Pregătirea înainte de Machsom

252Așa cum studiem, există o dorință de a primi, care în sine nu este nici bună, nici rea. Există o intenție de dragul de a primi, care este rea; aceasta constituie inima. Și există o intenție de dragul de a dărui, care este Creatorul, calitatea dăruirii. Aceste două intenții, intenția de a primi și intenția de a dărui, nu sunt cu adevărat ale mele. Eu mă aflu între ele și trebuie să stabilesc pe care dintre ele să o prefer celeilalte.

Cum pot stabili pe care să o prefer? Dacă aș fi deja în calitatea Bina, fiind detașat de intenția de a primi și nefiind nici în intenția de a primi, nici în intenția de a dărui, atunci aș fi deasupra dorinței de a primi și aș putea lua o decizie. Dar nu am atins încă acea stare. Încep cu o intenție animalică de a primi.

Pornind din acest punct, prin grup și studiu obțin putere, îndrumare și metode și, atrăgând lumina înconjurătoare, ajung la o stare în care vreau să ies din intenția de a primi de la nivelul animalic al acestei lumi. Apoi mă plasez într-un punct neutru: fără intenția de a primi și fără intenția spirituală de a dărui.

În termeni spirituali, nu am nici dorința de a primi, nici intenția de a primi, nici intenția de a dărui. Este ca și cum aș sta la Machsom (bariera dintre lumea corporală și cea spirituală) și abia atunci încep să se dezvăluie în mine intenția spirituală de a primi și intenția spirituală de a dărui.

Tot ce am făcut înainte de Machsom a fost o pregătire: să învăț cum, în esență, să lucrez cu intenția corporală de a primi, care nu este încă îndreptată către Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 11.09.26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaȘana

Cel drept este temelia lumii

233În articolele referitoare la potop și la Noe, toate explicațiile din Cartea Zohar și din scrierile lui Baal HaSulam și Rabaș se învârt în jurul temei arcei, a forței Bina și a credinței, pe care omul o dobândește la începutul dezvoltării sale spirituale. Fără aceasta, omul nu poate avansa. El trebuie să facă din această forță piatra sa de temelie și apoi, în jurul ei, să existe, să se autoanalizeze și să-și corecteze propriile atribute.

Forța Bina, care este ca arca, este o forță pe care omul trebuie să o construiască în sine, precum și în cadrul grupului și al întregii umanități. Se numește „garanție reciprocă” și îl ajută pe om să se salveze.

Omul o dobândește ca urmare a muncii cu tulburările care îi vin, cu întrebările „Cine?” și „Ce?” care apar în fața sa. Pentru a ține la distanță toate tulburările provenite din dorința de a primi, el se conectează doar la forța credinței, credința mai presus de rațiune.

Construind acest sistem pentru sine, omul pune temelia, așa cum este scris: „Cel drept va trăi prin credința sa”. Dacă dobândește forța Bina, forța credinței, atunci ulterior, în funcție de Kelim de dăruire pe care le are, poate atașa la ele Kelim de primire, adică începe să se corecteze. Totuși, mai întâi trebuie să dobândească proprietățile Creatorului, forțele Bina. Abia după ce le dobândește, omul poate atașa la ele propriile calități.

Acesta trebuie să fie punctul nostru de referință atunci când ne raportăm la starea noastră și la grup. La începutul muncii, trebuie să ne deconectăm de dorința noastră de a primi, să nu o luăm în considerare, să nu ne implicăm în examinarea ei sau în lucrul cu tulburările, ci pur și simplu să ne ridicăm deasupra lor și să vedem grupul și lumea ca fiind corectate. Trebuie să vedem că tulburările care vin la noi sunt trimise de Creator exclusiv pentru ca noi să-L putem justifica.

În ciuda acestor tulburări și a comportamentului prietenilor, care îmi par necorectați, eu mă ridic totuși deasupra tuturor acestora. Nu mă înec în apele potopului; dimpotrivă, vreau să mă salvez. Mă închid în mine, mă abțin de la examinarea critică și de la calculele dictate de dorința mea de a primi, de toate simțurile și de mintea mea.

În schimb, Îl justific pe Creator, care îmi trimite aceste lucruri exclusiv pentru ca eu să mă ridic deasupra lor, justificându-L pe El și mediul meu. Raportându-mă în acest fel la tot ceea ce mi se întâmplă, îmi dezvolt Galgalta ve Eynaim, Kelim-urile mele de dăruire.

Dobândind Kelim de dăruire, calitatea Creatorului, pun temelia „cel drept va trăi prin credința sa”, „cel drept este temelia lumii”. Cu alte cuvinte, dobândesc credința ca temelie a lumii. Acum, pe această temelie, pot începe să discern și Kelim-urile mele de primire, care sunt, în esență, adevăratele mele Kelim. Acum, după ce am dobândit de la Creator Kelim de dăruire, adică forța credinței, pot atașa la ele Kelim de primire ca AHP de Aliyah și pot începe să le corectez.

Acest lucru este posibil numai după ce am pus o temelie (Yesod). Prin urmare, deși Kelim de dăruire sunt vase mici și vorbim doar despre starea Hafeț Hesed și despre categoria Israel ca fiind cea mai mică dintre națiuni, fără această temelie nu există nicio posibilitate de a lucra cu Kelim de primire. Din același motiv, trebuie să acceptăm toate tulburările doar pentru a construi deasupra lor, prin credință mai presus de rațiune, această temelie, Kelim de dăruire.

Din Lecția zilnică de Cabala 27.10.26, Rabaș – Art.4, 1989-Ce este Potopul în muncă

Înțelepciunea Cabala este dezvăluită treptat

254.02Rambam scrie că Cabala nu poate fi dezvăluită dintr-o dată. Este dezvăluită doar treptat, pe măsură ce oamenii cresc și dobândesc înțelepciune suplimentară; abia atunci acest secret le este dezvăluit.

Un secret! Un mister! De ce este un secret? Pentru că, pentru dorința mea de a primi, este încă un secret ce înseamnă a dărui. Dacă l-aș descifra, aș fugi imediat și m-aș juca de-a orice în această lume, doar ca să nu mă gândesc la asta. Este mai rău decât cea mai crudă tortură.

Prin urmare, trebuie să ne desfășurăm diseminarea într-o formă care este percepută de dorința de a primi. Îmi amintesc că, înainte de prima mea prelegere la Tel Aviv, l-am întrebat pe Rabaș ce ar trebui să le spun oamenilor. El a spus: „Citește din definiția esenței înțelepciunii Cabalei că ea este dezvăluirea Creatorului către ființele create care se află în această lume și explică-le că acest lucru le aduce bine și folos”. Asta vor ei să audă.

Ce înseamnă „binele” pentru ei? Unul va dobândi o profesie bună, altul se va căsători cu succes, al treilea va atinge un fel minunat de „dăruire”, se va plimba prin lumea spirituală și va face excursii minunate acolo, văzând tot felul de lucruri interesante. Fiecare trebuie să vadă că este bine.

Dar nu este aceasta o minciună? Da, o minciună. Dar este o minciună utilă; aduci omul puțin mai aproape de ceea ce se numește Cabala. Nu este Cabala, îi spui lucruri false despre ea, dar el este dispus să asculte în continuare. Deci, ce ar trebui să facem? Să-i spunem de fiecare dată ceva neadevărat? De fiecare dată te va auzi denaturând acest concept? Corect. Dar, între timp, lumina înconjurătoare îl influențează și face ordine în interiorul omului.

Când deschizi o carte, pur și simplu vrei să înveți, să te conectezi și ca ea să-ți aducă tot ce e bun. Asta gândești, fie că vrei, fie că nu. Așa funcționează mecanismul din tine. Dar pentru că atragi lumina înconjurătoare, aceasta îți transformă dorința de a primi în așa fel încât în ea apare o „sămânță”, ceva din dorința de a dărui. Atunci ești gata să asculți puțin despre dăruire.

Vedem că, în timp, oamenii devin gata să stea și să discute: „Serios? Nu pentru mine, ci pentru toată lumea? Și ce îmi va oferi asta?” Omul începe să-și răspundă singur, gândindu-se că, aparent, acest lucru îl va împlini. Încă gândește în termeni de primire, dar este deja de acord că împlinirea printr-un act de dăruire este perfectă. Deja începem să ne gândim la asta. Văd asta în grup.

Dacă avem cu adevărat o intenție de dragul dăruirii și nu ne gândim la noi înșine în niciun fel, ci doar la dăruire, atunci acest lucru ne va da un sentiment de perfecțiune. Dacă omul gândește așa, atunci vorbim despre dăruire de dragul primirii, dar el este deja gata să audă despre o astfel de stare și crede că a fi în ea ar fi bine. Ei bine, atunci, să continuăm; nu există altă cale. Cu toate acestea, acesta este deja un progres.

Acest lucru se întâmplă pentru că ceva din dorința de a dărui este deja prezent în dorința noastră de a primi. Omul este gata să fie de acord că va fi detașat de primire, că va da totul. El simte deja că existența lui nu se va sfârși din această cauză.

În general, dacă dorința de a primi își imaginează că trebuie să dăruiască, nu simte că îi va mai rămâne ceva. Atunci se simte ca și cum nu ar exista și, prin urmare, nu este pregătită să audă despre asta. Acest lucru merge chiar împotriva „ființei” sale (existența din nimic), împotriva punctului esenței sale, împotriva „eului” uman.

Aici însă, pentru că o „picătură de sămânță” a dorinței de a dărui apare în dorința de a primi, omul este pregătit să asculte despre asta. Nu simte că se îndreaptă spre propria anihilare, chiar dacă dăruiește. Nu, el are deja senzația că, după toate aceste acțiuni, atunci când aparent nu va mai exista, va simți totuși împlinirea.

Cum se poate întâmpla asta? De unde vei simți împlinirea? Vorbim despre o particulă a Kli-ului de dăruire care se formează deja în interiorul omului. Atunci el este pregătit să gândească așa; nu simte că, prin aceasta, va dispărea complet. Acesta este progresul.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.09.26, Rabaș, Scrisoarea 23

Un tren care se îndreaptă spre binele comun

219.03Întrebare: De ce ar trebui să ne pese de întreaga lume? De ce trebuie să le diseminăm ideea Cabalei?

Răspuns: Ce pot face, dacă sunt alcătuit din toți, depind de ei și fac parte dintre cei care au atins cunoașterea adevăratei realități și sunt obligați să o explice și să o transmită altora?

Trebuie să fac acest lucru în conformitate cu structura Kli-ului comun, în care fiecare este responsabil pentru toți ceilalți, fie că vrea, fie că nu. În cele din urmă, ne aflăm într-un sistem stabilit, un proces prestabilit, în care avansarea noastră este predeterminată. Aici putem fie să avansăm de bunăvoie, fie să constatăm că dorința noastră merge împotriva cursului dezvoltării.

Toate legile sunt absolute; ele nu se schimbă în funcție de dorința mea de a participa la acest proces.

Sunt într-un tren care călătorește de la punctul A la punctul B. Vreau să rămân în punctul A, dar trenul continuă să meargă înainte. Și cu cât mă apropii de punctul B, cu atât mă simt mai puternic atras spre punctul A, locul de care mă îndepărtez, iar acest lucru provoacă o suferință mai mare. Cu alte cuvinte, decalajul dintre locul în care mă aflu în dezvoltarea mea interioară, locul unde ar trebui să fiu, și disponibilitatea mea de a accepta acest lucru este resimțit de mine ca suferință.

Nu am de ales și, în cele din urmă, tocmai pentru că sunt creat dintr-o substanță care simte suferința, această stare mă va convinge să mă schimb. Nimic nu mă va ajuta; în orice caz, voi fi forțat să fac acest lucru.

Trenul se va îndepărta din ce în ce mai mult de punctul A, până când suferința va deveni atât de mare încât a scăpa de ea va deveni scopul meu și îmi va da suficientă energie. Atunci voi face tot felul de „acrobații”, voi începe să particip la lecții la ora trei dimineața și mă voi angaja în diverse activități doar pentru a scăpa de suferință. Putem continua în acest fel, dar este o cale dificilă. Ni se recomandă însă să urmăm calea Torei.

În loc să stăm pur și simplu în acest tren, așteptând să se acumuleze suferința… Am văzut Holocaustul, loviturile zilnice și tot felul de lucruri care se abat asupra noastră, dar oricâtă suferință ar fi, nu este niciodată de ajuns. Dacă omul se simte fericit chiar și pentru o clipă pe zi, acesta este deja ceva neobișnuit. În cele din urmă, ne petrecem viața încercând să suferim mai puțin; acesta este întregul nostru scop.

În schimb, cabaliștii spun că, dacă știi unde te afli și ce este acest tren, de unde vine și încotro se îndreaptă, vei înțelege că, în orice caz, ești obligat să pleci din punctul A și să ajungi în punctul B.

Există mijloace prin care poți începe să te adaptezi la acest proces. Atunci vei descoperi că procesul este bun și plăcut și plin de plăceri infinite, deoarece întregul proces este în beneficiul tău. Trebuie doar să investim efort în el și există și mijloace pentru a face acest lucru: grupul, cărțile și profesorul. Toate acestea trebuie transmise atât lumii, cât și nouă înșine.

Trenul merge mai departe cu toți la bord; eu trebuie să acționez pentru a convinge societatea din jurul meu, altfel mie însumi îmi va lipsi convingerea. Cu alte cuvinte, aceasta este o anumită formă de garanție reciprocă, de colaborare, un sistem comun în care totul este predeterminat. Pot spune: „De ce ar trebui să-mi pese de întreaga lume?!” Dar asta nu va ajuta dacă, după decenii de suferință, voi descoperi cu adevărat că nu pot atinge binele pentru că întreaga lume este cufundată în rău. Prin urmare, diseminarea noastră trebuie să fie foarte largă.

Din Lecția zilnică de Cabala 26.10.26, Rabaș – Art.2, 1987-Importanța recunoașterii răului

Anticipând dorința

232.01Întrebare: Este important să te conectezi cu un prieten chiar înainte ca acesta să fi dobândit importanță în ochii mei?

Răspuns: Există mai multe aspecte aici. În primul rând, dacă el nu a dobândit încă importanță în ochii mei, voi putea oare să mă conectez cu el? Pe ce se va baza atunci conexiunea noastră? Acesta este primul punct.

În al doilea rând, mă pot obliga să lucrez la asta? Tocmai prin această constrângere de sine începe omul să audă și să înțeleagă că merită să atingă unitatea. Omul nu ar trebui să aștepte niciodată până când o dorință coboară asupra sa de sus și abia atunci să înceapă să lucreze. La urma urmei, cel care acționează conform propriilor dorințe se numește animal.

Dacă acționezi conform dorinței tale, aceasta nu este considerată muncă, deoarece doar realizezi o dorință care ți-a fost dată de sus. Munca noastră însă constă în anticiparea dorinței noastre, adică în folosirea diferitelor metode pentru a dobândi o anumită dorință, în acest caz, dorința de a dărui.

Nu ești de acord cu asta; preferi să vrei ceva mai întâi și abia apoi să acționezi. Aceasta nu este considerată deloc o acțiune.

Din Lecția zilnică de Cabala de Sărbătoarea de Sukot, 26.09.26

Discuții despre Treptele Scării, Partea 293

Discuții despre Treptele Scării, Partea 293

Poate fi răspunsul „Căile Domnului sunt ascunse”?

„Căile Domnului sunt ascunse” nu este răspunsul și nu spune că este imposibil să știm ce a intenționat Creatorul și de ce s-a întâmplat acest lucru. Nu putem pur și simplu să ignorăm faptul că șase milioane de oameni au pierit în Holocaust și că astăzi oamenii continuă să fie uciși, iar numărul lor continuă să crească. Nu putem trece peste acest lucru ca și cum nu ar fi nimic, deoarece astfel de evenimente ne sunt date pentru a avansa, pentru ca, în urma lor, să facem ceva. Nimic nu apare și nu se dezvăluie fără scop. Creatorul nu săvârșește acțiuni fără motiv și chiar și acțiunile bebelușilor sunt destinate dezvoltării.

De ce să spunem: „Căile Domnului sunt ascunse”? Este adevărat că nu știm exact ce a cauzat Holocaustul; acest lucru ne este ascuns. Cu toate acestea, nu ar trebui să folosim această afirmație pentru a spune că nu vedem de fapt ce a făcut El. Se întâmplă ceva în lume care nu vine de sus? Există o altă forță?

Răspunsul ar trebui să fie că toate evenimentele vin de la Creator, inclusiv cele mai rele. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în primele sale scrisori. Primul principiu este că Creatorul face totul spre bine și, fie că noi credem, fie că nu, totul vine de la El.

Al doilea principiu este că totul vine cu un scop, deoarece „sfârșitul acțiunii se află în gândul inițial”. Holocaustul a fost o acțiune, iar această acțiune a fost și ea în gândul inițial, pentru a aduce sfârșitul gândului, care se află la sfârșitul corectării. Adică totul ne duce spre sfârșitul corectării.

Acum, întrebarea este dacă ceea ce ne duce spre sfârșitul corectării va fi bine sau rău. Dacă nu se poate face nimic, atunci pur și simplu așteptăm și ne plângem, trăim și murim ca animalele și suntem conduși „ca oile la abator”. Cu toate acestea, există un mijloc de a avansa într-un mod benefic, frumos, bun și plăcut. Mijlocul este lumina reformatoare, care ne atrage spre bine, spre scop, spre „Binele care face bine”, mai repede decât ne împing din spate loviturile suferinței.

Să folosim forța pozitivă care ne atrage și să nu așteptăm ca forța negativă să ne ajungă din urmă. Să tânjim după scop și să-l examinăm cu atenție, precum și mijloacele care ne vor accelera ajungerea la el. Dacă deschidem ochii și privim cu atenție, vom vedea că nu avem unde să scăpăm și că nu există alte mijloace; totul este în mâinile noastre. Să încetăm să mai evităm acest lucru. De asemenea, atunci când spunem că ceva nu a venit de la Creator și încercăm să negăm acest lucru, ne privăm de fapt de unicitatea noastră ca ființe umane (Adam).

Forța pozitivă trebuie folosită în fiecare acțiune, chiar și atunci când au loc cele mai grave evenimente, chiar și atunci când o sabie ascuțită ne stă pe gât. Dacă nu folosim mijloacele corecte, se vor desfășura fenomene teribile, deoarece un calcul făcut conform dorinței de a primi aduce cele mai severe restricții și întuneric.

În ceea ce privește Holocaustul, nu există nicio îndoială că a fost un act al Creatorului. Cu zece ani înainte de Holocaust, Baal HaSulam a avertizat: „Fiți atenți la ce va urma; haideți să începem să facem ceva, haideți să studiem, este posibil să ne îmbunătățim situația”. Dar nimeni nu a auzit și nu a ascultat, așa că au trecut zece ani fără acțiune, iar apoi a venit. Chiar și acum putem striga public, pe străzi, în mass-media: „Prieteni, haideți să începem, există ceva ce putem face, putem atrage lumina. Absența luminii provoacă tot răul, iar lumina este cauza întregului bine. Putem invita lumina înconjurătoare la noi”. Dacă ascultă, va fi bine. Dacă nu ascultă, va fi rău.

Nimeni nu promite că Holocaustul nu se va mai întâmpla. În vremea distrugerii Templului nu au fost mai puține probleme. Este scris că atunci sângele a acoperit Ierusalimul. Se poate întâmpla și astăzi. Nu percepem necazul în care ne aflăm. Există unii care prevăd că toată lumea va dori să-i distrugă pe evrei și că arabii sunt doar un factor printre ei. Și europenii vor dori să ne distrugă.

Afirmația că Holocaustul dovedește că nu există o forță superioară, că nu există Dumnezeu, este începutul revelației. Ne este dificil să conectăm în mod conștient o astfel de stare cu Creatorul, deoarece Creatorul este „Binele care face bine”. Pare o contradicție. Este evident că ni se pare așa: Creatorul ne este ascuns, existența Lui nu este dovedită și El rămâne un semn de întrebare. Cu toate acestea, cel care a văzut Holocaustul și a trecut prin el a văzut ce s-a întâmplat cu familia sa. Concluzia aparentă este că, dacă Holocaustul există, Creatorul nu există, deoarece acestea se contrazic reciproc. Prin urmare, pentru un astfel de om existența Creatorului se șterge, iar mediul său îi întărește și el această idee.

Nimeni nu poate oferi o explicație satisfăcătoare pentru a rezolva această contradicție. Credincioșii nu au nici ei un răspuns la ea și ignoră întrebarea ca și cum aceasta nu ar exista. Cei care învață Cabala însă își încep munca tocmai de la această întrebare. Problema este că, dacă îi spui unui om că Holocaustul a avut loc din cauza lui și că comportamentul lui este cel care i-a ucis rudele, va fi gata să te omoare și pe tine: „Cum se poate așa ceva? Despre ce vorbești?” Dar într-adevăr așa este.

Când ești conectat la Forța superioară

Egoismul te separă de lume. Tu nu oferi nimic lumii. Dimpotrivă, o jefuiești, pentru că, vrând-nevrând, faci parte din ea.

Prin urmare, dacă te simți încrezător în tine, adică dacă ești un egoist, iar egoiștii tind să se simtă încrezători, chiar prea încrezători, atunci nu poți canaliza în această lume forța spirituală superioară, adevărată, și nici nu poți aduce lumea la unitate.

În schimb, dacă simți că te afli sub influența Forței superioare, atunci ești capabil să canalizezi această forță în această lume.

Întrebare: Înseamnă asta că omul ar trebui să se simtă nesigur? Că nu ar trebui să aibă încredere în sine?

Răspuns: Da. Încrederea ar trebui să vină doar din conexiunea ta cu Forța superioară. Dar încredere în tine însuți… În ce poate fi omul sigur, când e vorba de el însuși? Aceasta este pur și simplu o prostie. Cum poți avea încredere în tine când nu știi ce ți se va întâmpla în momentul următor, ce vei deveni sau chiar ce acțiuni vei întreprinde? Nu știi nimic! Este pur și simplu copilăresc.

Comentariu: Cu toate acestea, internetul este plin de oameni care îi învață pe alții cum să fie încrezători în sine și cum să-și trăiască viața.

Răspunsul meu: Este firesc, pentru că toată lumea are nevoie de încredere. Dar nimeni nu o are cu adevărat, așa că toți încearcă să se învețe unii pe alții.

Întrebare: Dar, în realitate, omul câștigă încredere atunci când se alipește de Forța superioară și depinde de ea?

Răspuns: Da, atunci când omul este conectat la Forța superioară, dobândește o încredere absolută, deoarece înțelege de ce depinde totul și poate fi liniștit.

Oricum, omul va îndeplini tot ce vrea Forța superioară să facă cu el. El face deja asta, dar atunci o va face în mod conștient.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 10.09.26

Dorința de a fi o ființă umană

Baal HaSulam scrie că în fiecare om există o scânteie neexplorată care cere unitatea cu Creatorul, tocmai unitatea, căci omul tânjește să se contopească cu El. Omul își dorește această adeziune, dar oamenii în ansamblu nu se află într-o stare de conexiune cu Creatorul. Oamenii obișnuiți, la fel ca un embrion în pântecele mamei sale, se anulează și încetează să existe ca entități independente.

Dar ce se întâmplă dacă un om își dorește cu adevărat adeziunea cu Creatorul? Baal HaSulam spune: „Există o scânteie necunoscută care cere unificarea cu Creatorul. Când se trezește din când în când, îl trezește pe om să-L cunoască pe Creator sau să-L nege, ceea ce este același lucru”.

Dacă nu-L neg, atunci nu va mai exista loc pentru ca „eul” meu să existe. Din această cauză, calea noastră este unică, atent gândită și cumpănită; trebuie să avansăm pe ea cât mai rapid posibil. Ori de câte ori fac ceva, cred că nu este suficient. Cu alte cuvinte, omul care se află pe cale este întotdeauna nemulțumit și neliniștit; tânjește după mai mult, iar aceasta este împlinirea lui.

Dar este imposibil să transmitem acest lucru oamenilor obișnuiți, deoarece aceștia trebuie să fie într-o stare de mulțumire. Ei sunt mulțumiți, slavă Domnului, dar acesta este un nivel diferit.

Există nivelurile mineral, vegetal și animalic, și apoi există nivelul uman. La nivelurile mineral, vegetal și animalic, omul este guvernat de natură, precum un cal care galopează oriunde îl conduce călărețul său, ascultându-l întru totul. Atunci omul trebuie să spună: „Binecuvântat fie El”. Prin aceasta, el se află în Aviut de Șoreș de Kdușa.

Dar dacă omul își dorește mai mult, atunci, cu fiecare etapă ulterioară de Aviut, trebuie să perceapă cât de mult natura sa este în dezacord cu Stăpânul. Și totuși, el efectuează corectarea pentru că își dorește acest lucru. Sau poate că nu o face; poate că este împotriva Stăpânului. De aceea, această cale nu este ușoară și nu este pentru toată lumea. Nu este o coincidență faptul că înțelepciunea Cabala este destinată celor aleși, celor cărora li s-a dat o dorință mai mare decât aceea de a fi doar la nivelul mineral, vegetal sau animalic, dorința de a fi o ființă umană.

Această dorință trebuie dezvoltată într-un mod foarte special: trebuie să i se acorde independență și, alături de ea, Tora, adică instrucțiunea despre cum să atingi scopul. Acest lucru durează ani, deoarece această dorință este și periculoasă; pe această cale nimeni nu poate fi adus prin constrângere.

Chiar și în respectarea poruncilor trupești, nu trebuie să faci presiune asupra omului. Absolut totul trebuie să izvorască din interiorul lui într-un mod independent și autonom. Ce să-i faci? Trebuie să fim complet cufundați în asta, și gata. La urma urmei, înțelepciunea pe care urmează să o împărtășesc cu voi va dispărea din voi într-o clipă.

Legea stabilită de Creator este constantă și neschimbată. Ce înseamnă constantă și neschimbată? Este legea echivalenței calităților, a similarității de formă. Pentru noi există doar această lege, deoarece ea determină totul. În măsura în care ating echivalența calităților cu Creatorul, această similaritate de formă determină locul meu, starea mea și măsura vieții și a luminii pe care le primesc.

Aceasta este legea din care decurge tot restul: cum se clarifică ea în diferite situații, grade și relații, cum ea însăși apasă asupra ființei create pentru a o aduce la o echivalență tot mai mare a calităților. Astfel, în raport cu noi, Creatorul este legea echivalenței de formă.

Din Lecția zilnică de Cabala 04.11.26, Rabaș – Art.27, 1985-Căința

De ce anume are nevoie creația?

De ce a fost creată realitatea în așa fel încât să nu ne aflăm în corectarea finală, să ne lipsească puterea, capacitatea, atingerea și înțelegerea ei și să rămânem într-o stare de dublă ascundere, confuzie și deconectare completă de toate cauzele, de forțele care acționează și de conștientizarea a ceea ce se întâmplă?

Toate acestea sunt necesare pentru ca, pe calea către starea corectată, să dobândim definiții interioare (Avhanot) și Kelim (vase), fără de care este imposibil să percepem realitatea noastră în starea corectată, bună. Tocmai procesul de avansare spre scop ne modelează. Nu exista altă modalitate de a crea un Kli capabil să perceapă corectarea finală.

Noi suntem acele Kelim care încep să se dezvolte de la zero până când ajung la o stare corectată. Nu este vorba că noi înșine am putea face ceva. Trebuie să descoperim necesitatea corectării, de cine depinde ea și în ce constă.

Aceasta se numește „lucrurile ascunse sunt ale Creatorului, Atotputernicului nostru”, adică intenția de dragul dăruirii, starea corectată, corectarea în sine. „Iar lucrurile revelate sunt ale noastre și ale copiilor noștri” înseamnă că Creatorul ne dezvăluie treptat toate acestea. În conformitate cu aceasta, percepem noi calități și definiții interioare numite Kelim și începem să intrăm în stări spirituale până când ajungem la corectarea finală.

În fiecare stare, omul trebuie să simtă necesitatea ei și motivele din spatele ei și să înțeleagă adevăratul punct în care se află. Pe de o parte, el nu știe nimic, este confuz, nu înțelege și nu are putere. Kli-ul lui este complet gol; este lipsit de conștientizarea scopului și a propriei forțe, iar de la el însuși nu emană nimic. Toate acestea se numesc punctul Malchut.

Pe de altă parte, el dezvăluie punctul Keter, adică faptul că Creatorul poate face orice, că El este bun și este scopul nostru, iar scopul este înalt și dezirabil.

Când omul dezvăluie pe deplin aceste două contrarii, înseamnă că este cu adevărat pregătit pentru această treaptă, iar apoi Creatorul înfăptuiește ceea ce ține de ascuns.

Însă omul trebuie să fie pregătit pentru aceasta, iar pregătirea constă în dezvăluirea a două puncte opuse: importanța Creatorului și josnicia creației. Și iarăși se pune întrebarea: de ce are Creatorul nevoie de acest lucru? Creația are nevoie de el, deoarece tocmai decalajul dintre aceste două puncte formează întregul Kli care percepe scopul.

Din Lecția zilnică de Cabala 02.09.26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre”?

Independența creației

Creatorul a creat dorința de a primi, iar dorința de a dărui este rezultatul manifestării Creatorului în creație. Lumina vine, umple dorința (Kli-ul) și, ca urmare, Kli-ul dezvăluie natura luminii: intențiile, dorințele, motivele ei.

Astfel, este clar că înainte ca Creatorul să ni Se reveleze, adică să Se manifeste în noi și să ne facă cunoscut ce este El și cine este El pentru noi, nu poate exista o intenție corectă în noi.

Dacă este așa, atunci pentru ce sunt toate acțiunile noastre, dacă nu pentru a dobândi o astfel de intenție? Creatorul ne oferă oportunitatea de a construi o intenție, în ciuda faptului că aceasta nu este un rezultat explicit al revelației Sale. El spune că, prin intermediul grupului, poți începe treptat să-ți determini independența.

Ce este independența? Înseamnă că, dincolo de ceea ce ți-a dat El, poți dobândi mai mult printr-un efort în grup, prin relațiile cu prietenii. Investești în ei și primești de la ei dorințe suplimentare, pe care El nu ți le-a dat inițial. Aceasta este deja o acțiune și este necesar să se determine cu precizie în ce măsură ea este independentă.

Nu există un răspuns simplu și definitiv la această întrebare, totuși există un anumit grad de independență. Perioada de pregătire este asemănătoare jocurilor copiilor; cu toate acestea, ea implică, fără îndoială, propriul nostru efort.

Abia mai târziu, când omul Îl atinge pe Creator, i se dă un Masach (ecran), o intenție corectă care însoțește acțiunea. Primirea primului ecran se numește trecerea Machsom-ului, iar omului i se revelează „Regele regilor”: „Eu și nu altul; Eu și nu un mesager”.

Adică, Creatorul Se revelează într-o oarecare măsură și, în această măsură, în om apare un ecran, o intenție. În primul rând, această intenție stă în opoziție cu Creatorul. Omul nu dorește revelația Creatorului pentru împlinirea dorințelor sale, ci o dorește pentru corectarea sa.

Capacitatea omului de a se opune dorinței sale și de a decide că acum poate fi la nivelul Creatorului și că acest lucru îi va corecta dorințele, aceasta este independența. Această forță se numește creație.

Din Lecția zilnică de Cabala 05.11.26, Rabaș – Art.27, 1985-Căința