Întrebare: Să presupunem că eu mă privesc din exterior. Dar dacă totul a fost deja determinat și planificat în avans, am eu puterea să schimb ceva? Ce altceva am în afară de o înțelegere a situației?

Răspuns: Concluzia ta că a te privi din exterior nu te va ajuta, că jocul este pierdut în avans și că ești doar un observator, indică faptul că acest gând provine din impresii ale propriului tău Kli (vas).

Dacă depășești vreodată acest punct de observație și te vezi ca și cum ar fi din perspectiva Creatorului, vei simți că te ridici deasupra naturii creației, iar acest lucru îți acordă ceea ce se numește viață spirituală.

Ce este viața spirituală? Este vorba despre faptul că nu mai ești sub autoritatea Kli-ului (vasului) în sine și a simțirilor sale; nu mai ești complet cufundat în ele. Ce ne oferă restricția (Țimţum) și intenția de dragul dăruirii? În primul rând, libertatea față de reacțiile Kli-ului în sine.

Ce înseamnă „a trece peste Machsom (barieră)”? Înseamnă să te ridici deasupra dorinței de a primi, deasupra propriului Kli și să privești la el ca și cum ar fi din perspectiva Creatorului. Ai putea spune „ca și cum”, totuși, asta îmi oferă o viziune obiectivă care nu poate fi exprimată în cuvinte. Numai atunci vei putea spune cine ești, pentru că dobândești o anumită parte care este în afara creației în sine.

În ciuda faptului că nu ești capabil să ieși din natura ta, din dorința de a primi, primești un gând similar cu gândul Creatorului, și din acest gând, din intenția de a dărui, privești creația și te privești pe tine însuți.

Acest lucru nouă ni se pare imposibil. La urma urmei, spunem: „Cum pot ieși complet din mine, să intru în mintea altcuiva și să mă privesc prin corpul său, prin ochii lui? Este oare posibil acest lucru?”

Dar exact asta ți se dă. Dobândești calitatea Creatorului, și ca și cum priveşti prin ochii Lui, prin gândul Său, prin El, te privești pe tine însuți. Aceasta se numește dobândirea unei alte naturi. Ce altă natură există în afară de a noastră? Doar natura Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

 Noi nu trebuie să ne facem iluzii cu privire la relația noastră cu Creatorul, în special iluzia că El trimite unui om ceva ca răspuns la o anumită acțiune pe care omul o face.

Nu este vorba de faptul că eu fac ceva pentru El și că El îmi răspunde printr-o acțiune. Este vorba de intenția mea față de El: ceea ce cred despre El și spre ce este îndreptată intenţia mea. Problema noastră fundamentală este că noi coborâm de la intenție la acțiune. Aceasta dă naștere la toată confuzia, omul crede că dacă acționează față de Creator într-un anumit fel, atunci Creatorul este obligat să răspundă într-un anumit mod.

Nu discutăm despre acțiunile în sine; noi nu înțelegem cu adevărat ce facem. În ultima vreme aud adesea oameni făcând diverse calcule, ca și cum Creatorul ne tratează într-un anumit fel pentru că am făcut una sau alta. Se pare că toată lumea a devenit profet.

Acest lucru nu poate fi calculat, deoarece noi nu suntem familiarizați cu partea creației de unde își au originea toate acțiunile, acțiuni care ulterior ajung la noi. Totuși, dintr-o dată raționăm ca și cum am cunoaște întregul sistem al lumii Aţilut, unde MAN al nostru este conectat cu ceea ce vom primi ca răspuns, ca MAD.

Oamenii încep să construiască un sistem complet fantastic, nestăvilit, de relații imaginare. Ei cred că pot deja determina cu precizie de ce Creatorul face un lucru sau altul. Dar noi nu avem nici cea mai mică înțelegere a acestui lucru, deoarece sufletele sunt conectate unele cu altele într-un mod care nu poate fi calculat.

Fiecare se află în propriul său proces special, nu neapărat conectat în mod specific cu starea sa actuală. Structura fiecărui suflet este de așa natură încât este imposibil să știm care evenimente sunt necesare pentru a dezvălui și corecta fiecare etapă a dezvoltării acelui suflet.

Cu alte cuvinte, noi nu putem judeca deloc acțiunile. Acest lucru ne este ascuns și își are rădăcina în Roş al lumii Aţilut. Prin urmare, până când nu atingem un astfel de nivel și nu avem o realizare clară, noi nu vom ști acest lucru.

Tot ce ne rămâne este să clarificăm intenția. Aceasta este ceea ce trebuie să facem în mod constant, astfel încât intențiile noastre să apară cu adevărat noi în ochii noștri de fiecare dată.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/09/26, Rabaș – Art.40, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘În fiecare zi vor fi ca noi, în ochii tăi’

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

 Întrebare: Formarea unei intenţii afectează obiceiurile din lumea materială?

Răspuns: În lumea materială, ar trebui să existe cât mai puține obiceiuri diferite. Obiceiul ar trebui să se aplice doar programului de studiu.

Sau, se poate spune contrariul. Un obicei este benefic atunci când te comporți ca un animal și stabilești cadre adecvate pentru tine însuți pentru a avansa: te trezești noaptea, studiezi, mergi la muncă, te întorci de la muncă, îți continui studiile sau te angajezi în diseminare, mergi acasă să dormi și repeți toate acestea din nou.

Structurându-ți viața în acest fel, îți formezi un obicei. Devine cu adevărat o a doua natură; omul se obișnuiește treptat cu obiceiul. Dar chiar și având acest obicei, dacă nu lucrezi cu intenție, te întorci la nivelul mineral.

Numai prin intenție omul poate adăuga ceva. În ceea ce privește acțiunile din această lume, regula „nici nu adăuga, nici scădere” se aplică aici, iar toate adăugările au loc cu ajutorul ecranului (Masach).

Întrebare: Deci, tot ceea ce nu ține de intenție ar trebui să devină un obicei?

Răspuns: Nu este nevoie să vă faceți griji pentru chestiuni care nu au intenție sau pentru acțiuni efectuate fără ea. Intenția însăși va determina omul să acționeze. În spiritualitate, intenția este acțiunea.

De aceea, în cărți și povești, cabaliștii sunt adesea portretizați pur și simplu stând într-un colț, fără să facă nimic și lucrând cu intenția. Așa își imaginează oamenii, pe cabaliști.

În realitate, toată munca unui cabalist este interioară. Dar chiar și în munca interioară, facem distincția între acțiune și intenție.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/09/26, Rabaș – Art.40, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘În fiecare zi vor fi ca noi, în ochii tăi’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care este diferența dintre metoda noastră și metoda yoga? Ele fac ceva similar, nu-i așa?

Răspuns: Noi dezvoltăm egoismul. Îl dezvoltăm! Când vorbim despre restricții și despre dobândirea forței dăruirii, vorbim despre dezvoltarea dorinței de a primi.

Dezvoltarea atinge o întrebare care a fost deja pusă: „Dacă în loc să primesc plăcere, vreau să mă calmez, înseamnă că folosesc o dorință și mai mare de a primi?” Este corect. Iată exemplul unui prost care suferă și plânge din cauza suferinței sale, în timp ce un om mai dezvoltat caută un remediu.

Vedem acest lucru în viața noastră. Omul muncește din greu de dimineața până seara; un altul vine la același loc de muncă, îl privește pe primul om lucrând și se întreabă: „Voi lucra și eu așa de dimineața până seara?” și caută o soluție. Apoi se așează, bea cafea, fumează, iar mașina face treaba pentru el. Dorința de a primi dezvoltă acest lucru, și din dezvoltarea sa, ajungem la dorința de a dărui.

În schimb, diverse alte metode se bazează pe suprimarea dorinței de a primi, pe utilizarea ei din ce în ce mai puțin. Cabala dimpotrivă, ne învață să o folosim din ce în ce mai mult. Poți face orice îți dorești cu calitățile tale animalice, dar numai lumina care ne întoarce la sursă te va ajuta să ieși din această stare. Nicio restricție nu te va ajuta aici. Adevărul este că, cu cât te dezvolți mai mult, cu atât ți se dau dorințe mai mari.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Dacă vârful dezvoltării egoismului, dorința de a primi, constă în dorința unui om de a evada din sine, ce diferență face dacă evadează la mijlocul procesului sau doar la vârful dezvoltării?

Răspuns: Ai un anumit Kli (vas), și pe măsură ce se dezvoltă la capacitate maximă, trebuie să experimentezi toate plăcerile acestei lumi, simțind atât suferința pe care ți-o provoacă, cât și simultan cât de mult ai vrea să te bucuri de ele dacă ai putea.

Dar în loc de asta, preferi să calmezi aceste suferințe, să le înăbuși și să încetezi să le mai simți. Fiecare om, în Kli-ul său, trebuie să ajungă la o definiție a acestei stări finale. Dacă nu există această simțire, el nu va putea să se dezvolte mai departe. Aceasta este doar realizarea completă a celei mai mici Reşimo.

Comentariu: Să presupunem că omul înțelege procesul, este de acord cu el și spune: scopul final este să scap în cele din urmă de suferință.

Răspunsul meu: Dar acum nu poți decide că vrei să scapi de suferință pentru că încă nu îți dorești acest lucru.

Nu ai cum să declanșezi un „salt pe cale” sau să-ți accelerezi dezvoltarea prin mijloace tehnice externe. Te poți baza doar pe descoperirea ta interioară, și o poți accelera doar prin intermediul mediului înconjurător. În afară de grupul din care faci parte, tot restul aparține unui nivel mineral, incapabil să-ți accelereze dezvoltarea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 238

Cum ar trebui să ne raportăm la diversele stări?

În primul rând, acceptăm starea care vine, o observăm și vrem să o examinăm în interiorul nostru, fără a judeca dacă ne-a făcut bine sau rău. O examinăm din interior, recunoscând că tot ceea ce face Creatorul, El face spre bine. Îi acordăm un loc, din cunoașterea faptului că a venit să ne corecteze, chiar dacă este atât de dificil încât „o sabie ascuțită se odihnește pe gâtul meu”. Nu trebuie să disperăm sau să ne înecăm în autocompătimire. Totul este o corectare.

Firește, nu este întotdeauna ușor să acceptăm stările în acest fel. Dar după ce ne-am raportat la ele în acest fel o dată, vor exista momente când ne vom simți incapabili, plini de rezistență și de dorința de distrugere, iar apoi, la o a doua gândire, vom începe să relaționăm corect cu starea. Rezistența va dispărea în momentul în care ne vom aminti că starea este menită să ne corecteze și de acolo trebuie să trecem la a treia stare: „Nu există nimeni în afară de El”. Din interiorul acelei stări, prin tristețe și durere, vom începe să descoperim că „Nu este nimeni în afară de El” și vom ajunge imediat la dulceață, adică la îndulcirea judecăților.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum putem atinge o astfel de armonie în societatea umană? Cu alte cuvinte, putem pur și simplu să trăim ca și cum nu ar exista alți oameni? Putem începe să trăim în acest fel?

Răspuns: Exact asta propune Cabala. Este atunci când ceilalți nu se amestecă în tine, ci dimpotrivă, te ajută și când simți că a fi printre ei îți oferă mult spațiu!

Te afli într-o mulțime enormă, cu un milion de oameni în jurul tău, și totuși te simți complet liber. Nimeni nu te apasă; nu există strigăte tulburătoare, nu există influențe intruzive, nimic. Totul este calm și bun, ca și cum ai fi într-un câmp deschis.

Întrebare: Este aceasta ceea ce numești „o lume fără om, dar cu om”?

Răspuns: Da. Putem crea o astfel de lume, în ciuda faptului că suntem atât de mulți.

Principalul lucru este să nu interferăm cu natura. Despre asta este vorba. Nu te amesteca; nu te împinge în natură. Studiază-o și încearcă să obții integralitatea cu ea. Când vei atinge o astfel de unitate cu natura, vei vedea cum în realitate, totul este simplu și binevoitor.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 02/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Agresivitatea, poate fi îndreptată spre scopuri pașnice? Toată lumea înțelege cum funcționează pentru scopuri nepașnice, dar spre scopuri pașnice?

Răspuns: Scopurile pașnice înseamnă împotriva propriei persoane.

Întrebare: Deci chiar acum, toată agresivitatea este îndreptată din interiorul propriei persoane spre exterior? Și spuneţi: „Acest vector trebuie îndreptat spre propria persoană”?

Răspuns: Puțin câte puțin, treptat, îndreaptă-l cumva spre propria persoană.

Întrebare: Deci, se dovedește că agresivitatea există chiar în acest scop, astfel încât să o pot îndrepta treptat spre mine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, se dovedește că atac acest „eu” al meu care se afirmă?

Răspuns: „Eul” tău este ura față de ceilalți, dorința de a domni asupra altora. Și dacă îl transformi în opusul său, înțelegând că este imposibil să rămâi într-o astfel de calitate, atunci dobândești în schimb calitatea dăruirii și a iubirii, calitatea spirituală.

Întrebare: Deci, agresivitatea față de sine este bună? Lucrul rău – agresivitatea față de ceilalți – se transformă în agresivitate față de sine, și acesta este bun? Și pentru asta există?

Răspuns: Da. Și atunci începi cu adevărat să te raportezi la tine însuți ca la un dușman.

Întrebare: Și este bine acest lucru?

Răspuns: Este bine, desigur.

Comentariu: Omenirea trebuie să depună un astfel de efort.

Răspunsul meu: Va depune efortul; nu are unde să se ducă. Va fi atâta suferință încât își va dori asta.

Întrebare: Există dușmani ai umanității peste tot. Toată lumea simte că există doar dușmani în jur. Și dvs. spuneţi: „Dușmanii sunt în interiorul tău”. Această formulă îmi este clară. Dar poate intra asta cu adevărat în mintea și inima omului?

Răspuns: Și de ce nu ar putea alții?

Întrebare: Nu, poate intra? Poate un om să întoarcă brusc arma care a fost țintită și construită?

Răspuns: Dar tu înțelegi, nu-i așa?

Comentariu: Da, înțeleg.

Răspunsul meu: Atunci vor înțelege și alții.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 03/08/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce înseamnă că „Tora este stearpă”?

Răspuns: Dacă Creatorul  a creat Tora ca un condiment pentru dorința de a primi, dar aceasta nu este corectată cu ajutorul Torei, atunci nu produce niciun rezultat.

O astfel de stare se numește „sterilitatea Torei”. Toate rezultatele produse de Tora sunt în primul rând corectarea și apoi împlinirea.

Exact asta afirmă Cartea Zohar : cei care nu doresc să se angajeze în înțelepciunea Cabala fac ca Tora să fie stearpă. Pur și simplu nu folosesc Tora ca o forță care corectează dorința de a primi.

Tora este atât împlinire, cât și nume sfinte care sunt revelate în intenție de dragul dăruirii. Dar nu vorbim încă despre asta, deoarece acestea sunt deja grade mai avansate. Inițial, când întâlnești pentru prima dată adevărata Tora, aceasta acționează tocmai ca o forță de corectare.

Dacă nu o accepți în această formă, atunci tot angajamentul tău în jurul ei nu se numește Tora.

Din Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaş – Art.355-Cel care nu are fii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 237

De ce noile discernăminte ne dau un sentiment familiar?

Noile discernăminte par noi, dar când examinăm modul în care sunt exprimate, vedem că sunt aceleași cuvinte familiare. În înțelepciunea Cabala, aflăm că toată realitatea constă doar din cele zece Sfirot.originale. Nu există nimic dincolo de acestea. Lumile și sufletele sunt în interiorul lor. Totul există în cele zece Sfirot. Diferența constă în modul în care aceste noi discernăminte ne fac să simțim acele zece Sfirot, ceea ce este diferit și mai profund. Adâncimea percepției lor constă în 125 de grade.

Suntem încă înainte de gradul zero de realizare. De asemenea, chiar înainte de a începe să atingem cele zece Sfirot, înainte de barieră, există trepte și discernăminte. Cu toate acestea, în principiu, imaginea este aceeași, așa cum învățăm în Cabala, că toate lumile sunt construite după același model: cinci Parţufim  și zece Sfirot. Adică, totul este la fel și repetăm ​​același lucru. Un copil de trei sau patru ani care învață să citească Tora și un cabalist precum Rabi Şimon citesc aceeași Tora, dar fiecare înțelege straturi diferite ale acesteia.

Ce îi spune mamei sale un copil care citește Tora? „Mamă, uite, Avraam a vrut să-l omoare pe Isaac”. Așa am înțeles eu Tora. Un cabalist însă, cunoaște corectarea pe care Tora o descrie în cazul lui Avraam și Isaac, o corectare cu totul superioară acestei lumi și o atinge, o vede prin forțe spirituale, printr-o viziune eternă. Totuși, exprimarea este în aceleași litere și cuvinte.

Când începem să studiem, descoperim că vedem lucruri noi în materialul de studiu de fiecare dată. Să presupunem că studenții stau la o lecție și citesc un articol cu ​​profesorul lor cabalist. După aceea, unul dintre studenți îl întreabă pe profesor despre semnificația textului. Cum cunoaște cabalistul ceva dincolo de ceea ce știe el? Este aşa, deoarece cabalistul vede profunzimi suplimentare în articol, care sunt ascunse ochilor studenților. Cabalistul nu poate transmite studentului ceea ce simte, ci explică în cuvinte diferite ceea ce vede.

Pentru studenți, articolul este revelat doar până la o anumită profunzime. Pentru cabalist, acesta dezvăluie straturi mai profunde și există cei cărora nu li se va revela nimic. Ei vor citi articolul și nu va exista niciun răspuns în inimile lor, deoarece încă nu au un vas spiritual. Printre studenți, un astfel de vas începe deja să se formeze. Deci, care este diferența dintre student și cabalist? Diferența este că atunci când cabalistul explică ceva studentului, îi oferă o mică iluminare din profunzimea în care el însuși locuiește, aducând-o la nivelul la care se află studentul. Cu alte cuvinte, cabalistul adaugă lumină suplimentară proprie la lumina înconjurătoare pe care studentul o trezește în timpul studiului.

Un grup poate adăuga de asemenea, lumină. Într-un grup, fiecare om înțelege conform unei anumite profunzimi, mai mare decât cea a unui om care nu studiază înțelepciunea Cabala. Prin urmare, atunci când studiază împreună cu intenția de a împărtăși totul unul cu celălalt, toate luminile lor înconjurătoare se unesc și acționează asupra tuturor. Din aceasta, putem înțelege ce amplificator puternic al forței spirituale este grupul.

Nu contează că există diferențe de cunoștințe între oamenii din grup și nici nu contează dacă există un cabalist printre ei și toți ceilalți știu mai puțin decât cabalistul. Diferențele provin din faptul că fiecare om are un caracter unic și o rădăcină sufletească unică. Totuși, chiar și cabalistul beneficiază de această integrare și primește un plus din ea. Există lucruri pe care cabalistul nu le va putea înțelege fără anumiți prieteni din grup, fiecare dintre aceștia aducând ceva unic.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→