Întrebare de pe Facebook: Cum ne putem purifica  gândurile  și efectul lor asupra noastră?

Răspuns: Depinde de natura gândurilor. Dacă aceste gânduri sunt pur și simplu ale tale, individuale, atunci ele vor rămâne limitate la sinele tău egoist, concentrate exclusiv pe cum să-i oferi confort maxim.

Dacă totuși, gândurile apar din conexiunea cu ceilalți, atunci începi să ieși din tine însuți și să simți o influență din exterior, și în acest fel să te dezvolți și să te înalți.

Prin urmare, purificarea gândurilor înseamnă în primul rând ieșirea din tine însuți în conexiune cu ceilalți. Conexiunea cu ceilalți nu este conexiunea obișnuită, așa cum o înțelegem în lumea noastră.

Aceasta este o muncă în grup, care trebuie studiată. Lucrând în grup, îți dezvolți și perfecționezi gândul astfel încât să începi să simți sursa stării tale: Creatorul.

Din KabTV “Răspunsuri şi întrebări din Facebook”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În această etapă, nu mi-e permis să-mi imaginez adeziunea  cu Creatorul  ca plăcere? Nici măcar nu mi-e permis să mă gândesc la asta, deoarece acest lucru ar încălca intenţia?

Răspuns: Nu, adeziunea cu Creatorul este plăcere. Gândești așa, și într-adevăr, așa este. Singurul lucru este că nu este plăcerea pe care ți-o imaginezi în prezent, ci plăcerea la un nivel complet diferit și într-un sens complet diferit.

Totuși, din păcate, în prezent nu ne putem imagina că există astfel de plăceri, deoarece vorbim despre plăceri de natură diferită. Nu există cuvinte cu care să descriem plăcerea dăruirii. Nu vorbim nici măcar despre plăcerea provenită din dăruire, dăruirea însăși devine mijlocul pentru plăcerea de a fi asemenea Creatorului.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Sunt zece suflete cele zece Sfirot?

Răspuns: Sufletele nu sunt Sfirot. Oamenii care sunt numiți suflete sunt oamenii care sunt în jurul meu, care au nevoie de același lucru ca și mine și care mă pot ajuta în muncă. Prin urmare, am nevoie de grup.. Dar mă pot adresa grupului doar cu condiția să cunosc scopul: să ajung la adeziune cu  Creatorul. . Atunci apelul meu va fi corect.

Altfel, îmi va fi dăunător. Voi începe să construiesc un fel de kibuț sau fermă colectivă care în cele din urmă s-ar prăbuși pentru că totul este egoist. „Sfârșitul acțiunii este în gândul inițial.” Mai întâi, trebuie să mă gândesc unde trebuie să ajung și abia apoi, pe baza scopului încep să lucrez pentru a mă uni cu celelalte suflete.

Dacă pur și simplu vreau să mă unesc cu oamenii, de exemplu, cu unul pentru că este puternic, cu altul pentru că este inteligent, un al treilea pentru că știe cum să avanseze și mă va ajuta să fac același lucru, un al patrulea pentru că este bogat, un al cincilea pentru că este calm și mă va calma și un altul pentru că este vesel și mă poate amuza, dacă urmez acest tip de cale în unirea cu oamenii, nu voi ajunge în grupul potrivit, grupul care mă va ajuta să împing povara grea spre scop.

Poate că voi atinge un alt obiectiv, dar nu unul spiritual. Prin urmare, conform acestui fapt, ar trebui să aleg oameni cu aceleași gânduri, care se mișcă în aceeași direcție ca și mine.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care este scopul suprem al Cabala?

Răspuns: Cabala în sine nu are un scop; ea realizează scopul creaţiei. Creația are un scop. Are un început și un sfârșit, iar Cabala ne ajută să realizăm acest scop în cel mai rapid și mai binevoitor mod.

Scopul creației este revelarea și starea de echivalență completă și conexiune cu unica Forță superioară.

Întregul univers, tot ceea ce ne putem imagina, este guvernat de o singură Forță superioară. Scopul creației este ca fiecare dintre noi să dezvăluim această Forță superioară fiecăruia dintre noi, să o înțelegem corect, să ne apropiem de ea și să o folosim așa cum dorim.

Întrebare: Ce este Forța superioară?

Răspuns: Este calitatea dăruirii și a iubirii. Ca o mamă, ca părinții, este ceva foarte măreț și binevoitor.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 02/06/25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Oamenii care studiază Cabala au două vase: inima și punctul din inimă, precum și două lumini: scânteia acestei lumi (Ner Dakik) și lumina înconjurătoare a lumii superioare. Prin urmare, ne aflăm într-o stare interioară destul de complexă: inima se „extinde” constant, dar numai în măsura necesară dezvoltării punctului din inimă.

Prin urmare, uneori simțim că nu avem absolut niciun interes pentru această lume, că nu vrem nimic de la ea. Este aşa, pentru că inima dispare, dar punctul din inimă se străduiește spre propriul scop și suprimă toate dorințele inimii. Alteori, se întâmplă opusul: punctul din inimă pare să se estompeze, în timp ce inima dezvăluie o poftă intensă, aproape înnebunitoare, pentru plăcerile acestei lumi.

Mai mult, există etape de dezvoltare care nu depind de noi, ci de structura sufletului fiecărui om și de structura generală a sufletelor, care este determinată de apropierea lor de Machsom [barieră].

Omul trebuie să treacă printr-o stare cunoscută sub numele de recunoaștere a răului. Sunt dorințele din inima mea bune sau rele? Dacă sunt rele, de ce? Simt plăcere în ele, atunci de ce sunt rele? Sunt rele pentru că sunt opuse dorinței punctului din inimă, iar eu tind spre el pentru că acolo, poate, voi simți că pot experimenta o plăcere mai mare.

Trecem prin diferite stări, urcări, coborâri și așa mai departe. Prin urmare, pe de o parte, ni se pare că ar trebui să avansăm spre o mai mare atingere a Creatorului, spre Machsom. Pe de altă parte, intrăm într-un întuneric și mai mare.

Ar trebui să tindem mai serios spre spiritualitate, dar în același timp, avem multe perioade în care suntem atrași doar spre corporalitate. Omul trece prin aceste stări pe o perioadă lungă de timp, până când ajunge în cele din urmă la punctul în care spiritualitatea devine cel mai important lucru pentru el și vede tot ce este corporal prin spiritualitate.

Aceasta înseamnă că omul acționează în această lume doar pentru a atinge spiritualitatea. Omul trăiește, muncește și face tot ce este necesar, dar numai în acest scop. Acest scop îl atrage atât de puternic încât îi transformă întreaga existență, dar nu îi anulează viața obișnuită.

Rav Baruch Aşlag (Rabaş) scrie că, dacă omul folosește tot ce îi vine pentru a se conecta cu spiritualitatea, cu tot ce îi vine prin acțiunile acestei lumi – atunci în cele din urmă, acest lucru îl aduce într-o stare în care tinde spre spiritualitate cu toată puterea sa.

Și din moment ce această lume i-a servit deja pentru a construi o dorință puternică de spiritualitate, nu mai are nevoie de ea. Atunci i se acordă intrarea în lumea spirituală. În același timp, el rămâne în lumea noastră, dar acest fapt nu mai contează.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre treptele scării, partea 227

Cum ne putem conecta cu prietenii și cum ne putem implica în răspândirea înțelepciunii Cabala dacă suntem „blocați” în Creator tot timpul?

Unul necesită existența celuilalt. Descoperim că, așa cum am fost creați, nu vom reuși singuri să ne reînnoim conexiunea cu Creatorul sau să o creștem în vreun fel. Dacă stăm acasă, vom descoperi foarte repede cât de goi am devenit de gânduri. Dacă venim în grup, în ciuda gândurilor precum: „De ce am ajuns într-un loc unde sunt alte sute de oameni în jurul meu? Ar fi fost mai bine să stau acasă”, începem să lucrăm. Intrăm într-un vârtej de gânduri, fie ele străine sau bune, și sărim în el. Acest lucru este de un beneficiu maxim.

De exemplu, uneori omul experimentează un Şabat bun. Munca este bună, multe lucruri sunt discutate în grup și se formează o conexiune specială. Rezultatul unui astfel de Şabat este un sentiment de greutate. De ce? Este aşa, pentru că apar noi dorințe fără forțe corespunzătoare încă, dar grosimea crește și linia stângă începe să urce. Nu este încă linia stângă cu adevărat, ci totuși apariția unei noi dorințe. Apoi simțim greutate, presiune, iar sentimentul de înălțare dispare. După o zi sau două, dacă totuși ne întoarcem în societate în ciuda sentimentului de greutate și rămânem constant într-un fel de proces, începem să atingem ceva mai matur. Aceeași dorință pe care am simțit-o după Şabat ca greutate, îngreunându-ne să mergem mai departe, devine conectată prin studiu la o iluminare și începe să se formeze în noi un fel de minte și inimă nouă.

După câteva zile de studiu, simțim că tocmai în acele dorințe și acel discernământ secundar, pe care le-am experimentat anterior ca greutate și lipsă de savoare, apar noi discernăminte, cunoștințe și dobândirea unei anumite experiențe. În cele din urmă, ajungem să simţim bucurie după ce am experimentat atât o coborâre, cât și o ascensiune. Aceasta se numește „a trecut o nouă zi”. Acea zi poate dura o săptămână sau o lună, nu contează.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Se numește „pedeapsă” o stare în care omul primește ceva în timp ce se află într-o stare de coborâre? Este o stare în care nimic nu se schimbă. Cum trebuie înțeles acest lucru?

Răspuns: Voi întrebați despre o stare în care omul nu experimentează o alternanță între stări de ascensiune și cădere pentru o perioadă lungă de timp.

Faptul că el nu primește coborâri este pedeapsa. „Nu păcătuiește” înseamnă că nu primește părți suplimentare din Adam HaRişon  după încălcare.

Cu alte cuvinte, el nu este adus într-un punct în care poate corecta ceva. Aceasta este pedeapsa, căci nu i se dau stări rele.

Pedeapsa nu înseamnă că este adus în stări rele, ci că nu i se dau stări rele.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Tot ce citim în fiecare zi sună ca același text.

Răspunsul meu: Este scris: „Rugăciunile lui Israel s-au epuizat”, „Rugăciunile lui David au ajuns la sfârșit”. Nu mai există putere! Acest lucru provine fie dintr-o mare disperare, fie dintr-o dorință de o mai mare adeziune.

Comentariu: Într-o oarecare măsură, totul pare la fel. Vorbim despre același lucru tot timpul.

Răspunsul meu: Vedeți, ascult asta de 25 de ani. Vorbesc despre asta de 20 de ani și de fiecare dată găsesc ceva nou. Și voi sunteți reînnoiți. Nimic nu se schimbă din exterior. Voi vă schimbați; discerneți ceva nou. Despre asta vorbim.

Altfel, despre ce altceva putem vorbi când totul poate fi rezumat într-un singur rând: „Gustați și vedeți că Creatorul este bun”. Nu mai este nimic de adăugat!

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Care sunt categoriile de cunoaștere superioară, în interiorul cunoașterii și sub cunoaștere? Suntem implantați cu dorința de a primi, în care primim pentru noi înșine. În conformitate cu aceasta, așa cum se spune, „un judecător nu are nimic altceva decât ceea ce vede ochii săi”. Acționez conform naturii mele, rațiunii mele și cunoștințelor mele.

Aceasta se numește a acționa în conformitate cu cunoașterea. Cunoașterea și rațiunea sunt lumina de Hochma  (înțelepciunea) sau o parte din iluminarea acesteia, care se răspândește în Kelim (vasele) de primire. Pe măsură ce lumina se răspândește în aceste Kelim, eu primesc cunoștințe despre starea mea.

Mai mult, din aceasta derivă plăcerea însăși și conștientizarea acestei bucurii. Aceasta este ceea ce se numește „în minte și în inimă”. Simpla primire în minte și în inimă este cunoscută sub numele de cunoașterea unui om (Daat).

De ce se spune „cunoașterea sa”? Pentru că aceasta este cea mai înaltă formă de primire. Aceasta este conștientizarea omului, „omul din interiorul omului”, unde operez conform propriilor mele Kelim și ceea ce primesc este ceea ce am. Simt asta, o văd, o înțeleg și mă bazez pe ea. Aceasta este natura „inimii de piatră”, natura materiei noastre, dorința de a primi.

Pot fi în conexiune cu Creatorul și mă pot ridica deasupra „eului” meu doar dacă dobândesc Kelim de Bina. Pe măsură ce studiem, lumile BYA (Bria, Yeţira și Asia) sunt părți ale GE (Galgalta și Enaim) care au căzut în AHP (Ozen, Hotem, Pe) după transgresiune. În aceste părți sparte ale lui GE care au căzut în AHP, lumina se poate răspândi, dar nu în AHP în sine, în interiorul cărora se află ele.

Imaginați-vă un aluat care conține bucăți de ciocolată. Să presupunem că bucățelele de ciocolată sunt părțile GE din interiorul aluatului în sine, care se numește AHP. Lumina se poate răspândi doar în interiorul acestor fragmente de GE, și dacă sunt organizate corect între ele, ele formează colectiv sistemul lumilor BYA în care este construit.

Lumile BYA sunt GE situate în interiorul masei de AHP. Însă aceste GE sunt conectate între ele și nu sunt conectate la masa AHP în sine. Ele au protecție față de AHP, astfel încât acestea să nu le împiedice.

Adam HaRişon, conform naturii sale, este AHP; dacă nu primește GE în interiorul său, el nu are nicio conexiune cu Creatorul. Creatorul este perceput și lumina se răspândește doar în GE. Lumina nu se poate răspândi în vasele de primire.

Prin urmare, omul care nu lucrează acel „bulgăre de aluat” cunoscut sub numele de AHP, ci mai degrabă în cadrul GE încorporat în acestea ca urmare a încălcării lui Adam HaRişon, se spune că lucrează cu credință deasupra cunoașterii (deasupra propriei sale cunoașteri, înțelegeri și dorințe). Este aşa, pentru că cunoștințele, rațiunea și dorințele sale sunt „aluatul” și nu bucățile de ciocolată din el.

De ce „în credință”? Deoarece acestea sunt părți de Bina, GE, vase de dăruire. „Deasupra cunoașterii” înseamnă că omul suprimă și trece peste AHP, face o restricție asupra acestora și se transferă efectiv pe sine, simțirea și inima sa, în aceste GE, unde locuiește. Aceasta este ceea ce se înțelege prin a lucra cu credință mai presus de cunoaștere.

Ce poate ajuta omul în astfel de eforturi? Iubirea și venerația. Acestea îl ajută să se agațe de vasele de dăruire, în loc să cedeze vaselor de primire, căci AHP exercită o atracție puternică asupra lui.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: De ce grupul ar trebui să-mi ofere o dispoziție bună?

Răspuns: În paralel cu măreția Creatorului, trebuie să primești un spirit înalt din partea grupului. Fără o dispoziție înaltă, măreția nu este măreție.

S-ar putea spune că acolo unde Creatorul este ascuns, grupul trebuie să-şi îndeplinească funcția. Cu alte cuvinte, Creatorul S-a ascuns, dar în locul Său, El ți-a dat grupul. De ce? Pentru că nu te poți conecta cu El decât de dragul dăruirii. Dar cu grupul te poți juca cum dorești. Totuși, adevăratul joc poate fi doar de dragul dăruirii. Adică, în această lume, în starea ta egoistă, ai oportunitatea de a efectua muncă spirituală.

Problema cu grupul nostru este că nu ne preocupăm de construirea grupului. Trebuie să începem cu asta.

Dacă vreau ca grupul să mă influențeze și să mă construiască, atunci trebuie să mă asigur că este puternic, că posedă intenția corectă, că operează pe „frecvența” corectă, că menține o dispoziție înaltă și că întruchipează tot ceea ce doresc să primesc de la el.

Pentru ca grupul să posede aceste calități, trebuie să i le ofer. De unde pot obține ceea ce îi ofer? Oricine poate oferi asta! Oricine poate face asta, cu condiția să nu fie pentru sine, ci pentru altcineva.

Este exact ca în timpul unei prelegeri. Ajungi, iar studenții tăi se gândesc: „Ce om drept! Cât de corectat este!” De ce? Pentru că reverși către ei tot ce ai citit și chiar și ceea ce nu ai. Lucrezi la dorința lor de a primi și le oferi un nivel de înălțare pe care tu însuți nu îl posezi.

Uneori vii deprimat, dar începi să vorbești și te aprinzi. Vezi că atunci când vrei să dăruiești grupului, propria ta stare nu contează.

Poți să-i înalți pe oameni, să-i inspiri cu adevărat, cu cuvintele tale, chiar și cu cele care par să nu vină direct din inimă. Omul care te ascultă va crede că acest lucru a venit la el de Sus, direct de la profetul Ilie. Trebuie să faci același lucru în mod deliberat și intenționat cu grupul tău, astfel încât să devină reciproc.

Nu-ți poți imagina ce forțe vei putea primi! Nu vei putea dormi! Va fi ca acele prime zile când ai întâlnit ideea de Cabala. Există astfel de zile de ascensiune în sărbătorile de Sukot sau Pesah, când acel spirit înălțat rămâne cu tine non-stop. Vei vedea că așa vei trăi.

Fie că vrei, fie că nu, prietenii tăi vor acționa asupra ta în acest fel. Cu toate acestea, problema este că ei încă nu doresc să te influențeze. Ei încă nu înțeleg că acesta este punctul crucial.

Vei simți că trăiești și „arzi” în fiecare clipă. De unde vine din interiorul tău și sub ce formă? Un grup întreg stă acolo și lucrează, iar tu ești cu ei ore întregi. Când ești afară, privind înăuntru, auzi adesea că acest lucru este important, că este ceva special și tu însuți „iei foc”. Ce altceva mai există pentru a stârni un asemenea entuziasm? Despre asta este vorba în spiritualitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/08/26, Rabaş – Art.37, 1985-Cine depune mărturie pentru o persoană

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→