Oamenii nu înțeleg că munca pentru Creator este Cabala. Se vorbește peste tot despre munca pentru Creator. Atât oamenii religioși, cât și cei seculari știu că omul religios se angajează în muncă pentru Creator. Totuși, nimeni nu știe ce implică acest lucru de fapt.

Pentru majoritatea oamenilor, înseamnă respectarea Torei și a Mițvot în fiecare zi și nimic mai mult. Nimeni nu înțelege că în realitate, munca pentru Creator este Cabala. Cabala este considerată ceva superfluu. „Cabala este urmată de oameni care nu pot face altfel, care au o mentalitate diferită, oameni care sunt ușor «deplasați», pe scurt, nu sunt oameni normali.”

În realitate, munca autentică pentru Creator, în forma sa cea mai pură este Cabala. Oricine vrea să lucreze pentru Creator se străduiește să îndeplinească treptat ceea ce Creatorul dorește; Îl imită pe Creator.

În Pri Hacham (Fructul Înțeleptului), Baal HaSulam afirmă: „Analiza celor educați în creație, în primul concept, este definit ca imitarea lucrării Creatorului”. Cei care sunt „educați în creație” sunt cei care vor cu adevărat să înțeleagă creația, să dobândească înțelepciunea Cabala și înțelepciune în general.

„Lucrarea Creatorului se numește «providență» sau «natura creației». Imitând-L, devenim cei care lucrează pentru Creator. După cum este scris: «Cunoaște-L pe Dumnezeul tatălui tău și închină-te Lui».”

Învățăm din acțiunile Sale față de creație, din modul în care El veghează asupra a toate și guvernează totul. Luăm întregul sistem de supraveghere și guvernare de la El și începem să ne guvernăm pe noi înșine în locul Lui. La urma urmei, ce guvernează El, dacă nu pe noi și dorința noastră? Creația suntem noi, „ceva din nimic”. Astfel, prin toate urcările și coborârile, prin tot ceea ce face El, învățăm treptat din modul în care ne tratează El, și aspirăm să devenim stăpâni ai noștri în locul Lui. În măsura în care devenim capabili să facem acest lucru, dobândim un ecran și devenim cu adevărat așa.

Despre asta este vorba în chestiunea lucrării Creatorului. Nu există nimic altceva. Și oricine crede că există ceva mai simplu, nu înțelege despre ce este vorba.

Din  Lectia zilnica de Cabala 12/08/26, Rabaş – Art.14, 1984-Omul trebuie să vândă întotdeauna tot ceea ce are și să se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă lenea mă împiedică să mă trezesc dimineața pentru a merge la lecție?

Răspuns: Dacă nu vreau să mă trezesc dimineața, este un semn că a venit momentul să mă gândesc la motivul pentru care fac asta.

Toate calitățile noastre animalice nu ne sunt date fără motiv, ci în scopul avansării spirituale. Trebuie să le folosim raportat la Creator, nu față de alți oameni și nu pentru a-i schimba, ci pentru a ne conecta cu Creatorul prin intermediul lor.

Când stau în pat la ora trei dimineața și este timpul să mă trezesc, aici trebuie să activez diferite calcule. Merită să mă trezesc? Pentru ce? Dacă le îndrept spre avansarea spirituală, atunci înseamnă că le folosesc corect.

Dar dacă le aplic lumii din jurul meu, ce voi câștiga din asta? Aceste calități nu mi-au fost date pur și simplu ca să stea undeva într-un sertar de birou. Sunt ale mele și prin intermediul lor, trebuie să-mi construiesc conexiunea cu Creatorul. Și după ce devin calități spirituale, aceasta devine un alt fel de muncă.

Dar deocamdată, exist în ele cu extravaganța, mândria și nerăbdarea mea și avansez prin toate aceste calități. Le îndrept către Creator fără a le lua în considerare în relațiile mele sau a le direcționa către alți oameni. Nu ar trebui să fac niciun calcul în ceea ce privește acest aspect.

Întrebare: Pe de o parte, spunem că nu ar trebui să existe niciun calcul în ceea ce privește calităţile, iar pe de altă parte, că le folosim?

Răspuns: Desigur, le folosim în relație cu Creatorul, în relație cu munca spirituală. Cum aș putea să nu le folosesc când ele există și operează în mine? Nu le pot ignora. Atât în ​​relație cu Creatorul, cât și în relație cu mediul înconjurător, pot determina doar în ce formă, în ce măsură, în ce relație și în ce direcție le folosesc.

Din Lectia zilnica de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce durează atât de mult munca spirituală? Dacă își are originea în infinit, nu ar trebui să continue la infinit?

Răspuns: Totul are un sfârșit. Oamenii de știință spun că această lume există de douăzeci de miliarde de ani. De cât timp există omul? Să zicem un milion de ani.

De cât timp există punctul din inimă care se află în corpul unui om? S-a manifestat pentru prima dată în om acum mai bine de 5.700 de ani, iar de la Avraam, au trecut mai mult de 3.700 de ani. Puteți vedea că dezvoltarea este foarte lentă. Dar cu cât ne apropiem de sfârșitul corectării, cu atât ritmul dezvoltării crește mai rapid; crește exponențial.

Putem vedea cum, în decurs de 120 de ani, lumea a avansat mai mult decât în ​​o mie de ani precedenți. Și în timpul nostru, un deceniu va aduce la fel de mult progres ca în cei 2.000 de ani precedenți. Dar în orice caz durează mult timp, deoarece structura noastră colectivă este incredibil de complexă și noi nu știm asta.

Nu ne dăm seama că suntem cu toții incluși în Kli-ul (vasul) infinit, fiecare dintre noi. În interiorul lui, există un singur punct – al meu. Toate celelalte nu sunt ale mele, ci provin din restul de Malchut al lumii infinitului. Trebuie să conectez toate aceste puncte la mine însumi de dragul dăruirii către Creator, să le încorporez în mine și să le cunosc, pentru că eu nici măcar nu-mi cunosc propriul punct. Trebuie să-l anulez și să-l conectez cu toate celelalte puncte, să construiesc un Kli din acesta, să mă întorc cu el către Creator și să încep să mă contopesc cu El (Zivug) de dragul dăruirii către El.

Pe scurt, acestea sunt acțiuni foarte lente. Nu pentru că sunt lente în sine. Corecțiile sunt foarte rapide – miliarde de acțiuni pe secundă, ca să spunem așa. Nu există nicio modalitate de a număra mișcările și nu se aplică; pur și simplu citez numere specifice ca exemplu.

Dar, chiar dacă vorbim despre miliarde de operații pe secundă, este ca un computer: în ciuda efectuării nenumăratelor operații pe secundă, uneori trebuie să așteptăm și să așteptăm pentru a recupera anumite informații de la acesta. Uneori trebuie să așteptăm o jumătate de oră pentru ca datele să călătorească de-a lungul unui fir subțire dintr-un sistem de stocare masiv.

La fel este și cu noi. De aceea ni se pare că stăm pe loc. Avansăm într-un ritm foarte rapid; mult mai rapid decât în ​​lumea materială. Indiferent cât de rapide ar fi schimbările din lumea materială, în lumea spirituală, acestea sunt chiar mai rapide. Comparativ cu milioanele și miliardele de ani de dezvoltare a noastră la diferite niveluri (mineral, vegetal, animal și vorbitor), rata noastră actuală de progres în spiritualitate se accelerează enorm.

Veți vedea în curând cum se va schimba lumea în decurs de un an sau doi.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/08/26, Rabaș – Art.22, 1987-Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Rădăcina sufletului pe care fiecare dintre noi o posedăm în Adam HaRişon și-a pierdut ecranul după spargere, totuși a continuat să existe fără el. În orice caz, chiar și fără ecran, acesta constă în Yod-Hey-Vav-Hey, cele patru etape ale luminii directe, care trebuie să fie prezente în fiecare element al creației, în fiecare dorință.

Nici etapele individuale, nici combinația lor nu pot fi schimbate. Acest lucru este imposibil, deoarece această rădăcină reprezintă originea mea în Adam HaRişon – esența „sinelui” meu, fundamentul meu. Oricine încearcă să combată acest lucru doar suprimă aceste elemente. Cel mai mult ce pot face este să nu le folosesc.

Toate filozofiile și alte metode antice care persistă până în ziua de azi învață omul cum să-și stăpânească cu forța calitățile naturale, astfel încât să se simtă eroic în propriii ochi. Dar acest lucru nu îl face o ființă umană adevărată, deoarece își suprimă calitățile naturale în loc să le transforme.

Aceste trăsături nu pot fi schimbate, deoarece ele se află în afara controlului nostru și sunt încorporate în însăși fundamentul creației. În trecut, oamenii încercau să ne schimbe calitățile naturale prin educație, dar acum ajung la concluzia că educația ar trebui să fie lipsită de presiune și coerciție excesive. Deși aplicarea corectă a acestei abordări rămâne evazivă, există o înțelegere tot mai mare a faptului că forța este ineficientă.

Când observăm trăsături negative la un tânăr adult, cum ar fi izbucnirile împotriva societății sau ostilitatea față de toată lumea și de tot, acesta este adesea rezultatul presiunilor exercitate la o vârstă fragedă. Acum, toți „experții” recunosc acest lucru, dar încă nu au nicio metodă de a-l gestiona.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Există o simţire de Hisaron (lipsă) în dorința de a dărui?

Răspuns: Dorința de a dărui are și ea propriul său Hisaron: nevoia de a se asigura că omul nu cade în Klipa (coaja, impuritatea) a liniei drepte. La urma urmei, se spune că trebuie să existe o conexiune corectă între cele două linii.

În fiecare linie există pericolul ca omul să ajungă sub influența calităților sale, pericolul de a se imagina a fi într-o stare de perfecțiune completă. Fiecare linie poate în felul său, să ofere unui om un sentiment de perfecțiune.

Ce este o Klipa? Este atunci când te dedici unei singure direcții. Problema nu este doar că te afli în ea, ci că în timp ce ești acolo, ești convins că te afli în starea corectă.

Pari să fii într-o stare de perfecțiune, și făcând acest lucru, pierzi orice posibilitate de a ieși din acea stare.

Klipa a liniei drepte constă în gânduri care îți spun că totul este grozav pentru tine, pur și simplu minunat; că ești însăși perfecțiunea, că faci fapte bune și că ceea ce ești astăzi este suficient pentru tine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 213

Există valoare spirituală în intenție fără acțiune?

În primul rând, trebuie să ne preocupăm de intenţie. Adică, mai întâi trebuie să-L găsim pe Creator, să stabilim un fel de conexiune cu Creatorul. Apoi examinăm ce fel de conexiune există cu Creatorul. Poate este de dragul primirii sau poate că nu există nicio conexiune? De asemenea, atunci când există o conexiune, verificăm dacă acea conexiune este de dragul dăruirii. Să presupunem că ajungem la o stare în care putem fi cu adevărat într-o restricție (Țimţum), restricționându-ne dorințele astfel încât întreaga noastră atitudine față de Creator este de dragul dăruirii.

Ce înseamnă „de dragul dăruirii”? Ce grad de putere este necesar pentru aceasta? Luați în considerare consumul unei salate, a unei felii de pâine, a peștelui sau chiar a cărnii. Aceasta reprezintă diferența dintre cinci porții, cinci grade de Aviut (grosime a dorinței). Pentru ce porțiune, atât cantitativ, cât și calitativ, putem calcula cu încredere că această plăcere este primită de dragul dăruirii? Aceasta se numește „calculul făcut în Roș al Parţuf”. Abia după aceea are loc acțiunea.

Totuși, în spiritualitate, calculul făcut în Roș al Parţuf este considerat acțiunea în sine, deoarece operațiunea propriu-zisă urmează imediat după aceea. Există fără îndoială, un calcul în Roș. Cu alte cuvinte, atunci când examinăm și determinăm în Roș că suntem deja capabili să construim Roș de Parţuf, acest lucru mărturisește tot ceea ce va urma. Aceasta se numește intenția din Roș de dragul dăruirii. Conform acțiunii pe care o examinăm și o pregătim, pregătim totul pentru primirea în vas.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Este scris (Deuteronom 4:2): „Să nu adăugați la cuvântul pe care vi-l poruncesc, nici să nu scoateți din el, ca să păziți poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le poruncesc” (Rabaş, „Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă?”).

„Să nu adăugați, nici să nu scoateți” înseamnă avansarea în echilibru între cele două linii. Acesta nu este un principiu cantitativ sau o chestiune de intensitate a muncii, adică nu înseamnă să nu vă grăbiți prea mult sau să nu fiți leneși. Mai degrabă, înseamnă că trebuie să vă mențineți întotdeauna într-o stare de echilibru.

Ce înseamnă să fiți într-o stare de echilibru? Înseamnă să facilitați formarea liniei de mijloc, să o pregătiți astfel încât Creatorul să vă poată corecta.

Cum? În primul rând, încercați să rămâneți în linia dreaptă în orice moment și să nu permiteți liniei stângi să crească mai puternică și să vă guverneze.

Linia dreaptă se numește „importanța spiritualității”. Spiritualitatea, scopul, calitatea dăruirii, Creatorul, care posedă calitatea dăruirii, și aceasta nu înseamnă pur și simplu cineva măreț, ci forța dăruirii, toate acestea trebuie să fie importante pentru mine. Și numai după ce toate acestea au devenit cu adevărat importante pentru mine pot intra pe linia stângă.

Linia dreaptă, importanța spiritualității, este dobândită doar prin credință deasupra rațiunii, nu în cadrul rațiunii. În cadrul rațiunii, importanța spiritualității poate fi atinsă doar după traversarea Machsom (barierei). Aceasta se numește credință completă, perfectă: lumina de Hasadim cu iluminarea luminii de Hochma.

Sub Machsom, avem ca și cum ar fi aceeași stare, o ramură a aceleiași rădăcini a credinței. Suntem ca și cum ar fi într-o stare de credință corectată și ca și cum am simți prezența Creatorului cu simțurile noastre. Acest „ca și cum” este atins prin efort și mai ales prin investiția noastră în grup.

Când finalizăm această muncă și dobândim credință conform gradului nostru prin munca în linia dreaptă, ne mutăm apoi în linia stângă și vedem că în limitele rațiunii, nu avem nimic: calitățile noastre sunt necorectate, gândurile noastre sunt străine, iar linia dreaptă este diminuată. Atunci ajungem la rugăciune și Îi cerem Creatorului să ne ajute.

Dacă am pregătit linia dreaptă, am ridicat importanța spiritualității, importanța scopului și credința că totul a fost pregătit pentru mine de Sus, și apoi văd în linia stângă că eu însumi mă aflu într-o stare complet opusă, nu în perfecțiune, ci dimpotrivă, în deficiențe și dorințe josnice, atunci, ca urmare a acestor două linii, apare forța rugăciunii. Și atunci un răspuns la rugăciune vine de Sus, de la linia de mijloc.

În această muncă, trebuie să rămânem constant în echilibru între linia dreaptă și cea stângă, astfel încât „înțelepciunea lui să nu-i întreacă faptele”. Adică, omul nu ar trebui să se afle într-o stare în care spune: „Sunt incapabil să fac ceva” sau „Nu am putere” sau „totul este în mâinile Creatorului” sau „Lasă-mă în pace și nu-mi spune că totul depinde de mine. Nimic nu depinde de mine” și așa mai departe.

Aceasta înseamnă că linia stângă nu trebuie să devină mai mare decât cea dreaptă, atunci când nu am putere și cred că toate acestea sunt imposibile sau chiar că nimic din toate acestea nu există deloc. Nici linia dreaptă nu ar trebui să domine atunci când mă gândesc: „Totul este în mâinile Cerului și totul este decis acolo. Eu sunt nimeni aici. Nu exist; sunt un loc gol. Nimic nu depinde de mine; sunt întotdeauna în întregime sub autoritatea Lui.” Aceasta se numește Klipa a liniei drepte.

Nu! Ambele linii trebuie să fie echilibrate. Aceasta este ceea ce ne-a fost dat și trebuie să depunem toate eforturile pentru a nu cădea în niciunul dintre cele două tipuri de Klipa, cea dreaptă sau cea stângă. Mai degrabă, trebuie să echilibrăm cele două linii astfel încât acestea să contribuie la formarea liniei de mijloc.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum poate omul să ajungă la dorința de a se angaja în studiul Lişma?

Răspuns: Să presupunem că ieri m-am simțit lipsit de valoare, departe de Creator, că îmi pierdeam timpul, că viața mea nu avea niciun sens și că voi muri exact așa cum m-am născut. Pe scurt, toate aceste senzații existau în dorința mea de a primi. În esență, nu aveam niciun scop în viață.

Dar astăzi, mi-am amintit că există un Creator, și dacă sunt conectat la El, totul va fi bine. Așa că trebuie să stabilesc o conexiune cu El.

Cum pot face asta? Se spune că nu există altă modalitate de a-L înțelege decât să studiez și să mă gândesc la El în timp ce studiez. Există o anumită sursă sau Forță superioară care mă va aduce mai aproape de El, și în acest fel, voi câștiga ceva. Lumina superioară va veni, cerurile se vor deschide și voi câștiga ceva bun.

Așa că m-am agățat de acest gând, de această intenție; Am venit la lecție, stau aici și mă gândesc cum folosirea lecției ca remediu îmi va oferi ceea ce îmi doresc: o viață spirituală, apropierea de Creator, tot ce e măreț.

De ce am venit să studiez mai devreme? M-am gândit că dacă studiez pur și simplu materialul, aș învăța cum să controlez cerurile și soarta mea. Acum înțeleg că cunoștințele nu mă vor lăsa să ajung sau să simt lumea superioară, asta se poate întâmpla doar cu ajutorul de sus, atunci când lumina vine și îmi deschide ochii. Am nevoie de această lumină; așa că vin și studiez. Acesta este începutul Lo Lişma.

Apoi ajung la o Lo Lişma mai mare când încep să mă gândesc doar la propriul meu beneficiu, dar îmi dau seama brusc că, chiar și atunci când mă simt foarte plăcut și continui să primesc constant, tot nu-mi aduce plăcere. Există o plăcere mai mare, mai eternă, fără rușine și fără sentimentul că ceva este în neregulă. Această plăcere vine atunci când dăruiesc, sau cel puțin când nu-mi simt egoul, răul.

Înainte de asta, simțeam că plutesc fără țintă, dar acum vreau să nu mă mai gândesc la mine, să mă deconectez de mine, și făcând asta, să mă deconectez de diverse probleme. Pentru asta studiez.

Apoi vin gânduri: ce înseamnă să fii deconectat de tine însuți? Care este scopul acestui lucru? Ce vreau să am? Îmi doresc ceva etern și perfect. Cine este El, Creatorul? Dacă intru în prezența Lui, totul va fi bine în toate privințele. Așadar, iată-mă deja stabilind o conexiune cu Creatorul. Este Lişma sau Lo Lişma? Desigur, Lo Lişma! Este pentru mine, ca să mă simt bine. Dar deja Îl vreau pe El!

Ce înseamnă că voi fi cu El? Dacă mă gândesc bine la El și El gândește binele meu, atunci cu siguranță va fi bine pentru amândoi. Astfel, mă gândesc deja cum să-I dăruiesc, și prin asta, voi simți că El îmi dăruiește. Aceasta este deja un fel de Lo Lişma în forma în care toate gândurile mele sunt despre a avea un sentiment bun față de El, pentru că dacă am un sentiment rău față de El, mă voi simți și eu rău.

Și astfel, treptat, omul începe să destrame toate acestea până când ajunge la o stare numită cea mai mare Lo Lişma, care nu te lasă să dormi. Vreau să-L iubesc, vreau să fiu conectat la El, să mă dăruiesc Lui și să mă pierd în asta, pentru că sunt sigur că acest lucru va fi bine pentru mine. Dacă sunt atât de devotat acestui lucru, înseamnă că am deja un anumit nivel de Lo Lişma de la care pot trece la Lişma.

De fiecare dată cer atingerea Lo Lişma din studiile mele într-o formă diferită, la un nivel superior, până când ajung la o stare în care Lişma intră în ea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Singurul lucru care a fost creat este dorința de a primi. De-a lungul a mii de ani de existență a umanității, dorința de a primi la om a crescut atât la nivel corporal, cât și spiritual, iar când a ajuns la a treia și apoi la a patra etapă a dezvoltării Aviut (grosimea dorinței de a primi), ea suferit o spargere în timpul acelei etape.

Tot ce este necesar este conținut în sfărâmare. Ceea ce lipsește este doar lumina superioară, punctul de referință prin care putem măsura toate fragmentele care au supraviețuit în noi în sfărâmare și le putem da forma lor corectă; adică, să vedem utilizarea lor corectă, care este opusă modului în care există în prezent în noi.

Deși rămâne în propria natură, omul nu poate scăpa de ea, deoarece se află în interiorul naturii, iar aceasta îi determină gândurile, comportamentul, dorințele și direcția: spre ce va fi atras și în ce fel. Iar lumina care vine de departe ca lumină înconjurătoare afectează vasele sfărâmate și le oferă înțelegerea diferenței dintre ele și lumina înconjurătoare.

La început, această înțelegere trece prin etape de dezvoltare numite Şoreş, Alef, Bet, Ghimel și Dalet. La început, omul tinde spre lumină. El crede că, cu ajutorul ei se poate umple, folosind spiritualitatea în propriul său beneficiu, în modul său obișnuit, așa cum anterior încerca să obțină toate plăcerile trupești și umane pentru sine, folosind mediul în acest scop.

Acum intenționează să folosească mediul spiritual în același mod, în propriul său beneficiu. Dar lumina îl afectează în două forme opuse: uneori trezește o dorință pasională pentru lumea spirituală și îi sporește dorința de a primi în interiorul său, în timp ce alteori îi arată în ce măsură această dorință pasională este de neatins pentru el.

Prin acest joc al luminii cu Kelim (vasele), omul începe să simtă că atitudinea sa față de spiritualitate trebuie să fie diferită de modul în care obișnuia să se raporteze la dorințele sale anterioare despre această lume, când le folosea în mod deschis, având în față atât vasele aproapelui său, cât și plăcerile conținute în aproapele său.

Lumina îl învață că adevărata formă a plăcerii se află în calitatea luminii în sine. Aceasta înseamnă că omul începe să primească farmecul sfințeniei. Cu alte cuvinte, el vede cât de mult au crescut Kelim ale sale, și în consecință, cât de mult a crescut suferința sa. Apoi caută mântuirea de această suferință.

Adică, dorința de a primi se îngroapă (propria sa metodă obișnuită de căutare a împlinirii) și vede că suferința pe care o experimentează corespunde magnitudinii dorinței de a primi. Omul începe să vadă că dorința de a dărui poate deveni mântuirea sa: „Mai bună moartea decât o astfel de viață”. El nu se poate elibera de această dorință, care este în continuă creștere și nu poate obține nicio plăcere prin ea. Prin urmare, începe să dorească vase ale dăruirii.

Ne trezim la conexiunea cu Creatorul din interiorul marilor Kelim de primire care, tocmai în timpul nostru, încep să se ridice din spargere și cer corectare și împlinire. Iar ceea ce avem în plus este lumina reformatoare – lumina care ne aduce înapoi la sursă.

Acest lucru ne oferă oportunitatea de a folosi puterea luminii în sine și de a tinde spre Kelim de dăruire, nu pentru că vrem să scăpăm de necazuri, ci datorită importanței și unității pe care le percepem în calitatea dăruirii. Cu alte cuvinte, lumina ne transmite măreția sursei.

Rezultă că ceea ce trebuie să corectăm acum este atitudinea noastră față de Creator. Trebuie să ne apropiem de El și să aderăm la El, ceea ce este posibil doar prin echivalența de formă. Și putem realiza acest lucru doar cu ajutorul luminii reformatoare. Pentru aceasta, trebuie să studiem din cărțile corecte în cadrul unui grup.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

După distrugerea celui de-al Doilea Templu, au mai rămas câțiva oameni, precum Rabi Șimon, care a început să scrie cărți și să sfătuiască națiunea cu privire la ce ar trebui să facă. Ei au îndrumat această națiune care se deconectase de la nivelul său spiritual să adere la un sistem bazat pe acțiuni fizice corespunzătoare celor spirituale.

Anterior, toată lumea se ruga cu o rugăciune a inimii; acum, o carte de rugăciuni a fost scrisă pentru ei. Multe lucruri care nu existau înainte erau acum definite de instrucțiuni despre cum să acționeze la nivel material. Era necesar să se definească limitele „animalului”, care nu mai simțea limitele stabilite de lumea spirituală și își căuta propria încadrare – pentru a oferi un cadru existenței sale. Acest lucru s-a realizat prin cartea Şulchan Aruch și alte texte.

Astfel, situația care a persistat timp de milenii poate fi descrisă ca fiind răul mai mic. Omul care există la nivel material, care nu are niciun contact cu spiritualitatea și nicio percepție a luminii înconjurătoare, crede în mod natural că nimic altceva nu este posibil.

El crede că, respectând Tora și poruncile, face tot ce este posibil. Într-un fel, el face tot ce este posibil. El nu are nicio simţire că este posibilă vreo altă corectare. Ce se întâmplă dacă punctul din inimă nu s-a manifestat încă?

De aceea, unii au o Tora, iar alții alta. Pentru unii este externă, pentru alții este internă. Când vorbim despre partea interioară a Torei, vorbim despre motivul pentru care omul are nevoie de Tora în primul rând: fie pentru corectarea internă, care este declanșată de un punct din inimă, fie pentru corectarea externă, care este determinată de dorința de a ști ce să facă cu mâinile și picioarele și ce cuvinte să spună.

De exemplu, aveți o carte despre calomnie. Să luăm o singură stipulare: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, și dintr-o dată, ai nevoie de toate aceste cărți și enciclopedii pentru a ști exact ce se poate spune în legătură cu aceasta și ce nu.

Legea însă, spune un singur lucru: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Fă un efort să faci asta, asta este tot. Despre ce cărți am putea vorbi? Totuși, atunci când treceți de la munca interioară la munca exterioară, trebuie să dați fiecărui lucru o definiție externă, astfel încât să știți care forme ale manifestării sale sunt interzise, ​​atunci amendamentele încep să se înmulțească. Intern, există o singură lege: legea adeziunii, a asemănării de formă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 12/08/26, Rabaş – Art.14, 1984-Omul trebuie să vândă întotdeauna tot ceea ce are și să se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→