Un Kli (vas) nu este pur și simplu o dorință de a te bucura, în care se revarsă împlinirea; mai degrabă este atitudinea noastră față de  Creator. Un Kli spiritual se construiește deasupra dorinței de a primi; el constă în ecran și în lumina reflectată. Nu este vorba despre ceea ce se întâmplă în interiorul dorinței de a primi; nu aceasta constituie Kli-ul.

Întotdeauna, eu îmi descriu dorința de a primi ca pe un vas plin cu lumină. Deasupra lui construiesc un ecran, iar deasupra ecranului, un alt vas. Acest vas superior este chiar Kli-ul pe care îl construim. Fără el, nu avem despre ce vorbi.

În măsura în care, în funcție de nivelul tău de dezvoltare, nu dorești să construiești acest Kli, tu suferi. Aceste forțe te vor constrânge totuși, să construiești un ecran și o lumină reflectată. Este imposibil să apară un ecran în tine dacă tu însuți nu ți-l dorești și nu-l construiești.

Pe de o parte, trebuie să tinzi spre acest lucru; pe de altă parte, trebuie nu doar să ți-l dorești, ci și să înțelegi că acest ecran exprimă dăruirea către Creator. Doar Creatorul Însuși poate construi acest ecran, și doar dacă tu vrei să-L iubești așa cum El te iubește pe tine. Cu alte cuvinte, ecranul este rezultatul conștientizării iubirii, a conexiunii, a contopirii, a conexiunii.

Ni se pare că dobândim ceva, după ce obținem ecranul. Însă, odată ce ecranul este instalat, nu mai rămâne nimic de spus.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaș – Art.35, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Cel care nu are fii’

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Diferența dintre lumea actuală și lumea viitoare constă în schimbarea intenţiei interioare a omului față de realitate. Realitatea este tot ceea ce percepe omul. Când începi să o privești în lumină reflectată, acea realitate ți se înfățișează complet diferit.

Totuși, această simțire este subiectivă. Nu înseamnă că omul vede de exemplu, o casă ca fiind cu totul altceva. Pur și simplu, esența acesteia este percepută diferit, prin prisma intenției și a scopului creației. Când privești un lucru, ți se pare că acesta pur și simplu există. Nici măcar nu știi de ce, sau în ce scop. Însă aici descoperi o cauză cu un scop precis în fiecare lucru, precum și modul în care poți contribui la acesta. Fiecare obiect are atât o cauză, cât și un scop.

O schimbare a intenției modifică modul de percepţie; în cele din urmă, tocmai intenția este cea care se schimbă, nu ceea ce se află în afara omului. Ai putea spune: „Dar învățăm că în afara omului, există doar lumina superioară, iar tot restul este doar o iluzie”.

Așadar, ce vede de fapt, un cabalist în această lume? Vede doar lumina superioară sau vede și case, mașini, femei, copii și grupul? Sau vede totuși, doar lumina înconjurătoare care umple întreaga realitate și pe sine însuși învăluit în acea lumină?

Când spunem că lumina superioară umple întreaga realitate, nu ne referim la ceea ce vedem și simțim. Vorbim despre guvernarea superioară. Aceasta este cea care umple întreaga realitate și este pe deplin binefăcătoare. Dar în același timp, nimic nu dispare: nici casele, nici copiii, nici universul. Iluzia nu constă în faptul că un lucru există sau nu, ci tocmai în intenția în numele căreia acesta există.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Noi avem cinci organe de simț prin care percepem mediul înconjurător. Dacă am avea organe diferite, am percepe realitatea în mod diferit.

Ce înseamnă „organe diferite”? Ce alte organe am putea avea? Poate dorinţe diferite? Se schimbă dorințele noastre? Avem cinci dorințe principale. Dacă aceste organe de simț există, atunci experimentăm senzații; dacă ele nu există, nu le experimentăm.

Te-ai putea întreba: atunci când omul moare, se desparte de corpul său material și rămâne doar în plan spiritual, cum percepe el realitatea? Poate percepe lumea materială folosind un corp spiritual? De vreme ce simțurile sale fizice dispar, nu mai vede case sau oameni. Ce vede și ce simte? Ce dispare și ce rămâne?

Prin urmare, trebuie să spunem că totul este legat de organele de simț. Acum, când privești lumea, vezi învelișul exterior, veșmintele materiale, deoarece simțurile tale sunt materiale. Dacă ai adăuga la acestea organe de simț spirituale, ai vedea și veșmintele spirituale care există în realitate, adică Kelim (vasele) spirituale, corespunzătoare nivelului tău spiritual și celor inferioare acestuia.

Orice lucru situat deasupra nivelului tău ți s-ar înfățișa pur și simplu ca lumină. Pe măsură ce urci, această lumină se condensează, formând Kelim și conținutul acestora. De exemplu, fiecare „cap” (Roş) al unui Parţuf este numit infinitate, dar aceasta este o infinitate relativă la acel Parţuf specific.

Dacă însă, mă aflu deasupra acelui Roş atunci pentru mine acesta nu mai este infinitul, ci un Roş pe care îl înțeleg și îl percep. Ceea ce Parţuf-ul nu atinge în propriul său Roş, eu îl cuprind în al meu. Astfel, totul este determinat de organele de simț.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

 Întrebare: Care este diferența dintre un cabalist care a atins sfârșitul corectării și cineva care parcurge perioada de pregătire în lumea materială?

Răspuns: Diferența dintre ei constă în intenţie. Dacă luăm un cabalist care încă nu a atins corectarea finală și omul care nu este încă un cabalist, dar este numit astfel datorită scopului său și faptului că se află în perioada de pregătire, acesta din urmă rămâne încă în intenția „de dragul primirii”, în timp ce primul operează deja cu o intenție „de dragul dăruirii”.

Și nu contează unde se află omul: în lumea spirituală sau în cea materială, printre îngeri sau animale. Vorbim despre omul însuși; mediul înconjurător este irelevant. Ceea ce contează este atitudinea sa față de realitate, care reflectă tocmai diferența de intenții.

Când un om privește în jur, vede case, mașini și oameni. Acest lucru se schimbă în funcție de locul în care se află el: sub Machsom sau deasupra lui, la sfârșitul corectării sau la începutul studiului, la o prelegere introductivă? Realitatea rămâne neschimbată. Oamenii, mașinile, casele, copiii, femeile, cărțile și grupul rămân aceleași.

Eu sunt cel care trece de la intenția „de dragul primirii” la intenția „de dragul dăruirii”. Noi studiem că „cele ascunse îi aparțin Creatorului, Atotputernicului nostru”. Ceea ce se schimbă este tocmai intenția.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: De ce Anul Nou este considerat începutul unei judecăți asupra propriei persoane?

Răspuns: Înainte de Anul Nou, există o perioadă de timp (variind de la o săptămână la o lună, în funcție de comunitate) în care omul își analizează toate stările trecute, se căiește, plânge și cere ajutor de Sus.

Procedând astfel, el pare să-și înmoaie inima, transformând-o din piatră în carne vie.

Aceasta este o tradiție, iar esențialul este ca omul să înceapă să înțeleagă că trebuie să se raporteze la viață într-un mod nou.

Întrebare: Așadar, este vorba despre fapte bune pe care ar trebui să înceapă să le facă în noul an?

Răspuns: Faptele bune reprezintă propria corectare, căci, corectându-te pe tine însuți, corectezi lumea. Construind un sistem de includere reciprocă și unitate în care se dezvăluie Creatorul, trebuie să atragi astfel întreaga materie către corectare: nivelurile mineral, vegetal, animal, și cel mai important, nivelul uman.

Din KabTV, emisiunea „Sărbători. Roş HaŞana”, nr. 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 232

Capitolul 21. Înțelegerea stărilor

Există o muncă specifică ascensiunii și o muncă specifică coborârii, iar noi trebuie să încercăm să descoperim care dintre aceste două stări ne este mai apropiată. Totuși, obligația noastră principală este să muncim în timpul ascensiunii, deoarece în timpul coborârii nu există nimeni pe cine să tragem la răspundere; uneori ne aflăm într-o stare în care nu auzim și suntem incapabili să ne mișcăm. Uneori, acest lucru se manifestă nu doar în plan interior, ci și în cel exterior.

Cu toate acestea, în timpul ascensiunii, când trăim o stare de înălțare, nu trebuie să ne lăsăm absorbiți de plăcerea binelui pe care îl resimțim și să credem că ne aflăm într-o stare perfectă. Trebuie să înțelegem că starea perfectă ne-a fost dată de Sus nu pentru că o merităm ca recompensă pentru eforturile noastre, ci că ascensiunea ne este oferită de Sus la fel ca și coborârea, totul cu scopul de a ne face să avansăm.

Nu există recompensă și pedeapsă. Nu primim o recompensă sub forma unei stări de bine pentru că am suferit anterior. Aceasta este o abordare incorectă a procesului prin care trecem în munca spirituală.

Starea de coborâre ne este dată pentru a ne putea simți propriile calități, iar starea de ascensiune ne este dată pentru a putea simți calitățile Creatorului. În ambele stări – simțindu-ne propriile calități în timpul coborârii și calitățile Creatorului în timpul ascensiunii – trebuie să muncim și să extragem un folos din ele pentru a avansa. Dacă trecem prin aceste stări fără a extrage vreun folos, adică fără a le utiliza pentru a avansa către scopul creației, ele au fost în zadar. Ascensiunile și coborârile ne sunt date o dată sau de două ori, apoi încetează, iar ulterior apar doar o dată la șase luni sau un an; astfel, anii trec fără vreun progres real.

Totul depinde de atitudinea noastră față de fiecare stare în care ne aflăm: dacă este o atitudine legată de scop sau dacă privim starea primită ca pe o recompensă ori o pedeapsă. Nicio stare nu reprezintă o recompensă sau o pedeapsă, ci sunt pur și simplu stări destinate muncii. În timpul ascensiunii, primim o iluminare specială de Sus; atunci simțim perfecțiunea și numim această stare „ascensiune”. Această perfecțiune ne este dată de Sus. Nu am dobândit-o prin propriile eforturi. Ea ne este oferită pentru a simți clar calitățile Creatorului, pentru a percepe puțin din ceea ce înseamnă spiritualitatea, și drept urmare, pentru a aprofunda studiul Torei, al articolelor, al scrisorilor și al întregului material în care anterior, nu înțelegeam nimic.

Acum vom pătrunde în acest conținut, îl vom înțelege și vom extrage ceva pentru noi înșine, astfel încât să îl putem folosi rapid și eficient, să asimilăm cât mai multe cunoștințe, trăiri și capacități de discernământ și să aspirăm să extragem – din starea de ascensiune și din apropierea primită de la Creator – beneficiul maxim pentru evoluția noastră. Apoi, când vom fi coborâți, vom înțelege că am primit o stare opusă ascensiunii. Vom înțelege că acum ni se creează o distanță față de Creator, pentru a putea simți cine suntem fără ca lumina înconjurătoare să strălucească asupra noastră. Deși lumina înconjurătoare continuă să strălucească, ea ne permite să discernem că nu înțelegem, nu simțim și că ne aflăm în întuneric, la distanță și într-o stare de cădere. Aceasta este iluminarea luminilor înconjurătoare, dar sub formă posterioară.

Chiar și într-o stare de coborâre, trebuie să muncim și să depunem eforturi, în măsura posibilităților, pentru a nu ne lăsa copleșiți de aceasta. Nu trebuie să ne analizăm „vasele” (dorințele), întrucât nu avem ce învăța din ele în sine; vasele pot fi studiate doar prin interacțiunea lor cu luminile. Trebuie să încercăm, pe cât posibil, să ieșim din starea de coborâre prin diverse acțiuni. Dacă nu putem studia și nu putem trăi starea în interiorul nostru, ar trebui cel puțin să ne activăm corpul în cadrul grupului, participând la diverse activități în folosul acestuia, cum ar fi munca în bucătărie și altele asemenea.

Aceste acțiuni fizice – deși implică mâinile și picioarele, nu mintea și inima, pe care nu le putem activa în acele momente – sunt considerate acțiuni spirituale săvârșite în vase spirituale, deoarece reprezintă cea mai înaltă expresie spirituală de care suntem capabili în acel moment. Chiar și acțiunile fizice, mecanice – lipsite de intenție, de implicare a minții sau a inimii – vor fi considerate echivalente cu săvârșirea unor acțiuni spirituale. Prin aceasta, vom înțelege în care dintre calitățile noastre cădem în timpul unei coborâri.

Acestea sunt cele două stări prin care trebuie să trecem. De asemenea, după ce trece perioada de coborâre și predomină lumina, nu trebuie să credem că această stare a apărut ca urmare a eforturilor noastre – adică pentru că am învins, am acționat și am ajuns în cele din urmă, undeva. Dimpotrivă, trebuie să înțelegem că acum ni se oferă de Sus o altă stare, una în care trebuie să lucrăm și care poate, este numită „urcare”. Încă nu știm cu certitudine ce sunt în realitate, urcarea și coborârea.

Ar trebui să calculăm coborârea și urcarea nu în funcție de apropierea sau depărtarea determinate pentru noi de trezirea de Sus, ci în funcție de măsura în care tânjim să ne apropiem sau să ne îndepărtăm prin intermediul trezirii de Jos. Este posibil să ne aflăm într-o stare de coborâre și totuși să tânjim după Creator mai mult decât atunci când suntem într-o stare de urcare. Dacă este așa, atunci pentru noi, un moment de coborâre este în realitate, un moment de urcare.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Iubirea constă în a împlini dorința unui alt om într-o asemenea măsură, încât chiar propria mea dorință se alătură acestui demers, simțind că se împlinește ea însăși în acest proces. Mă împlinesc atât de deplin, încât până și inima de piatră devine corectată în vederea dăruirii..

Deocamdată, acestea sunt doar cuvinte. Este nevoie de o pregătire îndelungată și de o mare varietate de corectări, care au loc succesiv, până când ajungem la această stare.

Pentru a atinge starea de restricţie (Ţimţum), și ulterior pe cea de dăruire de dragul dăruirii, trebuie să mă restrâng tot mai mult; adică trebuie să aplic restricția asupra unor niveluri tot mai înalte de Aviut (grosimea dorinței), care se dezvăluie treptat în interiorul meu. Acest lucru nu se întâmplă dintr-odată.

Dacă întreaga mea dorință de a primi s-ar dezvălui în mine dintr-odată și aș putea aplica o restricție asupra ei, situația ar fi similară cu starea în care am existat anterior, în lumea Infinitului, sau chiar mai rea. Este aşa, pentru că în lumea Infinitului, se dezvăluise doar Aviut de nivel Şoreş de Şoreş (Rădăcina Rădăcinii).

Însă, dacă s-ar dezvălui întregul meu vas, ar fi vorba despre Aviut de nivel Dalet de Dalet (nivelul maxim de grosime). Prin urmare, corectările au loc treptat.

Din  Lecția zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: De ce are nevoie omul de ajutor din exterior pentru a vedea răul din dorința de a primi pentru sine?

Răspuns: De ce nu se manifestă de la sine dorința de a primi în om? De ce trebuie depus un efort uriaș pentru a o dezvălui și a o vedea în interiorul său?

Atunci când omul își dezvăluie în interior dorința de a primi, aceasta aduce suferință, deoarece dorința apare fără împlinire, sub forma unei Hisaron (o dorință neîmplinită). Omul nu o poate percepe pe deplin dacă aceasta îi provoacă doar suferință; nu o poate suporta.

Cât anume poate suporta, atunci? Doar o mică treaptă, situată între nivelul său actual și un nivel superior. Dacă dorința de a primi i s-ar dezvălui de la nivelul actual până la infinit, suferința ar fi de nedescris; ar fi o iluminare a teribilei Malchut cea neagră.

Omului i se arată doar o mică parte din prăpastia dintre el și infinit – unde totul este plin, în timp ce el este gol –, însă el percepe acest lucru într-o măsură foarte limitată. S-ar putea spune că percepe infinitul de la o distanță de cel mult 125 de grade; astfel, starea sa nu pare atât de teribilă în comparație cu infinitul, iar el o poate suporta.

Omului i se arată măsura opoziției sale față de bine, în funcție de capacitatea sa de a suporta, iar această capacitate este foarte limitată. De aceea, întreaga scară, tot drumul de la noi până la infinit, este împărțit în 125 de trepte, deși ar fi putut fi divizat într-un număr mult mai mare de niveluri.

În măsura în care dezvălui prăpastia dintre mine și infinit – adică dintre mine și un nivel superior care îmi apare în prezent drept scop –, dobândesc un Kli (vas).

Însă dobândirea unui Kli necesită îndeplinirea multor condiții. Un Kli este o Hisaron demnă de a primi împlinire spirituală, adică demn ca Creatorul să-l umple și să sălășluiască în el. Această Hisaron trebuie să corespundă Creatorului; trebuie să aibă aceeași intenție: aceea de a dărui.

Din Lecția zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum îl ajută Creatorul pe om?

Răspuns: Tu posezi o dorință de a primi coruptă; una care este opusă ca formă Creatorului, atât spiritual, cât și material. Prin intermediul luminii, El te clatină și te trezește în permanență. Cu alte cuvinte, lumina acționează asupra unei anumite Reşimo (o înregistrare spirituală).

Ce realizează El prin aceasta? Îți trimite lumină care intră în Kli (vas), la fel ca în Galgalta. Urmează o etapă de dezvoltare până când Kli-ul expulzează lumina. Apoi, lumina acționează asupra următoarei Reşimo, Kli-ul expulzează din nou lumina și așa mai departe. Astfel de cicluri de intrări și ieșiri au loc continuu.

Există o presiune constantă din partea Creatorului care ghidează omul către scopul creației. Presiunea este constantă, iar viteza este constantă. Dar ce înseamnă „constant”? Noi nu știm ce este constant și ce nu. Înseamnă că totul decurge conform programului Său.

Chiar dacă nu faci nimic, vei ajunge totuși la aceleași stări, dorințe și scopuri, deși în ritmul dictat de lumină. Ea te va convinge treptat să dorești să mărești viteza.

Însă acest proces de convingere este dureros și de durată. Totuși, tu îl poți facilita. Această convingere are un scop precis; până când nu vei dori tu însuți acest lucru, forța de convingere îți va provoca o suferință intensă. Astfel, procesul influențează atât viteza, cât și calitatea înaintării.

Poți evita problemele și îți poți accelera dezvoltarea. Intelectul ți-a fost dat tocmai pentru a putea realiza totul mai repede. De fapt, în interiorul omului are loc o schimbare în calitatea înaintării.

În acest fel, Creatorul face totul, în timp ce omul își determină doar atitudinea. Totuși, prin determinarea acelei atitudini, omul face totul, deoarece atitudinea este Kli-ul (vasul). Nu este dorința creată de Creator și nici lumina pe care o trimite El, ci este tocmai atitudinea ta, care la urma urmei, este consecința efortului tău.

Dacă nu depui efort, iar Creatorul (prin întâlnirea dintre Kli și lumină) te obligă să efectuezi o acțiune, atunci acea acțiune nu va fi considerată a ta, și în cele din urmă, va lucra în detrimentul tău. De fiecare dată când nu reușești să-ți aliniezi dorința cu dorința Sa pentru a participa la acțiune împreună cu El, vei resimți durere și suferință, deoarece tocmai această aliniere este cea care constituie Kli-ul.

Din  Lecția zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaș – Art.35, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Cel care nu are fii’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: De ce este corectarea Bina – Hafeţ Hesed (cel care dorește să dăruiască) – atât de puternică, încât poate depăși dorința de a primi?

Răspuns: Dorința de a primi este imensă. Ea corespunde Creatorului; într-adevăr, El a creat dorința de a primi pentru a sta în opoziție cu toată forța, toată puterea și tot ceea ce există în Creator. „Dumnezeu a creat una în opoziție cu cealaltă.”

Altfel, dorința de a primi nu ar avea capacitatea de a cuprinde întregul Creator, toată lumina care se revelează, și în plus, capacitatea Lui de a dărui în schimb.

În interiorul dorinței de a primi există o capacitate puternică, ce corespunde exact Creatorului. Lumina a creat vasul în concordanță cu măreția Sa, cu tot ceea ce este cuprins în lumină. Chiar și Dăruitorul Se află în această lumină și Se plasează în interiorul vasului. Totul se revelează, însă treptat. Dar în lumina care a existat în gândul creației, totul era deja cuprins: toate luminile, toate zilele și întreaga evoluție, așa cum este scris: „El a văzut de la un capăt al lumii până la celălalt.”

Când Creatorul a creat dorința de a primi prin intermediul luminii, El a inclus deja în lumină plăcerea pe care intenționa să o ofere și S-a plasat pe Sine în ea, cu toate calitățile Sale. A pus chiar și dorința Sa de a oferi plăcere în interiorul acesteia, astfel încât creația să lucreze cu ea și – nu doar să tindă spre plăceri – ci să dorească și ea ca ea însăși să ofere plăcere, asemenea Creatorului. Toate aceste lucruri sunt cuprinse în lumină. Și toate acestea, asemenea unui sigiliu și amprentei sale, trec în dorința de a primi; ele trebuie doar să fie revelate treptat.

Așadar, de unde provine o asemenea putere enormă în Hasadim (atributele dăruirii), când este vorba doar despre Hesed (bunăvoință/dăruire), care dorește pur și simplu să dăruiască? De unde vine o forță atât de mare pentru a acționa împotriva dorinței de a primi?

La prima vedere, acest lucru pare imposibil. De aceea, a avut loc o coborâre de Sus în jos, din lumea Infinitului până în această lume. Ce înseamnă această coborâre? Înseamnă îndepărtarea de starea de infinit către cea mai mică stare posibilă în raport cu infinitul. Iar din această stare, în care infinitul se dezvăluie doar într-o măsură infimă – să spunem, o miliardime din lumea infinitului – omul începe să aplice o restricție, după care realizează acțiuni de dăruire de dragul dăruirii și de primire de dragul dăruirii asupra acestei porțiuni reprezentând o miliardime.

Apoi, îi sunt încredințate două sau trei părți din acest miliard; acest proces este numit apropierea de infinit pe scara treptelor, unde fiecare treaptă reprezintă o anumită porțiune din starea de infinit: o miliardime, două miliardimi și așa mai departe. Iar la fiecare treaptă, este necesară aplicarea unor restricții, întocmai ca în starea de infinit.

Din  Lecția zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→