Comentariu: Baal HaSulam scrie că porunca construirii unei Suká simbolizează credința și prin urmare, se situează deasupra tuturor celorlalte porunci. Pe de altă parte, învățăm că porunca „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este cea care transcende toate celelalte porunci.

Răspunsul meu: Nici porunca construirii unei Suká, nici porunca „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu depășesc toate celelalte porunci; ele le includ în sine. Dacă ți se pare că această poruncă este ceva mai măreț, ar părea că există 613 porunci, iar ultima dintre ele este mai importantă decât toate celelalte.

Nu, această poruncă le include pe toate celelalte, dar nu este o poruncă suplimentară, o acțiune în plus. Este o acțiune care se manifestă ca suma tuturor acțiunilor anterioare.

De exemplu, să presupunem că ai un castravete, o roșie, o ceapă, mărar și pătrunjel. Tai totul mărunt și obții o salată. Salata este ceva nou, dar există oare cu adevărat ceva nou în ea? Nu există nimic altceva decât combinația unor componente care existau deja.

Același principiu stă la baza poruncii „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (marea regulă a Torei) sau a poruncii de a construe o Suká, fiind sinteză a tuturor poruncilor. Combină toate poruncile și vei obține o Suká.

Din Lecţia zilnică de Cabala de sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

De ce împlinirea poruncii de a construe o Suka este echivalentă cu toate celelalte porunci? Deoarece Suka simbolizează credința, iar credința este ecranul și lumina reflectată prin intermediul cărora omul poate îndeplini poruncile. Dăruirea către Creator (Haşpa’a) este numită poruncă (Miţva), echivalența cu Creatorul este numită poruncă, iar adeziunea (Dvekut) față de Creator este numită poruncă.

O poruncă înseamnă a lucra cu dorința de a primi în scopul dăruirii, lucru posibil doar în măsura existenței ecranului și a luminii reflectate.

Prin urmare, Rabaş afirmă că toți cei care trădează credința primesc un blestem. Cu alte cuvinte, cel care nu este capabil să lucreze cu intenția de a dărui – cel care nu posedă nici ecran, nici lumină reflectată – nu are credință, și astfel, în loc de binecuvântare el primește un blestem.

În schimb, cei care își păstrează credința nu se vor confrunta cu obstacole. Așadar, esențial este să se lucreze la menținerea credinței și la asigurarea faptului că aceasta prevalează asupra rațiunii.

Astfel, omul trebuie să fie mereu preocupat de intenția de a-I aduce mulțumire Creatorului, astfel încât doar amploarea intenției de a dărui să devină dimensiunea Kliului (vasului) cu care lucrează omul.

Din Lecţia zilnică de Cabala de sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care este esența conexiunii dintre credință și „acoperișul unei Suka” (Şhach)?

Răspuns: Şhach și credința sunt unul și același lucru. Dacă sunt același lucru, ce legătură poate exista între ele? Dacă ar fi fost două lucruri diferite, aș fi explicat legătura dintre ele, dar este pur și simplu același fenomen. Nu vorbim deloc despre un acoperiș material făcut din plante. Când vorbim despre acoperișul unei Suka, ne referim la ecranul pe care omul și-l construiește deasupra capului.

Şhach simbolizează lucruri care odinioară erau vii și în creștere, dar care acum au murit, lucruri care au ajuns la sfârșitul ciclului lor de viață. Omul s-a bucurat cândva de aceste lucruri, dar acum ele sunt moarte pentru el; spiritul vieții a plecat din ele. În ochii săi, ele și-au pierdut orice importanță și sunt complet nepotrivite pentru progresul său. Atunci el ia aceste lucruri, care nu mai au nicio importanță pentru el, și le ridică deasupra capului.

Şhach este construit din obiecte care practic nu au nicio utilitate: resturi de lemn, frunze și ramuri care nu pot fi folosite la nimic altceva decât, poate, la a fi arse pentru a încălzi puțină apă. Ce altceva se poate face cu aceste obiecte? Este imposibil să construiești ceva din ele. Acoperișul unei Suka nu este făcut din materiale de construcție standard, cum ar fi lemnul masiv. Există legi specifice în acest sens.

Atunci când omul ridică deasupra capului lucruri care nu au nicio importanță conform percepțiilor dorinței sale de a primi, înseamnă că el înaintează prin credință mai presus de rațiune. Atunci Şhach este credința, în timp ce cunoașterea sa se află în interiorul Suka.

Omul este pregătit să lucreze cu cunoașterea sa – care este mai mică decât credința sa – sau să o folosească doar în măsura credinței sale. Aceasta se numește a avea întregul vas de primire sub acoperișul deciziei de a nu primi pentru sine, sub acoperișul Şhach, adică al ecranului. Atunci omul stă la umbra Suka, a cărei umbră trebuie să fie mai mare decât lumina soarelui care pătrunde în el. Trebuie să pătrundă atât de puțină lumină solară în Suka, încât aceasta să fie aproape imperceptibilă.

Astăzi, acoperim Suka cu șipci subțiri. Rabaş se asigura că acestea erau așezate atât de aproape unele de altele, încât aproape nicio rază de lumină nu putea trece printre ele. Nu era vorba despre a vedea cerul sau stelele, ci nici cea mai slabă urmă de lumină. Odată am întrebat de ce. Arăta aproape ca o casă. Acoperișul nu era aspectuos, dar era, într-adevăr, un acoperiș. Mi s-a spus că acesta era obiceiul: să fie realizat foarte dens.

Acesta este unul dintre simbolurile care indică puterea și forța imense ale ecranului, forța milostivirii. Iată aspectul asupra căruia trebuie să ne concentrăm, mai degrabă decât asupra cantității de lumină care se filtrează prin acoperiș.

Din Lecţia zilnică de Cabala de sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 249

Cum generează Creatorul stările prin care trecem?

Este scris că lumina  zguduie vasul. Aceasta este singura cale. Cu cât luminează mai mult sau mai puțin, cu atât vasul urcă sau coboară. Nu există nicio altă forță în afară de lumină care să poată influența vasul. Însă lumina influențează vasul și părțile sale în mod selectiv, în funcție de capacitatea vasului de a avansa. Lumina în sine este o lumină simplă, abstractă, care strălucește asupra vasului asemenea unei lanterne obișnuite, dar creează un sistem special între ea și vas, numit „lumi”.

Lumina care trece prin lumi și strălucește asupra vasului capătă o formă specială, iluminând exact acea parte a vasului care trebuie să devină activă în momentul respectiv. Lumina strălucește cu intensitatea și în modul necesare pentru ca un anumit organ să acționeze acum, să se corecteze și să simtă ceva. Cu alte cuvinte, lumile care stau între lumină și vas adaptează lumina exact pentru fiecare vas în parte, conform naturii acestuia. Astfel, fiecare vas primește exact ceea ce îi trebuie, răspunde și se corectează în consecință.

Prin urmare, în Cabala se spune că lumile reprezintă un sistem de control, un sistem de guvernare, un sistem al providenței. Care este rolul lumilor? Lumile sunt construite în concordanță cu vasele, dar într-o formă opusă. Adică, ele percep lipsurile din vase, iar în cadrul lumilor acestea există sub o formă pozitivă. Când studiem lumea Aţilut – nu printr-un studiu tehnic, așa cum scrie Baal HaSulam, ci atunci când începem cu adevărat să vedem cum lumea Aţilut își pregătește influența pentru suflete și cu câtă înțelepciune știe exact cum și în ce scop să-și pregătească influența pentru fiecare suflet în parte – imaginea este cu adevărat magnifică.

În Cabala, învățăm pur și simplu că lumile au fost create ca o copie. A avut loc sfărâmarea lumii Nekudim, iar din acea sfărâmare s-au format lumile. Prin urmare, începem numărătoarea lumilor pornind de la lumea Aţilut, în timp ce lumea Adam Kadmon – lumea lui Keter – reprezintă lumina care radiază din Ein Sof (Infinit). Ein Sof este o lumină complet abstractă. În lumea Adam Kadmon, această lumină se divide în cinci lumini primordiale, corespunzătoare celor cinci părți existente în vasul originar – cele patru faze ale luminii directe. Ulterior, lumea Aţilut, apărută din rămășițele sfărâmării, canalizează aceste lumini către sufletele existente în lumile BYA și le dispune astfel încât să influențeze fiecare parte a fiecărui suflet, exact conform ordinii de corectare necesare fiecăruia.

De aceea, studiem în primul rând lumea Aţilut: ea explică tot ceea ce se întâmplă, iar prin intermediul ei putem afla lucruri despre suflete. Lumea Aţilut se află în deplină corespondență cu ceea ce trebuie să existe în suflet. Prin urmare, nu studiem sufletele în mod direct; ne studiem doar pe noi înșine. „Din faptele Tale Te cunoaștem.” Studiul lumii Aţilut este de fapt, studiul sufletelor, ele aflându-se într-o relație de corespondență reciprocă. Studiul lumii Aţilut este fascinant și impunător. Prin el înțelegem ce transformări suferă fiecare detaliu atunci când lumina coboară asupra sa, ce urmează să corecteze, ce anume se trezește în interiorul sufletului, cum reacționează acesta – atât conștient, cât și inconștient – ​​și cum ființa creată începe să se trezească și să prindă viață, pornind dintr-o stare în care încă nu exista deloc ca ființă creată. Este o imagine uluitoare, o adevărată minune.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Credința, este întotdeauna cel mai important lucru pe care omul trebuie să-l dobândească mai întâi?

Răspuns: Nu este doar cel mai important lucru. Credința este singurul lucru pe care trebuie să-l dobândim, și nimic altceva în afară de ea. „Cel drept va trăi prin credința sa.” În afară de ecran și de lumina reflectată – lumina de Bina, în care este îmbrăcată Or Hochma (lumina înțelepciunii) – nu există nimic altceva. Prin urmare, acesta este singurul lucru care ar trebui să ne preocupe.

Care este legătura aici cu sărbătoarea de Sukot? După ce omul a trecut prin perioada ieșirii din Egipt și a primit Tora, prin lumina acesteia el se vede slab și vrednic de dispreț în ceea ce privește calitățile sale originale, cu care a fost creat.

Astfel, omul dobândește o conștientizare deplină a sufletului său – reprezentat de Yom Kipur (Ziua Judecății) – și se apropie de etapa corectării sale numită Sukot. Sukot  înseamnă Şach (acoperiș pentru Suka), iar Şach reprezintă ecranul și lumina reflectată.

Ce înseamnă „Ţel” (umbră)? „La umbra Lui am șezut și m-am desfătat…” A te desfăta stând la umbră înseamnă a te desfăta dăruind Creatorului, mai degrabă decât în ​​Lumina care vine fără a fi îmbrăcată în umbră – adică fără a fi îmbrăcată în lumina de Bina.

Toate acestea sunt simboluri. În esență, ar trebui să vedem acest lucru în fiecare poruncă și în fiecare chestiune: nu există nimic în afară de lumină, de Kli (vas) și de ecranul dintre ele; totul, în esență, se rezumă la un singur lucru.

Uneori, când nu înțelegem foarte bine despre ce este vorba, începem să intrăm în detaliile unei porunci. În general, o poruncă atât de importantă precum Sukot – egală ca importanță cu toate celelalte porunci – este mai mult sau mai puțin clară, iar toate acțiunile implicate în îndeplinirea ei pot fi ușor vizualizate.

Totuși, există porunci care se referă la corectări particulare ale Kliului în cadrul celei de-a Doua Restricții (Ţimţum Bet), la atașarea părții ascendente AHP (AHP de Aliya) – atunci când omul realizează o corectare asupra lui Yesod în loc de Malchut – și așa mai departe. Aici apare problema modului în care pot fi înțelese cu precizie toate aceste tipuri de stări particulare. Însă în general, esența tuturor acțiunilor spirituale – numite porunci – constă în corectarea ecranului. Capacitatea ecranului este denumită „măsura credinței”, iar prin credință se dobândește cunoașterea, adică revelarea divinului.

Revelarea Creatorului poate avea loc și înainte de apariția credinței, tocmai pentru a o genera. Aceasta corespunde îndemnului: „Cunoaște-L pe Creator, pe Atotputernicul tău, și slujește-I”. Avem nevoie de revelarea Creatorului și pentru că astfel, ecranul se manifestă și se construiește înlăuntrul nostru. Dacă Îi cerem Creatorului să Se dezvăluie în acest scop, acest lucru se întâmplă, iar omul, plecându-se în fața Creatorului, I se supune. Această supunere constituie ecranul nostru.

Din Lectia zilnica de Cabala de Sărbătoarea Sukot, 26/09/26

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

De Yom Kipur, are loc o confruntare între întregul Kli (vas), care se dezvăluie în toată profunzimea sa egoistă, și lumina care trebuie să corecteze și să umple acest Kl.

Prin urmare, de Yom Kipur, omul nu mănâncă, nu bea și nu se spală, nu întreține relații conjugale și nu se unge cu uleiuri, deoarece uleiul simbolizează lumina de Hochma, corpul simbolizează dorința de a primi, iar primirea exterioară a luminii Hochma simbolizează procesul numit Sikha — ungerea. De asemenea, este interzisă purtarea articolelor din piele, deoarece pielea este considerată un înveliș, o haină exterioară, în timp ce în acest moment totul este expus; nu există încă un Kli exterior.

Omul posedă Kelim (vase) interioare și exterioare. Vasele interioare s-au format în om în timpul celei de-a Doua Restricții (Ţimţum Bet). Acestea sunt vasele pentru luminile Nefeş, Ruah și Neşama. Însă pentru Haya și Yehida — pentru lumina Hochma — există vase exterioare: Levuş și Heichal (veșminte și o casă, adică pereți).

Avem trei calități care coexistă în noi: Şoreş, Neşama și Guf (rădăcină, suflet și corp). În plus, există un veșmânt peste noi și pereți în jurul nostru, pe care îi construim ca fiind ai noștri.

Veșmintele și pereții există și în lumea materială din cauza imperfecțiunii vaselor noastre. Dacă am fi compleți pe plan interior, nu am avea nevoie de îmbrăcăminte — așa cum nu avea Adam HaRişon — și nici de pereți, adică de un spațiu în care omul să locuiască.

Aceste categorii, aceste vase, ar exista în interiorul nostru. Însă acum compensăm parțial absența lor prin îmbrăcăminte și prin casă. Toate acestea decurg din imperfecțiunea vaselor noastre, din imperfecțiunea umană. După corectare, acestea pătrund treptat în interiorul omului, iar el nu mai are nevoie nici de veșminte, nici de casă.

Lumina care vine la noi de Yom Kipur ne arată cât de imperfect este vasul nostru; toate calitățile sale negative se dezvăluie în interiorul său.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Ce înseamnă faptul că Tora (de la cuvântul Horaah – instrucțiune sau metodă) este dobândită? Totul se realizează doar prin intermediul luminii și al vaselor; nu există nimic altceva. Atunci când omul primește lumina capabilă să corecteze treptat vasele, este necesar ca această lumină și vasele (Kelim) să nu existe pur și simplu ca două entități opuse, ci ca lumina să pătrundă mai întâi în vase și să le transmită propriile sale calități.

Acest lucru se întâmplă după ce coboară lumina superioară numită Moise (de la cuvântul Limşoch – a trage, a extrage egoismul de jos în sus, spre lumină). Moise întruchipează aspirația tuturor calităților unui om de a fi corectate și de a atrage lumina superioară către ele. Astfel, după ce Moise atrage această lumină asupra sa – întrucât sufletul posedă inițial o singură calitate, „punctul din inimă” – sufletul trebuie să treacă printr-un proces de spargere.

Știm că orice conexiune începe cu spargerea vaselor (Kelim). Ulterior, calitățile luminii pătrund în calitățile vaselor și stabilesc o conexiune între ele. Abia apoi, prin intermediul unei alte lumini – lumina corectării –, scânteile de lumină care au căzut în egoism în timpul spargerii încep să alinieze ego-ul cu ele însele și să-l corecteze.

Prin urmare, spargerea vaselor este necesară. Moise primește Tora și coboară cu ea de pe munte către celelalte calități (poporul), chiar în timp ce aceștia făureau vițelul de aur. Moise sparge simbolic Tablele Legii; adică lumina pătrunde în vas și are loc spargerea.

Procesul spargerii vaselor avusese deja loc în lumea Nekudim și în cazul lui Adam HaRişon. Acum, același lucru se repetă. Este unul și același proces, fără de care nu ar exista nicio legătură între lumină și vase. Lumina este cea care sparge aceste vase.

Acest eveniment are loc în ziua de 17 Tamuz. Moise sparge Tablele, iar lumina pătrunde în vas. Apoi trece o perioadă de timp până la întâi Elul – o lună nouă –, urmată, o lună mai târziu (după apariția noii luni), de Anul Nou (Roș HaŞana). Aceasta înseamnă că Moise urcă din nou pe Muntele Sinai și primește cel de-al doilea rând de table. Cu alte cuvinte, lumina din interiorul vasului este prelucrată din nou și devine din nou posibilă ridicarea și solicitarea luminii corectării. Când lumina corectării coboară asupra omului, acesta începe să se vadă pe sine în această lumină.

Încă o dată, la fel ca prima dată, Moise rămâne în contact cu lumina timp de 40 de zile, la nivelul de Bina. Apoi coboară, ceea ce înseamnă că lumina începe să treacă spre toate celelalte calități, către întregul popor.

Coborârea luminii către Malchut și opoziția lor totală sunt sărbătorite de noi ca Yom Kipur. Prin sfărâmarea sufletului, omul începe să înțeleagă că nu posedă nicio calitate bună, și că totul trebuie corectat. Însă el învață acest lucru deoarece în interiorul fiecărei calități egoiste a sufletului, există deja scântei de lumină care au căzut în timpul sfărâmării, atunci când lumina a intrat pentru prima dată. Acum strălucește o a doua lumină, lumina corectării, asemenea celui de-al doilea rând de table.

Există o diferență între primele și cel de-al doilea rând de table, la fel cum există o diferență între Primul Templu și al Doilea Templu. Aici coboară o altă lumină: lumina corectării. Ea nu mai trebuie să spargă vasele, să intre în ele și să se amestece cu ele. În schimb, trebuie să strălucească de la distanță și să corecteze treptat vasul. Ea posedă calități diferite.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 248

De ce se spune că trebuie să cerem revelarea Creatorului, și că prin aceasta, va veni recunoașterea răului?

Se spune mereu că trebuie să cerem revelarea Creatorului, să cerem să simțim importanța Creatorului și măreția Domnului, și că din aceasta va rezulta recunoașterea răului. Însă, atunci când suntem cufundați în rău, nu putem cere, din interiorul acestuia, măreția și importanța Creatorului. Suntem incapabili să facem acest lucru tocmai pentru că suntem cufundați în rău. Putem ieși din acest rău dacă îl privim din exterior și îl recunoaștem ca fiind rău în raport cu Creatorul. Cu cât ieșim mai mult din rău, cu atât putem recunoaște mai bine cât de opus este acel rău Creatorului. Cum ieșim din rău? Apropiindu-ne „Eul” de Creator, în timp ce corpul rămâne pe loc.

Începem să vedem cât de departe suntem de Creator atunci când ne ridicăm deasupra corpului către Creator, pornind din punctul „Eului” – punctul conștiinței. Este ca și cum un anumit punct ar ieși din noi, din corpul nostru și din această suferință – un punct numit „punctul conștiinței noastre” – și s-ar apropia de Creator. Pe măsură ce se apropie de Creator, acest punct poate deja să observe corpul și să vadă cât de departe este acesta de Creator, în funcție de măsura în care resimte distanța corpului față de El. El nu poate măsura cât de departe se află Creatorul; poate măsura doar cât de departe este corpul față de locul din care a apărut acel punct.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Spunem că grupul este cel mai important factor care propulsează omul înainte.

Răspunsul meu: Grupul îi oferă individului o înțelegere a multor aspecte diferite, atât pozitive, cât și negative. Poate că te întrebi dacă îmi pot cumpăra prieteni cu bani.

Să presupunem că sunt bogat și am mulți bani. Atunci pot plăti zece oameni – sau și mai bine, un milion – care să-mi vorbească neîncetat despre importanța scopului.

Va funcționa acest lucru? Da, va funcționa. La urma urmei, în prezent mă aflu în dorința de a primi, într-o stare animalică, iar aceasta este partea din mine care asimilează ceea ce aude și vede. Dacă aș putea plăti un milion de oameni – oameni care să-mi vorbească despre importanța muncii pentru Creator, care să joace în fața mea ca și cum ar fi una cu Creatorul și așa mai departe…

Cu alte cuvinte, regizez o producție grandioasă și mă cufund în acțiune. Și, deși eu însumi am plătit pentru asta și am dat ordinul de a acționa, și știu că toți actorii joacă doar pentru a câștiga bani (din dorința de a primi), totuși, un minut mai târziu mă aflu deja sub influența lor. Ei îmi oferă putere, impresii și o stare de înălțare; astfel, eu avansez și dobândesc valoare spirituală, în timp ce ei își primesc salariul.

Acest lucru se întâmplă deoarece, prin natura dorinței mele de a primi, trebuie să mă aflu sub influența lor. Și nu este nimic în neregulă cu această dorință; ea se hrănește din această impresie. Exact asta cerem de la grup. Altfel, aș avea nevoie de un alt tip de societate, de oameni precum Rabi Şimon, Baal HaSulam și alții asemenea lor.

Dar aici ni se spune: „Nu, fii într-un grup cu oameni obișnuiți, la fel ca tine – oameni care vor doar să înainteze spre scopul lor și să depună eforturi împreună în cadrul acestui joc”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce înseamnă ceea ce este scris despre noțiunea de păcat?

Răspuns: Păcatul sau încălcarea legii (transgresiunea) apare atunci când omul își folosește dorința de a primi pentru a primi. Omului îi este oferită o anumită plăcere, dar el nu reușește să o depășească. Poate fi vorba despre plăcerea legată de o acțiune interzisă și despre cedarea în fața acesteia.

Astfel, este scris: „A comis o încălcare și a repetat-o; aceasta a devenit ceva permis pentru el”. Ce înseamnă „permis”? Înseamnă că omul a coborât deja la nivelul la care se află acel păcat și rămâne acolo.

Acest lucru se poate întâmpla nu doar în privința Miţvot  de tipul „să nu faci”, ci și în privința poruncilor de tipul „să faci”. Să presupunem că te afli într-o stare în care îți pui Tfillin în fiecare zi, iar într-o zi te cuprinde o stare de o asemenea lene și indiferență – o asemenea cădere – încât nu reușești să-ți pui Tfillin. Așadar, nu o faci într-o zi. A doua zi de asemenea, nu o faci. Atunci ai coborât la nivelul în care te afli sub influența plăcerii odihnei, odihnindu-te în timp ce nu îndeplinești această lucrare.

Acest lucru se poate întâmpla și în legătură cu plăcerile animalice, bestiale, existente în această lume. Poate de asemenea, să nu aibă legătură cu plăcerile, ci să fie rezultatul lenei. Adică, situația se aplică atât în ​​cazul acțiunilor pe care trebuie să le faci pentru a avea un beneficiu, cât și în cazul celor pe care trebuie să le eviți („să nu faci”) pentru a avea un beneficiu.

Cu alte cuvinte, fie te abați de la faptele bune, fie ajungi să săvârșești fapte rele. Ambele situații duc la o cădere a omului dacă acesta nu reușește să le depășească.

Dacă s-a întâmplat pentru prima dată, nu se consideră neapărat că ai comis o încălcare, deoarece, la prima ocazie, acest obstacol vine de Sus. Așa s-a întâmplat cu Adam când a gustat pentru prima dată din fructul oprit al Pomului Cunoașterii, și apoi a doua oară. Trebuie să învățăm din acest exemplu.

Prima dată, ești supus unui joc, iar ceea ce trebuie să se întâmple cu tine din partea de Sus se întâmplă. Însă, a doua oară, ceea ce se cere de la tine este pregătirea și capacitatea de a înfrunta situația dată, precum și de a-ți echilibra mintea (Mocha) și inima (Liba).

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→