Creatorul, care acționează de Sus, pune o singură condiție: „Cere ceea ce am Eu și cere în așa fel încât să fie spre binele tău”.

În munca noastră, aceasta se numește pregătirea Kelim (vaselor).

A pregăti un Kli înseamnă a dobândi un Hisaron (o nevoie) pentru ceea ce Creatorul vrea să dea și a acționa în consecință. Despre aceasta se spune că Reșimo (înregistrarea spirituală) trebuie să fie corectă, în conformitate cu Reșimo de Hitlabșut și Reșimo de Aviut, astfel încât forța ecranului pe care îl voi primi de Sus să fie cu adevărat cea de care am nevoie. Adică, mă ocup de asta din timp.

Și în aceasta există, cu siguranță, o succesiune de acțiuni: ascunderea, dezvăluirea spatelui, dezvăluirea feței, atât în pregătirea Kelim, cât și în primirea luminilor.

Dar, în cele din urmă, a ridica MAN înseamnă „a-ți face dorința asemenea dorinței Lui”. Numai aceasta se numește MAN!

Altfel, toate acțiunile tale, fie că strigi, fie că studiezi, deși sunt luate în calcul, nu sunt incluse în acțiunea care Îl pune în mișcare pe Cel superior. Totuși, și aceste lucruri se adună treptat și devin, până la urmă, cauza avansării omului.

Din Lecția zilnică de Cabala 15/10/26, Rabaș – Art.1, 1991-Ce înseamnă în muncă „Nu avem alt Rege în afară de Tine”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum putem construi un grup care să ne oblige să avansăm în direcția corectă?

Răspuns: Vedem că totul depinde de efortul pe care îl investește omul, însă nu în oamenii cu care s-a înconjurat în mod artificial, ci în acel cadru în care se integrează cu adevărat.

Uneori, îl ajută să aleagă câteva persoane cu care îi este ceva mai ușor să vorbească și să stabilească o legătură mai strânsă. Cu toate acestea, pe măsură ce avansăm și trecem prin diverse stări, începem să înțelegem că este greșit să ne închidem într-un cerc restrâns.

Grupul nu are limite clare care să separe ceea ce se află în interiorul său. Grupul este un concept spiritual și poate că nici măcar nu sunt capabil să văd și să-mi conturez exact în ce constă.

În cele din urmă, toate aspirațiile, dorințele, înțelegerile, conexiunile cu Forța superioară și toate eforturile comune pe care le depunem constituie, împreună, conceptul de grup. Lipsește un singur lucru: ca măreția Creatorului și măreția scopului să ardă în el atât de puternic încât să-i oblige pe toți, iar nimeni să nu aibă nicio dificultate în a se gândi la asta și a trăi constant prin aceasta.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/09/26, Rabaș – Art.882-Roș HaȘana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În ce formă pot oferi grupului atunci când simt că mă detașez de el și că nu am un numitor comun cu el? Cum mă pot anula în fața grupului?

Răspuns: Dacă simți că nu ai niciun numitor comun cu grupul, examinează-te. Poate că scopul grupului nu coincide cu scopul tău și ești în măsură să faci o anumită corectare. Poate ar trebui să te adresezi grupului și să spui: „Prieteni, cred că greșiți”.

Trebuie să modelezi grupul: „Cumpără-ți un prieten”. Ești obligat să investești efort și să-i formezi astfel încât ei să te influențeze. Tu însuți trebuie să trezești acest lucru în grup.

Poate că prietenii tăi nu fac lucrurile corecte; poate că fiecare acționează pe ascuns, nu deschis, iar acest lucru nu te trezește și nu primești de la asta o impresie suficientă. Sau poate că nu vrei deloc să fii impresionat de aceste lucruri, ci trebuie să fii impresionat de altceva.

Dacă vreau să slăbesc, mă alătur unui grup de slăbit. Acolo, sunt motivat prin tot felul de mijloace de influență: prelegeri, discuții, filme, orice, numai să-mi rămână simțul importanței ideii. Și noi trebuie să facem același lucru. Pentru orice societate din afara cadrului nostru, acest principiu este clar. În orice companie, în orice afacere privată, întrebarea principală este: cum să informăm întreaga lume că produsul nostru este cel mai necesar și cel mai important?

Dacă produc biscuiți, vreau ca întreaga lume să mănânce doar biscuiții mei, nu carne sau pește, ci doar acești biscuiți. Și vreau ca toată lumea să creadă că nu are nevoie de nimic altceva. Asta este, în esență, ceea ce ocupă gândurile unui director de fabrică. Și la noi ar trebui să fie la fel. Aceasta se numește diseminare externă, precum și diseminare internă în cadrul grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala 18/08/26, Rabaș – Art.42, 1990-Ce înseamnă o binecuvântare și un blestem, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum putem evita să cădem într-o Klipa (impuritate) dintr-o stare de ascensiune? La urma urmei, vrei imediat să te bucuri de acea stare.

Răspuns: Aș spune că, desigur, vom cădea. Dar dacă, pe măsură ce avansez, construiesc constant un mediu alături de care merg, atunci nu mi-e frică să cad.

Am încredere, sprijin și un cadru care mă vor trage înainte chiar dacă eu cad.

Prin urmare, nu mă mai gândesc la aceste stări. Dimpotrivă, sunt încrezător că „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine”. Știu că, totuși, avansez.

Cu alte cuvinte, munca asupra conceptului de dăruire cuprinde totul. Este atât de completă în sine din toate părțile, încât toate întrebările și răspunsurile sunt deja incluse în ea. Nu avem nevoie de nimic din exterior.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/09/26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaȘana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum putem realiza în noi înșine o schimbare calitativă în ceea ce privește principiul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”?

Răspuns: Noi studiem că doar necesitatea care ne-a adus la Cabala a fost factorul datorită căruia ne-am schimbat viața și trecem printr-o transformare interioară. Totul vine doar din Kli, din necesitate. Nimic nu se poate întâmpla de la sine.

Prin urmare, dacă vrem să facem ceva sau să schimbăm ceva, trebuie să căutăm nu „cum se poate schimba acest lucru”, ci „cum ar putea apărea în mine o nevoie urgentă pentru asta”. De îndată ce această nevoie apare în mine, voi schimba lucrul acela sau se va schimba de la sine. Dar se va schimba numai dacă îl doresc cu adevărat urgent. Totul depinde de pregătirea Kli-ului, de dorința noastră.

Prin urmare, o schimbare calitativă în „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” trebuie să se bazeze pe conștientizarea necesității: fără aceasta, viața noastră va rămâne o viață animalică. Desigur, ne putem împăca și astăzi cu ideea că așa se va și sfârși, dar și acest lucru depinde de societatea în care ne aflăm.

Dacă mediul nostru nu ne lasă să ne împăcăm cu această viață și ne trezește atât de puternic încât să simțim că până și cea mai mică întârziere este josnică, respingătoare și insuportabilă, atunci vom putea cu adevărat schimba ceva. Totul depinde doar de grup.

Grupul însuși trebuie să ne conducă și să-l îndemne pe fiecare să manifeste o astfel de atitudine față de el. Cu alte cuvinte, aceasta este o muncă reciprocă între om și grup. Nimic altceva nu se poate face aici.

Din Lecția zilnică de Cabala de Sărbătoarea de Sukot, 24/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Vedem cât de dependent este omul de societate în tot ceea ce definește ea. Prin urmare, alegerea noastră constă în găsirea unui mediu potrivit. Nu trebuie să mă mulțumesc cu orice mediu.

Într-una dintre scrisorile sale, Rabaș dă exemplul unui croitor ajuns printre croitori nu prea pricepuți. Dacă vrei să devii un adevărat profesionist, trebuie să fii printre cei mai buni meșteri.

Să presupunem că ai cusut un articol vestimentar. Dacă l-ai făcut bine, ei îți vor spune asta; dacă l-ai făcut prost, îți vor explica până în cele mai mici detalii ce nu este în regulă. Cu alte cuvinte, ei respectă munca făcută perfect. Printre astfel de oameni, vei deveni și tu specialist și nu vei tolera niciun neajuns. Totul depinde de mediu.

Prin urmare, dacă vrei să devii un meșter iscusit, ai nevoie de o societate care să ceară exact acest lucru în toate privințele, și atunci nu îți va fi greu. Toate dificultățile noastre, toate problemele care apar atunci când nu suntem capabili, ne pierdem drumul, ne certăm unii cu alții și cu propria noastră dorință de a primi, sunt cauzate de faptul că nu construim mediul.

Nu ar trebui să simțim niciun efort în munca noastră dacă mediul nostru este corectat în mod corespunzător, deoarece, prin natura mea, voi dori să fac ceea ce este acceptat în grup. Prin urmare, a fi preocupat de propria avansare spirituală este o prostie, o adevărată nebunie. Omul trebuie să se preocupe ca noțiunea de avansare să se stabilească în grup în măsura de care are nevoie, și atunci o va realiza.

Suntem rezultatul direct al tuturor dorințelor, gândurilor, obiectivelor și al importanței care predomină în grup. Prin urmare, dacă vorbim deja despre corectarea Reșimo, aceasta se realizează doar prin munca cu mediul.

Aici vedem cât de corect sunt conectate toate aceste lucruri într-un singur subiect la care lucrezi. Lucrezi la atitudinea ta față de grup, care este, în esență, atitudinea ta față de Creator. Ca răspuns, mediul te influențează și te trezește din nou la aceeași muncă.

Cu alte cuvinte, vezi că toate începuturile, toate forțele, toate premisele și tot ceea ce trebuie să se dezvăluie la final sunt cuprinse într-un singur subiect și nu trebuie să-ți împrăștii eforturile pe numeroși factori. Ai un singur factor, în care începi și finalizezi toată munca, toate eforturile, toată corectarea și umplerea Kelim.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/09/26, Rabaș – Art.882-Roș HaȘana

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 271

Ce atitudine este necesară pentru a avansa?

Întreaga intenție trebuie să fie îndreptată către Creator. O intenție îndreptată către orice altceva în afara Creatorului nu contează și nu este luată în considerare. În primul rând, trebuie să ne conectăm punctul interior la Creator, astfel încât atitudinea noastră să fie îndreptată către Creator, iar cel mai interior punct din inima noastră să fie conectat la Creator. Este ca și cum L-am aduce pe Creator în inima noastră și apoi, cu inima noastră, ne-am îndrepta către celelalte lucruri din jurul nostru, cum ar fi societatea, viața, familia, munca și așa mai departe.

În acest fel, atitudinea noastră față de Creator determină întregul curs al vieții noastre și suntem siguri că suntem pe calea cea bună. Știm că tot ceea ce avem în viața noastră în această lume va veni la noi ca mijloc. Cu cât diverși factori din viață interferează mai mult cu păstrarea Creatorului în inima noastră și cu cât ne opunem mai mult acestui lucru, cu atât mai puternică va deveni această conexiune din inima noastră, în sensul „întreaga lume este valoroasă pentru mine”. Aceasta este avansarea și nu avem nevoie de nimic altceva. Aceasta este „întreaga Tora pe un singur picior”, din care conexiunea cu Creatorul va fi determinată în funcție de atitudinea noastră față de El.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce ar trebui să facem în grup pentru ca acesta să ne corecteze cu adevărat?

Răspuns: Trebuie să folosim forțele care, prin însăși natura lor, ne provoacă suferință în raport cu societatea. Acestea includ invidia, ura, mândria – tot ceea ce dă naștere în mine unor dorințe neîmplinite în raport cu societatea și cu oamenii din jurul meu. Trebuie să folosesc corect aceste forțe.

La urma urmei, fie că vreau, fie că nu, îl invidiez pe celălalt și mă compar cu el. Oricât ar avea celălalt, mă uit cât am eu în comparație cu el. Nu-mi pot imagina un câștig mai mare decât să am totul în lume. Am un vis: nu mai există nimeni în lume, doar eu. Merg pe străzi – totul îmi aparține. Intru în case și magazine – totul este al meu. Este un vis cunoscut. Nu-mi pot imagina nimic mai mare decât acest Kli și sunt atras de el.

Acestea sunt impulsurile pe care le folosim atunci când construim grupul. Aceste calități naturale sunt în mine, iar acum trebuie să le folosesc în scopul corect. Asta este tot. Trebuie să construim un sistem care să folosească aceste calități cât mai bine.

Întrebare: Dar invidia poate funcționa în două moduri, nu-i așa?

Răspuns: Dacă mi-e teamă că prietenii din grup m-ar putea pune într-o situație jenantă și așa mai departe, atunci, dimpotrivă, ar trebui să pun condiția ca grupul să aibă grijă de acele calități ale mele pe care vreau să le îmbunătățesc. În consecință, las grupul să se folosească de rușinea pe care aș putea-o simți față de prietenii mei, de respectul de sine și de tot restul. Scopul este să nu-mi lase nicio cale de ieșire, astfel încât să mă ocup de dorințele care au cu adevărat nevoie de corectare.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/09/26, Rabaș – Art.5, 1985-Pleacă din țara ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întreaga noastră cale constă din coborâri și urcări. Nu există nimic în om care să nu se spargă și apoi să nu fie restaurat. Numai comparând fiecare calitate presupus rea și presupus bună, la joncțiunea dintre ele, putem construi ceva, face ceva, pregăti cumva, crea un Kli interior, pe care apoi să-l umplem.

Prin urmare, omul nu trebuie să se gândească niciodată: „În ce stare mă aflu?” Aceasta este o atitudine greșită. Nu trebuie să acordăm atenție stării. Omul trebuie să se gândească întotdeauna: „Spre ce aspir?”, și nu: „De unde pornesc?”. Nu trebuie să se gândească niciodată: „Cum mă descurc?”, ci: „Spre ce trebuie să aspir?”. Adică trebuie să vadă în fața sa calitatea, imaginea, trăsătura spre care trebuie să aspire.

Nu te gândi niciodată la tine însuți. De îndată ce începi să te gândești la tine, are loc imediat o coborâre și apare un număr enorm de obstacole care te trag spre interior și în lateral. Nu te concentra asupra ta, ci gândește de la tine spre exterior. Atunci vom trece rapid prin toate stările necesare, obligatorii.

Vom înțelege că toate acestea vin pentru ca, în ciuda a ceea ce trece prin noi, să aspirăm constant către Unul. Acesta este lucrul care trebuie dezvăluit, clarificat și concluzionat din trecerea în revistă a întregului lanț de stări prin care trebuie să trecem.

Și există foarte multe. Fiecare se împarte, la rândul ei, în multe altele, iar omul poate trece în fiecare secundă printr-un număr enorm de stări de tot felul. Acest lucru depinde doar de aspirația înainte. Cu cât aspir mai mult înainte și mă îndrept constant, tot mai clar și mai puternic, spre scop, cu atât mai repede se rotește micul motor care învârte în mine aceste stări și cu atât mai mare este viteza cu care trec prin mine.

Acest lucru depinde de mine. Dacă nu sunt îndreptat spre nimic, atunci această roată, acest lanț de Reșimot din mine, stă pe loc. Dacă încep să aspir puțin înainte, începe să se învârtă din ce în ce mai mult. Dacă mă opresc și mă ocup de mine însumi, totul se oprește; totul este mort. Prin urmare, trebuie să gândim doar de la noi spre exterior.

Din Lecția zilnică de Cabala de Sărbătoarea de Sukot, 25/09/26

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 270

Cum ne examinăm intenția?

Nu știm ce este în inima noastră și, de obicei, nici măcar nu ne întrebăm.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→