doar intenția. Despre acțiunea în sine, cabaliștii spun: „Nu adăuga și nu scădea”. Adică nu trebuie să transformăm aceste acțiuni într-un cult. Nu trebuie să fie așa.

Dar în ceea ce privește intenția, aceasta necesită de fiecare dată îmbunătățiri. Baal HaSulam scrie despre asta în articolul „Discurs la finalizarea Zoharului”. Intenția interioară trebuie să fie foarte importantă și măreață în comparație cu îndeplinirea poruncilor la nivel fizic.

Împreună cu îndeplinirea fizică a poruncilor, trebuie să dezvoltăm cât mai mult posibil intenția, scopul pentru care facem acest lucru și dorința pentru ceea ce vrem să realizăm. Altfel, este imposibil să înțelegem ordinea existenței lumii, de ce trebuie să existăm într-o formă externă specială în comparație cu alte națiuni și să îndeplinim poruncile în lumea materială, de la circumcizie (Brit Mila) la poruncile referitoare la Templu, de la șederea noastră în Egipt până la dispersarea printre alte națiuni.

Așadar, de ce să nu facem ca totul să aibă loc în plan spiritual, la nivel interior, și atât? De ce trebuie să trecem prin toate acestea și în lumea materială? Acest lucru este necesar pentru a conecta interiorul cu exteriorul, căci interiorul se bazează pe exterior.

Nu cunoaștem diferența dintre simpla respectare a poruncilor și îndeplinirea lor cu intenție. Prin îndeplinirea lor cu intenție, aduci aici o anumită greutate spirituală; conectezi întreaga creație de la început până la sfârșit, de la un capăt la altul.

Din Lecția zilnică de Cabala 20/10/26, Rabaș – Art.15, 1986-Rugăciunea celor mulți

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Există o legătură între numărul de acțiuni externe pe care le îndeplinesc și îmbunătățirea intenției mele?

Răspuns: Există o conexiune între acțiuni și intenții. Omul care investește efort în acțiuni începe să se întrebe de ce le face. Treptat, așa cum se spune, inimile urmează acțiunile. Există o conexiune aici, deoarece intențiile și acțiunile noastre sunt, până la urmă, în același corp.

Când omul acționează, dar nu obține un rezultat, începe să pună întrebări și înțelege treptat că motivul este absența intenției. Intenția determină calitatea acțiunii, ceea ce vreau să obțin prin ea.

Fără intenție, omul este pur și simplu o mașină care efectuează acțiuni și nu dorește nimic de la ele în ceea ce privește avansarea spirituală. Și dacă nu dorește nimic, nu primește nimic.

Poate că intenționează să primească altceva. De exemplu, un om a lucrat timp de cinci ani pentru a câștiga respect din partea grupului și apoi declară: „De ce nu am atins spiritualitatea în grupul vostru?”

Dar intenția ta a fost îndreptată nu spre spiritualitate, ci spre respect. Și într-adevăr, ai o poziție bună și ești respectat printre noi ca un om puternic și activ. Ai primit respect din partea noastră, așa că de ce te plângi că nu atingi spiritualitatea?

Ar fi trebuit să ceri tu însuți spiritualitate de la grup, dar aceasta este deja propria ta cerere personală, interioară.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/09/26, Rabaș – Art.882-Roș HaȘana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Creatorul a creat dorința de a primi, care este opusă dorinței Sale de a dărui, și apoi a creat în noi sistemul de Klipot (forțe impure) ca un fel de imagine opusă imaginii Sale. În acest fel, El ne-a dat posibilitatea de a exista în dorința de a primi, sub formă de Klipa. Căci dorința de a primi este pur și simplu o dorință; nu este nici bună, nici rea. Și opusă ei există doar lumina Nefeș.

Dar apoi, ca urmare a spargerii, calitățile Creatorului au intrat în dorința de a primi, numai că într-o formă inversată. În acel moment, această dorință a devenit nu doar o dorință de a primi, ci o Klipa. Adică vrea să ia locul Creatorului și să folosească aceste calități pentru propria plăcere. În acest fel, El ne-a dat imaginea Sa într-o formă inversată, negativă. Și când corectăm această imagine, ajungem la adeziunea cu El.

Sitra Ahra îmi aduce toate calitățile, toată asemănarea și toată înțelegerea a ceea ce ar trebui să fie forma opusă în sfințenie. Învăț din ea și, pe această bază, deasupra ei, îmi construiesc imaginea sfântă, ca și cum aș fura de la ea, aș extrage din ea. Datorită acestui fapt, îmi construiesc binecuvântarea, Kli-ul meu pentru a primi abundență. Trebuie să înțelegem opoziția dintre aceste două sisteme și cât de necesară este ea.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Totul este aranjat în așa fel încât, în opoziție cu sfințenia, există o Klipa și, prin urmare, trebuie să intri mereu în Klipa și să fii sub stăpânirea ei. Înseamnă asta că omul trebuie să rămână constant într-o stare de tensiune? Și dacă este tensionat, unde este plăcerea?

Răspuns: Nu înțeleg întrebarea ta, deoarece omul poate experimenta atât tensiune, cât și plăcere în același timp. Există oameni care fac parașutism sau practică numeroase activități pentru a-și crește nivelul de adrenalină și plătesc sume considerabile de bani pentru a intra într-o stare de tensiune, doar ca să nu se simtă lipsiți de viață. Ei obțin plăcere tocmai din faptul că se află într-o stare de agitație, într-o stare de luptă, de bătălie, de tensiune.

Poate vrei să spui că Creatorul se află într-o stare de odihnă constantă și, aparent, aceasta este cea mai mare plăcere, așa că și tu îți dorești asta.

Dar starea de odihnă a Creatorului înseamnă că toate Kelim, toate dorințele sunt corectate. În toate Kelim, dorințele și gândurile, munca se poate face cu o eficiență de 100%, la cea mai mare viteză posibilă, atunci când nimic altceva nu interferează. Tocmai absența oricărei interferențe se numește odihnă: odihnă față de tulburări, de gândurile care interferează și de Kelim necorectate.

Acesta nu este genul de odihnă în care omul nu face nimic. Inactivitatea se numește moarte, nu odihnă.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 282

Cum ar trebui să ne raportăm la o situație în care prietenii sărbătoresc și se distrează, iar cineva se ridică și spune că există un scop al creației?

De ce ar trebui să spunem în timpul mesei: „Știi, există un scop al creației”? Nu este nevoie să o spunem. Ar trebui să fie clar pentru toată lumea. Fiecare om, înainte de a pune ceva în gură, de a se întoarce către un prieten sau de a face un toast și așa mai departe, ar trebui să facă această unificare pe care o numim „a rosti o binecuvântare” și, în consecință, să continue cu ceea ce a început.

Nu are rost să vorbim despre scopul creației. Ar trebui pur și simplu să-l interiorizăm și să vorbim despre orice altceva. Este mai bine să spunem glume în exterior și să fim serioși în interior. Cu toate acestea, dacă gura și inima nu sunt egale, există îngrijorarea că oamenii vor începe să spună glume, iar inima le va urma și ea. Într-un astfel de caz, numai atunci când nu există altă opțiune, este mai bine să vorbim despre lucruri serioase, și atunci poate că și inima va auzi puțin.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Uneori ai sentimentul că vrei să reverși în grup ceea ce este în tine. Te copleșește; vrei să dai asta cuiva și, revărsând-o, te umpli. Are legătură acest lucru cu vasul dăruirii?

Răspuns: Descrii următoarele: atitudinea mea față de prietenii din grup este că vreau să le aduc beneficii. Aducându-le beneficii, mă simt bine și mă umplu de o anumită senzație bună. Oare această senzație se numește Creator?

Aș spune: da. Când simți inspirație din dăruirea către alții, iluminarea pe care o primești se numește spirituală. Deși există în vasele de primire și toate aceste concepte aparțin încă intenției de dragul primirii, ele provin totuși din apartenența la o anumită corectare, la o anumită calitate spirituală. Prin urmare, ca răspuns, primești o mică iluminare de sus.

Ai putea spune că o astfel de înălțare poate avea loc complet fără un grup, fără studiu, fără nimic altceva. De exemplu, într-o echipă de fotbal, un jucător vrea și el să dea altuia de dragul binelui comun, iar ei trăiesc o înălțare.

În general, în orice grup ai cărui membri sunt capabili să se gândească la iubirea față de el, va exista o înălțare corespunzătoare conceptului spiritual. Totuși, în cazul nostru, vorbim despre o iluminare autentică de sus, deoarece înaintăm în cele din urmă către adevăratul concept de dăruire.

Astfel, munca unei echipe de fotbal, de exemplu, nu îi conduce la corectare, în timp ce munca noastră ne conduce. Vedem că, cu cât începem să aprofundăm mai mult aceste concepte și suntem de acord cu ele, cu atât devin mai prețioase pentru noi și suntem dispuși să le îndurăm și să le acceptăm asupra noastră.

La ce sperăm și de ce depunem eforturi? Pentru ca conceptul de dăruire să devină cumva acceptabil pentru noi. Pentru asta, suntem gata să plătim și de aceea depunem atât de multe eforturi acum.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/09/26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaȘana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: De ce a avut loc spargerea tocmai în intenția de a dărui?

Răspuns: Creatorul a creat dorința de a primi. Este pur și simplu o senzație care se bucură de prezența Creatorului și nimic mai mult. Dacă Îl simt pe Creator, atunci mă simt bine; dacă nu-L simt, mă simt rău. Mai mult, acest sentiment se poate manifesta în diverse variații, de la cele mai mici la cele mai puternice lovituri. Adică senzația că mă simt bine sau rău depinde, în mod corespunzător, fie de revelarea, fie de ascunderea Creatorului.

Nu există nimic în afară de asta. Cu alte cuvinte, prin faptul că S-a restricționat pe Sine, Creatorul a creat dorința. Iar pentru ca această dorință să nu se deschidă pur și simplu sau să se ofilească ca o floare sub razele arzătoare ale soarelui, ci să fie capabilă să caute în mod activ revelația, să atragă spre ea lumina soarelui și să stabilească singură când să acționeze asupra ei razele soarelui și când nu, este necesar să i se dea acestei dorințe niște proprietăți suplimentare pe lângă senzația de bine sau rău. Aceasta, pentru ca o persoană să poată deveni stăpânul acțiunii sale.

Prin urmare, Creatorul a încorporat în această dorință capacitatea de a o guverna, de a se ridica deasupra ei.

Acest lucru a fost realizat prin spargerea vaselor. Datorită acestei acțiuni, o persoană primește proprietatea Creatorului de dăruire. Și apoi, dacă dorește să dăruiască și Creatorul i Se revelează, simte imediat lumina, deoarece dorința de a dărui în sine devine lumină.

Se dovedește că o persoană nu mai depinde de ceea ce îi trimite Creatorul. Aceasta se numește „Fiii Mei M-au învins”. El este eliberat de stăpânirea Creatorului, de stăpânirea dorinței de a primi, ceea ce, în esență, este unul și același lucru. Și acum totul depinde de dorința sa de dăruire. Și Creatorul îi dă măsura dorinței de a dărui în conformitate cu măsura dorinței sale de a primi.

Adică, acum o persoană poate fi complet independentă de dorința de a primi și poate fi doar în dorința de a dărui. Și, mai mult decât atât, poate dezvolta și folosi dorința de a primi nu numai pentru revelație, ci și pentru dăruire. Din aceasta, el devine o sursă de lumină asemenea Creatorului. Aceasta se numește „cei doi mari luminători”.

Desigur, inițial o persoană primește atât dorința de a primi, cât și scânteile dăruirii de la Creator. Aceasta vine de sus, dintr-o singură Sursă. Dar, pe lângă primirea acestor scântei, tot restul muncii îi aparține.

Din Lecția zilnică de Cabala 23/10/26, Rabaș – Art.2, 1990-Care este înțelesul eșecului în muncă?

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Respectarea fizică a poruncilor poate să ajute la avansarea noastră spirituală?

Răspuns: Respectarea mecanică a poruncilor în lumea trupească nu poate ajuta la avansarea spirituală. Vă rog să înțelegeți acest lucru corect! Este un aspect foarte subtil.

Totuși, dacă însoțiți respectarea unei porunci cu intenția corectă, atunci aceasta ajută. Altfel, îndeplinirea poruncii nu vă avansează spiritual în niciun fel. Dimpotrivă, mulțumindu-vă doar cu îndeplinirea acțiunii în lumea trupească, începeți să simțiți că sunteți neprihăniți.

Exteriorul devine pentru voi mai important decât interiorul. În acest fel, vă distrugeți pe voi înșivă, întreaga lume și întregul popor și deveniți cauza tuturor necazurilor și suferințelor care există în lume.

Toate aceste lucruri trebuie să meargă împreună. Mai mult, interiorul trebuie să ocupe un loc mult mai mare decât exteriorul.

Din Lecția zilnică de Cabala 20/10/26, Rabaș – Art.15, 1986-Rugăciunea celor mulți

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum poate grupul să dezvolte în mine intenția „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”?

Răspuns: Cum poate grupul să intre în inima ta și să-i schimbe intenția de la a primi pentru tine însuți la a dărui, astfel încât să vrei să-ți iubești prietenii? Noi nu putem face asta și nici tu nu poți.

Doar lumina superioară poate produce această schimbare și te poate corecta, cu condiția să vrei cu adevărat să fii corectat. Cu toate acestea, grupul poate pune în mișcare un lanț de cauze și condiții care duc cumva la asta. Asta ar trebui să facă grupul. Aici se află libera ta alegere.

Fie că vrei sau nu, grupul îți adaugă dorință pentru că îl prețuiești. Suntem creați în așa fel încât opinia societății contează pentru noi. În egoul său, în simțirea propriei existențe, omul nu are nimic altceva decât propriul „eu”, ceva care a apărut din nimic. Acest „eu” este mai important pentru el decât viața însăși. Este gata să facă orice pentru a-l păstra. Așa este creat omul, iar grupul trebuie să învețe să folosească corect acest lucru.

De exemplu, reclamele ne spun că un bărbat adevărat este cineva care bea Coca-Cola sau bere. În acest fel, ele fac deja apel la ceva înrădăcinat în natura noastră. Grupul nostru ar trebui să fie structurat în același mod: ar trebui să folosească aceeași putere a „eului” care există în fiecare, dar să-i insufle valorile noastre. Abordarea este aceeași.

În articolul său „Libertatea”, Baal HaSulam oferă exemple foarte simple din viața de zi cu zi. Ele ne sunt date pentru a le aplica în practică.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/09/26, Rabaș – Art.882-Roș HaȘana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→