Marele joc

938.01Întrebare: Ați spus că ceea ce ne lipsește este conștientizarea măreției Creatorului, care ar arde în inimile noastre. Ce este asta?

Răspuns: Ce înseamnă că grupului îi lipsește măreția Creatorului? Este foarte simplu. Măreția Creatorului este forța pe care o câștig prin faptul că Îl prețuiesc pe Cel Superior. Cred că a deveni ca El, a fi în locul Lui, valorează mai mult decât orice altceva.

La tot ceea ce am acum, adică la toate plăcerile pe care le pot primi, la toate eforturile pe care sunt capabil să le fac, la tot ce am, sunt gata să renunț, numai să pot sta în locul Celui Superior.

Vedem exemple în acest sens și în lumea noastră. Omul se uită la ceva: „Vreau asta; nimic altceva nu contează pentru mine. Spuneți prețul; sunt gata.” Asta înseamnă că prețuiește acel lucru. Exact acest lucru trebuie să-l primești de la grup.

Construiește un fel de grup care să te influențeze în acest fel, chiar și artificial, și nu este nevoie de nimic altceva. Un grup format din oameni ca tine, care nu au nicio înțelegere a spiritualului, care nu știu ce este intenția de dăruire și care, în general, simt aversiune față de ea. Începeți să vorbiți despre dăruire și, cu mici eforturi, să-i prezentați unul altuia importanța. Fiecare să încerce artificial, ca într-un joc, să fie inclus în asta. Ne jucăm de-a asta; ne jucăm cu adevărat.

Întregul grup lucrează pentru mine, fără să înțeleagă deloc ce este dăruirea. Dar pentru grup asta nici nu contează. Nu contează că mediul în sine este artificial. Influența lui asupra mea, asupra ta și asupra tuturor va fi reală. Dacă nu ar fi așa, atunci cum aș putea eu, fiind necorectat, să construiesc un grup corectat care să mă influențeze?

Ideea este că eu, necorectat, mincinos, întemeiez o societate de mincinoși ca mine, care doar vorbesc despre iubire și dăruire. Toți sunt mincinoși, dar când mă influențează, îmi spală creierul atât de bine încât accept acest lucru ca fiind corect, important și adevărat. În acest fel, omul se poate scoate singur din mlaștină, trăgându-se de păr. Asta este tot. Aceasta este singura metodă pe care o avem.

Ce face un copil când, în jocurile lui, îi imită pe adulți și se străduiește să fie ca ei? El face același lucru.

Cu alte cuvinte, putem crește doar acceptând, parcă, o formă mai avansată, mai adultă. Prin urmare, nu avem de ce să ne plângem sau să pretindem că nu avem posibilități. Ai totul. Ți s-au dat cunoștințe și un anumit număr de oameni – începeți să acționați.

Adevărat, aceasta este o grădiniță, dar nici nu este nevoie de mai mult. Pur și simplu organizează-i astfel încât să vorbească tot timpul despre importanța mediului, despre iubirea pentru prieteni, dar în așa fel încât aceasta să-i influențeze pe toți. Puteți. De ce? Aceasta este legea de Sus: dacă mulți oameni susțin ceva, eu încep să accept. Așa sunt făcut.

Începi prin a considera dăruirea o minciună, pentru că pentru tine chiar înseamnă o minciună, dar apoi devine cu adevărat importantă. Așa apar toate stereotipurile vieții noastre.

Trăim conform unor valori implantate în noi, în care nu există nimic real. Acestea sunt banii, onoarea, cunoștințele — totul, cu excepția nevoilor esențiale: hrană, familie, copii — ceea ce își dorește corpul. Orice altceva constituie 99 la sută din viața noastră, pe care o irosim pe un lucru sau altul promovat de societate.

Onoarea și faima în lume, cunoștințele, banii și așa mai departe sunt, chipurile, importante pentru mine. Pentru a-mi păstra „eu”-ul în societate, pentru a nu-l lăsa să cadă, am nevoie de una, de alta și de a treia. Cum altfel își poate omul menține și păstra „eu”-ul? Dar dacă transfer acest „eu” din „nimic” în „existență”, atunci toate problemele dispar.

Din Lecția zilnică de Cabala 12.09.26, Rabaș – Art.882-Roș HaȘana

Lo Lișma este o stare foarte înaltă

235Întrebare: Pot să fac o acțiune pentru a dărui atunci când mă aflu în Lo Lișma?

Răspuns: În Lo Lișma nu poți face nimic pentru a dărui. Nimic. Vrei, dar nu poți. Vrei să o faci, dar nu pentru că Creatorul ți-a dat o dorință prin intermediul luminii care reformează; tu ești încă sub barieră. Ci, ascultându-ți prietenii și prin impresiile primite de la autori și din cărți, ai ajuns la un punct în care ai vrea să dăruiești. Ai vrea, dar nu o faci. Imaginează-ți puțin această stare. Fă-o mai tangibilă.

Întrebare: Chiar dacă încerc?

Răspuns: Încerci din greu, dar nu poți, pentru că ești în întregime în natura ta, care se află sub barieră. Lumina nu a venit încă să te corecteze. Suntem o funcție a luminii. Dacă vine și corectează, trecem la intenția pentru a dărui. Dacă nu vine și nu ne corectează, rămânem în natura intenției de a primi.

Așa că sarcina omului este doar să construiască simularea, jocul, acea împrejurare în care primesc puterea maximă pentru intenția de a dărui. Îmi iau putere și dorința de a dărui de la societate, de la autori și de la diverși alți factori. Dar mai mult decât atât nu putem face și, ca urmare, lumina va veni de sus și ne va corecta.

Sunt multe aspecte profunde aici, cu adevărat profunde, pe care le-am putea explica. În ce măsură trebuie omul să se scufunde într-o astfel de stare? Unde se termină? De ce este suficient pentru noi să facem o corectare printr-o situație aparent atât de copilărească, în care construim o simulare care nu este reală? Este totuși o corectare? Dacă lumina vine pentru asta și mă corectează, înseamnă că eu am făcut o corectare?

Lo Lișma este un moment la care ajungi, iar după aceea ajungi la Lișma. Înainte de acel moment, nici măcar nu este considerată Lo Lișma. Lo Lișma este starea finală în care ai făcut 100% din ceea ce ai putut și nu ai putut face mai mult. Tocmai pentru asta vine răspunsul. Când ne apropiem de Lo Lișma, trecem prin multe etape de lucru.

Astfel, Lo Lișma este o stare clară, definită, ca și cum ai vrea să-I dăruiești Creatorului 100%, pe baza impresiilor tale. Și știi că ești incapabil de asta și știi că în adâncul acelui Lo Lișma se află beneficiul propriu, fără de care nici măcar nu te-ai putea gândi la toate acestea. Și ai vrea să scapi de acel beneficiu propriu, dar nu poți. Nu ai niciun gând dacă nu te poți gândi să obții ceva din asta.

Pur și simplu nu sunt acolo unde nu am ceva în beneficiul meu. Nu mă pot gândi la ceva care să nu-mi dea ceva în schimb. Când recunoști toată această situație și vrei să o străpungi, aceasta se numește Lo Lișma. Este o stare foarte înaltă. Adică este cea mai înaltă stare posibilă și cea mai mare încordare a eforturilor pe care o poate atinge omul în această lume. După aceea, omul intră în spiritualitate.

Din Lecția zilnică de Cabala 18.08.26, Rabaș – Art.42, 1990-Ce înseamnă o binecuvântare și un blestem, în muncă

Alegerea: să devii ca Dăruitorul

238.01Întrebare: Cum poate omul să facă o acțiune mai presus de rațiune? Cum poate face alegerea corectă, dacă se află parcă într-un punct de echilibru între primire și dăruire?

Răspuns: Cum poate omul să aleagă liber să devină precum Creatorul? Cum îmi pot imagina o stare în care sunt complet liber, între două forțe, fără să fiu sub controlul vreuneia, și totuși să aleg să devin ca una dintre ele?

Există mai multe exemple în acest sens. Intru într-un alt plan al alegerii, unul care nu se află între dorința de a primi și dorința de a dărui. Alegerea mea este să fiu ca Stăpânul, ca Dăruitorul. Înseamnă nu să dai, ci să fii ca Dăruitorul, ceea ce nu are nicio legătură cu propriile mele Kelim.

Odată ce am ales să fiu ca Dăruitorul, mă uit la Kli-ul meu. Pentru a fi ca Dăruitorul, trebuie să-mi folosesc vasul în forma primirii de dragul dăruirii și atunci așa fac. Dacă aș fi putut face altfel, aș fi fost precum Creatorul într-un mod diferit. Acțiunea nu mai este importantă. În acest caz, folosirea propriului Kli este doar un mijloc și nimic mai mult.

Diferența dintre Dăruitor și statutul de Dăruitor este că, în al doilea caz, încep să folosesc Kelim ca mijloace, la fel ca și Creatorul. El a vrut să le facă plăcere creaturilor și, de aceea, a creat dorința de a primi ca mijloc necesar pentru umplere.

Totuși, în gândul creației, dorința de a primi ca atare nu există. Există numai rădăcina, dorința de a face plăcere, iar în această rădăcină se formează un anumit punct întunecat: începutul dorinței de a primi. A apărut din gândul creației.

La fel se întâmplă și aici: tu hotărăști că vrei să fii precum Creatorul. Ce înseamnă să fii ca El? Să fii dăruitor. Ce înseamnă, în situația ta, să fii ca Dăruitorul? Acesta este momentul în care recurgi la folosirea vaselor de primire.

Astfel, libera alegere este mai presus de dorința de a primi. După cum învățăm, acest lucru se întâmplă în capul (Roș) Parțufului. Gândul lui inițial nu este: „Cum îmi folosesc corpul?” Nu. La început, el se gândește: „Cum pot deveni ca El? Vreau să fiu ca El.”

Din Lecția zilnică de Cabala 09.09.26, Rabaș – Art.5, 1985-Pleacă din țara ta

Strălucirea subtilă a Klipa

95Întrebare: Există plăcere în Klipa?

Răspuns: Desigur! Altfel, la ce ar folosi Klipa? Plăcerea constă în faptul că ți se pare că te poți bucura direct. Dar singura plăcere pe care o poți primi de fapt de la Klipa este o strălucire subtilă (Ner Dakik), și nimic mai mult.

Nu există nicio interdicție asupra acestei străluciri subtile, deoarece este plăcerea care vine din mâncare, sex și alte lucruri asemănătoare. Față de spiritualitate, acesta este un fleac. Dar dacă crezi că poți obține plăcere din Klipa dincolo de aceasta, acolo începe adevărata Klipa, de la Machsom (barieră) în sus. Acolo nu mai ai voie să te bucuri de ea.

Doar pentru că Klipa îți dă o strălucire subtilă și, în același timp, strălucește de departe, ți se pare că are ceva mai mult de oferit. În realitate, nu are. Dar această strălucire subtilă te atrage și te înșală.

Întrebare: Dacă sunt într-o stare de Klipa, înseamnă asta că eu cred că nu există sfințenie?

Răspuns: A fi în Klipa înseamnă a crede că, prin primire, poți obține în spiritualitate plăceri mai mari decât strălucirea subtilă. Aceasta se numește a fi sub puterea Klipa.

În realitate, nu te bucuri de ceea ce îți dă Klipa, pentru că ea nu are nicio plăcere proprie. Dar strălucește spre tine de departe, pentru că este în afara sfințeniei. Klipa poate străluci asupra ta cu plăceri corespunzătoare lui Lev HaEven (inima de piatră), iar acestea sunt plăceri imense.

Dar ești capabil să primești doar acele plăceri care se află sub Machsom. Prin urmare, Klipa te ține captiv strălucind de departe. Iar când te apropii de ea, devine clar că acolo nu este nimic.

Continui să te străduiești spre ea, dar nu o atingi niciodată. În acest fel, îți arzi o viață după alta, ciclu după ciclu, aparent fără niciun rezultat, până când Kli-ul (vasul spiritual) se umple cu tot felul de încercări eșuate. Și prin aceste lovituri, omul începe treptat să discearnă lucrurile care, în sfințenie, se află în opoziție cu aceasta. Aceasta se numește calea pură a suferinței.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.08.26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Atrageți lumina din viitor

263Întrebare: Ceea ce citesc acum în TES (Studiul celor zece Sfirot) are loc deja în sufletul meu?

Răspuns: Întregul nostru suflet există deja în adeziune cu Creatorul la cel mai înalt grad. În același timp, există în toate celelalte stări și la toate gradele, de la acest grad final până la cel mai de jos, unde ne aflăm acum.

Prin urmare, dacă iau o carte care vorbește despre sufletul meu la un anumit grad spiritual, o citesc și doresc să trăiesc ceea ce descrie, atunci, așa cum scrie Baal HaSulam la sfârșitul „Introducerii la Studiul celor zece Sfirot”, dacă omul nu înțelege ceea ce studiază, dar se străduiește să cunoască, adică să se conecteze și să se unească cu ceea ce studiază, așa cum este scris: „Și Adam a cunoscut-o pe Eva, soția lui”, adică să se conecteze, să adere și să se lege emoțional de acesta, atunci, prin aceasta, el parcă aduce acea acțiune mai aproape și dorește ca ea să aibă loc.

Omul vrea să fie în ceea ce studiază și, prin această dorință, atrage o mică iluminare din acea stare. Aceasta este singura acțiune activă pe care o poate face omul și, ca urmare, el se apropie de starea descrisă.

Dar ce este această stare? Este dăruirea ta către un alt om, fără niciun gând la tine însuți. Fiecare stare spirituală este așa. Prin urmare, înainte de a te gândi la asta, trebuie să faci o ușoară ajustare interioară, să te orientezi spre această stare, și nu spre un câștig la loterie sau spre un câștig bun în timpul zilei.

Cu alte cuvinte, orientarea ta trebuie să fie spre viitoarea stare spirituală care ți se va dezvălui, astfel încât să o dorești și să o atragi cumva spre tine. În acest scop, înainte de studiu, citim articole despre aceasta și clarificăm ce este o stare spirituală.

O stare spirituală nu înseamnă că „eul” meu neschimbător a dobândit pur și simplu câteva zerouri în plus în contul său bancar. Dimpotrivă, „eul” se micșorează, pentru că s-au adăugat câteva zerouri înaintea mea. După cum scrie Rabaș, omul „adaugă zerouri”, considerându-se pe sine drept cifra unu, fie punând zerourile înaintea sa (0,01), fie după sine (100).

Desigur, înțeleg că nu mă pot smeri, că sunt incapabil să dăruiesc și nici măcar nu mă pot gândi la dăruire. Dar dacă clarific ce este acest grad, mă gândesc la el și la definiția sa corectă în timp ce studiez, aduc astfel această stare mai aproape.

În „Introducere la Studiul celor zece Sfirot”, Baal HaSulam explică cum trebuie să studiezi. El scrie că este necesar ca omul să păstreze în memorie definiții precise ale conceptelor, pentru a nu percepe o anumită calitate, un fenomen sau sensul unui cuvânt altfel decât le explică el.

Trebuie să înțelegi clar ce se înțelege prin dăruire, adică absența completă a oricărei îndreptări spre tine însuți. Când studiezi o acțiune spirituală, trebuie să-ți fie absolut clar că, de la început până la sfârșit, are loc ceva complet străin de natura ta, ceva care există „în afara ta”.

În acest scop, spune el, trebuie să studiezi temeinic toate definițiile și să le memorezi. De ce să le memorezi? Pentru ca ele să fie mai presus de dorința de a primi și să-ți fie mereu la îndemână, ca să le folosești corect, deoarece înlocuim tot timpul un sens al unui cuvânt cu altul.

Din Lecția zilnică de Cabala 17.08.26, Rabaș – Art.33, 1986-Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare

Discuții despre Treptele Scării, Partea 290

Discuții despre Treptele Scării, Partea 290

Cum știu cu ce intenție realizează prietenul meu diverse acțiuni în societate?

Cu ce intenție face prietenul fapte bune nu te privește. Dacă prietenul se angajează în diseminare, studiază sau face ceva de dragul societății, nu contează care este intenția lui. Din acțiunile acelui prieten poți înțelege că ceva îl conduce și poți presupune că importanța scopului este cea care îl motivează. Altfel, de ce ar face tot ce face?

Dacă face ceea ce face pur și simplu pentru că îi place viața socială, intră în societate cu mare entuziasm. Îi laudă pe prieteni și caracterul excepțional al acțiunilor lor; este impresionat de faptul că fac totul împreună și așa mai departe. În consecință, devine din ce în ce mai impresionat și mai inclus printre prieteni, acționează împreună cu ei, iar apoi lumina înconjurătoare începe să acționeze asupra lui și ajunge să-și dea seama că trebuie să se schimbe. Atunci se gândește: „De ce ar trebui să mă schimb?” și pleacă.

Prin urmare, dacă ne alăturăm societății și lucrăm bine în ea, fie vom avansa rapid, fie vom pleca repede. Dacă cineva nu are încă un punct în inimă, lumina înconjurătoare nu are de ce să se agațe. Un astfel de om începe să vadă că nu este pentru el și pleacă. Uneori, acest lucru poate dura câțiva ani, mai ales dacă omul întreabă din intelect, și nu din inimă. Există oameni pentru care scopul vieții este încă o chestiune intelectuală, mai degrabă decât una emoțională, a inimii. Nu sentimentele amare și neplăcute din inimă îi determină să întrebe și să caute și, în schimb, nu găsesc niciun motiv logic ca să acționeze. Oferă-le un scop în viață pentru care merită să acționeze și vor lucra pentru el ca o mașină sofisticată, dar trebuie să vadă ce câștigă din asta. Într-o astfel de stare, punctul din inimă este încă ascuns sub învelișuri. Un astfel de om își va găsi locul în societate timp de câțiva ani și apoi va pleca.

Ce sunt eșecurile în munca spirituală?

258Ce este un eșec în munca spirituală? În principiu, nu există eșecuri. Tot ce se întâmplă se întoarce la rădăcina sa, lăsând în urmă o anumită experiență care îi va fi utilă omului fie acum, fie mai târziu.

La sfârșitul căii, ajungând să atingă iubirea eternă și perfectă a Creatorului pentru el, omul vede că Creatorul, care l-a creat, i-a planificat întreaga cale, i-a deschis ochii și a format toate ascunderile de-a lungul căii, în toate stările.

Toate acestea au provenit din punctul de la care totul începe și în care se și termină. Acest punct este Binele care face bine atât celor răi, cât și celor buni, fără niciun calcul cu omul însuși. Și atunci el înțelege că nu au existat eșecuri, căderi sau lovituri, ci totul a venit din iubirea eternă, infinită.

Deci, care este esența eșecurilor? Eșecurile sunt forme de ascundere pe care omul trebuie să le depășească; altfel, nu va simți revelațiile. Creatorul trebuie să îl conducă pe om prin toate aceste stări.

Revelația trebuie să aibă loc în două manifestări. În primul rând, într-o formă individuală pentru fiecare suflet, astfel încât fiecare să Îl simtă cu adevărat pe Creator în conformitate cu propriile sale Kelim, care există doar în el și în nimeni altcineva. Fiecare om, așa cum se spune, se află în propriul suflet, în împletirea dorințelor și înclinațiilor sale, care îi sunt proprii numai lui.

Și pe lângă asta, revelația trebuie să aibă loc până în cel mai înalt punct al tronului gloriei (Kise HaKavod).

Ce înseamnă asta? Cuvântul „Kise” în ebraică provine din cuvântul „Kisui”: acoperire, ascundere. Aceasta înseamnă că toate ascunderile se transformă în măreția Creatorului, iar omul ajunge la cel mai înalt grad în simțirea Creatorului.

Tocmai cu aceasta trebuie să ne ocupăm în cadrul grupului și aceasta trebuie să ne transmitem unii altora acum, cât timp nu simțim importanța măreției Creatorului, astfel încât reclama acestui „miracol” să ne dea „combustibil” pentru munca spirituală. Căci atunci când toată lumea vorbește despre măreția Creatorului, aceasta devine importantă. Acesta este primul lucru.

În al doilea rând, datorită acestei munci, ne unim unii cu alții, ne conectăm dorințele, ne anulăm în fața prietenilor și așa mai departe. Prin această muncă, care este o acțiune unică și cu multe fațete, obținem o multitudine de rezultate.

Din Lecția zilnică de Cabala 23.10.26, Rabaș – Art.2, 1990-Care este înțelesul eșecului în muncă?

Construiți imaginea unui grup corectat

938.03Ce este o „formă mai corectată”? Înțeleg că sunt necorectat în comparație cu ea. Aceasta este o conștientizare care provine din rădăcina mea interioară, din propriul meu Reșimo. Simt că ar trebui să fiu mai corectat; cumva, îmi imaginez ceva numit dăruire, dar nu știu ce înseamnă, pentru că asta contrazice tot ceea ce am. Cu alte cuvinte, am în mine niște rudimente care îmi permit să înțeleg imaginea pe care mi-o va arăta Creatorul, dar nu am imaginea în sine.

Când primesc această imagine de la El, mă adresez grupului și o aplic în acel cadru. Vreau ca grupul să se raporteze la mine așa cum se raportează gradul superior, astfel încât să mă influențeze în același mod.

Diferența dintre starea mea actuală și acest nivel superior mă va împinge să avansez; voi începe să aspir către el, iar acest nivel mă va atrage spre sine. Mă va atrage, dar o face prin propriul meu efort, pentru că eu sunt cel care l-a construit, eu sunt cel care a construit această pârghie, această trambulină. Eu sunt cel care face totul.

De ce este etapa spre care mă îndrept, pe care o construiesc, mai spirituală, adică de ce va oferi o forță de dăruire mai mare? Pentru că eu construiesc un grup din suflete. Sunt obligat să transform aceste suflete într-o formă mai corectată, spirituală. Pot face acest lucru dacă îmi cobor dorința de a primi, mândria și tot ceea ce am, în raport cu aceste suflete.

Reiese că acționez deja în organizarea mediului și, făcând acest lucru, mă construiesc pe mine însumi. Mă construiesc oarecum pornind de la opus: îmi suprim „eul” și construiesc un grup deasupra mea. Astfel, dorința mea de a primi devine imediat inferioară nivelului extern pe care îl construiesc.

Așadar, pun deja în practică imaginea spirituală, imaginea Creatorului, imaginea grupului, ca fiind ceva superior mie. Și aceasta în sine este o corectare.

După ce am format totul în acest fel, primesc și îmbrăcarea Creatorului în acest grad superior, iar luminile înconjurătoare care vin de acolo mă schimbă cu adevărat, astfel că închei a doua jumătate a acțiunii incluzându-mă în acest grad. Căci eu fac în așa fel încât gradul pe care l-am construit, mediul meu, să capete o formă mai înaltă și vreau, de asemenea, ca el să aibă lumini și mai înalte, care să acționeze asupra mea ca lumină înconjurătoare și să mă atragă către acest grad.

De fapt, am construit un grup, următoarea mea stare, și acum intru în acest grad superior: este al meu. Și așa este la fiecare etapă.

De aici vedem că, deși Creatorul părea să fi făcut totul, El nu a făcut nimic; El a lăsat totul în seama noastră. Este adevărat că trebuie să ne adresăm Lui de fiecare dată pentru a dobândi cunoaștere, putere, formă și înțelegere. Așa este, dar o facem doar pentru a găsi forma corectă, contopirea cu El, corespondența noastră cu El, și în cele din urmă ajungem să devenim ca El, să atingem statutul Său.

Prin urmare, de Roș HaȘana, la începutul căii, ar trebui să înțelegem deja că drumul care ne așteaptă este plin de provocări și revelații minunate. Este adevărat că drumul nu este ușor, dar la fiecare etapă a lui învățăm acțiunile Creatorului. Dacă ne raportăm deja în acest fel la starea noastră, ea se numește Roș HaȘana. Acesta este cu adevărat un Roș, începutul căii corecte.

Din Lecția zilnică de Cabala 12.09.26, Rabaș – Art.882-Roș HaȘana

Corectarea finală particulară și colectivă

275Întrebare: Care este diferența dintre corectarea propriilor Kelim de către fiecare om și revelația colectivă a Creatorului?

Răspuns: Există o revelație individuală și o revelație generală. O revelație individuală este atunci când fiecare om, de-a lungul a 6.000 de ani, ajunge la un anumit nivel, în conformitate cu munca sa personală, și la corectarea sa finală individuală (Gmar Tikun). Există, de asemenea, un grad numit corectare finală colectivă.

Un Gmar Tikun individual are loc atunci când ating adeziunea cu toate sufletele. Și în măsura în care sunt inclus în ele, le ridic și pe ele la corectarea finală.

Dar deocamdată acesta este doar rezultatul corectării includerilor lor în mine, și nu a acelor părți din mine care sunt incluse în ele, astfel încât și ele, la rândul lor, să îndeplinească în acțiune această muncă. Adică îmi trag partea mea și toate celelalte suflete, în măsura în care sunt incluse în mine, până la nivelul corectării finale. Și îndeplinesc această acțiune prin propria mea putere.

Însă aceste suflete însele se pot afla pe grade spirituale diferite, inclusiv la nivelul zero sau chiar sub Machsom. O astfel de corectare se numește „Gmar Tikun individual”. Tocmai la aceasta ajung cabaliștii; aceasta este aspirația lor.

Iar corectarea finală colectivă va avea loc atunci când fiecare suflet care trăiește în această lume va atinge acest lucru în mod conștient, în acțiune. Ea se va produce în sufletele îmbrăcate în corpurile lumii noastre, într-o stare în care nivelul spiritual al lumii Ațilut coboară în lumea noastră.

Acest lucru se numește: „Și pământul va fi umplut de cunoașterea gloriei Creatorului”, adică toate dorințele vor fi împlinite, inclusiv cele minerale (Domem), vegetale (Țomeah) și animale (Chai), care sunt în afara omului. Desigur, acest lucru se va produce în ele într-o formă inconștientă, datorită faptului că sunt incluse în om, deoarece ele însele nu au ecrane sau Kelim pentru aceste tipuri de dorințe.

Din Lecția zilnică de Cabala 23.10.26, Rabaș – Art.2, 1990-Care este înțelesul eșecului în muncă?

Tora – forța corectării

567Tora este ceea ce omul primește de la Creator ca forță pentru corectarea dorinței sale de a primi. Cel care se raportează la Tora exact în acest fel, ca la forța superioară, este numit cel care primește Tora. Deschideți cele cinci cărți ale lui Moise și vedeți cât de mult vorbește Creatorul despre asta. Dar profeții? Toate tânguirile și îndemnurile lor, tot ceea ce spun ei, este îndreptat exclusiv spre primirea forței Creatorului ca forță a corectării.

Toate fărădelegile constau în faptul că omul nu face acest lucru, ci, în schimb, ia forța Torei și o folosește în alte moduri. Atunci această forță dispare, iar în locul ei apare vițelul de aur sau altceva. Cu alte cuvinte, împotriva ei apare forța Klipei. La urma urmei, Klipa și sfințenia se află întotdeauna una în opoziție cu cealaltă. Klipa nu există de sine stătător. Fie accepți forța superioară ca sfințenie, fie ca Klipa. Nu există nimic între ele, unde oricare dintre ele ar putea exista independent.

Imaginează-ți că tu, un om mic și nefericit care trăiește pe acest pământ trecător, vrei acum să te conectezi cu Creatorul, cu forța superioară. Ai doar două posibilități: fie te raportezi la Creator ca la o forță care va veni și te va corecta, fie Îl folosești pentru altceva.

Orice altceva se numește Klipa, în care, desigur, nu există Tora. Pur și simplu vrei să-L folosești pe Creator pentru propriile tale scopuri. Așa sunt rânduite lucrurile.

Din Lecția zilnică de Cabala 30.08.26, Rabaș – Art.35, 1989-Ce înseamnă în muncă „Cel care nu are fii”?