Creatorul este cel care se raportează la toate sufletele cu iubire. Nu știm nimic altceva despre El: „Bine și a face bine tuturor sufletelor”.

Nu veți putea găsi Creatorul (această calitate) decât dacă vă concentrați atenția asupra Lui prin intermediul tuturor sufletelor, ca și cum ar fi un radar. Altfel nu va funcționa.

Prin urmare, atunci când vorbim despre „om și Creator”, aceasta înseamnă în mod necesar prin Kli-ul (vasul) comun. În afara Kli-ului comun, Creatorul nu există. Nu-L puteți simți sau evalua individual, doar pentru voi înșivă.

Prima simțire care apare înainte de Machsom, pe măsură ce treceți prin el, când existați în ambele tărâmuri și întrebați unde este Creatorul, Îl dezvăluiţi ca fiind cel care umple totul, guvernează întreaga umanitate și locuiește în ea. Comparându-vă cu atitudinea Lui față de oameni, vă găsiți și voi acolo. Cu alte cuvinte, locul de întâlnire dintre voi și Creator este în sufletele oamenilor. Nu există alt loc.

Asta înseamnă traversarea Machsom: începi să vezi sufletele oamenilor și pe Creator acolo, pentru că primești forțe și calități de Sus care îți permit să te raportezi la ei așa cum o face El, deși la început doar într-o măsură minimă. La început este vorba de Ibur (concepție), Yenika (alăptare) și Mohin (vârsta adultă). Aceasta este singura cale.

Din Lecţia zilnică de Cabala din noaptea de Hoşana Raba, 02/10/26

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Trei cărți se deschid de Roş haŞanah [Ajunul Anului Nou ebraic]: cea a celor complet drepți, cea a răilor completi și cea a intermediarilor. Cei complet drepți sunt înscriși imediat la viață. Cei răi completi sunt înscriși imediat la moarte (Zohar pentru toți, vol. 6, Cele patru specii și Hoşana Raba [Marea Rugăciune, a 7-a zi de Sukot]).

Cel care a atins nivelul în care Îl justifică pe Creator, în ciuda întregii dorințe de a primi, este numit complet drept. Aceasta înseamnă că el posedă deja „acoperirea” de Bina asupra tuturor Kelim ale sale de primire.

Cel care nu are corectarea de Hasadim asupra dorinței de a primi, este numit complet rău. Pur și simplu nu a primit corectarea, și prin urmare, este numit rău.

„Rău” este un grad. Pentru a fi rău, trebuie să fii și în lumea superioară. „Drepți”, „răi” și „intermediari” sunt stări. Când omul traversează Machsom (bariera) și începe să lucreze pentru Creator, apar aceste trei posibilități.

Nu vorbim despre oameni ca noi, nici măcar când vine vorba de „cei răi”. Noi nu suntem răi. Suntem pur și simplu un zero pentru că existăm sub ceea ce se numește linia vieții. Nouă nu ni se atribuie nicio calitate: nici „răi”, nici altceva. Cartea Zohar nu spune niciun cuvânt despre ceea ce este sub Machsom.

Cei intermediari rămân în așteptarea judecății până la Yom Kipur. Dacă se pocăiesc, sunt sigilați pentru viață; iar cei răi, care nu se pocăiesc, sunt sigilați pentru moarte.

De ce? Pentru că acestea reprezintă fie linia complet dreaptă, fie linia complet stângă. Sunt stări extreme, opuse, care vin de la Creator, în care fie Kelim, fie luminile sunt complet dependente de cele superioare.

Ce depinde de om? Este vorba despre cum să unești aceste două calități în interiorul tău, linia stângă și cea dreaptă, în interiorul tău. Este vorba despre găsirea combinației optime pentru a le uni, luând Kelim din stânga și calitățile din dreapta și creând linia de mijloc din ele.

Omul poate ajunge la o stare în care unele dintre Kelim ale sale care sunt în curs de corectare devin „drepte”, în timp ce altele devin „rele”. Unele Kelim vor fi destinate vieții și vor fi pline de lumini, în timp ce altele vor merge spre „moarte”, devenind din ce în ce mai goale până la sfârșit, coborând în întuneric și formând Sof (sfârșitul) al Parţufului.

Din Lecţia zilnică de Cabala din noaptea de Hoşana Raba, 02/10/26

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Noaptea numită „Leil Hoşana Raba” este cunoscută drept noaptea „Marii Salvări”. Ce este această noapte în care se desăvârșește corectarea lui Zeir Anpin? Pe scurt, mai întâi omul coboară în Egipt, într-un Kli (vas) negativ, apoi primește o forță pozitivă, Tora. Apoi el își construiește un idol și distruge totul. Aceasta este ceea ce experimentăm acum, conexiunile distructive.

Apoi treptat, omul intră în deșert și ajunge la construirea Templului, când Malchut și Bina se unesc complet.

Omul se construiește pe sine pe parcursul a șase zile, corespunzătoare celor șase Sfirot: Hesed, Gvura, Tiferet, Neţach, Hod și Yesod. Acestea sunt cele șase zile de Sukot, timp în care lumina înconjurătoare îl influențează. Iar a șaptea zi, când lumina intră în Malchut, este numită sărbătoarea Simchat Tora, „Bucuria Torei”, bucuria Luminii.

Ce bucurie poate avea lumina? Bucuria de a putea intra în Kli. Cu alte cuvinte, după corectarea tuturor celor șase calități pe parcursul celor șase zile, în ziua a șaptea, lumina intră în Kli și umple egoismul. Dar lumina care intră nu este lumina deplină de Hochma, ci VAK de Hochma, o iluminare slabă. Keter, Hochma și Bina sunt încă absente; ele se vor alătura la sărbătoarea de Purim.

Prin urmare, după celebrarea Simchat Tora, părăsim Suka, deoarece conform legii, nu mai putem rămâne în ea, pentru că omul a trecut deja în starea următoare. Nu este nevoie să regretăm, și nu este nevoie să ne străduim să ne întoarcem la ea. Doar înainte și în Sus!

Din Lecţia zilnică de Cabala din noaptea de Hoşana Raba, 02/10/26

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Există un articol binecunoscut în Şamati care discută despre semnificația lui Ţlalim (umbre) și a ceea ce este Ţelem (imagine sau formă). Se referă la Masach (ecran). Dacă omul se protejează de Creator, și prin urmare, Îi oferă Lui oportunitatea de a Se revela, atunci Creatorul poate fi revelat în măsura în care omul s-a ascuns. În cele din urmă, o corespondență de sută la sută este întotdeauna menținută între noi și lumină.

Odată, ne aflam în lumea infinitului, unde Malchut a decis să se restricționeze și să nu mai primească niciodată lumina. Malchut și-a impus prima restricție și a spus: „Lumina nu va mai veni la mine. Și dacă va veni, va fi doar pentru ca eu să pot dărui prin această primire și în niciun alt mod.” Prin urmare, lumina vine în măsura în care Malchut se poate proteja de lumina care se apropie de ea.

Cu alte cuvinte, relația dintre Malchut, creația, pe de o parte, și Keter (Creatorul sau lumina), pe de altă parte, este întotdeauna următoarea: dacă Malchut este sută la sută închisă, Creatorul este sută la sută revelat; iar dacă Malchut este sută la sută deschisă, incapabilă să-și impună o restricție, Creatorul este sută la sută ascuns.

Starea poate fi intermediară, unde gradul în care mă deschid sau mă închid determină gradul meu spiritual, adică măsura în care Creatorul este revelat. Aici se află în esență, lumile; determină în ce lume mă aflu: Asia, Yeţira, Bria, Aţilut, Adam Kadmon sau Ein Sof (infinit).

În Ein Sof sunt complet sub ecranul meu, iar apoi Creatorul poate fi revelat în fața mea. În lumea noastră, sunt complet lipsit de un ecran, și prin urmare, Creatorul se ascunde complet de mine. În intervalul dintre aceste două stări, mă aflu pe un grad sau altul al lumilor, ceea ce se numește ascundere și indică nivelul relativ de revelație și ascundere. Tocmai această relație dintre revelație și ascundere se numește umbră (Ţel). În noaptea de Hoşana Raba, verificăm integritatea „umbrei” noastre. Cu alte cuvinte, a devenit Zeir Anpin (adică „corpul” unei persoane) complet ca urmare a corectării sale? Are un ecran peste toate părțile „corpului”, și în consecință, o „umbră” din fiecare parte? A dobândit omul un ecran pentru fiecare dintre dorințele sale?

Asta trebuie să aflăm la sfârșitul Sukot, deoarece pe tot parcursul Sukot toate luminile din jur au fost menite să construiască imaginea (Ţelem) Creatorului în interiorul omului, adică un ecran suficient pentru toate dorințele sale. Aceasta este cunoscută sub numele de examinarea „umbrei”.

Din Lecţia zilnică de Cabala din noaptea de Hoşana Raba, 02/10/26

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Druş Vav, Druş șase, și acesta este discursul pentru noaptea de Hoşana Raba, în care este explicată chestiunea acestei nopți, care se numește noaptea sigiliului. …

Și acel sigiliu este principalul sigiliu interior făcut din NHY de Ima, din cele trei nume EKYEH, cu literele de Yod, cu literele de Hey și cu literele de Alef, care sunt în ele. Iar Gematria este Hotam, sigiliu, căci cele externe nu se prind de Ima. Prin urmare, în acel momen întreaga lume este judecată și sigilată, fie pentru viață, fie pentru moarte, și aceasta este judecata principală (ARI, Leil Hoşa’ana Raba).

Parţuf de Zeir Anpin de Aţilut este numit Creatorul. El ne dă toată Lumina. În opoziție cu El sunt Nukva Lui, Rahela și Lea. Rahela este mica Nukva, de la Haze de Zeir Anpin în jos, până la sfârșitul său, Parsa. Lea este marea Nukva de Zeir Anpin. Deasupra lor se află Ima, Bina, care își coboară „picioarele”, adică NHY de Ima coboară în interiorul lui Zeir Anpin.

Acolo unde sunt prezente NHY de Ima, Ima, adică Bina oferă catre Kelim  de primire o acoperire, cea a luminii sale de Hasadim. Dacă rămân în dorința de a primi, dar NHY de Ima au intrat în mine, atunci sunt cu adevărat „acoperit”, „vaccinat” și am imunitate împotriva oricărei posibile probleme.

Am dorința de a primi, dar am și un vaccin, NHY de Ima, lumina de Hasadim care este în mine. Din această cauză, pur și simplu nu vreau să-mi folosesc dorința de a primi; sunt liber de ea. Sunt sută la sută sănătos. Asta ne oferă Bina.

Într-adevăr, așa ar trebui să fie întotdeauna cu noi. La urma urmei, dorința de a primi nu poate deveni niciodată bună. Pur și simplu nu poate deveni bună de la sine. Dar dacă intră în ea lumina înconjurătoare sau lumina interioară, într-o măsură sau alta, cu o calitate sau alta, atunci ea se vaccinează împotriva ei însăși, pentru că primește satisfacție din lumina care o umple.

Uneori cădem într-o stare în care spunem: „Nu am nevoie de nimic. Mă simt bine. Vreau să simt spiritualitatea, să fiu în lumea spirituală. Această lume nu mă interesează; las totul să ardă, nu mă interesează nimic.” Cum este posibil acest lucru? Pur și simplu pentru că o anumită iluminare spirituală de sus strălucește ușor asupra mea, și ca urmare simt că spiritualitatea valorează mult mai mult decât trupul și mă simt bine. Dorința de a primi alege acest lucru.

Sau dimpotrivă, spiritualitatea se retrage oarecum în Sus și eu rămân cu dorința de a primi, care devine mai puternică decât lumina care s-a îndepărtat. Atunci nu am de ales, vreau împlinire pentru dorința mea de a primi.

Totul depinde de jocul Luminii Superioare, de cât de aproape este de mine sau cât de departe este. Acest lucru determină atitudinea mea față de spiritualitate: merită sau nu? Ce este preferabil, corporalitatea sau spiritualitatea?

Prin urmare, toată munca noastră constă în aducerea luminilor superioare mai aproape, astfel încât acestea să ne influențeze. Și dacă ajungem la o stare în care NHY de Ima se îmbracă în noi, atunci putem fi complet calmi. Aceasta oferă o acoperire, o imunitate împotriva întregii dorințe de a primi.

Nu va putea niciodată să mă cuprindă și să mă facă să urmez tot felul de prostii, ca pe un nebun. NHY de Ima îmi va oferi o asemenea satisfacție încât niciun ego al meu, nicio calitate și nicio tulburare nu se va putea apropia de mine și nu mă va deruta. Aceasta este starea dinaintea nopții de Hoşana Raba.

Din Lecţia zilnică de Cabala din noaptea de Hoşana Raba, 02/10/26

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

 Discuții despre Treptele Scării, Partea 251

22. Cabala înainte de Barieră

Există o mare diferență între munca publicului larg și munca individului. Este diferența dintre cer și pământ. O fiară nu are un scop al creației; nu urcă nicăieri, și așa cum s-a născut, ea moare, rolul său fiind acela de a servi omului. Acesta este gradul fiarei. Întreaga lume se află pe acest grad, nici măcar pe gradul de Lo Lişma. Cu siguranță, și pe acest grad există mai multe schimbări, stări și grade, și în consecință, în lumea animalică există nenumărate specii și moduri de viață, de la păduchi mici la animale mari și toate sunt copii ale calităților și formelor care există la omul care se află pe gradul de animal.

Lo Lişma este pe gradul animalic, la fel și majoritatea umanității, inclusiv cei care se raportează la viață dintr-o intenție egoistă. Ceea ce determină diferența dintre gradul animalic și gradul uman este un ecran (Masach). Există intenția egoistă, care se numește „frica de această lume”, „frica de lumea viitoare” și „frica de recompensă și pedeapsă”, și există intenția din afara noastră, care este frica cu privire la cât și în ce mod vom putea dărui Creatorului. Aceasta din urmă este o frică ce nu este egoistă, ci îndreptată spre exterior. În afara noastră nu există decât „Nimeni altcineva în afară de El”, și apoi ne naștem din gradul animalic la gradul uman.

Se spune că principalul lucru este studiul Lişma, dar problema este că nu știm ce este Lişma. Măsura  Lişma pentru noi este măsura noastră de unitate cu Creatorul, pe care o atingem printr-un ecran. Atunci cu siguranță studiem Lişma.

Doar scopul Lişma sau Lo Lişma aduce importanța înțelepciunii Cabala. Asta pentru că, dacă nu atragem lumina superioară în timpul studiului, pe care o atingem prin studiul Cabala, noi nu ne putem ridica de la gradul de Lo Lişma la gradul de Lişma, nu ne putem ridica la nivelul uman în locul celui animalic. Nu există alte mijloace pentru a face acest lucru.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Dacă omul conectează corect liniile dreapta și stânga, astfel încât acestea să se completeze reciproc în cea mai mare măsură, fără a o suprima sau domina pe cealaltă, aceasta se numește atingerea unei rugăciuni adevărate. Trebuie să ne asigurăm că ambele linii sunt în combinația corectă și la intensitatea maximă de care sunt capabile. Numai atunci se numește rugăciune.

Pentru o astfel de rugăciune, omul primește deja ceea ce este cunoscut sub numele de linie de mijloc. Nu știu exact ce este linia de mijloc. Reprezintă nașterea a ceva nou. Adică, deși pot compune o rugăciune în mine, a primi un răspuns la ea înseamnă a primi ceva de sus pe care nu l-am posedat niciodată înainte.

Ceea ce primesc de sus se numește vasul (Kli) sufletului meu, o dorință de spiritualitate care este acum cu adevărat a mea. Nu aparține nici Creatorului (linia dreaptă), nici creației (linia stângă), adică naturii din care am provenit. Este ceva absolut nou, un fragment al sinelui meu adevărat în lumea spirituală. Acesta este începutul sufletului, un nou Kli.

În acest fel, omul începe să crească. Acest Kli constituie „sinele” omului. El începe să vadă aceste două linii și să se raporteze la ele ca la doi îngeri, doi parametri, două forțe și două naturi distincte – natura Creatorului și natura creației – care îi sunt date pentru a le putea folosi împreună corect.

Acest lucru este necesar pentru ca omul să dea naștere unui al treilea element. Linia de mijloc este acel al treilea element, ceva care nu a existat niciodată înainte, ceva ce omul aduce la viață. Evident, Creatorul face acest lucru prin lumină, dar cererea de a umple Hisaron (lipsa) a sa trebuie să vină de la om. Simțirea Hisaron (a lipsei), conștientizarea acestuia și pregătirea pentru aceasta trebuie să vină de la om. Până când acestea nu există în interiorul omului, nimic nu se poate naște.

Kli-ul născut în linia de mijloc este ceva complet nou, ceva care nu a existat niciodată în realitate înainte. Și aici creația se simte cu adevărat independentă. Kli-ul este ecranul și lumina reflectată, iar acesta este cu adevărat „sinele”. Simt în ele că acesta este „sinele” meu și că „eul” meu este în esență, dorința de a dărui, dorința de a fi similar Creatorului.

Nu există nici rușine, nici sentiment de josnicie sau disconfort acolo. Toate simțirile negative ale omului nu provin din „sinele” său, ci din Hisaron a liniei stângi, care ne este dată de la început, deoarece Creatorul a creat-o ca „existență din absență” (Yeş Mi Ayin) doar pentru ca noi să o putem folosi pentru a percepe opoziția ei completă față de Creator.

Singura alegere pe care o are omul este să ajungă la combinația corectă a liniilor dreapta și stânga, care creează rugăciunea. Ce înseamnă rugăciunea? Înseamnă formarea unei Hisaron la care primim un răspuns de Sus. Când lumina ajunge să umple o dorință specifică, se formează Kli-ul, ecranul (Masach) și lumina reflectată (Or Hozer) adecvate. Ecranul și lumina reflectată sunt vasul cu care creația începe deja să lucreze independent.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Se spune că omul este judecat în funcție de gradul, starea internă în care se simte pe el însuşi. Adică, uneori îmi doresc un lucru, dar se întâmplă opusul.

Suntem tratați nu în funcție de ceea ce ne-am dori, ci în funcție de cine suntem cu adevărat. Ne imaginăm mereu diferiți de ceea ce suntem cu adevărat.

Prin urmare, legea funcționează cu o precizie absolută: ceasul ticăie constant, în fiecare secundă, Reşimot (înregistrările spirituale) se reînnoiesc în noi. Dacă nu reușim să le realizăm sistematic în momentul în care ele se manifestă, noi rămânem în urmă. Și atunci timpul de întârziere se întoarce imediat împotriva noastră ca o forță de constrângere, astfel încât să ne aliniem.

În realitate, există o stare absolut perfectă în care existăm: corectarea finală (Gmar Tikun). Din această stare, lumina superioară iese la iveală și trece prin toate gradele către lumea noastră, către starea noastră prezentă, către locul în care ne simțim astăzi și unde locuim cu adevărat. Această lumină acționează treptat asupra noastră. Ea însăși nu se schimbă, ci se manifestă și transformă totul în noi, acționând constant asupra noastră și trezind în noi, Reşimot mereu noi.

Această genă spirituală se dezvoltă constant și simțim constant schimbări în noi înșine. Sau mai degrabă, schimbările par să se producă nu în noi, ci în lumea înconjurătoare, ca și cum totul aici s-ar schimba. În realitate, nimic nu se schimbă extern; ceea ce se schimbă este în mine ca noi Reşimot manifestate.

Spirala genei mele spirituale se desfășoară și va continua să se desfășoare până când mă va aduce la sfârșitul corectării, la ultima Reşimo. Fiecare Reşimo se expune secvențial influenței luminii constante de-a lungul spiralei: mai întâi această Reşimo, apoi următoarea, următoarea și așa mai departe.

Dacă nu realizez corect o anumită Reşimo, adică dacă nu formez imediat un ecran pentru ea și nu o aliniez complet cu lumina superioară, aceasta alunecă efectiv și apare următoarea Reşimo.

Dar nici nu o pot realiza pe următoarea, pentru că îmi lipsește ecranul anterior. Se pare că toate aceste Reşimot întârziate care au trecut pe lângă mine acționează ca o frână care mă încetinește și îmi provoacă suferință.

Ce înseamnă suferință? Înseamnă simțirea că întregul lanț se oprește sau este împiedicat. Singura cauză a suferinței este eșecul nostru de a realiza imediat Reşimo în raport cu lumina care coboară de sus.

Nimeni nu ne întreabă despre intențiile noastre. Legea este lege. Între timp, ceasul continuă să ticăie și să măsoare dacă am părăsit sau nu „domeniul sfințeniei”. Dacă am fi fost în domeniul sfințeniei și am fi rămas acolo, atunci funcționează un alt senzor, măsurând efortul și puterea de pătrundere pe care le-am depus în cadrul domeniului.

Din Lectia zilnica de Cabala 24/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: A ieși din iubirea de sine înseamnă a-ți păsa de mediu?

Răspuns: Nu poți pur și simplu să ieși din iubirea de sine. Dacă ieși din ea, trebuie în schimb să „intri” în iubirea aproapelui tău. Nu există o stare intermediară între cele două. Există doar două autorități: fie autoritatea creației, fie autoritatea Creatorului, fie dorința de a primi, fie dorința de a dărui. Așadar, fă-ți alegerea.

Dacă omul decide în cele din urmă că trebuie să iasă spre dăruire, atunci consecința acestei decizii ar trebui să fie realizarea nevoii de a se implica cu prietenii săi, deoarece acesta este singurul mijloc, singura pârghie prin care va ajunge la o conexiune cu Creatorul. Ce fel de conexiune este aceasta? Este echivalența calităților!

Prin urmare, dacă nu ai ajuns încă la nevoia de a te conecta cu mediul înconjurător, înseamnă că nu simți o presiune reală de a te conecta cu Creatorul. Este literalmente unul și același lucru. Pe baza acestui fapt, vei putea vedea cât de departe ești de spiritualitate și cum îți lipsesc orice puncte de contact cu ea; nu ai nicio abordare sau dorință pentru ea.

Prin mediu, ne referim la oameni care împărtășesc aceleași dorințe ca ale tale, nici mai rele, nici mai bune, care par să își dorească spiritualitatea la fel ca tine. Chiar o doresc? Vezi că tu încă nu o dorești cu adevărat, așa că poate că nici ei nu o doresc. Dar într-o oarecare măsură, ei au aceeași direcție; la urma urmei, Creatorul le-a dat aceleași gânduri și dorințe.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/08/26, Rabaş – Art.37, 1985-Cine depune mărturie pentru o persoană

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Când omul traversează Machsom-ul, Cabala încetează să mai fie doar o știință pentru el. În acel moment, uitându-se în cărţi, el poate avansa rapid; înțelege ce i se întâmplă, își invocă stările ulterioare și se familiarizează cu lumea spirituală în care există cu adevărat.

Pentru noi însă, este doar o „calitate specială”, o Sgula (remediu) conținută în cărțile de înțelepciune ale Cabala.

Ce se întâmplă cu omul când traversează Machsom-ul? Începe să vadă forțele care stau în spatele lui și în spatele tuturor celorlalți. Mai mult, o singură forță se manifestă în toate.

Omul nu percepe încă această forță ca fiind Creatorul. El vede pur și simplu că totul se desfășoară în armonie. Fiecare om acționează ca o particulă într-un câmp comun, într-un gând comun, care se mișcă precis și îndeplinește ceea ce poruncește acest câmp și acest gând, orice trebuie actualizat și realizat în acel moment particular.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 9/24/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→