Când ești conectat la Forța superioară

Egoismul te separă de lume. Tu nu oferi nimic lumii. Dimpotrivă, o jefuiești, pentru că, vrând-nevrând, faci parte din ea.

Prin urmare, dacă te simți încrezător în tine, adică dacă ești un egoist, iar egoiștii tind să se simtă încrezători, chiar prea încrezători, atunci nu poți canaliza în această lume forța spirituală superioară, adevărată, și nici nu poți aduce lumea la unitate.

În schimb, dacă simți că te afli sub influența Forței superioare, atunci ești capabil să canalizezi această forță în această lume.

Întrebare: Înseamnă asta că omul ar trebui să se simtă nesigur? Că nu ar trebui să aibă încredere în sine?

Răspuns: Da. Încrederea ar trebui să vină doar din conexiunea ta cu Forța superioară. Dar încredere în tine însuți… În ce poate fi omul sigur, când e vorba de el însuși? Aceasta este pur și simplu o prostie. Cum poți avea încredere în tine când nu știi ce ți se va întâmpla în momentul următor, ce vei deveni sau chiar ce acțiuni vei întreprinde? Nu știi nimic! Este pur și simplu copilăresc.

Comentariu: Cu toate acestea, internetul este plin de oameni care îi învață pe alții cum să fie încrezători în sine și cum să-și trăiască viața.

Răspunsul meu: Este firesc, pentru că toată lumea are nevoie de încredere. Dar nimeni nu o are cu adevărat, așa că toți încearcă să se învețe unii pe alții.

Întrebare: Dar, în realitate, omul câștigă încredere atunci când se alipește de Forța superioară și depinde de ea?

Răspuns: Da, atunci când omul este conectat la Forța superioară, dobândește o încredere absolută, deoarece înțelege de ce depinde totul și poate fi liniștit.

Oricum, omul va îndeplini tot ce vrea Forța superioară să facă cu el. El face deja asta, dar atunci o va face în mod conștient.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 10.09.26

Dorința de a fi o ființă umană

Baal HaSulam scrie că în fiecare om există o scânteie neexplorată care cere unitatea cu Creatorul, tocmai unitatea, căci omul tânjește să se contopească cu El. Omul își dorește această adeziune, dar oamenii în ansamblu nu se află într-o stare de conexiune cu Creatorul. Oamenii obișnuiți, la fel ca un embrion în pântecele mamei sale, se anulează și încetează să existe ca entități independente.

Dar ce se întâmplă dacă un om își dorește cu adevărat adeziunea cu Creatorul? Baal HaSulam spune: „Există o scânteie necunoscută care cere unificarea cu Creatorul. Când se trezește din când în când, îl trezește pe om să-L cunoască pe Creator sau să-L nege, ceea ce este același lucru”.

Dacă nu-L neg, atunci nu va mai exista loc pentru ca „eul” meu să existe. Din această cauză, calea noastră este unică, atent gândită și cumpănită; trebuie să avansăm pe ea cât mai rapid posibil. Ori de câte ori fac ceva, cred că nu este suficient. Cu alte cuvinte, omul care se află pe cale este întotdeauna nemulțumit și neliniștit; tânjește după mai mult, iar aceasta este împlinirea lui.

Dar este imposibil să transmitem acest lucru oamenilor obișnuiți, deoarece aceștia trebuie să fie într-o stare de mulțumire. Ei sunt mulțumiți, slavă Domnului, dar acesta este un nivel diferit.

Există nivelurile mineral, vegetal și animalic, și apoi există nivelul uman. La nivelurile mineral, vegetal și animalic, omul este guvernat de natură, precum un cal care galopează oriunde îl conduce călărețul său, ascultându-l întru totul. Atunci omul trebuie să spună: „Binecuvântat fie El”. Prin aceasta, el se află în Aviut de Șoreș de Kdușa.

Dar dacă omul își dorește mai mult, atunci, cu fiecare etapă ulterioară de Aviut, trebuie să perceapă cât de mult natura sa este în dezacord cu Stăpânul. Și totuși, el efectuează corectarea pentru că își dorește acest lucru. Sau poate că nu o face; poate că este împotriva Stăpânului. De aceea, această cale nu este ușoară și nu este pentru toată lumea. Nu este o coincidență faptul că înțelepciunea Cabala este destinată celor aleși, celor cărora li s-a dat o dorință mai mare decât aceea de a fi doar la nivelul mineral, vegetal sau animalic, dorința de a fi o ființă umană.

Această dorință trebuie dezvoltată într-un mod foarte special: trebuie să i se acorde independență și, alături de ea, Tora, adică instrucțiunea despre cum să atingi scopul. Acest lucru durează ani, deoarece această dorință este și periculoasă; pe această cale nimeni nu poate fi adus prin constrângere.

Chiar și în respectarea poruncilor trupești, nu trebuie să faci presiune asupra omului. Absolut totul trebuie să izvorască din interiorul lui într-un mod independent și autonom. Ce să-i faci? Trebuie să fim complet cufundați în asta, și gata. La urma urmei, înțelepciunea pe care urmează să o împărtășesc cu voi va dispărea din voi într-o clipă.

Legea stabilită de Creator este constantă și neschimbată. Ce înseamnă constantă și neschimbată? Este legea echivalenței calităților, a similarității de formă. Pentru noi există doar această lege, deoarece ea determină totul. În măsura în care ating echivalența calităților cu Creatorul, această similaritate de formă determină locul meu, starea mea și măsura vieții și a luminii pe care le primesc.

Aceasta este legea din care decurge tot restul: cum se clarifică ea în diferite situații, grade și relații, cum ea însăși apasă asupra ființei create pentru a o aduce la o echivalență tot mai mare a calităților. Astfel, în raport cu noi, Creatorul este legea echivalenței de formă.

Din Lecția zilnică de Cabala 04.11.26, Rabaș – Art.27, 1985-Căința

De ce anume are nevoie creația?

De ce a fost creată realitatea în așa fel încât să nu ne aflăm în corectarea finală, să ne lipsească puterea, capacitatea, atingerea și înțelegerea ei și să rămânem într-o stare de dublă ascundere, confuzie și deconectare completă de toate cauzele, de forțele care acționează și de conștientizarea a ceea ce se întâmplă?

Toate acestea sunt necesare pentru ca, pe calea către starea corectată, să dobândim definiții interioare (Avhanot) și Kelim (vase), fără de care este imposibil să percepem realitatea noastră în starea corectată, bună. Tocmai procesul de avansare spre scop ne modelează. Nu exista altă modalitate de a crea un Kli capabil să perceapă corectarea finală.

Noi suntem acele Kelim care încep să se dezvolte de la zero până când ajung la o stare corectată. Nu este vorba că noi înșine am putea face ceva. Trebuie să descoperim necesitatea corectării, de cine depinde ea și în ce constă.

Aceasta se numește „lucrurile ascunse sunt ale Creatorului, Atotputernicului nostru”, adică intenția de dragul dăruirii, starea corectată, corectarea în sine. „Iar lucrurile revelate sunt ale noastre și ale copiilor noștri” înseamnă că Creatorul ne dezvăluie treptat toate acestea. În conformitate cu aceasta, percepem noi calități și definiții interioare numite Kelim și începem să intrăm în stări spirituale până când ajungem la corectarea finală.

În fiecare stare, omul trebuie să simtă necesitatea ei și motivele din spatele ei și să înțeleagă adevăratul punct în care se află. Pe de o parte, el nu știe nimic, este confuz, nu înțelege și nu are putere. Kli-ul lui este complet gol; este lipsit de conștientizarea scopului și a propriei forțe, iar de la el însuși nu emană nimic. Toate acestea se numesc punctul Malchut.

Pe de altă parte, el dezvăluie punctul Keter, adică faptul că Creatorul poate face orice, că El este bun și este scopul nostru, iar scopul este înalt și dezirabil.

Când omul dezvăluie pe deplin aceste două contrarii, înseamnă că este cu adevărat pregătit pentru această treaptă, iar apoi Creatorul înfăptuiește ceea ce ține de ascuns.

Însă omul trebuie să fie pregătit pentru aceasta, iar pregătirea constă în dezvăluirea a două puncte opuse: importanța Creatorului și josnicia creației. Și iarăși se pune întrebarea: de ce are Creatorul nevoie de acest lucru? Creația are nevoie de el, deoarece tocmai decalajul dintre aceste două puncte formează întregul Kli care percepe scopul.

Din Lecția zilnică de Cabala 02.09.26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre”?

Independența creației

Creatorul a creat dorința de a primi, iar dorința de a dărui este rezultatul manifestării Creatorului în creație. Lumina vine, umple dorința (Kli-ul) și, ca urmare, Kli-ul dezvăluie natura luminii: intențiile, dorințele, motivele ei.

Astfel, este clar că înainte ca Creatorul să ni Se reveleze, adică să Se manifeste în noi și să ne facă cunoscut ce este El și cine este El pentru noi, nu poate exista o intenție corectă în noi.

Dacă este așa, atunci pentru ce sunt toate acțiunile noastre, dacă nu pentru a dobândi o astfel de intenție? Creatorul ne oferă oportunitatea de a construi o intenție, în ciuda faptului că aceasta nu este un rezultat explicit al revelației Sale. El spune că, prin intermediul grupului, poți începe treptat să-ți determini independența.

Ce este independența? Înseamnă că, dincolo de ceea ce ți-a dat El, poți dobândi mai mult printr-un efort în grup, prin relațiile cu prietenii. Investești în ei și primești de la ei dorințe suplimentare, pe care El nu ți le-a dat inițial. Aceasta este deja o acțiune și este necesar să se determine cu precizie în ce măsură ea este independentă.

Nu există un răspuns simplu și definitiv la această întrebare, totuși există un anumit grad de independență. Perioada de pregătire este asemănătoare jocurilor copiilor; cu toate acestea, ea implică, fără îndoială, propriul nostru efort.

Abia mai târziu, când omul Îl atinge pe Creator, i se dă un Masach (ecran), o intenție corectă care însoțește acțiunea. Primirea primului ecran se numește trecerea Machsom-ului, iar omului i se revelează „Regele regilor”: „Eu și nu altul; Eu și nu un mesager”.

Adică, Creatorul Se revelează într-o oarecare măsură și, în această măsură, în om apare un ecran, o intenție. În primul rând, această intenție stă în opoziție cu Creatorul. Omul nu dorește revelația Creatorului pentru împlinirea dorințelor sale, ci o dorește pentru corectarea sa.

Capacitatea omului de a se opune dorinței sale și de a decide că acum poate fi la nivelul Creatorului și că acest lucru îi va corecta dorințele, aceasta este independența. Această forță se numește creație.

Din Lecția zilnică de Cabala 05.11.26, Rabaș – Art.27, 1985-Căința

Vibrații constante

Lumina Torei care coboară asupra omului îndeplinește două acțiuni: îl corectează în funcție de Hisaron-ul (lipsa) său, dar mai întâi îl stârnește constant, ca să se trezească în el o dorință. Uneori, lumina strălucește puțin mai puternic, iar alteori își diminuează iluminarea. Astfel, ea leagănă Kli-ul. Când lumina vine, Kli-ul se trezește, iar când lumina pleacă, el trăiește o coborâre. Aceasta se numește legănare.

Prin acest proces, în Kli apar diverse simțiri și, treptat, se formează capacitatea de a distinge întunericul de lumină și binele de rău. Așa se creează un organ senzorial. Nu există altă cale.

Pentru fiecare om este predeterminat câte astfel de fluctuații trebuie să parcurgă înainte de a încheia toată munca de pregătire a Kli-ului său pentru corectarea finală, astfel încât să poată dobândi simțirea deplină a Creatorului, așa cum este scris: „Gustați și vedeți că Creatorul este bun”.

Omul Îl gustă cu adevărat în toate nuanțele gustului atunci când Creatorul Se revelează în sufletul său. Sarcina noastră este să realizăm acest lucru, adică să accelerăm procesul, străduindu-ne să atragem cât mai multă lumină.

Dacă stai singur și nu faci nimic, nimic nu se va întâmpla. Știm că atunci când vii în grup și începi să studiezi și să vorbești cu ceilalți, te trezești și treci constant prin schimbări. Aceste schimbări continue ne ajută să avansăm mult mai repede pe calea dezvoltării. Cu cât trăim mai multe astfel de fluctuații, intrări și ieșiri pe parcursul zilei, cu atât calea devine mai scurtă.

Marii cabaliști trec prin mii de schimbări într-o singură oră în intențiile, gândurile, dezvoltarea, atitudinea față de Creator și corectările lor. Mii! Ei trăiesc constant în acest proces, alături de tot ceea ce are loc în această lume. Aceasta este o viață cu adevărat vie, plină de vibrații continue și extrem de rapide.

Și noi trebuie să ne străduim pentru asta. Nu contează dacă o stare este bună sau rea; dacă durează mai mult de o clipă, este deja nedorită, deficitară și nepotrivită.

Dorința trebuie să fie într-o stare de accelerare constantă. În spiritualitate, o dorință neschimbată nici măcar nu este considerată existentă. Doar în lumea materială poate părea că există.

În momentul în care ai atins ceva și nici nu urci, nici nu cobori, acea stare care nu se schimbă este moartă. Ea trebuie să se schimbe constant; altfel, este echivalentă cu zero.

Din Lecția zilnică de Cabala 30.08.26, Rabaș – Art.35, 1989-Ce înseamnă în muncă „Cel care nu are fii”?

Discuții despre Treptele Scării, Partea 292

Discuții despre Treptele Scării, Partea 292

Cum se poate răspunde la întrebarea cine a provocat Holocaustul?

Răspunsul este că Creatorul este cel care l-a făcut. Există altcineva care acționează în lumea noastră?

Ce este starea de Lo Lișma?

294.1Întrebare: Ce este starea de Lo Lișma din care tindem spre Creator?

Răspuns: Sunt tocmai clarificările noastre, atunci când înțelegem că suntem cufundați în dorința de a primi, oricât de mult am dori să gândim și să înțelegem independent de ea. Și totuși, dezvăluim constant că gândim și examinăm totul exclusiv din interiorul acestei dorințe.

Aceasta înseamnă că ne aflăm într-o stare de Lo Lișma. Trebuie să privești această stare nu din interiorul ei, ci din exterior, pentru a determina singur că aceasta este într-adevăr Lo Lișma.

Întrebare: Să o privesc nu din interiorul dorinței mele de a primi?

Răspuns: Lasă deoparte dorința de a primi. Nu privi din intenția de dragul primirii.

Din Lecția zilnică de Cabala 11.09.26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaȘana

Cum putem scurta timpul necesar dezvoltării spirituale?

630.2Munca spirituală are scopul de a accelera dezvoltarea noastră. Programul există, iar începutul, sfârșitul și diferitele sale etape sunt clar definite. Acestea au fost stabilite în timpul coborârii realității din Infinit până în această lume. Sarcina noastră este să accelerăm timpul dezvoltării de jos în sus.

Prin timp se înțeleg etapele. Cum le putem accelera?

Știm din programare că un program poate fi rulat pe un computer cu o frecvență de 100 de megaherți sau pe un computer cu o frecvență de 200 de megaherți. Exact în același mod, omul se poate întoarce cu frecvențe diferite la gândul: „Cum mă raportez la mine însumi, la scop, la Creator? Unde mă aflu în intenția mea, în orientarea mea, în aspirația mea către El?”

Acest lucru este posibil în principal în timpul unei ascensiuni, deoarece în timpul unei coborâri omul devine ca un animal, ca un robot: nu este în stare să facă nimic, nu poate găsi putere și este foarte dificil să fie trezit. Cu ajutorul grupului și al prietenilor, poate scurta timpul coborârii, dar nu i se poate cere o avansare autentică în acest timp.

Într-adevăr, ceea ce face omul în timpul unei coborâri nu este considerat o încălcare, deoarece eșecurile, dificultățile și coborârile îi sunt trimise de sus. Această stare este ceva ce trebuie să experimenteze omul însuși. Pe de altă parte, tocmai în timpul unei ascensiuni, când primește putere de sus, este pus la încercare: ce face el când primește aceste puteri, astfel încât lumina să-l poată întoarce la Sursă?

Lumina care reformează înseamnă următoarele: ai primit putere de sus, folosește-o acum pentru corectare. Dacă însă omul folosește această putere pentru propria plăcere și se bucură de starea de ascensiune, începe imediat să coboare.

Astfel, efortul principal este să nu cobori, ci să urci constant tot mai sus. În mod ideal, după ce a primit o dată o ascensiune, omul ar trebui să o continue fără întrerupere și fără nicio coborâre. În esență, aceasta ar trebui să fie aspirația sa.

Sus există calcule cu privire la ce trebuie făcut cu el, dar el trebuie să se țină ferm doar de aceasta și să se teamă în fiecare clipă de o coborâre. Nu de teamă că se va simți atât de rău încât să-l zguduie din temelii, ci mai degrabă ascensiunile și coborârile trebuie măsurate prin întoarcerea către Creator, prin atitudinea față de El și, mai presus de toate, prin eforturile depuse.

Trebuie să-ți faci mici noduri care să-ți aducă aminte de muncă, de scopul creației, de Creator și de atitudinea față de El. Trebuie să te îndrepți pe o cale în care toate acțiunile tale și Creatorul sunt împreună. Acest lucru se realizează cu ajutorul prietenilor, al cărților și al diverselor mementouri. Cine reușește să facă acest lucru scurtează timpul dezvoltării spirituale.

Din Lecția zilnică de Cabala 02.11.26, Rabaș – Art.8, 1991-Ce înseamnă „Și Avraam era bătrân, de multe zile” în muncă?

Munca în ascundere

232.09Întrebare: Când omul lucrează într-un grup, ascensiunile și coborârile sale sunt de dragul grupului și nu pentru sine?

Răspuns: Nu. Omul care avansează în perioada de pregătire avansează totuși el însuși. Dar apoi, odată ce intră în spiritualitate, i se dezvăluie că toată munca sa nu a fost pentru sine, ci pentru binele comun.

Dar nu ne putem spune încă acest lucru; altfel, nu vom avea combustibil cu care să lucrăm. Ne este ascuns și, orice ai spune, nu ți se va permite să-l simți cu adevărat. Nivelul tău nu corespunde dezvăluirii stării tale adevărate: că și acum lucrezi pentru binele comun, și nu pentru cel individual.

În cele din urmă, obținem o măsură a dezvăluirii stării perfecte în care ne aflăm. Ea ni se dezvăluie în măsura în care o putem suporta și o putem folosi corect.

Rămânem constant în pregătire în funcție de cât putem rezista. Mai mult, nu este vorba despre a îndura propria suferință. La urma urmei, măsura suferinței noastre dezvăluie cât de mult nu putem suporta partea spirituală care ar trebui să fie deja prezentă în starea noastră.

De exemplu, ar trebui să fiu acum la al zecelea grad spiritual, dar am ajuns abia la al treilea. Există un decalaj de șapte niveluri, pe care le îndur, simțind suferința din cauza lor. Suferința mea ia forma durerii, loviturilor, războaielor etc.; așa experimentez eu decalajul dintre locul unde ar trebui să fiu și locul unde sunt.

Pot percepe măsura suferinței mele în două moduri. Ea arată, pe de o parte, cât de mult rămân în urmă în dezvoltarea mea spirituală și, pe de altă parte, cât de mult nu sunt capabil să suport gradul spiritual la care ar trebui să fiu deja. Este unul și același lucru.

Întrebare: Cum pot măsura stările de ascensiuni și coborâri în perioada de pregătire?

Răspuns: Doar prin măsura în care omul se poate detașa de câștigul personal. Aceasta este singura noastră temelie, pe care stăm cu ambele picioare.

Din Lecția zilnică de Cabala 02.11.26, Rabaș – Art.8, 1991-Ce înseamnă „Și Avraam era bătrân, de multe zile” în muncă?

Lumina de Hasadim și lumina de Hochma

276.02Întrebare: Baal HaSulam scrie că lumina de Hochma (Înțelepciune) nu poate străluci decât atunci când este îmbrăcată în lumina de Hasadim (Milostivire). Ce înseamnă asta?

Răspuns: Lumina reflectată care emană de la Kli în sus se numește lumina de Hasadim. În esență, nu dorința în sine, ci tocmai lumina reflectată este Kli-ul.

După prima restricție, dorința de a primi însăși a încetat să mai fie un vas de primire. În schimb, ecranul și lumina reflectată au devenit vasul de primire. Lumina care se ridică de la ecran în sus și care este folosită acum ca vas de primire (Kli de Cabala) se numește lumina de Bina, lumina credinței și a încrederii, lumina de Hasadim, sau a Milostivirii.

De ce se numește Milostivire? Pentru că, în esență, prin ridicarea luminii reflectate, dorești să efectuezi aceeași acțiune ca și Creatorul, ale cărui acțiuni față de tine sunt milostive. Nu este vorba că i-ai arăta milă Creatorului. Prin acțiunea ta, devii asemenea Lui în calitatea Milostivirii, care este inerentă Creatorului.

Astfel, după prima restricție, este imposibil ca lumina de Hochma să strălucească direct în dorința de a primi. În primul rând, lumina de Hasadim trebuie să se îmbrace în dorința de a primi. Și în măsura în care lumina de Hasadim se îmbracă în dorința de a primi, exact în aceeași măsură, în aceleași locuri, cu aceeași putere și intensitate a luminii de Hasadim, se îmbracă în ea și lumina de Hochma corespunzătoare.

Întrebare: Este lumina de Hochma lumina interioară?

Răspuns: Lumina interioară îmbrăcată în Kli este lumina de Hasadim, în care este îmbrăcată lumina de Hochma. Cu alte cuvinte, lumina de Hochma este lumina directă (Or Yașar) îmbrăcată în lumina reflectată (Or Hozer).

Din Lecția zilnică de Cabala pentru sărbătoarea de Sukot, 26.09.26