Trebuie să creăm un grup în care fiecare dintre noi va fi inevitabil impresionat de legile lumii superioare. Trebuie să ne spălăm creierul, ca să spunem așa, complet artificial, înțelegând că nu vrem acest lucru, dar făcând-o totuși, ca un copil care repetă totul după un adult.

Aceasta se numește a trece deasupra rațiunii, deasupra sinelui. Este imposibil să traversăm Machsom-ul cu calitățile noastre egoiste. Numai devenind artificial similari cu lumea spirituală putem crea un mediu în care este ca și cum am fi deja acolo.

Când creăm de această parte a Machsomului acest mediu prin joc, în aceeași măsură atragem lumina înconjurătoare asupra noastră și aceasta ne trage în lumea spirituală. Acolo, atingem revelația Creatorului. De îndată ce simțim lumina superioară, dorim imediat să fim incluși în El și să devenim complet similari cu El.

Cu alte cuvinte, tot liberul nostru arbitru constă în a ne plasa sub influența luminii înconjurătoare. Și asta trebuie să facem de fiecare dată.

După Machsom, la fiecare grad spiritual, va trebui să trezim iluminarea de la gradul spiritual superior asupra noastră, din AHP al celui superior, care va acționa asupra noastră ca lumina înconjurătoare și ne va trage în sus.

Lumina ne atrage ca și cum ar fi în următoarea stare, mai avansată, în care Creatorul este revelat. Și acolo, suntem deja sub autoritatea Lui și devenim ca El.

Cu alte cuvinte, lumina construiește Kli-ul, îl corectează și realizează absolut toate schimbările din Kli. Trebuie doar, ca un copil, să ne ajustăm astfel încât lumina să ne poată trage în interior. Dar aceasta este acțiunea noastră: este artificială, pusă în practică, îndreptată împotriva egoismului nostru și trebuie să înțelegem acest lucru și să acționăm în consecință.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Grupul este ceva spiritual care există între noi. Este concepția noastră comună, gândul nostru comun, ideea noastră comună. Totuși, grupul nu este pur și simplu atitudinea mea față de fiecare om, ci și atitudinea mea față de ceea ce se va manifesta în noi ca și Creator.

Dacă începem să relaționăm unii cu alții în acest fel, va apărea între noi un sentiment care va fi numit Creator. Atunci vom simți lumina, atitudinea bună și așa se va manifesta Creatorul în noi.

Vom vedea că El este acolo, în cadrul acestui grup, în relațiile dintre noi. Și intrând în aceste relații, mă apropii de El și mă unesc cu El într-o asemenea măsură încât îmi pierd „Eul”. Aceasta se numește traversarea Machsom. Este ca și cum ai sări pe cealaltă parte, în timp ce „Eul” tău (egoismul) rămâne afară, de cealaltă parte.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Este grupul o lege, la fel cum este și Creatorul?

Răspuns: Modul în care omul își imaginează grupul și Creatorul este așa cum este pentru el. Creatorul nu este ceva în afara noastră. Este modul în care ne imaginăm această calitate.

Întrebare: Creatorul este o calitate a dăruirii. Deci, ce este un grup?

Răspuns: Creatorul este o calitate a dăruirii, iar un grup este format din oameni ca tine pe care îi percepi ca exemplu. Într-un fel, în ceea ce privește viața și existența ta, ei îți servesc drept exemplu.

Pentru că Creatorul este ascuns și nu ți-L poți imagina, indiferent cât de mult te-ai strădui, încerci să construiești o imagine, dar nu poți.

În schimb, decizi să faci din grup o forță de conexiune pentru tine, o forță superioară care te va conduce la atingerea Creatorului care este ascuns și inaccesibil imaginației tale. Dacă ți L-ai putea imagina, nu ai avea nevoie de un grup.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/09/26, Rabaş – Art.5, 1985-Pleacă din ţara ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum pot verifica dacă efortul meu nu este doar cantitativ, ci și calitativ?

Răspuns: Ce poate fi un indiciu că am depus un efort corect, calitativ? Se spune: „Rezultatul faptelor bune este bucuria.”

Dacă omul ajunge la bucurie după ce depune un efort și dă cu adevărat tot ce are, atunci bucuria pe care o simte vine din efortul în sine. Nu din ceea ce primește ca urmare a efortului, ci din faptul că i s-a oferit oportunitatea de a depune efortul, că îl face și că știe că are un efect.

Fie că îl văd sau nu, funcționează. Nimic din creație nu dispare vreodată. Baal HaSulam spune că până și suferința unui purice mic care se luptă să-și obțină hrana nu se alătură și suferinței colective care construiește Kli-ul corectării finale. Este aşa, pentru că nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor trebuie incluse într-un singur Kli.

Dar acest lucru ar trebui să ne aducă la bucurie: că suntem cu adevărat pe drumul cel bun, cel puțin într-un anumit grad de conștientizare a scopului și că simțim că momentele noastre nu trec în zadar. Și rezultatul acestui fapt este bucuria că suntem totuși conectați cu Dumnezeirea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare de pe blogul meu în limba engleză: Când vorbiţi despre limbajul ramurilor, vă referiţi la o analogie sau la un fel de gândire metaforică? Dacă da, implică acest lucru un limbaj unic, care nu poate fi transmis în cuvinte, ceea ce face dificilă înțelegerea a ceea ce cei care L-au atins intern pe Creator au intenționat să exprime? Vom înțelege intuitiv acest limbaj odată ce propria noastră realizare coincide cu a lor?

Răspuns: Există un „Eu” care se percepe pe sine și un anumit spațiu din jurul său, dorind să absoarbă ceea ce este necesar și util din acest spațiu și să arunce ceea ce este dăunător sau inutil. Învăț cum să construiesc conexiuni cu acest spațiu pentru a fi mereu în confort optim. Toate cunoștințele mele provin din acest tip de interacțiune cu spațiul care mă înconjoară, care este plin de natură și oameni. Psihologia (în sens materialist) este știința percepției egoiste a „sinelui versus mediu”.

Dacă încep să-mi extind „Eul” în jurul meu în cercuri din ce în ce mai largi, acceptând treptat mediule ca parte din mine, ca ceva care intră în „Eul” meu și subordonându-l egoist mie însumi, aceasta constituie cucerire și achiziție.

Dar dacă, deși continui să mă percep ca fiind distinct de mediu (un „eu” versus ceea ce este în afara mea), mă străduiesc totuși să mă raportez la mediu așa cum mă raportez la mine însumi, sau chiar mai mult, acesta este altruism. Este aşa, pentru că persistă un sentiment de alienare sau chiar ură, dar deasupra acestui sentiment, opus lui, apare un sentiment de iubire. El apare pentru că nu mă mai identific exclusiv cu „eul” meu; pășesc în afara lui, și ca dintr-un punct de vedere extern, construiesc o nouă atitudine din acest „eu” față de mediu.

Ridicându-mă deasupra „eului” meu egoist, creez un ecran prin care mă raportez la mediu cu iubire, tratându-l ca pe mine însumi și chiar mai mult; aceasta se numește calitatea dăruirii sau a luminii reflectate. Cabala – o psihologie spirituală – se ocupă de percepția „sinelui în relație cu mediul”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: De ce nu se afirmă clar și categoric că întreaga noastră obligație ca ființe create, este să atingem conexiunea completă prin „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”?

Răspuns: Toate cărțile cabaliste vorbesc fie despre desfășurarea lumilor, Parţufim și Sfirot de sus în jos, fie despre corectarea individuală a unui om de jos în sus, unde trebuie să ajungi să-ți urăști dorința de a primi pentru sine, să aspiri la dăruire, să realizezi că este imposibil să obții dăruirea pe cont propriu și apoi să te întorci către Creator, astfel încât El să te ajute să te ridici deasupra primirii, pentru a realiza dăruirea, și făcând acest lucru, să-ți găsești întregul scop, misiune și împlinire în dăruirea către El.

Acest lucru este descris în detaliu. Ceea ce nu se afirmă cu precizie însă, este că această corectare se realizează prin conexiunea în cadrul grupului, prin munca în grup, dăruirea către semeni și simţirea că ai sprijin și garanție reciprocă. Există doar indicii izolate despre acest lucru în Tora: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dar cum este legat acest lucru de iubirea pentru Creator? „Să nu faci altuia ce ție ţi se pare urât.” De ce existăm într-o lume atât de enormă, în loc să ne simțim pur și simplu conectați direct cu Creatorul? De ce avem nevoie de această lume întreagă?

Toate acestea nu sunt clarificate în cărți; adică, legătura dintre munca unui om în raport cu Creatorul și munca unui om cu grupul nu este clarificată. Este scris: „De la iubirea ființelor create la iubirea Creatorului”, dar acest lucru nu este afirmat suficient de clar și categoric pentru ca toți, religioși și seculari deopotrivă, să înțeleagă că problema constă tocmai în „Iubește-ți aproapele”.

Astăzi ne aflăm în fața nevoii de a rezolva tocmai această problemă spre care ne împinge criza globală. Aceasta este o criză socială și nu una economică, o criză rezultată din faptul că toți existăm într-o societate egoistă care se devorează pe sine. Soluția ei este posibilă numai dacă înțelegem că suntem obligați să ajungem la unitate. Totuși, nu vom putea realiza unitatea decât dacă descoperim că există o singură forță capabilă să ne ajute să facem acest lucru.

Aici, ne aflăm între viață și moarte. Vom avea nevoie de Creator pentru a fi salvați de la moarte. Tocmai așa se revelează El. Prin urmare, timpul nostru este cu adevărat timpul venirii lui Mesia (Maşiach), adică revelația Creatorului către ființele create, astfel încât pe de o parte, să putem fi salvați de la moarte, dar în realitate, pentru a putea atinge o lume plină de bunătate și bunăvoință, o lume care există în întregime în dăruire de sus, în revelația Creatorului către ființa unică creată, în care toţi se unesc. Atunci Creatorul le este revelat.

Prin urmare, ceea ce este deosebit de important este această conexiune dintre starea actuală a lumii și necesitatea urgentă a revelației Creatorului în conexiunea dintre noi.

Deși sursele Cabala nu detaliază explicit acest lucru (oferind doar referințe dispersate), trebuie să producem articole și materiale explicative și să descriem procesul de tranziție de la „Eu” la grup, de la grup la lume și de la lume la spiritualitate – la Creator și forța dăruirii care va conecta totul și va umple întreaga realitate, toate ființele create și întreaga dorință vastă.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Respectând cu meticulozitate toate legile referitoare la Suka, nu semănăm oare cu cei care se închină idolilor?

Răspuns: Întrebi: „Dacă mă concentrez pe respectarea materială a poruncii – construirea și decorarea unei Suka și îndeplinirea cu grijă a ritualurilor asociate sărbătorii – nu încalc oare interdicția: «Să nu-ți faci chip cioplit sau vreo înfățișare»? Cu alte cuvinte, nu cumva mă atașez mai mult de materie decât de spirit?”

Pentru mine, este important să nu mă atașez mai mult de materie decât de spiritualitate, ci să văd în obiectele materiale doar indicii ale spiritualului. Este important ca aceste indicii să trezească în mine întrebări despre spiritualitate. Cum ar trebui să acționez în plan interior față de Creator, în ceea ce privește calitățile mele lăuntrice? Dacă într-adevăr așa stau lucrurile, atunci folosesc corect expresia materială a spiritualului – ramurile și sensul literal (Pşat) – pentru propriul meu progres spiritual.

Dar dacă uit cu adevărat de aspectul spiritual al poruncii, de progresul prin intermediul ei și de legătura dintre acțiunea materială și intenţia spirituală care face posibilă ascensiunea spirituală, atunci într-adevăr, am construit doar o Suka frumoasă, am acoperit-o cu un acoperiș frumos și stau în ea mâncând și bând, fără să mă gândesc deloc la spiritualitate.

Nu aș spune că acesta este un chip cioplit, o înfățișare sau ceva interzis, dar în orice caz, beneficiul este minim. Poate că la un moment dat, voi dezvolta totuși dorința de a atinge starea de Suka în sens spiritual – de a o construi în interiorul meu.

După cum scrie Ibn Ezra, toate poruncile ne-au fost date nu pentru a „crea idoli”, ci pentru a ne corecta inima. Dacă omul privește ramurile de salcie, etrog, Şach și așa mai departe ca pe niște elemente ce simbolizează corectarea inimii, dorind prin ele să se conecteze puțin mai mult cu semnificația interioară și să înțeleagă indiciile transmise de aceste „ramuri”, atunci el sfințește cu adevărat și această lume. Întreaga lume capătă sens pentru el.

Însă acest lucru este valabil doar pentru cei care folosesc totul în această lume pentru progresul spiritual.

Unii oameni cred că noi ne opunem respectării mecanice a poruncilor. Nu, nu ne opunem deloc acțiunilor fizice. Este adevărat că importanța acțiunilor fizice este într-o oarecare măsură, diminuată pentru noi, deoarece reflectăm și lucrăm constant la modul în care să împlinim aceste porunci în sfera spirituală, interioară, și să le realizăm în interiorul propriei ființe.

Însă, atunci când omul este deja pe deplin animat de dorința de a săvârși o acțiune spirituală și de a atinge împlinirea poruncii în adevăratul ei sens, aspectele materiale nu îl împiedică deloc. Dimpotrivă, ele îl ajută să revină mereu la intenția sa; el descoperă în ele tot felul de nuanțe și elemente plăcute care îl conectează cu aceeași idee.

Există lucruri pe care oamenii le neglijează adesea. La început, pot exista perioade în care omul nu acordă aproape nicio atenție lumii materiale sau îndeplinirii acțiunilor fizice. Ulterior totul revine ca să spunem așa, la locul cuvenit. Acest lucru se va întâmpla de la sine; nu este nevoie de îngrijorare.

Ar trebui să fim mai preocupați de ceea ce nu împlinim pe plan spiritual, aspect ce ține de dăruirea către Creator. În ceea ce privește latura materială, aceasta va veni la timpul ei. Este de dorit să încercăm să realizăm aceste lucruri în paralel – atât în ​​plan spiritual, cât și în cel material – deși în realitate, uneori unul dintre ele poate rămâne în urmă.

Din Lecţia zilnică de Cabala de Sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Baal HaSulam scrie că porunca construirii unei Suká simbolizează credința și prin urmare, se situează deasupra tuturor celorlalte porunci. Pe de altă parte, învățăm că porunca „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este cea care transcende toate celelalte porunci.

Răspunsul meu: Nici porunca construirii unei Suká, nici porunca „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu depășesc toate celelalte porunci; ele le includ în sine. Dacă ți se pare că această poruncă este ceva mai măreț, ar părea că există 613 porunci, iar ultima dintre ele este mai importantă decât toate celelalte.

Nu, această poruncă le include pe toate celelalte, dar nu este o poruncă suplimentară, o acțiune în plus. Este o acțiune care se manifestă ca suma tuturor acțiunilor anterioare.

De exemplu, să presupunem că ai un castravete, o roșie, o ceapă, mărar și pătrunjel. Tai totul mărunt și obții o salată. Salata este ceva nou, dar există oare cu adevărat ceva nou în ea? Nu există nimic altceva decât combinația unor componente care existau deja.

Același principiu stă la baza poruncii „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (marea regulă a Torei) sau a poruncii de a construe o Suká, fiind sinteză a tuturor poruncilor. Combină toate poruncile și vei obține o Suká.

Din Lecţia zilnică de Cabala de sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

De ce împlinirea poruncii de a construe o Suka este echivalentă cu toate celelalte porunci? Deoarece Suka simbolizează credința, iar credința este ecranul și lumina reflectată prin intermediul cărora omul poate îndeplini poruncile. Dăruirea către Creator (Haşpa’a) este numită poruncă (Miţva), echivalența cu Creatorul este numită poruncă, iar adeziunea (Dvekut) față de Creator este numită poruncă.

O poruncă înseamnă a lucra cu dorința de a primi în scopul dăruirii, lucru posibil doar în măsura existenței ecranului și a luminii reflectate.

Prin urmare, Rabaş afirmă că toți cei care trădează credința primesc un blestem. Cu alte cuvinte, cel care nu este capabil să lucreze cu intenția de a dărui – cel care nu posedă nici ecran, nici lumină reflectată – nu are credință, și astfel, în loc de binecuvântare el primește un blestem.

În schimb, cei care își păstrează credința nu se vor confrunta cu obstacole. Așadar, esențial este să se lucreze la menținerea credinței și la asigurarea faptului că aceasta prevalează asupra rațiunii.

Astfel, omul trebuie să fie mereu preocupat de intenția de a-I aduce mulțumire Creatorului, astfel încât doar amploarea intenției de a dărui să devină dimensiunea Kliului (vasului) cu care lucrează omul.

Din Lecţia zilnică de Cabala de sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care este esența conexiunii dintre credință și „acoperișul unei Suka” (Şhach)?

Răspuns: Şhach și credința sunt unul și același lucru. Dacă sunt același lucru, ce legătură poate exista între ele? Dacă ar fi fost două lucruri diferite, aș fi explicat legătura dintre ele, dar este pur și simplu același fenomen. Nu vorbim deloc despre un acoperiș material făcut din plante. Când vorbim despre acoperișul unei Suka, ne referim la ecranul pe care omul și-l construiește deasupra capului.

Şhach simbolizează lucruri care odinioară erau vii și în creștere, dar care acum au murit, lucruri care au ajuns la sfârșitul ciclului lor de viață. Omul s-a bucurat cândva de aceste lucruri, dar acum ele sunt moarte pentru el; spiritul vieții a plecat din ele. În ochii săi, ele și-au pierdut orice importanță și sunt complet nepotrivite pentru progresul său. Atunci el ia aceste lucruri, care nu mai au nicio importanță pentru el, și le ridică deasupra capului.

Şhach este construit din obiecte care practic nu au nicio utilitate: resturi de lemn, frunze și ramuri care nu pot fi folosite la nimic altceva decât, poate, la a fi arse pentru a încălzi puțină apă. Ce altceva se poate face cu aceste obiecte? Este imposibil să construiești ceva din ele. Acoperișul unei Suka nu este făcut din materiale de construcție standard, cum ar fi lemnul masiv. Există legi specifice în acest sens.

Atunci când omul ridică deasupra capului lucruri care nu au nicio importanță conform percepțiilor dorinței sale de a primi, înseamnă că el înaintează prin credință mai presus de rațiune. Atunci Şhach este credința, în timp ce cunoașterea sa se află în interiorul Suka.

Omul este pregătit să lucreze cu cunoașterea sa – care este mai mică decât credința sa – sau să o folosească doar în măsura credinței sale. Aceasta se numește a avea întregul vas de primire sub acoperișul deciziei de a nu primi pentru sine, sub acoperișul Şhach, adică al ecranului. Atunci omul stă la umbra Suka, a cărei umbră trebuie să fie mai mare decât lumina soarelui care pătrunde în el. Trebuie să pătrundă atât de puțină lumină solară în Suka, încât aceasta să fie aproape imperceptibilă.

Astăzi, acoperim Suka cu șipci subțiri. Rabaş se asigura că acestea erau așezate atât de aproape unele de altele, încât aproape nicio rază de lumină nu putea trece printre ele. Nu era vorba despre a vedea cerul sau stelele, ci nici cea mai slabă urmă de lumină. Odată am întrebat de ce. Arăta aproape ca o casă. Acoperișul nu era aspectuos, dar era, într-adevăr, un acoperiș. Mi s-a spus că acesta era obiceiul: să fie realizat foarte dens.

Acesta este unul dintre simbolurile care indică puterea și forța imense ale ecranului, forța milostivirii. Iată aspectul asupra căruia trebuie să ne concentrăm, mai degrabă decât asupra cantității de lumină care se filtrează prin acoperiș.

Din Lecţia zilnică de Cabala de sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→