Toate stările prin care trecem pot fi, și cu siguranță ar trebui să fie, experimentate; cu toate acestea, trebuie să le ținem sub control constant și să nu cedăm nici senzațiilor negative, nici celor pozitive. Trebuie să ne controlăm constant sentimentele cu ajutorul rațiunii noastre. În acest fel, rațiunea și sentimentele sunt echilibrate unele cu altele, astfel încât unele să nu le depășească pe altele.

Dacă intelectul prevalează asupra sentimentelor, înseamnă că devii un „om înțelept”: „De ce să fac toate acestea, oricum nu voi putea. Creatorul este mai mare decât mine, așa că lasă-L să o facă. Și dacă nu, ei bine, așa să fie”. Și așa mai departe, în același spirit. Dar dacă sentimentele prevalează, atunci omul cufundat în ele nu este capabil să-și folosească mintea.

Deci, care este soluția? Trebuie să găsim forțe în grup care să ne ajute să ne eliberăm de această stare și să atingem echilibrul. Nu există altă cale de ieșire.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Întrebare: Ce exemplu ați da despre un om care se dezvoltă?

Răspuns: O păpușă se mișcă cu ajutorul unui mic motor, sub care se află un reostat. Pe măsură ce reostatul este ajustat, începe dezvoltarea în păpușă. Păpușa se transformă, devenind din ce în ce mai condusă de consum, apoi de dorința de cunoaștere, și în final, de dorința de a înțelege cauza principală a suferinței, o suferință pe care nici dezvoltarea consumului, nici cunoașterea, nici încercările de a scăpa de suferință nu au putut să o rezolve. Toate acestea duc păpușa la dorința de a înțelege de unde provine suferința. Toate acestea se întâmplă conform programului încorporat în păpușă.

Și ea ajunge să înțeleagă că suferința are un scop; o forțează să se schimbe. Creatorul începe să-i „tulbure” pe cei pe care vor să fie apropiaţi de El.

Creatorul îi arată omului prin aceasta că el însuși trebuie să se schimbe, mai degrabă decât să încerce să schimbe mediul din jurul lui sau modul său de viață pentru a se potrivi lui. Nu există nicio scăpare de suferință, prin niciuna dintre aceste căi, și omul nu poate realiza nimic cu adevărat în acest fel. În acest fel, Creatorul obligă omul să se schimbe.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: În societățile religioase, ies la lumină  lucruri care nu sunt mai puțin rele decât cele întâlnite în societatea seculară.

Răspunsul meu: În cele din urmă, dorința de a primi izbucnește și crește necontrolat. Atunci, atât granițele religioase, cât și cele seculare își pierd semnificația pentru om; ele devin nestăvilite și frenetice.

Nu se poate face nimic în această privință. Astfel de lucruri, desigur că se întâmplă și ici și colo. Dar este mai bine să menținem măcar ceva. Poate că în zece ani condițiile se vor schimba, dar în timpul nostru, cred, merită. Principalul lucru este să minimizăm daunele.

Comentariu: Dar Baal HaSulam scrie în mai multe locuri că cel care se angajează în Tora în forma sa exterioară provoacă cele mai mari daune. El a avertizat despre acest lucru înainte de Holocaust.

Răspunsul meu: Baal HaSulam scrie într-adevăr la sfârșitul „Introducerii la Cartea Zohar” că cel care se angajează în Tora externă și nu vrea să se angajeze în cea internă – nu că nu ar fi capabil, ci tocmai că nu vrea, o neglijează sau o urăște – provoacă toate daunele și aduce cele mai rele lucruri din lume. Este corect. Dar asta nu înseamnă că omul trebuie să se distanțeze de Tora externă. Trebuie să se angajeze atât în ​​Tora externă, cât și în Cabala.

Mai mult, fie că îți place sau nu, Baal HaSulam scrie și acolo că cei care se implică în Tora externă trebuie să înceapă să se angajeze în cea internă. El nu vorbește despre tine, nici despre vinovăția ta, nici că tu provoci cele mai rele lucruri din lume, nici că trebuie să începi să te implici în Tora internă. El nu vorbește despre tine, ci despre ei. De ce?

Vrei să spui următoarele: dacă ei nu se pot angaja în partea internă, atunci să abandoneze și partea externă, să fie pur și simplu seculari; Cel puțin în felul acesta nu vom face rău nimănui. Asta nu vă va ajuta. Deja astăzi, ceea ce fac ei nu poate fi numit partea externă în adevăratul sens. Prin urmare, dauna nu constă în asta, ci tocmai în faptul că ei nu se ocupă de partea internă.

Desigur, este mai ușor să abordezi un om complet secular cu propunerea de a studia Cabala. Acest lucru nu va funcționa cu un om religios. Cu toate acestea, problema constă în educație, la milioane de tineri. Dacă îi eliberezi complet de studiul Torei sau de cadrele potrivite pentru oameni, nimic bun nu va ieși din asta.

From the Daily Kabbalah Lesson 8/12/26, Rabash, Article 14, 1984 “One Should Always Sell Everything He Has and Marry a Wise Disciple’s Daughter”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 215

Cum putem acționa pentru a dărui înainte de barieră?

Înainte de barieră (Machsom), este imposibil să acționăm pentru a dărui. Nu putem gândi să dăruim și apoi să eșuăm în a îndeplini o acțiune pentru a dărui. De aceea se numește „înainte de barieră”. În spiritualitate, nu există nicio posibilitate să fim într-un loc în timp ce deja ne potrivim unui alt loc, deoarece în momentul în care ne potrivim cu un anumit loc, suntem deja acolo.

În spiritualitate, avem un fel de „motor” care ne mișcă spre locul care ne corespunde în funcție de schimbările calităților noastre. Este ca o sarcină electrică într-un câmp electric sau o bucată de fier într-un câmp magnetic. Este echivalența de formă dintre ceva și câmpul său potențial. Creatorul este centrul forței spirituale și din El emană undele câmpului spiritual. Existăm în acest câmp, în acest spațiu, ca suflet. Conform potențialului sufletului, cu cât ne asemănăm mai mult cu Creatorul, cu atât ne apropiem mai mult de El și cu cât calitățile noastre diferă mai mult de cele ale Creatorului, cu atât ne îndepărtăm mai mult de El. Astfel, noi înșine ne determinăm mișcarea spirituală.

Dacă noi, de-a lungul întregii noastre vieți corporale în această lume, nu am făcut absolut nicio schimbare în relația noastră cu Creatorul, dacă nu am făcut nicio mișcare, atunci suntem numiți „unul care a fost mort și a rămas mort”. Dacă am făcut o mișcare sau cel puțin am vrut să facem o mișcare, atunci avem deja o relație cu Creatorul și este posibil să fi făcut cu adevărat o mișcare. Scopul nostru este să aderăm la El, să ajungem în centrul acelui câmp și spațiu unde se află Creatorul. Trebuie să progresăm din ce în ce mai mult către El prin echivalența de formă, până când suntem cu adevărat incluși în El. Nu devenim anulați. Dimpotrivă, devenim ca El. Calitățile omului devin precum calitățile Creatorului. Atunci sunt doi în centrul acelui câmp, nu unul.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Care este legătura dintre calitățile noastre animalice și atitudinea noastră față de Creator?

Răspuns: Nu leg deloc calitățile mele animalice de studiu. Nu mă aștept și nu sper ca lumina care le reformează să le schimbe. Știi cât de irascibil și nerăbdător sunt și pot suferi din cauza acestor calități, dar nu văd o conexiune între ele și legătura mea cu Creatorul. Deși, dacă nu aș fi atât de înflăcărat, poate că nici nu aș fi atât de pasionat față de Creator. Așadar, este mai bine să lăsăm lucrurile așa cum sunt.

Luați de exemplu, o calitate precum lenea. Dacă nu aș fi leneș, aș fi ocupat chiar acum cu o mie de lucruri diferite în care este implicată toată lumea din lume. Dar stau aici pentru că sunt leneș, și dacă fac ceva, atunci este ceva ce merită făcut.

Există oameni care sunt în afaceri, și atunci când le oferi un fel de ofertă, spun: „Câștig două milioane de dolari pe lună și nimic mai puțin. Dacă ai ceva să-mi oferi, atunci te voi asculta. Dacă nu, nici nu vreau să-mi pierd timpul.” Aceasta se numește o măsură a lenei.

Deci, cu ce măsură este posibil să vin la tine? Știi? Nu?! Îmi este clar că, dacă vii la mine cu una sau alta, nu mă voi ocupa de asta, dar dacă îmi oferi puțin mai mult decât atât, atunci da.

Cu alte cuvinte, omul ar trebui să fie clarificat în ceea ce face și în ceea ce nu face. Altfel, va fi ca un copil care aleargă peste tot. Du un copil într-un magazin de jucării și vei vedea cum începe să apuce totul fără discriminare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Faptul că nivelul oamenilor de acum o sută de ani diferă de cel de astăzi ilustrează o regresie globală de-a lungul generațiilor. De exemplu, în vremurile distrugerii Templului, oamenii erau foarte puri. Chiar și distrugerea și ura despre care vorbim pe atunci erau foarte subtile și pure.

Ulterior, de-a lungul a două mii de ani, dorința de a primi a crescut în fiecare generație; oamenii devin mai egoiști, iar tot acest rău a ieșit la suprafață, mai ales în stadiile avansate, deoarece procesul se dezvoltă nu aritmetic, ci geometric.

La cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea s-a produs un salt. Au apărut oamenii educați. De ce au încetat brusc să mai fie religioși? Cum s-a putut întâmpla asta? O dorință de a primi a fost adăugată de Sus, ceea ce a dus la o nouă etapă în dezvoltarea sufletului, iar individul a văzut cât de goale erau cu adevărat restricțiile care dictau acțiunile și vorbirea lor.

Partea lor interioară s-a întărit, în timp ce partea lor exterioară a slăbit; nu au fost capabili să se abțină. Au renunțat la aceste constrângeri. Nu s-au mai mulțumit să rămână la nivelul mineral (neînsuflețit) al sfințeniei. Toate acestea provin din dorința crescândă din suflete de a primi.

Ce este respectat printre oamenii religioși obișnuiți? Omul care frecventează cu credință sinagoga, respectă toate poruncile și se prezintă publicului ca fiind liber de orice anxietate, ca cineva a cărui viață nu constă decât în ​​„credință simplă”.

În cercurile religioase, un astfel de om este considerat bun, minunat sau chiar sfânt. Totuși, spunem că lor le lipsește dorința de a primi și acționează doar conform naturii lor. Adăugați puțin ego, o dorință de a primi și îi veți vedea abandonând totul. Astfel, fie că vă place, fie că nu, nu îi puteți lăsa așa cum erau acum 500 sau 2.000 de ani. Dorința de a primi crește și nu se poate face nimic în privința asta.

În consecință, fiecare nouă generație este mai rea decât precedenta, până la punctul în care „fața generației va fi ca fața unui câine” care latră: „Dă-mi! Dă-mi!” Este imposibil să reziști acestui lucru; este inevitabil să se întâmple, iar deocamdată este în desfășurare un proces de căutare și luptă.

Totuși, știind ce s-a întâmplat în secolul XX, poți prevedea ce se va întâmpla în prezent, ce dezvoltare interioară va avea loc la oameni. Vei vedea cum, an de an, lumea se concentrează din ce în ce mai mult pe această direcție, în timp ce totul se prăbușește. Oamenii vor începe brusc să simtă că întreaga lume depinde de starea lor interioară.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 12/08/26, Rabaş – Art.14, 1984-Omul trebuie să vândă întotdeauna tot ceea ce are și să se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este scris că Creatorul nu face afirmații [false] împotriva creațiilor Sale. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Înseamnă că El nu le înșeală și nu le provoacă intenționat rău. El nu este o sursă de rău pentru tine. Deci, de unde vin simțirile negative dacă nu de la El? Te simți așa exclusiv datorită disparității de formă dintre calitățile tale și ale Lui. Este un semn de mare înțelepciune să realizezi că toată greutatea este cauzată de disparitatea calităților.

Suntem pregătiți să depășim obstacolele, să ne opunem și să luptăm până la moarte – orice pentru a realiza ceea ce ne dorim. Vezi cum oamenii își ard viața încercând să realizeze ceva. Dar aici omul poate fi cuprins de o asemenea slăbiciune încât nu se poate clinti, nici măcar sub amenințarea morții.

Există stări în care alții pot face orice vor cu mine, dar eu sunt neputincios să ridic un deget. Aceasta este o chestiune spirituală. O astfel de stare este cauzată de disparitatea dintre lumini și Kelim (vase), unde Kli-ul nu este capabil să facă nicio mișcare în raport cu lumina.

Există stări și mai rele. Omul trebuie să adune aceste experiențe și să le folosească pentru a construi atitudinea corectă față de Creator. Abia atunci stabilește o conexiune. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că în toate aceste stări nu avem nicio alegere liberă în afară de a folosi grupul.

Dincolo de Machsom (barieră) avem alegere liberă: lumini, vase, stări, Klipa (impuritate) și sfințenie, totul este în fața omului. Când un om dobândește ecranul, devine liber de dorința de a primi și câștigă putere. Să presupunem că a dobândit un ecran de zece kilograme, atunci este liber de cel puțin zece kilograme de dorința de a primi și nu mai simte greutatea.

Senzația de greutate provine din faptul că dorința de a primi are control asupra noastră, și în același timp, o putem compara cu lumina. Dacă nu ar fi lumina, nu am simți această dominație și am trăi ca toți ceilalți. Totuși, acum că suntem sub puterea dorinței de a primi, o simțim ca pe o constrângere intolerabilă, deoarece lumina a strălucit asupra ei. Nu avem de ales; avem nevoie fie de lumină, fie de dorința de a primi pentru a dispărea. Este imposibil ca omul să existe cu ambele.

O astfel de stare este mai rea decât moartea. Când omul iese din ea cu o credință mai presus de rațiune, scapă de ego-ul său și nu se mai gândește la sine, devine liber. Atunci are cu adevărat capacitatea de a acționa liber, și în loc de o povară, simte ușurință și totul devine deschis în fața lui.

Totuși, în starea noastră, sub Machsom, unde nu există niciun ecran care să ne ofere libertate, avem o singură libertate. După cum scrie Rabaş, din toate acțiunile pe care le poți face în viața ta, ai o singură acțiune liberă.

Exiști în centrul unei sfere a propriilor tale posibilități, a tuturor lucrurilor pe care vrei să le faci; există o singură linie, o singură direcție care îți permite să determini cu adevărat ceva; ea nu este dictată de alții, de societate, de educația ta sau de natura ta. Există un lucru care depinde de tine: să experimentezi influența societății bune care te duce spre scop sau nu. Nu există realitate în orice altceva; ți se pare doar că decizi ceva acolo.

De ce ți se pare doar ție? Asta pentru că acționezi doar conform dorinței tale de a primi. Reşimot ale ei plutesc constant la suprafață din interior și te împing spre anumite lucruri. La un moment dat vreau ceva. După aceea vreau ceva diferit. Fac asta și mi se pare că acționez conform propriului meu program și pentru propriile mele obiective.

Când privesc oamenii din lateral, văd că fiecare dintre ei este programat și nu are nimic numit „ființă umană” (Adam). Toți sunt ca niște animale care aleargă și se agită. Și care este rezultatul? Zero. Dar nimeni nu poate observa asta în sine.

De aceea, învățătorii noștri care ne arată calea, ne spun că este inutil. Vrei să îndeplinești singura acțiune reală din viața ta, un act care te definește ca fiind tu însuți, mai degrabă decât doar un executor programat? Atunci alege o societate care te va ajuta să te apropii de scop, de Creator.

Când alegi o astfel de societate, acționezi într-un mod neprogramat. Totuși, dacă nu poți face acest lucru, înseamnă că în această viață nu ai făcut nimic în afara naturii animalice. Fie că exiști sau nu exiști, nu există nicio utilitate sau diferență. Pur și simplu execuți un program, dar nu ești cu adevărat tu însuți.

Din Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă „a petrece o jumătate de oră pe linia din stânga”?

Răspuns: A petrece o jumătate de oră pe linia din stânga (și restul timpului pe linia din dreapta) demonstrează cât de dificil este pentru noi să ne conectăm cu linia din dreapta, adică să absorbim și să dobândim o impresie despre măreția Creatorului, importanța scopului și a lucrării Sale, deoarece El este bunul care face binele și El vrea cu adevărat să știm acest lucru. Există multe nuanțe diferite aici. Totuși, totul este clar – o jumătate de oră versus 23,5 ore.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă omul nu este capabil să mențină această conexiune?

Răspuns: Dacă omul nu poate lucra corespunzător sa se menţină pe el însuşi între două linii – dreapta și stânga – înseamnă că nu are suficient control asupra lui însuși și se află sub influența propriei naturi. Aceasta se numește „kaf ha kela” (praştia), unde ești aruncat brusc dintr-o stare în alta. Într-un moment ești aruncat la dreapta: „Cât de uimitor și măreț este totul!” În momentul următor, ești într-o disperare completă – cine sau ce sunt eu, totul este lipsit de valoare și așa mai departe.

Așadar, tu nu ești nici aici, nici acolo; nu poți fi nici sub forța naturii Creatorului, nici sub stăpânirea naturii creației. Aceștia sunt pur și simplu doi îngeri care te conduc. Tu însuți devii un astfel de înger.

În momentul în care stai și plângi, ești un înger. Linia stângă te conduce, iar tu stai cufundat în ea, blocat în ea. Sau invers, există linia dreaptă, unde pur și simplu îți lipsesc aripile sau ai zbura deja. Niciuna dintre acestea nu este ceea ce ne trebuie.

Poți fi doar la intersecția acestor două linii pentru a avansa și a crea ceva complet nou. Iei parte din natura animalică (dorința de a primi) și iei parte din natura Creatorului (dorința de a dărui) și vrei să construiești altceva, ceva nou, ceva care nu a existat niciodată înainte.

Dorința care există în spiritualitate este dorința de a primi, creată de Creator. Dar aici se naște o dorință complet nouă; ea provine din fuziunea celor două anterioare, dar ea însăși, este nouă. Se dovedește că, de fapt, dai naștere propriului tău suflet, noii tale stări. Tu ești stăpânul acțiunii.

În mod firesc, Creatorul îți dă puterea și toate componentele acestui nou Kli (vas), dar tu îl construiești singur. După aceea, nu mai simți rușine pentru că tu ai inițiat procesul, ai acționat și l-ai dus la bun sfârșit.
Din Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 214

Gradul de primire pentru a dărui este superior gradului Creatorului?

Creatorul nu are nicio problemă cu dăruirea. El dăruiește conform naturii Sale. Noi însă, trebuie să fim cei care dăruiesc pentru a dărui, ceea ce este o combinație de cuvinte destul de ciudată. Ființa creată este o dorință de a se bucura, și dacă omul, împreună cu plăcerea pe care o simte intenționează să ofere plăcere Dăruitorului acelei plăceri, Creatorului, atunci el dăruiește. Aceasta este suma totală a naturii și esenței acțiunii. Cu toate acestea, în practică omul primește întotdeauna; nu are altă posibilitate. Ne folosim întotdeauna dorința de a primi, apetitul nostru și alimentele puse în fața noastră pentru a ne conecta cu Gazda. Nu avem nicio conexiune cu Gazda decât prin alimente și prin foamea Sa. Acestea sunt mijloacele de conexiune.

Noi nu putem vorbi despre Creator, care dăruiește conform naturii Sale. Cu siguranță, El nu face niciun efort pentru a dărui. Dăruirea este dorința Lui și este ceea ce El îndeplinește. Noi nu vorbim despre forța superioară sau despre gradul de separare a Lui de noi. Nu putem spune ce este El, ci doar ce primim și simțim de la El, fie că sunt lucruri bune sau rele, rușine sau plăceri. Noi nu ne putem imagina ce este Creatorul, ce este dorința de a dărui în sine, chiar dacă am fi o ființă creată la cel mai înalt grad. Deși la un astfel de grad primim anumite tipuri de daruri de la Creator, indicii care fac cumva posibilă înțelegerea a ceea ce este dorința de a dărui.

Ceea ce noi înțelegem, înțelegem în interiorul vaselor noastre de primire, iar apoi, prin actul primirii, putem descrie înțelegerea noastră. Noi nu putem înțelege dincolo de ceea ce permit vasele noastre. Nu putem niciodată să ieșim în afara vaselor noastre. A ieși în afara vaselor înseamnă lumină abstractă, care este ceva ce nu a fost creat. Noi nici nu percepem această lumină abstractă. Dacă percepem lumina abstractă, este pur și simplu pentru că am ajuns într-o stare în care simțim că lumina este abstractă și chiar și acest lucru are loc în vasele noastre de primire.

Prin urmare, noi nu ne implicăm în ceea ce există deasupra ființei create, pentru că aceasta este doar filozofie. Nimeni nu are nicio experiență în acest sens și nici nu este posibil ca ființa creată să îl atingă. Singurul tip de realizare posibilă are loc atunci când Creatorul acordă un fel de înțelegere, care este deasupra vaselor ființei create, pe grade spirituale foarte înalte. Dar cabaliştii nici măcar nu scriu despre asta. Nu are nicio semnificație.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

A trăi în spiritualitate înseamnă a trăi cu intenția de a dărui. Adică, Creatorul îmi dăruiește un Masach (ecran), iar aceasta se numește trecerea peste Machsom (barieră). Înainte de aceasta, nu aveam niciun ecran și nicio intenție de a dărui.

Acum am dobândit o intenție minimă corectă. Dorința mea de a primi împreună cu această intenție se numește primul meu Kli spiritual. Aceasta înseamnă că trebuie să primesc un ecran (Masach) de la El.

Dar atunci, care este gradul anterior, înainte de a primi ecranul? Evident, nevoia de ecran. Și din moment ce condiția pentru a primi orice este existența unei dorințe (Kli) de a-l primi, înseamnă că am nevoie de un Kli pentru ecran, o nevoie de ecran.

Care ar trebui să fie nevoia de ecran? Îmi pot imagina acum o situație în care am nevoie de un ecran? Permiteți-mi să fac un pas înapoi. Pentru a avea nevoie de un ecran, trebuie să știu ce voi obține din el, ce pot câștiga prin ecran.

Ce voi primi prin ecran atunci când acționez de dragul dăruirii? Când Îl văd pe Creator, adică nu Îl văd și mă bucur de El, ci văd că Îi dăruiesc, în timp ce în același timp, ceea ce Îi dăruiesc nu este o formă de câștig personal; altfel acțiunea mea ar fi impură. A acționa de dragul dăruirii înseamnă a-I dărui fără să-L simt măcar, fără a avea vreo revelație, ci pur și simplu a fi conștient de mine însumi ca dăruitor.

Există multe alte subtilități în acest sens, dar în cele din urmă, ajung la o stare în care am nevoie de o forță simplă care este complet absentă în mine acum. Întrebarea este: pot avea o dorință pentru asta?

Dacă examinez ce este o adevărată dorință pentru un ecran, atunci probabil că nu voi găsi o astfel de dorință în mine. Poate că nu vreau deloc ecranul în sine, nici ceea ce îmi va oferi în lumea spirituală: dăruire pură fără nicio conexiune cu mine. Încă nu pot simți aceste definiții (Avchanot), pentru că sunt complet detașate de realitatea mea.

Pot doar să vorbesc despre asta, dar asta nu-mi oferă nimic! La urma urmei, aceasta nu este o rugăciune din profunzimea dorinței. O dorință profundă este o dorință care există chiar înainte de a fi recunoscută și exprimată în cuvinte. Evident, nu pot ajunge la aceasta, dar pot ajunge la unele stări de disperare în jurul ei.

Așadar, haideți să procedăm în acest fel. Să clarificăm exact ce pot limpezi în cadrul dorinței mele de a primi și să o facem în așa fel încât să fie maximul a ceea ce sunt capabil înainte de barieră. Acest lucru este similar cu ceea ce precede corectarea finală (Gmar Tikun), când putem examina absolut totul: Galgalta ve Eynaim, GE în AHP, AHP în GE, fiecare calitate fără excepție, cu excepția „inimii de piatră” (Lev HaEven).

E ca și cum aș avea un os cu carne pe el și aș mânca toată carnea, lăsând un os curat și lustruit. În felul acesta, clarific ce este „da” și ce este „nu”!

Din Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→