Întrebare: Ce înseamnă să dobândeşti adevărata putere a credinței?

Răspuns: Înseamnă că tot ceea ce se trezește în mine, chiar dacă este opus Creatorului, chiar dacă este necorectat, voi putea corecta cu ajutorul puterii credinței. Puterea credinței este simțirea divinului, simțirea perfecţiunii, simțirea eternității, simțirea importanței dăruirii de dragul dăruirii. Tot ceea ce simțim în spiritualitate sau în Creator este calitatea dăruirii.

Acum, tot ceea ce ți se pare a fi ceva bun, cald, moale, blând – nu știu exact cum simți – tot ceea ce definești ca fiind bun pentru tine, poate fi tradus totul într-un singur cuvânt: dăruitor. Nu ceva ce îți este dăruit, ci tocmai calitatea dăruirii.

Este ceva moale, blând, bun, dar nu în raport cu mine însumi, unde eu sunt partea primitoare, ci mai degrabă aceasta este calitatea însăși. Și dacă îmi doresc această calitate, atunci așa trebuie să fiu. Adică, să-mi asum calitatea de dăruitor – să fiu un dăruitor și să simt ceea ce percep, cum spunem noi, ca fiind blând, cald, bun. Este același lucru.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă îi ceri Creatorului ceva, trebuie să ceri doar ceea ce vrei să primești, fără a specifica modul în care să îl primești?

Răspuns: Dacă omul Îi cere Creatorului ceva, dictând în același timp și cum vrea să îl primească – ca și cum ar spune: „Ajută-mă în acest fel sau în altul”, înseamnă că Îi stabilește Creatorului condiții. Dar ai măcar înțelepciunea de a cere ceva, presupunând, desigur, că știi ce să ceri?

Dacă ceri ceva care te ajută în avansarea ta, atunci, desigur, primești un răspuns. Dacă ceri ceva ce nu este chiar corect, atunci fie nu primești niciun răspuns, fie primești ceva care cu siguranță te avansează, dar nu este deloc ceea ce ți-ai fi dorit.

Prin urmare, rugăciunea corectă este o rugăciune fără condiții, când cer ceea ce în ochii Lui este avansare. Și orice primesc, oricât de mult primesc, voi accepta totul ca avansare. Dar dacă ai deja o astfel de dorință, ce îți mai rămâne de cerut? La urma urmei, natura specifică a ceea ce primești nu mai este importantă pentru tine, deoarece crezi că reprezintă progres.

Întrebare: Cum poți cere Creatorului lumina înconjurătoare, lumina AB-SAG?

Răspuns: În ce fel poți cere Creatorului lumina AB-SAG?! Cum știi măcar ce este aceasta?

Studiem ce cere Kli -ul (vasul). Dar Kli-ul cere pentru că este deja în lumea spirituală. Și acolo, rugăciunea trebuie să corespundă exact stării Kli-ului.

Întrebare: Dar eu nu simt asta, deci cum pot fi în conexiune cu Creatorul?

Răspuns: Într-adevăr, nu poți fi în conexiune cu El, în conexiune cu adevărul. Nu acum. Dar după Machsom vei avea o anumită măsură de contopire cu Creatorul – mică, precum un embrion, sau puțin mai mult. Și apoi, în conformitate cu aceasta, clarifici Kli-ul la fiecare pas. Știi în ce stare te afli; Știi ce este Achoraim (partea posterioară) a superiorului, care acum vrea să te ridice și poate efectua anumite acțiuni asupra ta.

Avansarea este complet controlată, iar cunoașterea este prezentă în ea. Omul merge desigur, deasupra cunoașterii, dar cunoașterea însăși există. Te afli pe un anumit grad spiritual, care este cunoașterea ta, adică măsura umplerii Kli-ului cu lumină, măsura dezvăluirii conexiunii tale cu Creatorul, cu sufletul. Și mergi deasupra acestui lucru.

Dar în același timp, ai un atașament față de vase, față de lumină. „Dincolo de rațiune” nu înseamnă că nu există cunoașterea însăși. Așa se întâmplă și cu noi. Nu știm nimic despre starea noastră actuală. Și ne chinuim să ne imaginăm stările ulterioare.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă însăși calitatea dăruirii este o plăcere, atunci ce constituie împlinirea sa?

Răspuns: Dăruirea este împlinirea; nimic altceva nu este necesar. Dacă dăruiesc, obțin plăcere. Desigur, pentru a exista la nivelul dăruitorului, trebuie să știu cui dăruiesc și cum obține El plăcere din actul meu de dăruire. Cu alte cuvinte, trebuie să încorporez Kelim (vasele) ale Sale și Hisaronot (deficiențele) ale Sale în mine.

Trebuie să mă unesc cu Creatorul  și să dobândesc toate Kelim ale Sale, toate plăcerile care există în El în virtutea faptului că El mă umple. Este ca un copil care a atins nivelul mamei și simte tot ce există în ea în relație cu el – atât în ​​Kelim, cât și în plăceri, cum le experimentează ea în relație cu el, cum primește totul de la el și obține o plăcere sută la sută de la el.

Cu alte cuvinte, dorind să-i returneze Creatorului chiar și cea mai mică plăcere, ființa creată trebuie să-L atingă pe Creator în toată măreția Sa.

Calitatea dăruirii ni se pare ceva nesemnificativ, ca și cum omul pur și simplu dăruiește și nu se gândește la nimic altceva. Dimpotrivă, forma de dăruire obligă omul să atingă Kelim enorme, în timp ce forma de primire nu o face. Acest lucru se datorează faptului că în timpul primirii, Kelim se închid și nu mai doresc nimic: „Am avut deja destul; mă simt bine așa cum sunt”.

Kli-ul începe deja să se teamă că va dispărea, deoarece este imprimat de plăcerea pe care o dorește, iar o plăcere mai mare (cu excepția cazului în care se trezește un nou Kli) îl stinge.

Așadar, tocmai forma de dăruire obligă omul să crească fără limite, continuu și să rămână într-o stare constantă de ascensiune.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 219

Cum putem dărui dacă nu există nicio conexiune cu Creatorul? Cui i se atribuie această dorință?

Dorința de a dărui nu este atribuită omului. Să presupunem că am putea efectua o acțiune, cum ar fi să ne facem un sandviș, să ne bucurăm de el și să atribuim acea plăcere Creatorului: „Tu, Gazda, ai creat întreaga lume pentru mine și m-ai adus să mă bucur de acest sandviș. Aș vrea să Te simt ca să-Ți pot arăta cât de mult mă bucur de sandviș. Dar în realitate, nu sandvișul în sine mă bucură. Mai degrabă, mă bucur de sentimentul că Tu mi-ai pregătit asta”. Cu alte cuvinte, ajungem la o stare în care ne lipsește ceva, în care trebuie să-L simțim pe Creator ca să avem cuiva căruia să-i mulțumim.

Putem începe cu asta și să vedem că Creatorul Se va revela. Chiar dacă ne gândim doar să-I mulțumim Creatorului, El Se va revela. Creatorul este pregătit pentru asta, pentru că este cu adevărat de dragul dăruirii, indiferent de faptul că nu se referă la nimic mai mult decât un simplu sandviș.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Scrierile spun: „Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău, căci ai greșit prin fărădelegile tale. Luați cu voi cuvintele și întoarceți-vă la Domnul. Spune-I: „Înlătură orice nelegiuire și ia binele, și vom plăti cu rodul buzelor noastre”.(Rabaş, “Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă?”).

Ce înseamnă „Întoarce-te, o Israele, la Domnul Dumnezeul tău” în muncaa spirituală? Se referă la o instrucțiune care este în esență, scopul inițial care trebuie realizat pe parcursul întregii căi, astfel încât omul să-și atingă rădăcina și să se realizeze complet în ea: „la Domnul Dumnezeul tău”.

Ce înseamnă „la Domnul Dumnezeul tău”? Înseamnă că toate calitățile unui om ajung la echivalență de formă cu calitățile Creatorului. Aceasta se numește întoarcere, pocăință: „Întoarce-te, o Israele”.

În ebraică, cuvântul „Israel” poate fi înțeles ca Yaşar-El, direct la Dumnezeu. Prin urmare, cel numit „Israel” trebuie să ajungă la o stare în care returnează Creatorului fiecare dintre dorințele care constituie sufletul său, adică dobândește un ecran și lucrează cu acea dorință cu intenția de a dărui.

Omul posedă deja toate aceste dorințe. Treptat, prin dobândirea unui ecran, a intenției de a dărui, le readuce la forma care aparține Creatorului.

Asta înseamnă că se întoarce până când ajunge la „Domnul Dumnezeul tău”, dobândind astfel aceeași formă, aceeași imagine, aceleași abilități și aceeași realizare pe care Creatorul i le dezvăluie. Ei devin, ca să spunem așa, parteneri fiind la același nivel, precum Zeir Anpin și Nukva din lumea Aţilut, care sunt la același nivel în adeziune continuă față în față. Acesta este scopul corectării.

Apoi, după corectarea întregului suflet, a acestor vase primitoare pe care le posedă, omul se ridică la primele trei Sfirot (GAR). Ce înseamnă asta?

Omul se ridică deasupra corpului său, care a fost deja corectat, și începe să dobândească gândurile Creatorului, dorințele și intențiile Sale care au precedat atitudinea Creatorului față de el, adică au precedat creația sa de către Creator. Acestea sunt numite „cele trei Sfirot superioare”, iar luminile revelate în vasele celor trei Sfirot superioare sunt numite „secretele Torei”. Pe de altă parte, toate luminile revelate în vasele corectate ale unui om sunt numite „aromele Torei”.

În sens spiritual, „omul” (Adam) este Parţuf MA, adică cele șapte Sfirot inferioare (ZAT), cu alte cuvinte, Zeir Anpin și Nukva împreună. Iar cele de deasupra ZAT, cele trei Sfirot superioare: Keter, Hochma și Bina, iar luminile revelate în ele sunt secretele Torei.

Luminile revelate în cele șapte Sfirot inferioare sunt numite aromele Torei.

Prin urmare, până când omul nu a atins întoarcerea la Creator cu întregul său suflet și toată puterea sa, adică până când nu și-a corectat toate vasele și le-a umplut cu toate luminile, astfel încât toate aromele să fie dezvăluite, îi este interzis să atingă secretele Torei. Acestea sunt deasupra lui; acesta este un grad superior.

Este scris că acestea ar trebui ascunse mai degrabă decât dezvăluite. Doar cel care și-a „umplut pântecele cu Talmud și legi”, adică cu aromele Torei și s-a ridicat la un grad superior, ajunge să studieze cele trei Sfirot superioare, secretele Torei, care sunt numite fundamentele primirii, rădăcinile primitorului.

Prin urmare, în timp ce omul trece prin corectări pe drumul spre sfârșitul corectării, recompensa pentru dezvăluirea aromelor Torei este foarte mare. Dar recompensa pentru ascunderea secretelor Torei este, de asemenea foarte mare, deoarece omul nu eșuează pe parcurs: el ascunde partea al cărei timp nu a venit încă și descoperă partea pe care este capabil să o corecteze.

Cei care au finalizat deja întreaga parte a aromelor Torei trec la partea secretelor Torei, care este denumită „la vârsta de peste patruzeci de ani”.

Acest lucru se întâmplă conform unor legi speciale, cunoscute, atunci când omul a dobândit deja întregul Masach, toate calitățile Bina, deasupra dorinței sale de a primi, deasupra Malchut, și astfel a corectat cu adevărat întregul Malchut cu intenția de a dărui.

Apoi atinge ceea ce se numește „vârsta mijlocie” [literal, „vârstă stabilă”], ceea ce înseamnă că se află la înălțimea sa maximă, după ce și-a umplut toate vasele cu primirea pentru a dărui. De la „patruzeci de ani” încolo, începe să se ridice spre secretele Torei, meritând cu adevărat Luminile celor trei Sfirot superioare și atingând intențiile Creatorului.

Înainte de aceasta, scopul eforturilor noastre ne este necunoscut. Nu putem înțelege, atinge sau clarifica care sunt intențiile Creatorului față de creație pentru noi înșine.

Pentru a formula cumva acest lucru, spunem că dorința Lui este să facă bine creațiilor Sale; că le-a creat pentru a le încânta; că a avut dorința de a Se revela, de a locui în cei de jos și că i-a creat pentru a îi umple, ca și cum ar fi vrut să intre în ei și să Se reveleze în ei.

Chiar și Kelim (vasele) ale noastre înțeleg că aceste răspunsuri nu ne satisfac. Aceste răspunsuri vor deveni răspunsuri autentice doar în Luminile celor trei Sfirot superioare. Cu toate acestea, chiar faptul că suntem capabili să punem aceste întrebări ne spune deja că într-o zi vom primi răspunsul.

La urma urmei, toate întrebările apar din Kelim goale, care au fost create de lumină, împlinirea care a precedat Kli-ul. Și bineînțeles, această împlinire va umple în cele din urmă Kli-ul. Prin urmare, la un moment dat, întrebările noastre vor fi umplute cu răspunsuri, cu lumini.

Astfel, instrucțiunea „Întoarce-te, o Israele, la Domnul Dumnezeul tău” trebuie împlinită în fiecare om.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26 Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Ca regulă, noi ne preocupăm să ne asigurăm că dorința noastră comună de a primi nu este afectată. Prin urmare, verific întotdeauna în ce măsură îmi pot folosi fiecare dintre calitățile mele și mă arăt în societate în conformitate cu cele mai respectate standarde ale acesteia.

Dacă grupul din care fac parte laudă lenea, atunci voi fi cel mai mare leneș. Dacă mândria este respectată, atunci mă voi afișa ca întruchiparea aroganței.

Fac acest lucru în relație cu societatea și îmi folosesc calitățile pentru a obține cel mai mare avantaj. Nu este vorba că trăsăturile sunt inerent bune sau rele; în relație cu Creatorul, ele nu conțin nici bine, nici rău.

Pe scurt, orice se află sub Machsom (barieră) nu trebuie să ne preocupe. Doar în relație cu Creatorul ar trebui să începem să ne preocupăm de cine și ce suntem, de adevărata natură a omului.

Întrebare: Vorbiți despre calități în sensul lor obișnuit?

Răspuns: Nu, în sensul obișnuit acestea sunt doar trăsături animalice. Dar mai târziu, când omul traversează Machsom, aceste trăsături încetează să mai fie animalice și devin spirituale; adică, în relație cu Creatorul, ele capătă un caracter complet diferit.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.07.2026, Rabash, „Ce ar trebui să facă cineva dacă s-a născut cu calități rele?”

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum pot aduce la suprafață conștientizarea măreţiei scopului, astfel încât să am combustibil pentru muncă?

Răspuns: Prin a nu înceta analiza critică a ceea ce ți se întâmplă. Acest lucru este foarte dificil. Necesită un mare efort din partea minţii. La urma urmei, mintea poate funcționa doar dacă îi lipsește ceva. Dacă nu există nicio lipsă în nimic, dacă mintea nu vede nicio posibilitate de a fi umplută de nimic, atunci nu lucrează în această direcție. Și dacă nu funcționează în acea direcție, cum o poți angaja?

Dacă nu ai Hisaron (dorință neîmplinită), nu poți angaja mintea, deoarece este inițial capabilă să lucreze la ceva doar atunci când ai nevoie de acel obiect. Aceasta înseamnă că ai nevoie de publicitate – lasă toată lumea să spună constant că acest lucru este important, atunci vei începe să cauți unde se află și vei crede că îți lipsește.

Întrebare: Ce este această analiză critică din lateral? Trebuie să simt starea mea actuală, căci nu te poți ascunde de starea pe care o experimentăm, și în același timp să te privești pe tine însuți ca și cum ar fi din lateral, ca și cum nu ai fi tu. Cum poate omul să iasă din sine însuși?

Răspuns: Ești capabil să ieși din tine însuți dacă intri în Creator. Există doar una din două posibilități: fie domeniul omului, fie domeniul Creatorului. Dacă un om decide că acesta este domeniul său, numit „domeniul celor mulți”, asta este rău.

Se numește „domeniul celor mulți” deoarece ai multe dorințe, fiecare dintre ele trăgând în propria direcție. Și astfel ești aruncat spre bani, onoare, cunoaștere, spre o pasiune sau alta. Aceasta este ceea ce se numește „domeniul celor mulți”.

Pe de altă parte, există posesiunea Celui Unic: doar pentru a-I îndeplini dorința. Posesiunea Celui Unic se numește lumea Aţlut. Dacă rămânem necondiționat și constant doar în dorința de a-L împlini pe Creator, atunci suntem în lumea Aţlut., deasupra Parsa. Iar dacă nu rămânem doar în această dorință, atunci suntem în lumile BYA (Bria, Yeţira, Asia).

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Întrebare: Conexiunea cu linia dreaptă se numește „deasupra cunoașterii”, iar conexiunea cu linia stângă „în interiorul cunoașterii” sau „sub cunoaștere”?

Răspuns: Nu, te implici în ambele în deplină conștientizare și control asupra situației. Dacă te afli într-una dintre linii fără a exercita controlul corespunzător, nu ești nici dedesubt, nici deasupra, ci pur și simplu ești cufundat într-una dintre ele, sub influența acesteia.

Cum le poți controla? Trebuie să știi de la bun început de ce intri pe linia dreaptă. Dacă nu ești conștient că te afli într-o astfel de stare sau chiar dacă îți dai seama că te afli în ea, dar starea te domină, atunci nu se poate spune că te afli cu adevărat pe linia dreaptă. Poate că aceasta poate fi numită Klipa a liniei drepte. Pur și simplu ești condus inconștient prin diverse stări.

Tu ești cel care decide dacă este linia dreaptă sau linia stângă. Tu determini de exemplu, că o anumită stare este linia potrivită pentru tine și procedezi în consecință. De unde știi că acum ai intrat pe linia dreaptă? Este scris undeva că această ușă este linia dreaptă și aceea este stânga: așa că pur și simplu intri? Nu!

Tu alegi singur ce ți se dezvăluie sau ce dorești să fie dezvăluit. Spui: „Aceasta aparține liniei drepte, iar ceea ce este în fața mea aparține stângii”. Nu este vorba că acestea ar fi situate fizic la dreapta sau stânga ta; nu este deloc cazul. Tu clasifici toate dorințele, gândurile și calitățile ca fiind dreapta sau stânga.

Linia dreaptă există deasupra cunoașterii, deasupra conștientizării, deasupra înțelegerii și deasupra simțirii, deoarece linia dreaptă este măreția Creatorului, dorința Lui de a încânta creația, promisiunea Lui că vom primi răsplată și că pedepsele pe care le primim sunt doar corectări.

Nu văd toate acestea cu ochii mei și nici nu le percep cu simţurile mele. Prin urmare, există ceva aici pe care trebuie să mă bazez. Trebuie să-mi umplu simțurile ca și cum aș ști acest lucru, ca și cum ar fi pline de simțirea Creatorului.

Simțirea Creatorului îmi dă încredere și insuflă un sentiment al măreției Sale. Asta este totul! Nu am această simțire, dar trebuie să mă umplu de sentimentul că sunt ca și cum L-aș simți deja.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Din acest motiv, există o realitate în care omul se straduieşte asupra plăcerilor corporale și ulterior, el poate ieși într-o oarecare măsură din Țimţum și ascundere, căci poate deja alege și spune că primește această încântare și plăcere doar pentru că vrea să dăruiască (Rabaş, Articolul 33,  Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare).

Întrebare: Articolul spune că omul ar trebui să efectueze „exerciții” asupra plăcerilor corporale. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Spunem că ar trebui să ne gândim la prieteni, la grup și la a dărui prietenilor, cu alte cuvinte, la a trăi prin dorințele lor și la a le aduce bucurie. Toate acestea nu sunt pentru a avea un timp plăcut, ci pentru a folosi acest lucru ca bază pentru a determina cât de departe suntem de fapt de dorința de a dărui și cât de mult detestăm însăși ideea.

De asemenea, este vorba despre a observa cum aș putea încerca să impun acțiuni aparent menite să dăruiască asupra mea și să încerc să trăiesc prin dorințe care sunt externe și străine de mine. Prin intermediul acestor exerciții, omul învață și descoperă cât de capabil este să facă acest lucru și cât de mult nu este. Deși acest lucru încă nu poate fi măsurat cu precizie, omul învață totuși pentru a înțelege unde se află.

Nu vorbim încă despre un om care dobândește efectiv capacitatea de a dărui. Fără îndoială, este incapabil să înceapă și să finalizeze o astfel de acțiune pe cont propriu. O începe doar pentru că trebuie să încerce să o realizeze singur. Dar când eșuează în ciuda eforturilor depuse, i se dezvăluie că Creatorul trebuie să fie participantul principal și cel care execută acțiunea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 17/08/26, Rabaș – Art.33, 1986-Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Linia de mijloc pe care o ating nu este o stare reală, ci doar „ca și cum”?

Răspuns: Dacă acum sunt „ca și cum” în linia dreaptă și mă mișc de la ea la stânga, și să presupunem că ajung la o rugăciune, la o anumită stare în linia de mijloc, este această linie de mijloc considerată și „ca și cum”? Da, linia mea de mijloc va fi și ea „ca și cum”.

Dar după mai multe încercări ale mele în această direcție, Creatorul mi se va revela și atunci voi simți cu adevărat importanța și măreția Lui. Aceasta îmi va da o forță reală de credință. Și atunci îmi voi vedea calitățile drept Klipot,  reale, forțe impure, complet opuse calităților Creatorului.

Cu cât Îl dezvălui mai mult cu adevărat pentru mine, cu atât îmi voi vedea mai mult calitățile într-o lumină adevărată. Aceasta este ca opoziția dintre sfințenie și forțele impure. Și atunci aceasta va fi adevărata linie de mijloc, ca forță a sufletului, dorința de a primi de dragul dăruirii, adică dorința de a primi cu un ecran și o lumină reflectată (Or Hozer).

Trebuie să încercăm de multe ori până când merităm cu adevărat să dobândim această stare adevărată, care nu va mai fi un joc de copii. Și copiii se joacă la ceva „ca și cum” ar fi adevărat, iar în acest joc învață acțiuni reale de adulți.

Înainte de Machsom, suntem ca și cum am juca aceste jocuri. Aceasta se numește perioada de pregătire.

Întrebare: Este posibil să construim linia de mijloc înainte de Machsom?

Răspuns: Nu, înainte de a traversa Machsom nu putem construi o linie de mijloc adevărată. Într-adevăr, ea nu poate încă să apară. Adevărata linie de mijloc înseamnă că am deja calități de primire și calități de dăruire. Înainte de a trece de Machsom, pur și simplu nu le am pe acestea. Natura mea este natura animalică, natura acestei lumi și nu este adevărata mea natură.

Întrebare: Ce se întâmplă când fac multe încercări și exerciții?

Răspuns: În acest fel, câștig experiență. Este exact ca la școală. Mai întâi omul studiază mult timp, apoi el poate merge la muncă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→