Avansarea noastră spirituală trebuie să se desfășoare conform legii lumii spirituale, în care o zecime este dată în exterior, mai degrabă decât cheltuită pentru sine.

Tora afirmă acest lucru foarte simplu: fiecare om, chiar și un om sărac, indiferent cine este, trebuie să pună deoparte Maaser, o zecime din venitul său net; nici mai mult, nici mai puțin. Nu există nicio modalitate de a ocoli acest lucru. Aceasta este o regulă a lumii superioare.

Prin urmare, trebuie să dăm o zecime din venitul nostru pentru diseminarea Cabala, ceea ce se numește dăruire Creatorului, deoarece această porțiune Îi aparține: El corectează Malchut al nostru; nu noi înșine.

Noi corectăm primele nouă Sfirot noi înșine, și prin urmare, în lumea noastră păstrăm 90% pentru noi în ceea ce le privește. Conform corespondenței dintre rădăcină și ramură, eu pot folosi în mod corespunzător 90% din resursele mele de dragul spiritualității.

Dar nu pot corecta a zecea parte în lumea spirituală în niciun fel; Creatorul o corectează. Prin urmare, în această lume, dacă nu folosesc această a zecea parte pentru mine, ci o dau pentru diseminare. Creatorul corectează acest lucru.

Mai mult, omul care nu se angajează în muncă spirituală, ci pune deoparte Maaser, este inclus în munca spirituală, deoarece aceasta este cu adevărat contribuția sa la spiritualitate, conform corespondenței dintre rădăcină și ramură. În schimb, oricine reține această zecime pentru diseminarea Cabalei în orice fel, se jefuiește spiritual pe sine.

Din Lecţia zilnică de Cabala pentru Sărbătoarea de Sukot 01/10/26

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum poate exista o dispută între cabalişti?

Răspuns: Un cabalist este cineva care se află în lumea spirituală  și simte spiritualitatea. Vă întrebați cum poate el percepe lucrurile diferit? Exact în același mod ca în lumea noastră.

Există atât de mulți învățați în această lume care au dispute între ei! Unul vede realitatea într-un fel, altul o vede în alt fel. Nu este vorba că văd realitatea diferit, ci mai degrabă că opiniile lor diferă în ceea ce privește legile după care se comportă această realitate. Este un lucru oarecum ascuns, dar totodată oarecum revelat.

Să presupunem că vedem un fenomen. Voi credeți că sursa acestui fenomen este cutare și cutare și de aceea se manifestă în acest fel în fața noastră. Totuși, ceea ce se manifestă în fața ochilor noștri, noi vedem în același fel. Dar nici voi, nici eu nu vedem ce se află în spatele lui.

Acestea sunt deja niveluri superioare. Este foarte posibil ca acesta să nu fie nici măcar următorul nivel, ci două sute de niveluri mai sus. Vedem realitatea așa cum este ea în lumea noastră, dar motivul pentru ceea ce vedem poate fi cu două sute de niveluri mai sus decât ceea ce am înțeles. Și apoi începem să raționăm: „Este așa, sau așa?”

Această dispută a fost între Baal HaSulam și Raşaş. Baal HaSulam scrie puțin despre asta la sfârșitul cărții „Porțile Intențiilor”. Dar ceea ce scrie el este doar o mică parte din imagine. Această dispută este fundamentală pentru ei, dar nu atât de mult pentru noi, pentru că Raşaş este cu adevărat un sfânt. Ceea ce a realizat el sunt cuvinte sfinte, divine pentru noi.

Dar ceea ce indică el ca fiind motivele pentru ceea ce vede este de fapt cu două sute de trepte mai sus. Și din moment ce nu a atins încă acel nivel, Baal HaSulam nu este de acord cu el, pentru că Baal HaSulam a realizat mai mult și scrie de la nivelul pe care l-a atins. În opinia sa, Raşaş nu greșește în ceea ce îi prezintă ca fapt. Faptele sunt corecte, dar când vorbește despre motivele pentru ceea ce se întâmplă, se înșeală.

Este ca în lumea noastră: există doi fizicieni ale căror dezbateri sunt nesfârșite, deoarece discută o cauză ascunsă și care poate fi foarte înaltă și foarte îndepărtată. De aceea există multe dezacorduri și diferențe de opinie printre cabaliști.

Și acest lucru este corect, deoarece ei sunt doar cercetători. Ei studiază acțiunile Creatorului, și în măsura în care ei se pot alinia cu aceste acțiuni, le înțeleg; în măsura în care nu se pot alinia cu ele, nu le înțeleg. Dar cauzele sunt întotdeauna superioare față de ceea ce înțeleg ei. Mai mult, ei se pot înșela și în interpretarea cauzelor, deoarece este imposibil să dai nume la ceea ce nu a fost înțeles.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/08/26, Rabaș – Art.22, 1987-Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Lumea rămâne neschimbată; doar noi ne schimbăm în interiorul nostru. Depinde în întregime de mine cum Îl experimentez pe Creator: în „dubla Sa ascundere”, în „ascunderea simplă” sau în relația Sa directă cu mine, „față în față”.

Din partea Sa, El este întotdeauna prezent în Kli (vas), într-o relație directă cu mine. Percep acest lucru în funcție de nivelul corectării mele. Dacă toate calitățile mele sunt corectate și simt manifestarea completă a Creatorului, atunci suntem „față în față”. Această stare se numește „adeziune” (Dvekut), „sfârșitul corectării” (Gmar Tikun) sau „lumea infinitului” (Ein Sof), unde nu există limitări.

În măsura în care cele 620 de simțuri, senzații, dorințe și calități ale mele sunt necorectate (pot fi parțial corectate și parțial necorectate, formând un spectru al tuturor celor 620 de dorințe), fiecare trebuie ridicată la înălțimea maximă a tuturor celor zece Sfirot particulare ale sale. Numai atunci toate cele 620 de dorințe își vor atinge înălțimea maximă.

Acestea pot fi de asemenea, la niveluri diferite, unul inferior și altul superior, precum o imagine spectrală sau precum reprezentarea vizuală a sunetului pe un egalizator, organizată pe frecvențe. Să presupunem că există douăzeci de frecvențe selectate și vedem cât de înaltă sau joasă este fiecare dintre ele.

În mod similar, avem 620 de calități, iar fiecare atinge o înălțime de până la zece Sfirot. Înălțimea fiecăreia determină imaginea lumii care ne este prezentată. Calitățile noastre sunt tocmai acei senzori în care intră Creatorul. Cu cât sunt mai corectate, cu atât Creatorul intră mai mult în ele; cu cât sunt mai puțin corectate, cu atât El intră mai puțin în ele.

Aceste grade ale manifestării Creatorului în cele 620 de calități ne desenează imaginea lumii. În partea celor 620 de dorințe, care este corectată, Creatorul este prezent; aceasta se numește „măsura revelației Creatorului”. În partea inferioară, încă necorectată, a celor 620 de dorințe, Creatorul nu este manifestat; aceasta se numește „măsura ascunderii Creatorului”.

Astfel, cuvântul „lume” (Olam) provine din cuvântul „ascundere”. Este măsura revelației și ascunderii Creatorului. Lumea noastră inferioară este ascunderea completă a Creatorului. Toate lumile spirituale există conform unei anumite măsuri a revelației Creatorului: într-o anumită combinație și aranjament al celor 620 de dorințe ale mele, Îl simt deja pe Creator.

De ce nu sunt aceste dorințe corectate toate în mod egal? Pentru că diferă atât în ​​calitate, cât și în Aviut (grosimea egoismului) lor. De aceea există o lume numită Asia.

Lumea Asia., caracterizată de calitatea Malchut, diferă de lumea Yeţira, a cărei calitate este Zeir Anpin; de lumea Bria, calitatea de Bina; de lumea Aţilut, calitatea Hochma; și de Adam Kadmon, calitatea de Keter. Pe lângă faptul că fiecare lume este o simțire și o primire mai mare a Creatorului, calitatea fiecăreia dintre cele 620 de dorințe crește într-un grad sau altul.

Cu alte cuvinte, atunci când urc de la un grad la altul, nu toate cele 620 de dorințe ale mele se îmbunătățesc, să zicem, cu 10 procente: una se poate îmbunătăți doar cu 1 procent, în timp ce alta se poate îmbunătăți cu 8 procente.

Mai mult, atingerea se schimbă nu numai prin intensificarea generală a simțirii forței în care exist, ci și în calitate, în modul în care mă afectează. La fel este și în lumea noastră. O experimentăm nu doar ca fiind mai puternică sau mai slabă în manifestarea sa către noi, ci și prin caracterul acelei manifestări, care este mai plăcută sau mai neplăcută.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

 Întrebare: În articolul „Omul trebuie să vândă întotdeauna tot ceea ce are și să se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept”, Rabaş scrie: „În Cartea Zohar se spune despre versetul «Lipitoarea are două fiice» – care strigă ca niște câini, spunând: «Dă-ne, Hav, fericirea acestei lumi; dă-ne, Hav, fericirea lumii viitoare».”

Adică, există două fiice care strigă ca niște câini: „Dă-ne fericirea acestei lumi; dă-ne fericirea lumii viitoare”. Își dorește omul atât această lume, cât și lumea viitoare?

Răspuns: Nu există o singură stare prin care omul să nu treacă pe calea spre scop. Creatorul a creat totul într-un singur Kli, iar fiecare vas este alcătuit din toate dorințele. Indiferent de caracterul unui om, de dispoziția sa naturală sau de partea din Adam haRişon căreia îi aparține sufletul său, el trebuie totuși să treacă prin toate obstacolele.

Desigur, fiecare om trece prin ele în felul său, dar fiecare trebuie să treacă prin toate aceste dorințe, inclusiv starea descrisă în Cartea Zohar: două fiice care strigă ca niște câini: „Dă-ne fericirea acestei lumi; dă-ne fericirea lumii viitoare”. Aceasta înseamnă să dorești doar să primești, mai degrabă decât să dăruiești.

Când există o dorință atât pentru această lume, cât și pentru lumea viitoare, este bine. În etapa următoare, omul ajunge să dorească doar lumea viitoare, iar aceasta este o adevărată Klipa.

Uneori, Rabaş folosește „această lume” pentru a desemna intenția de a primi pentru sine și „lumea viitoare” pentru a desemna intenția de a dărui. Când vorbește despre „câini”, el vrea să spună că, până și în ceea ce privește lumea viitoare, există o intenție de a primi pentru sine, adică Klipot.

Trebuie să ne uităm la context pentru a înțelege despre ce se discută, deoarece în cazuri diferite, aceleași cuvinte pot avea înțelesuri diferite.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/08/26, Rabaş – Art.14, 1984-Omul trebuie să vândă întotdeauna tot ceea ce are și să se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce este comunitatea spirituală care ne reprezintă în prezent, ca „fructe necoapte”? Pe de altă parte, ați spus că sarcina fiecărui om astăzi este să-și scoată „Eul” din sine și să-l dizolve în membrii grupului.

Răspuns: Da, omul trebuie să-și scoată „Eul” din sine și să se dizolve în grup.

Grupul este un cerc în care încercăm să ne cufundăm, lăsându-ne „Eul” în afara cercului. Facem acest lucru doar în eforturile noastre interioare. Nu aplicăm, sub nicio formă, acest lucru vieții de zi cu zi. Nu stabilim o comoară comună, ca în kibuțuri sau în alte forme de viață comunitară; nu încercăm să creăm o familie comună, un fel de comunitate în lumea noastră; toate acestea se referă la problema ultimei generații. Cu voia lui Dumnezeu, vom aborda și noi acest lucru într-o zi.

Nu construim o societate cabalistă, ci un grup cabalist care se angajează doar în eforturi interioare (fiecare om în interiorul lui însuși) și în combinarea tuturor acestor eforturi unele cu altele, pentru a atinge o masă critică și a provoca revelația Creatorului, care ne va ridica imediat pe toți la gradul următor.

De îndată ce atingem la gradul următor din nou o dorință critică și ne pregătim prin eforturile noastre interioare pentru un Kli comun, Creatorul Se va revela imediat din nou, ne va corecta din nou, și în acest fel, vom fi din nou umpluți cu El la gradul următor. Și așa este de fiecare dată. Metoda este practic aceeași la fiecare grad.

Nu suntem angajați acum în corectarea vieților noastre. Fiecare dintre noi continuă să trăiască în familia sa, continuă să lucreze la locul de muncă. Noi doar ne creăm comunitatea spirituală, una invizibilă, unde dorințele noastre comune, aspirațiile noastre către Creator, se unesc și fac ca o mare lumină înconjurătoare să acționeze asupra noastră. Acesta este singurul lucru pe care îl facem acum.

Dar pentru aceasta, dacă este necesar, efectuați câteva acțiuni comune. Totuși, a fi împreună nu înseamnă a ne raporta la toate problemele și modul nostru de viață de zi cu zi. Ceea ce facem împreună este de exemplu, să construim o Suka, să lucrăm la diseminare sau să creăm centrul nostru comun, adică tot ceea ce se referă la spiritualitate, dar în același timp este o cochilie exterioară a acesteia.

Acest lucru se poate face, şi nimic mai mult. Asta înseamnă să nu mâncăm „fructele necoapte”, să nu ne urcăm în „Pomul Cunoașterii Binelui și Răului”. Încă nu ni se permite să ne urcăm în el, dar mai târziu va trebui să o facem.

De acum înainte, veți începe să vedeți cât de repede va merge dezvoltarea voastră și cât de repede vor începe să se schimbe stările una după alta. Veți vedea cum ceea ce anterior trebuia să dureze luni și ani și era în general atât de dificil, cumva târându-se, va zbura înainte.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 255

De ce stările dispar și se întorc?

Discernămintele Lişma și Lo Lișma către Creator și către această lume se schimbă de fiecare dată în funcție de luminile înconjurătoare care coboară asupra noastră din lumea Aţilut. Noi existăm în lumea Aţilut în potențial, adică în starea corectată, în starea coruptă și în toate stările intermediare. Lumina superioară care coboară din Ein Sof prin lumea Aţilut efectuează un fel de scanare prin toate aceste stări, de la starea cea mai joasă, treptat, până la starea cea mai înaltă, până la rădăcinile noastre în lumea Aţilut, și în consecință, primim lumini înconjurătoare schimbătoare. În funcție de ceea ce pătrunde lumina superioară acolo, prin stările noastre în potențial, ne schimbăm aici în realitate. Noi nu știm cum ar trebui să ne schimbăm, ci pur și simplu ne schimbăm.

După barieră, în obţinerea inițială a unui ecran, începem să ne identificăm cu aceste schimbări, să le dorim, să le înțelegem și să le recunoaștem. Începem chiar să le anticipăm, într-o asemenea măsură încât ne gândim deja dinainte că acum vrem să facem ceva, și într-adevăr, o facem. Începem să recunoaștem gândurile Creatorului și să ne identificăm cu ele într-o asemenea măsură încât gândul și dorința noastră, precum și dorința Creatorului, se unesc. Aceasta se numește cu adevărat „Lişma”.

În starea noastră actuală, cu siguranță nu știm cum ne schimbăm, dar trebuie să credem că ne schimbăm în funcție de rădăcina noastră din lumea Aţilut. Ritmul depinde de noi, de conștientizarea noastră, de starea noastră, dar schimbările de stări nu depind de noi. Conștientizarea noastră este cea care ne schimbă simțirea interioară: putem simți că suntem loviți sau putem simți că loviturile nu sunt cu adevărat lovituri, ci o forță prin care intrăm în corectare. Restricțiile pot fi plăcute dacă scopul stă în fața ochilor noștri. Așa suntem comprimați cu forța în această „țeavă”, dar cu bucurie că atingem ceva. De asemenea, dacă nu vedem scopul în fața noastră și suntem comprimați într-o anumită „țeavă”, experimentăm starea ca moarte.

Prin urmare, conștientizarea noastră, propria noastră muncă, este de a schimba simțirea noastră de la o extremă la alta cu privire la aceeași acțiune care este efectuată asupra noastră de Sus. Totuși, ca urmare, nu doar simțirea noastră interioară de bine sau rău se schimbă, nici doar ritmul. Și conținutul se schimbă. Acest lucru se datorează faptului că, din aceste stări, primim lumini, iar lumea noastră se schimbă. Este dificil de explicat măsura în care propria noastră participare inteligentă și independentă la munca de corectare, pe care și noi înșine o dorim, schimbă întreaga imagine. Chiar dacă stările care coboară de Sus sunt predeterminate, noi determinăm tot ce este jos.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Când omul se eliberează de egoism și traversează Machsom-ul, începe o perioadă în care primește lumina superioară pentru a purifica Galgalta ve Eynaim, adică cele mai bune dorințe ale sale: Aviut zero, unu și jumătate din Aviut doi, până la mijlocul lui Bina – Şoreş, Alef și GAR de-Bet. Toate acestea au loc în perioada de la Pesah la Şavuot. Ce înseamnă asta?

Exodul din Egipt, Pesah-ul, este traversarea Machsomului, ieșirea din egoism. Asta include de asemenea, multe tranziții și stări. Vă puteți imagina prin câte stări intermediare trebuie să treacă omul înainte de a se putea spune cu adevărat că a trecut prin ceva? Ulterior, el primește lumina și purifică în sine 49 de Sfirot până la a 50-a Sfira (cele 50 de porți ale lui Bina) și intră în Bina. De ce 50? Nu este Bina, 40?

Litera „Mem” este o literă închisă și simbolizează Bina, deoarece Bina este, cum ar spune, închisă precum Arca lui Noe. Forma sa seamănă cu o cutie închisă, un nod spiritual în interiorul căruia este concentrată o singură calitate: dăruirea completă, detașarea completă de sine. Într-un astfel de caz, omul nu se teme de nimic și nimic nu îl poate influența; este deasupra sa, fără nicio legătură cu sine. Astfel de calități aduc lumină spirituală egoismului nostru.

În acest caz, această cutie (adică sufletul nostru, toate calitățile noastre) este umplută cu lumina de Hasadim. Această lumină a dăruirii complete, a detașării complete de sine este numită și Arca lui Noe, deoarece în această formă, omul se poate salva singur și nu depinde de nimeni și de nimic. Nu se teme nici de un uragan, nici de o inundație.

Și inundația este cauzată de forțele lui Bina (apa). Dar aceasta este apa în care sunt revelate toate Malchut și toate Hochma, întreaga lumină a de Hochma și dorința aprigă a lui Malchut. Cu alte cuvinte, potopul este ca o concentrare de forțe externe și interne: din interior, forțele pure ale Bina; și din exterior, toate celelalte forțe, care se presupune că sunt incluse și în Bina.

Bina este o categorie foarte complexă. Ea construiește sufletul în așa fel încât din interior și din exterior, sufletul se află sub aceste ape: din interior, sub calitatea Bina pură, dăruire completă; și din exterior, ca și cum ar fi sub calități opuse lui Bina, care folosesc intens Hochma și Malchut. În același timp, sufletul devine mai puternic și dobândește astfel de calități încât poate ridica ulterior din interiorul său o lumină de Hasadim suficientă chiar și pentru a primi lumina Hochma „Al Menat Lehaşpia”, „de dragul Creatorului”.

La urma urmei, Bina pur și simplu dăruiește; ea nu dorește nimic. Dar când este împietrită prin trecerea prin potop, dezvoltă o asemenea putere încât poate primi chiar și lumina de Hochma. Nu se mai teme de nimic.

Când omul dobândește calitățile lui Bina, toate calitățile sale spun: „Naaseh ve-nişma” – adică „vom accepta Tora și o vom împlini”; vom corecta egoismul. Căci atunci când calitățile lui Bina, GE, sunt dobândite, nu se întâmplă nimic cu calitățile noastre originale; pur și simplu dobândim calitățile lui Bina. Abia după aceea începem să lucrăm cu calitățile autentice, cu calitățile Malchut.

Prin urmare, se spune că atunci când întregul popor se adună (omul este descris ca un popor, adică este formată din tot felul de calități: bărbați, femei, copii și bătrâni, toate acestea fiind calități în interiorul omului) la Muntele Sinai (Sinai provine din cuvântul „Sinah”, ură), adică atunci când ura apare în el din partea lui Bina față de calitățile lui Malchut, atunci toată lumea ca să spunem așa, strigă într-un singur glas: „Suntem de acord!”. Cu alte cuvinte, toate calitățile omului au fost deja purificate și pregătite într-o asemenea măsură încât ei sunt de acord să accepte Cabala.

Cabala este metoda de lucru cu calități egoiste, de la cuvântul „Lekabel” (a primi), adică modul de a primi lumina superioară, lumina Hochma, deja pentru a dărui. Atunci apare starea numită „dăruirea Torei”, și în acest fel egoismul însuși este corectat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Dacă liniile dreaptă și stângă trebuie să fie echilibrate, cum se poate începe lucrul cu una dintre ele?

Răspuns: Ar trebui să începem cu linia dreaptă. Din starea în care mă aflu astăzi, mă întreb: „Cine sunt eu și ce sunt eu?” Dacă mă gândesc pur și simplu la mine în acest fel, fără nicio legătură cu spiritualitatea, atunci sunt doar o dorință de a primi care vrea să se bucure de lumea înconjurătoare.

În acest fel mă pot examina, pot fi un bun psiholog, fiziolog, și în cele din urmă pot observa natura, fiind în același timp parte din ea. Natura este natură.

Dacă mă raportez la natură în acest fel, ea poate fi considerată linia stângă, deși nici măcar nu este încă o linie, ci pur și simplu natura însăși. Dacă vreau să mă raportez la tot ceea ce există cu înțelegere și conștientizare, dintr-o perspectivă spirituală, atunci trebuie să-mi poziționez „eul” astfel încât să nu aibă nicio conexiune cu Creatorul sau cu creația, ci să fie situat între ele, la mijloc.

Trebuie să fiu complet neutru, independent de orice, văzându-mi natura animalică, cu care m-am identificat anterior ca și cum ar fi fost din lateral. Observ: asta există, așa m-am născut și acestea sunt calitățile pe care le am; acesta sunt eu, așa cum mi-am imaginat.

Ce este „eu”? Este un fel de corp cu gândurile și diferitele sale calități. Creatorul mi-a dat calitățile mele la naștere. Gândurile și percepțiile mele mi-au fost date de familie, de mediul meu de la școală și de la serviciu și de toți oamenii din jurul meu.

Acesta sunt eu? Nu, acesta nu sunt eu! Deci, unde sunt eu?! În momentul în care am clarificat toate acestea pentru mine, vreau să-mi construiesc „eul”. Haideți să construim!

Cum îmi pot construi „eul”? La urma urmei, tot ce am nu sunt eu! Tot ce voi primi de la Creator în viitor tot nu voi fi eu; va fi El. Deci, unde sunt eu?

Nu știm care este linia de mijloc. „Eul” unui om este un Hisaron, o nevoie care nu a existat niciodată în realitate. Prin urmare, nevoia de a dărui Creatorului este o dorință care este cum s-ar spune, artificială; nu Creatorul a creat-o. Omul trebuie să o găsească, să o creeze, să-i dea naștere.

Eu sunt cel care se plasează în linia dreaptă. Și acum trebuie să decid ce fac în continuare. Se spune că mai întâi trebuie să mergi în linia dreaptă. Ce înseamnă linia dreaptă? Să te uiți la cel cu care ai de-a face și care este natura Creatorului. Să vezi că El este măreț, darnic, perfect și vrea să-ți ofere doar recompensă pentru toate acțiunile tale. Examinează toate aceste lucruri și dobândește credință în acestea.

Ce înseamnă să dobândești credință? Este un sentiment ca și cum ai avea deja o simțire a măreției și importanței Sale. Ca și cum… dar știi că faci toate acestea doar „ca și cum” și nu te amăgești pe tine însuți. Lucrând cu puterea lui „ca și cum”, te amăgești pe tine însuți doar prin faptul că este ca și cum acest lucru ar exista deja. Dar această înșelăciune este explicată; știi că te amăgești în mod deliberat pe tine însuți.

Iată ce scrie Rabaş: este ca și cum ai avea un sentiment în fiecare organ al corpului tău că ai atins simțirea Creatorului, a importanței, măreției și dorinței Sale de a te uni cu El, ca și cum te-ai afla deja direct în spiritualitate. Și dacă ai dobândit deja această simțire, te-ai păcălit pe tine însuți, te-ai întrecut în deșteptare, acum mergi la stânga și vezi ce trebuie să faci în linia din stânga.

În linia din stânga, în mod natural ți se va dezvălui starea opusă: cine sunt eu, ce sunt eu, care este natura a ceea ce Creatorul a pus în mine, că eu nu exist, că sunt un zero complet și așa mai departe.

Din aceste două lucruri, trebuie să facem o astfel de conexiune, un astfel de amestec, care să ducă la o rugăciune. Niciuna dintre linii nu ar trebui să prevaleze, ci trebuie să existe un singur Hisaron, o nevoie, astfel încât acest Hisaron să fie ca și cum această dorință aș fi eu, iar eu vreau să fiu la fel de perfect ca El. Asta înseamnă că ambele linii sunt unite în rugăciunea ta: toate deficiențele tale, simțirea răului, insignifianța din stânga și simțirea măreției, cunoașterea bunătății Creatorului din dreapta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Când omul începe să-și perceapă natura egoistă ca fiind rea, aceasta nu este încă o recunoaștere adevărată a răului în raport cu Creatorul. Pur și simplu el se vede într-o oarecare măsură, ca fiind rău în raport cu lumina înconjurătoare, în raport cu ceilalți sau în raport cu o imagine pe care el o consideră un exemplu de bunătate.

El încă nu se gândește la răul pe care îl provoacă Creatorului; pur și simplu se vede ca fiind așa. Dați-i o șansă să se corecteze și să se calmeze, și totul va reveni la locul lui.

Totuși, un început a fost făcut: omul se vede din ce în ce mai rău, iar acesta este un semn că progresează într-adevăr spre linia de mijloc. Desigur, el este disperat și se simte neputincios; blestemă totul și se îndoiește dacă drumul în sine este corect, deoarece el se vede constant ca fiind rău. Totuși, tocmai din acest motiv, pentru a nu fugi de pe câmpul de luptă, omul trebuie să construiască un sistem de sprijin, un sistem care să-i tragă înainte.

Gândiți-vă la situația din această lume: pentru fiecare om bolnav dintr-un spital, există trei sau patru persoane care îl îngrijesc. Există o bucătărie imensă, depozite enorme de medicamente, o bancă de sânge, săli de operație și cabinete de tratament cu tot felul de echipamente. Un spital să zicem, cu 100 de pacienți poate necesita 500 de oameni de personal auxiliar. Dar odată ce el se recuperează, nu mai are nevoie de niciun astfel de sprijin.

Așadar, trebuie să construim și o societate în care să existe mecanisme de îngrijire a celor „bolnavi”. Fiecare dintre noi este uneori „bolnav”. Așadar, aceste sisteme de sprijin ar trebui să aibă grijă de el, să-l sprijine și să facă tot ce este necesar pentru el.

Îmi amintesc că am fost în stări în care nu mă puteam mișca, nici măcar să ies la magazin să cumpăr ceva. Pentru asta există prietenii. A lucra pentru Creator nu este o cale ușoară.

Omul care este ajutat de prietenii pe care i-a dobândit, într-un fel acționează împreună cu ei. La urma urmei, el însuși a plătit și a construit acest „spital” și el însuși lucrează acolo când este sănătos. Și când este bolnav, și ei au grijă de el.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 12/08/26, Rabaş – Art.14, 1984-Omul trebuie să vândă întotdeauna tot ceea ce are și să se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

În starea în care omul se află deja dincolo de Machsom, există mai multe etape intermediare, semi-egoiste. După ce poporul a traversat Marea Roșie, condus de Moise, a rămas încă trei zile la Muntele Sinai. Cuvântul „munte” (Har) provine din „Hirurim” (îndoieli) care apar într-un om.

Omul se găsește cu toate aceste îndoieli și nu își poate imagina cum să se adapteze la ceea ce vede. De unde ar putea proveni astfel de stări, forțe, dorințe și presiuni interioare de a se uni cu Creatorul?

În cele din urmă, doar unul dintre punctele lor se ridică spre acest munte, deasupra tuturor acestor îndoieli, și deasupra tuturor dorințelor lor încă egoiste. Numai acolo, deasupra lor, iau contact cu Creatorul. În acest fel, omul începe treptat să-i ceară Creatorului să-i arate cum se raportează la oameni. Atitudinea Creatorului față de oameni sunt tocmai poruncile Creatorului; prin urmare, prin îndeplinirea lor, devenim asemenea cu El.

Poruncile sunt atitudinea corectă din egoismul propriu față de întreaga creație. Îl rog pe Creator ca și cum aș fi deja lângă El. Sunt un punct complet independent, ieșind deja din mine însumi. Înainte de Machsom, nu eram independent; eram cufundat în egoism și sub controlul acestuia. Acum, după ce am traversat Machsom-ul, sunt un punct independent, liber de influențe egoiste asupra mea. Prin urmare, încep să-l rog pe Creator: „Arată-mi cum Te raportezi la ei.”

„Ei” înseamnă întreaga umanitate, care constituie o masă complet omogenă, un Kli format din 620 de dorințe. Încerc să mă raportez la fiecare dintre aceste dorințe așa cum face Creatorul. Îndeplinirea poruncii constă în atitudinea mea corectă față de dorințele lor, adoptându-le pe fiecare ca fiind ale mele și dorind în mod altruist împlinirea ei.

În acest fel, îndeplinesc treptat cele 613 porunci. Încorporez fiecare dintre aceste dorințe în mine și le împlinesc, astfel încât să pot umple toate sufletele prin mine însumi.

Acest lucru îmi permite să mă conectez și să mă unesc cu ei și să formez enormul meu Kli, câștigat prin propriile mele eforturi, format din toate sufletele și numit Adam, uman. Astfel, în măsura în care încorporez aceste dorințe în mine și le îndeplinesc prin mine, devin similar Creatorului și mă unesc cu El. Această stare este Gmar Tikun (corectareaa finală) a mea personală.

Din Lecţia zilnică de Cabala la Sărbătoarea de Sukot,  29/09/26

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→