Unul dintre simbolurile puternice ale sărbătorii de Yom Kipur, care indică limpede misiunea poporului Israel, este povestea profetului Iona. Un profet este o persoană care a descoperit Forța Superioară într-o asemenea măsură încât, aparent, poate comunica cu ea.

Profetul evreu Iona primește o sarcină specială de la Creator: să meargă în cetatea neevreiască Ninive – cufundată în vicii și fărădelegi – și să-i aducă pe locuitorii acesteia înapoi la Creator, adică la iubire și unitate.

Încă de pe vremea lui Avraam, poporul evreu a primit misiunea de a fi o „lumină pentru națiuni”. Deși acest grup restrâns a părăsit Babilonul pentru a merge în țara Canaanului, era evident că în cele din urmă, va trebui să se întoarcă în Babilon pentru a-i uni pe toți locuitorii acestuia.

Poporul Israel a părăsit Babilonul doar pentru a învăța metoda unificării. Apoi, acest grup mic urma să se întoarcă în Babilon și să lucreze la unificarea acestuia. Așa cum Avraam a lucrat cândva pentru a uni poporul evreu, se aștepta ca cei care au primit metoda sa să lucreze la unificarea întregului Babilon – adică a întregii omeniri – și să o conducă spre solidaritate și unitate. Iată ce înseamnă să fii o lumină pentru națiuni, pentru cei care rămân dezbinați unii de alții.

Iona a primit această sarcină de la Creator, dar nu a dorit să o îndeplinească și a fugit. S-a îmbarcat pe o corabie care a pornit în larg. Au început să sufle vânturi puternice, a căzut o ploaie torențială și s-a dezlănțuit o furtună care amenința să scufunde corabia. Marinarii (descriși aici drept îngerii Creatorului) și-au dat seama că totul se întâmpla din cauza lui Iona. El nu a negat acest lucru și a fost de acord să fie aruncat peste bord. Înțelese că era responsabil pentru cele întâmplate și că trebuia să-i salveze cel puțin pe cei care mai puteau fi salvați.

În cele din urmă, Iona a acceptat misiunea încredințată de Creator când a văzut că oamenii sufereau din cauza lui și riscau să piară. A decis să-i salveze chiar cu prețul propriei vieți, sperând că marea se va liniști dacă va fi aruncat în ea. În mare, un pește uriaș l-a înghițit, iar el a trăit în interiorul acestuia timp de trei zile, reflectând asupra faptelor sale și regretând că acționase împotriva programului creației și că nu reușise să ajute omenirea să dezvăluie o lume frumoasă și eternă, o viață paradisiacă pentru toți.

Regreta profund faptul că fugise de misiunea sa. După trei zile, peștele l-a adus pe Iona la țărm, chiar lângă cetatea Ninive. Iona a intrat în cetate, a transmis locuitorilor avertismentul Creatorului și i-a învățat cum să relaționeze unii cu alții. Creatorul i-a dat puterea de a-i convinge. Locuitorii din Ninive s-au unit și au încetat să se mai lupte, să se ucidă și să se înșele reciproc. Ninive a devenit o cetate frumoasă, ai cărei locuitori au ajuns să-L cunoască pe Creator și să atingă eternitatea și perfecțiunea.

Conform tradiției, povestea profetului Iona este considerată de o importanță deosebită, iar mulți oameni sunt dispuși să plătească sume mari pentru privilegiul ca aceasta să fie citită public în timpul ceremoniei de Yom Kipur. Oamenii cred că acest lucru aduce noroc.

Într-adevăr, dacă poporul lui Israel își îndeplinește misiunea față de națiunile lumii, și mai presus de toate, față de sine însuși, dacă își recunoaște responsabilitatea și oferă tuturor un exemplu de unitate pozitivă, întreaga lume se va uni la rândul ei și va ajunge la o viață fericită, la țărmul făgăduit.

Totul depinde de modul în care oamenii din Israel relaționează unii cu alții, de instaurarea păcii și a iubirii între ei – ceea ce poate deveni un exemplu pentru întreaga lume, o lumină pentru celelalte națiuni. Iată ce ne învață Yom Kipur.

Dacă poporul lui Israel își îndeplinește misiunea, întreaga lume va ajunge la o zi care va fi „precum Purim” (Ke Purim): cea mai veselă sărbătoare, când omul poate bea „până când nu mai face distincția” dintre această lume și lumea superioară, iar toți vor trăi o viață eternă și perfectă.

Totul depinde de faptul ca poporul lui Israel să accepte această misiune și să învețe, din înțelepciunea Cabala, cum să o îndeplinească.

Din KabTV “Viaţă nouă 626 – Yom Kipur: Realizare personală şi socială” 08/10/16

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: La ce ne recomandați să ne gândim de Yom Kipur?

Răspuns: Să ne gândim la povestea profetului Iona și la obligațiile poporului evreu. Citirea acestei povești reprezintă punctul culminant al sărbătorii de Yom Kipur.

Poate că atunci vom înțelege că merită să plătim orice sumă de bani – întreaga noastră avere – pentru oportunitatea de a transpune această poveste în realitate, în propriile noastre vieți.

Întrebare: Profetului Iona i-a fost foarte greu să conștientizeze că este responsabil pentru toată suferința umană. Cum putem ajunge noi la o concluzie atât de dificilă?

Răspuns: Acest lucru este posibil doar prin explicațiile oferite de înțelepciunea Cabala. Tora și întregul Pentateuh vorbesc despre același lucru, dar o fac într-un limbaj atât de alegoric, încât îi este greu omului să înțeleagă mesajul, darămite să-l și pună în practică.

Natura noastră egoistă și malefică este atât de încăpățânată și de aprigă, încât poveștile, de unele singure, nu o pot îmblânzi. Doar atunci când începem să ne unim efectiv în grupuri – precum cele formate de noi în Israel și în peste o sută de alte țări – semănăm semințele din care se poate dezvolta o conexiune tot mai puternică între oameni.

Sper din tot sufletul că vom reuși să oprim tendința negativă și să o transformăm într-una pozitivă. De aceea, de Yom Kipur, merită să reflectăm asupra necesității de a ne uni. Acest lucru trebuie făcut nu doar pentru a obține o viață bună, sigură și prosperă în Israel, ci și pentru a aduce această stare de bine întregii lumi.

În această zi, cea mai sfântă a anului, primim de la Creator mesajul privind misiunea care ne-a fost încredințată.

Din KabTV “Viaţă nouă 626 – Yom Kipur: Realizare personală şi socială” 08/10/16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 242

Ce putem face pentru a prefera în orice moment, conexiunea cu Creatorul?

Trebuie să înțelegem permanent că dincolo de conexiunea cu Creatorul, tot restul — sentimentele bune și rele, evenimentele bune și rele, tot ceea ce se întâmplă — are scopul de a ne întări conexiunea cu El. La treapta superioară, trebuie să rămânem mereu conștienți și să ne aflăm în centrul căutării conexiunii cu Creatorul, păstrând ferm acel punct. Trebuie să știm că tot ceea ce se întâmplă are menirea de a spori această conexiune cu El. Pentru a menține acest lucru, trebuie să construim atât un sistem interior, cât și unul exterior.

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Înainte de Baal HaSulam, a mai scris cineva comentarii la Cartea Zohar?

Răspuns: Existau comentarii, dar acestea erau foarte succinte și limitate. Baal HaSulam a scris că toate comentariile anterioare la Cartea Zohar nu acopereau nici măcar zece la sută din carte și că erau disparate și incomplete.

Prin urmare, el a fost singurul care a oferit un comentariu complet la Cartea Zohar, însoțit de patru introduceri. Din acest motiv, înainte de a începe lectura propriu-zisă a Cărții Zohar, trebuie studiate aceste introduceri, deoarece, fără ele, cartea nu poate fi înțeleasă.

Din Lecţia zilnică de Cabala în limba Rusă, 16/10/16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care este condiția pentru a adopta perspectiva Creatorului?

Răspuns: Condiția este o corectare pe care omul o primește de Sus, atunci când Kli (vasul) al dorinței de a primi – în care lipsește împlinirea – primește plăcere, chiar dacă nu este vorba despre împlinirea naturală pe care Kli-ul o dorește. Kli-ul vrea să primească lumina de Hochma dar în schimb primește lumina de Hasadim și se liniștește.

Aceasta este o acțiune specială. Vreau să simt plăcere. Kli-ul meu percepe doar prezența sau absența plăcerii dorite. Deodată, în loc să primesc plăcerea pe care o dorea Kli-ul, în loc de lumina Hochma, Îl simt pe Dăruitorul plăcerii în interiorul acesteia. Și acest lucru mă umple. Nu am nevoie de nimic altceva.

Acest lucru poate fi comparat cu trecerea de la prima etapă la a doua, în care vasul nu mai dorește nimic altceva. Dacă, în cadrul dorinței mele de a primi, Îl simt pe Creator în locul împlinirii pe care o doream anterior (în locul plăcerilor animalice, al banilor, onoarei sau cunoașterii), dacă percep simțirea Creatorului prin toate simțurile mele, atunci asta este tot! Nu am nevoie de nimic altceva.

Nu primesc plăcerea în sine, ci Îl simt pe Dăruitorul plăcerii. Și acest lucru îmi este suficient. De ce? Un animal ar considera acest lucru insuficient, dar o ființă umană, dezvoltată conform celor patru etape ale dorinței, se poate mulțumi cu Hasadim – simțirea Creatorului.

Și acum, când sunt umplut nu de plăcerea mea naturală, ci de un alt fel de împlinire – una care îmi permite să mă eliberez de sub dominația unei Hisaron (simțirea unei lipse) – dobândesc posibilitatea de a deveni independent. Acum pot examina, măsura și determina ce fel de împlinire doresc: o împlinire conformă cu natura mea sau o împlinire pe care I-o ofer Lui, conform unei alte naturi.

Există multe nuanțe aici, dar aceasta este trecerea. Întrebi: „Cum se poate trece dintr-o parte în alta?” Avem tot ce ne trebuie pentru asta, cu excepția simțirii Creatorului. Aceasta este corectarea Kliului. Căci există doar doi parametri: fie plăcerea care mă cuprinde când simt ceea ce se află în fața mea pe masă, fie simțirea prezenței gazdei care stă lângă masă. Există doar aceste două posibilități.

Nu am multe opțiuni. Este fie una, fie cealaltă. S-ar putea spune că mă aflu mereu sub influența și stăpânirea uneia sau a celeilalte. Însă în afara acestor două lucruri nu există nimic.

Sunt un Kli (vas) în fața a două posibilități. Prin suferință – neoferindu-mi o împlinire directă de la masă – Creatorul mă învață că trebuie să mă gândesc la o altă împlinire: aceea de a mă umple cu simțirea prezenței Sale; iar acest lucru îmi va conferi ceea ce este cunoscut drept „independență”.

Ulterior, primesc aceeași împlinire de la masă, dar sub o formă diferită. Îmi folosesc Kli-ul ca mijloc, nu ca scop. Scopul nu mai este umplerea Kliului, ci prin umplerea acestuia, atingerea a ceva ce transcende acest proces. Conceptul este foarte simplu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Este posibil să ne întoarcem din stadiul de „sfârşitul corectării” și să începem totul de la capăt?

Răspuns: Dacă am corectat totul, transformând totul în intenția de a dărui, dacă am dobândit toate discernămintele interioare, ne putem umple de prezența Creatorului și am devenit asemenea Lui în calități, atunci de ce am mai avea nevoie de o altă încarnare?

Întregul parcurs pe care îl străbatem este necesar doar pentru a ne putea uni discernămintele interioare și pentru a construi un Kli (vas) din diversele tipuri de impresii.

După ce am simțit totul, am clarificat totul, am decis totul și am conectat totul în mod corect, ajung să posed un Kli (vas) autentic. În acest Kli primesc acum revelația Creatorului în deplinătatea ei, întrucât acesta este pe deplin asemenea Creatorului; adică, intenția Kliului coincide cu intențiile Creatorului.

Totul se supune legii cauzei și efectului. Ce motiv ar putea exista ulterior, care să mă oblige să trec prin spargere și cădere, pentru ca apoi să mă corectez din nou?

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce se va întâmpla atunci când întreaga lume va ajunge la sfârşitul corectării (Gmar Tikun)?

Răspuns: Sfârșitul corectării înseamnă că toate sufletele își vor atinge corectarea finală și vor deveni egale în calitățile lor cu Lumina infinitului, așa cum erau la început.

Ele nu devin Lumina Infinitului, ci prin acțiunile lor, devin echivalente cu Lumina, care este numită Creatorul.

După aceea, totul abia începe, deoarece până în acest punct nu făceai decât să-ți corectezi Kelim (vasele), în timp ce ulterior dispui deja de toate definițiile interioare necesare pentru a continua munca.

Acum poți fi numit adult, egal cu Creatorul. Devii echivalent cu El în calitățile tale, iar El te acceptă ca partener absolut egal pentru ceva despre care nu știm nimic în prezent. Acestea sunt deja tainele Torei.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Trebuie mai întâi să comit un păcat pentru a construi un Kli?

Răspuns: În a doua parte a lucrării „Studiul celor Zece Sfirot”, la capitolul „Observația interioară”, studiem conceptele de „posibil” și „intenție”; din acestea rezultă patru combinații: „posibil și cu intenție”, „imposibil și fără intenție”, „imposibil și cu intenție” și „posibil și fără intenție”.

Pe scurt, acestea sunt patru posibilități. Prin urmare, vedem că nu totul, nu întotdeauna și nu imediat este interpretat ca un păcat. De fapt, un păcat apare atunci când te-ai putea abține să te bucuri, dar totuși intenționezi să o faci. Dintre toate cele patru trepte, acest lucru se întâmplă doar în Malchut.

Toate acestea nu sunt atât de simple. Însă nu trebuie să ne gândim la asta sau să analizăm dacă am avut sau nu o intenție. Acest lucru nu este pentru noi, cei aflați sub Machsom. Cu siguranță, aceasta nu este munca noastră.

Pur și simplu, trebuie să încercăm să înțelegem ceva din ceea ce ni se oferă și să punem acel lucru în practică. Esențial este să nu fugim de pe „câmpul de luptă”. Ceea ce contează este procesul de studiu, munca în grup, susținerea lecțiilor și alte activități similare pe care le desfășurăm. Tot restul a ceea ce ni se întâmplă este complet lipsit de importanță.

Cel mai important lucru este să nu încalci nimic din ceea ce ar trebui să facă parte din programul tău zilnic. Dacă ai un program zilnic, atunci toate celelalte se vor așeza de la sine și nu va trebui să le acorzi atenție. Există lucruri la care pur și simplu trebuie să închizi ochii. Lasă-le să se întâmple și atât.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre treptele scării, Partea 241

Poate fi întărită conexiunea cu Creatorul fără suferință? Cum putem fi conectați cu El doar prin intermediul binelui?

Se pare că prin suferință, cel puțin ni-L amintim pe Creator. Trebuie înțeles că suferința ne este trimisă de Creator și că prin ea, Îl simțim pe Creator. Suferința servește acestui scop, dar nu este ea însăși scopul final. Scopul nu este să-L simțim pe Creator prin suferință, ci să-L simțim prin adeziune, prin apropiere.

Creatorul ne amintește de Sine prin ceea ce se numește „calea suferinței”. Prin suferință, El ne reamintește cât de multă nevoie avem de El. Totuși, ce se întâmplă după ce realizăm că avem nevoie de El? Dacă ne spunem că merită să suferim pentru a nu-L uita pe Creator, Klipot (forțele impurității) sunt cele care ne spun acest lucru, lăsându-ne să suferim în continuare. Situația poate fi descrisă astfel: Creatorul ne amintește de Sine prin suferință. Acesta este instrumentul Său; adică, Creatorul a pus un spin în noi, iar noi ni-L amintim pe El. Dar ce gândim noi? Credem oare că Creatorul ne face rău și rămânem cu acest gând? Este acesta genul de conexiune în care ar trebui să rămânem?

Ne aflăm acum în sistemul Klipa, care prin această conexiune și prin acceptarea noastră de a rămâne în suferință, își trage hrana din noi și devine mai puternică. Căci ce este o Klipa? Este răul pe care îl percepem ca venind de la Creator, iar acesta este exact opusul a ceea ce ar trebui să simțim. Așadar, cum ne putem convinge, în timp ce ne aflăm sub stăpânirea Klipot, să simțim bunătatea și încântarea venite de la Creator? Cum putem respinge conexiunea cu Creatorul bazată pe rău, și în schimb, să fim alături de El în echivalență, în adeziune și conexiune, printr-o bucurie comună?

Durerea nu poate fi împărtășită. Chiar și Klipa afirmă: „Așa cum Şchina este în suferință, tot așa și eu sunt în suferință”, ca și cum ar aspira să ne înalțe și mai mult pe linia stângă. Prin urmare, trebuie să căutăm o conexiune care să corespundă calităților Creatorului, deoarece în virtutea acestor calități, ne este imposibil să rămânem în rău.

Apoi, căutăm modalități de a-I oferi plăcere Creatorului. Suferința noastră nu Îi provoacă plăcere Creatorului, așa că încercăm să ne eliberăm de acel sentiment de tristețe. Totuși, în clipa următoare, Klipa ne aruncă din nou în tristețe, iar noi uităm de bucurie. De la un moment la altul, totul se șterge; acest fenomen este numit „praștie”, întrucât suntem aruncați dintr-o parte în alta.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Sentimentul că Creatorul mă ajută pare să-mi anuleze simţirea propriului „Eu”.

Răspunsul meu: Nu, acest lucru este incorect. Astăzi crezi că ești un bărbat „macho”: „Ce Creator? De ce am nevoie de El? Ar trebui să-I cer ceva?” Un copil mic gândește astfel. Cu toții suntem copii mici, nu doar tu.

Bărbații tind să aibă această atitudine. Un bărbat gândește: „Cum se poate ca cineva să fie mai puternic decât mine? Trebuie să descopăr o forță mai mare decât mine, una care decide totul, face totul cu mine și pune totul în mine?!” Femeile sunt diferite. Ele au o disponibilitate pentru acest lucru, și prin urmare, o femeie nu este obligată să îndeplinească poruncile sau să treacă prin corectări atât de directe precum bărbatul.

Pentru bărbați, totul pornește de la ideea: „Eu voi conduce”. Aceasta este întreaga forță a spargerii, întreaga esență a dorinței de a primi.

Din aceasta, putem înțelege ce trebuie să atingem. Trebuie să ajung la o acțiune comună cu ceilalți pe calea spre smerenie, pe calea spre iubire. Dar acest lucru se întâmplă treptat: mai întâi, omul se anulează pe sine și apoi intră în conexiune cu Creatorul. Nu în sensul că intru imediat în contact cu El, spunând: „Hai să ne unim și să fim parteneri”, ci în sensul că prin procesul de dezvoltare, omul simte cum își anulează propriul „Eu” în fața Creatorului.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaş – Art.355-Cel care nu are fii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→