Întrebare: De unde dobândește omul un Hisaron, o nevoie de a fi într-un grup?

Răspuns: Omul nu are nevoie să fie în grup. Nevoia nu va apărea de la sine. Va apărea doar cu condiția ca grupul însuși să-i arate omului măsura în care are nevoie de el; altfel, nu va atinge scopul. Grupul nu-i va oferi omului niciun alt scop; trebuie să știe și asta. Aici, în grupul nostru, nu poate atinge altceva decât un singur scop. Nimic altceva.

Dacă el crede că va găsi aici un loc confortabil, mâncare delicioasă, întâlniri sociale, excursii și așa mai departe, atunci atmosfera trebuie să fie de așa natură încât doar cel care se străduiește în direcția corectă să se simtă bine în ea.

Orice altceva poate fi bun sau nu atât de bun, confortabil sau nu chiar confortabil; asta nu este important. Spătarul scaunului ar trebui să se potrivească doar celui care gândește exact așa.

Chiar dacă există cele mai delicioase mese aici… Vă pot arăta stări în care primiți totul în viață: bani, faimă, orice vă doriți. Totuși, voi introduce ceva în această situație care te va face să fugi de toate acestea. Vei fugi din cauza unui singur lucru, de exemplu, rușinea. Și nu vei dori nimic din toate acestea; îți va fi mai ușor să mori.

Același lucru ar trebui să fie valabil și în grup: omul care nu este conectat la scop ar trebui să simtă aici că „moartea este mai bună decât acest fel de viață”. „Nu am nevoie de acest fel de viață; fug de ea.” Am avut un astfel de caz când unul dintre elevi a strigat brusc: „Ce faci aici?”

A fost pur și simplu un exemplu clasic. A simțit brusc ceea ce stătea în fața lui și a fugit într-o clipă. Aceasta a fost o revelație autentică. Îți amintești de acea izbucnire emoțională? Nu mai trăise niciodată așa ceva. În mijlocul lecției, a strigat brusc și a fugit.

În același mod, trebuie să fie clar pentru toată lumea că se vor simți bine aici și vor simți că acesta este locul lor doar într-un singur caz anume. Nu există loc aici pentru nimic altceva.

Întrebare: Cum putem ajunge la asta?

Răspuns: Asta trebuie să construiești. Asta înseamnă să „construiești grupul”. Forma spătarului scaunului, care permite să stea pe el doar celui al cărui cap este întors spre Creator; asta înseamnă o societate corectă. Poate că îmi lipsesc cuvintele pentru a o exprima, dar încetul cu încetul, începem totuși să simțim aceste limite într-un fel.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care este diferența dintre diferiți autori cabalişti?

Răspuns: Baal HaSulam scrie că există diferențe între cărțile diferiților autori, atât dintr-o perspectivă interioară, cât și externă, inclusiv diferențe în limba în care și-au scris operele.

Desigur, vorbim despre autori cabalişti. Fiecare are propriul său grad, propriul său caracter și propria sa măsură de revelație. Prin urmare, ar trebui să învățăm doar de la un singur suflet special: Rabi Șimon bar Yochai, ARI și Baal HaSulam (Yehuda Aşlag). Este unul și același suflet care s-a manifestat în această lume în trei epoci diferite, folosind aceeași metodă pentru a revela metoda de corectare.

După cum scrie Baal HaSulam, s-ar putea să fi existat și alți cabaliști care au fost chiar mai mari. De exemplu, Rabi Akiva a fost un cabalist mult mai mare decât Rabi Șimon. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu a fost trimis aici pentru a deveni învățătorii noștri. Prin urmare, trebuie să studiem cărțile învățătorilor noștri.

Asta este, în esență, tot ce există! Dacă acest lucru nu este de ajuns pentru un om și încearcă să sape altceva cu intelectul său luminat, poate că, datorită înțelepciunii sale, va găsi calea, dar numai peste câteva secole.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 17/08/26, Rabaș – Art.33, 1986-Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce îmi permite să exist între intenția de a primi și intenţia de a dărui?

Răspuns: Doar o forță de sus, lumina înconjuratoare (Or Makif). În mine nu există astfel de capacități.

Întrebare: Se spune că trebuie să acționăm împotriva propriei dorințe, însă traversarea Machsom necesită o dorință puternică. Cum se pot împăca aceste lucruri?

Răspuns: Nu trebuie să acționăm împotriva dorinței. Dorințele în sine nu sunt nici bune, nici rele. Nicio acțiune umană nu poate fi numită bună sau rea dacă vorbim despre nivelul spiritual, mai degrabă decât despre cel uman. Trebuie să mă concentrez doar pe un singur lucru: este această acțiune efectuată în beneficiul Creatorului sau în beneficiul omului însuşi?

Nu este nevoie să examinăm dorința. Să presupunem că cineva a furat ceva; atunci poate că a efectuat de fapt o faptă foarte importantă și utilă. Poate că a fost o operațiune de dragul statului, de dragul patriei, de dragul salvării umanității de niște forțe malefice, cine știe. Nu putem considera o acțiune în sine și declara că este interzisă.

Baal HaSulam scrie că totul ar trebui considerat nu într-o formă abstractă, ci într-o formă îmbrăcată în materie; adică, pentru a clarifica în ce scop a fost făcut. El spune că nu poți pur și simplu să insisti asupra conceptului de adevăr. Tora interzice acest lucru, spunând că adevărul este adevăr, dar există și o viață umană.

Prin urmare, este necesar să privim nu la acțiune, ci la esența ei, pentru a examina de dragul cui este săvârșită. Tocmai de aceea spun, că dacă ne gândim constant la conceptul de dăruire, ne va deveni clar că procedând astfel, verificăm cine beneficiază de ea. Dăruirea se realizează în raport cu ceea ce este în afara mea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 11/09/26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaŞana

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce înseamnă să fii împreună, într-o singură stare? Cum arată această unitate?

Răspuns: Ce înseamnă „împreună”? Înseamnă că fiecare om se simte cu adevărat acasă doar atunci când este conectat la scopul de a-L atinge pe Creator. Cât despre orice altceva, fiecare om abordează lucrurile în funcție de propria sa structura emoțională, dar toţi simt un grad egal de respingere.

Întrebare: Indiferent de propria stare personală?

Răspuns: Există diferite stări personale; nu mai este nimic de spus despre asta. Dar toate sunt menite să ne promoveze.

Trebuie să trezești într-un prieten sentimentul că îi transmiți cumva propriul tău simț al importanței Creatorului, și nevoia de a recunoaște măreția Lui. Îl influențezi, iar el simt anumite valuri venind de la tine.

Întrebare: Este în puterea mea sau depinde de prieten?

Răspuns: Este în puterea ta în raport cu toți prietenii. Fără îndoială. Începe să o faci și vei vedea ce se întâmplă. Există o putere enormă în asta; este o forță extraordinară. Acesta este un grad complet diferit de toate celelalte gânduri și forțe rătăcitoare din jurul nostru.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Intră omul într-o stare de dublă ascundere doar atunci când crește suferința, sau la aceasta poate duce și un exces de plăcere?

Răspuns: Dubla ascundere este o stare în care nu simt deloc Creatorul și atribui tot ce se întâmplă sorții. În acest caz, nu contează dacă intru în această stare prin simțirea de plăcere intensă sau prin suferințe mari.

Să luăm în considerare starea Kliului (vasului) în prima dintre cele patru etape ale luminii directe. Aici, Kli-ul se percepe ca experimentând plăcere, într-o măsură mai mare sau mai mică, sau chiar suferință; adică simte împlinire, iar în cadrul acestei împliniri simte stadiul rădăcină inclus în prima fază. Își simte rădăcina, Creatorul, pe Cel care îl umple.

Trebuie să clarificăm relația dintre mine și Creator în ceea ce privește Kli-ul: în ce măsură prezența sau absența împlinirii afectează dacă acord atenție maestrului sau nu, sau dacă El dispare complet din mine și eu sunt cu adevărat doar în propria mea simțire, în Kli-ul meu. Apoi, relația dintre Kli (măsura în care se simte împlinit sau simte absența împlinirii) și maestru (măsura în care El este simțit într-un om sau nu) indică nivelul la care se află omul.

Desigur, atunci când senzația de suferință sau de plăceri prevalează asupra simțirii maestrului la un moment dat, mă deconectează de maestru. Văd un milion de dolari, uit de Creator și îi fur. Sau, invers, am pierdut un milion de dolari, așa că uit de Creator și plâng, pentru că nu am nimic în întreaga lume în afară de simțirea pierderii mele.

Chiar și medicii și fiziologii spun că în reacțiile interne ale corpului nu există nicio diferență între omul care plânge și unul care râde. Corpul efectuează aceeași muncă.

Prin urmare, vorbim despre nivelul simțirilor ca despre o valoare absolută, ca în matematică, fără a lua în considerare dacă simțirea este pozitivă sau negativă. Vorbim despre nivelul impresiei, fie ea pozitivă sau negativă, atunci când impresia din dorința de a primi crește atât de mult încât mă deconectează de maestru și mă domnește.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/10/26, Baal HaSulam – Articole – Ascunderea și dezvăluirea feței Creatorului – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 263

Discuții despre Treptele Scării, Partea 263

Cum poate cineva să stea în fața Cărții, să ceară corectare de la Creator și, în același timp, să fie în întregime?

În timpul studiului, ar trebui să fim în plenitudine. Studiul Torei este studiul luminii (Tora = lumină). Dacă vrem ca lumina înconjurătoare să strălucească asupra noastră cu intensitate, trebuie să aspirăm la cea mai mare echivalență de formă posibilă cu ea. Lumina este perfectă, întreagă, înaltă, superioară și, pentru a dărui, fără nicio grijă pentru ea însăși, dăruire absolută. Ar trebui să ne detașăm aparent de noi înșine, să nu ne gândim la noi înșine, să ne îndreptăm cât mai mult posibil spre lumină, și în consecință, lumina se va apropia de noi. Aceasta este în funcție de puritatea vaselor.

Există și o altă problemă. Cum putem atrage lumina și să o cerem, dacă nu ne gândim la noi înșine, la necazurile noastre, la ceea ce vrem să fie corectat sau la starea în care ne aflăm? Aici discutăm despre grosimea (Aviut) vasului. Ce ar trebui să alegem: plenitudine sau deficiență? Ar trebui să le alegem pe amândouă. În Cabala, învățăm că în fiecare stare există atât grosime (Aviut), cât și puritate (Zakut), două extreme, Malchut și Keter. Malchut atrage lumina, iar Keter primește lumina.

Prin urmare, se spune că trebuie să ne pregătim pentru aceasta chiar înainte de a aborda studiul. Trebuie să pregătim aceste două puncte. Trebuie să cunoaștem bine și să examinăm întrebarea: de ce avem nevoie de acest lucru pentru noi înșine. „Care este sensul vieții noastre?” Pe de o parte. Pe de altă parte, trebuie să știm și răspunsul, care este „Gustați și vedeți că Domnul este bun”, adică lumina pe care o putem atrage prin studiu ne va rezolva toate problemele și ne va duce la culme.

Cu alte cuvinte, înainte de studiu, trebuie să ne gândim atât la noi înșine, cât și la măreția Dăruitorului, și apoi să abordăm studiul. Treptat, aceste două puncte vor deveni unul în timpul conexiunii dintre noi și Creator, chiar dacă ele sunt opuse. Numai atunci când Malchut este folosită precum Keter, ele se conectează, și atunci nu există diviziune interioară, opoziție sau polaritate în noi.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Există lucruri pe care le atingem și există lucruri pe care nu le atingem și despre care vorbim, așa cum fac oamenii de știință în lumea noastră. Printre aceștia se numără și cei care nutresc ură unii față de alții.

Știți cum este invidia oamenilor de știință și cât de profundă este ura implicată? Reprezintă cel mai dezvoltat ego din lumea noastră. Același lucru se întâmplă și în spiritualitate la grade foarte înalte, pentru că aceasta nu privește domeniul dorințelor animalice, al banilor sau al onoarei, ci domeniul cunoașterii, al „eului” meu.

Nu este vorba că eu am cumpărat o mașină, iar tu ai cumpărat una mai mare. Nu despre asta vorbim. Aici, invidia constă în realizare, cel mai semnificativ lucru care poate exista într-un om. Uitați-vă doar la ce își fac unii altora în această lume din cauza asta!

Și în spiritualitate, cel care se ridică mai sus poate vedea cauze diferite față de cel care se află la un grad inferior.

Să presupunem că ai scrie ceea ce ai trăit și că o parte din aceasta ar putea fi ceva ce nu ai experimentat încă, dar îl prezinți ca fiind cauza fundamentală, ca ceva care doar organizează starea în care te afli. Începe să scrii și vei vedea că acest lucru i se întâmplă unui om în mod constant.

Ceea ce ai experimentat personal este adevărul, pentru că nu poți contrazice propriile simţiri: ceea ce s-a îmbrăcat în Kli nu este poate fi discutat. Dar dacă începi să vorbești despre cauze, despre ceea ce este mai presus de toate acestea – și fără îndoială, vei vorbi și despre asta, chiar dacă într-o mică măsură – te poți înșela în această privință. Prin urmare, nimeni nu are dreptul să publice nimic, și nu numai din cauza politicii din această lume, ci pentru că se poate înșela în spiritualitate într-un mod fundamental.

Cel care nu a trecut de Machsom, cu atât mai mult; ar trebui să fie foarte atent la ceea ce scrie.

Dar chiar și după Machsom, poți scrie doar despre gradul la care te afli. Iar în ceea ce privește ceea ce poate fi mai presus de toate acestea, omul va veni din următoarea încarnare și va spulbera toate afirmațiile mele. De fapt, de-a lungul vieții, exact așa este și nu altfel. Prin urmare, nu există nicio certitudine; există doar până la o anumită măsură.

Dar nu avem nevoie de nimic mai mult, pentru că în realitate, nu este important. Ce mă interesează cauzele superioare, dacă mă înșel sau nu în privința lor? Vedem din propriile noastre vieți că, fie că greșim sau nu, asta nu schimbă nimic. În cele din urmă, contează doar cantitatea de efort, nu dacă o înțelegi intelectual sau nu.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/08/26, Rabaș – Art.22, 1987-Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Din câte știu eu, oamenii religioși obișnuiți au cea mai mare dorință de a primi.

Răspunsul meu: Cartea Zohar spune că un astfel de om vrea să „înghită” această lume într-o oarecare măsură, astfel încât el și copiii săi să fie fericiți aici. De asemenea, vrea să fie fericit în lumea viitoare. Este ca și cum ar contribui la „fondul lumii viitoare”, deci rămâne ceva pentru mai târziu.

Aceasta este o dorință umană naturală care nu poate fi considerată rea. Așa funcționează omul dacă nu a ajuns să lucreze cu adevărat pentru Creator și așa funcționează masele. Oamenii urmează poruncile, fac tot ce este necesar, și adevărul este că așa ar trebui să fie; cadrul este oricum necesar.

Până când omul nu atinge un nivel înalt de dezvoltare a sufletului, când are nevoie de cel superior, pentru a se apropia cu adevărat de religie pe linia de mijloc, el va fi religios la un nivel sub linia de mijloc, care se numește Domem de Kduşa (nivelul mineral al sfințeniei sau alambicul sfânt).

Sub linia de mijloc, înainte de începerea dezvoltării în ea, există un punct numit om religios în sensul acestei lumi. Vedeți astfel de oameni, de exemplu, în Bnei Brak [Israel]. Acesta este un nivel mineral de sfințenie, iar acest lucru este bun. Un astfel de om îndeplinește Tora și poruncile prin acțiunile materiale ale acestei lumi și speră să primească răsplată atât în ​​această lume, cât și în lumea viitoare. Totul este în ordine.

Nu ar trebui să li se spună ce este adevărata corectare, deoarece ei nu sunt încă capabili să ajungă la ea. „Nu pune obstacole înaintea orbilor.” Trebuie doar să nu te amesteci între ei și să-i protejezi, așa cum au făcut cabaliștii de-a lungul tuturor generațiilor. La urma urmei, toate cărțile sfinte au fost scrise de oameni care au atins spiritualitatea, cabaliști, care au scris în așa fel încât oamenii să nu atingă, având grijă de ei, cum se spune, „purtând mănuși”.

Ce poți face dacă atât de mulți oameni nu au atins încă dezvoltarea ca parte a avansării generale a omenirii? Trebuie să așteptăm. Omul a trăit pe Pământ timp de zeci de mii de ani și puteți vedea cum se manifestă: din vremea lui Avraam până în prezent, doar câțiva au căutat cu adevărat să ajungă la religie prin linia de mijloc. Și fără dorință, nimic nu se poate face.

Odată ce omul începe să se întrebe: „Care este sensul vieții mele?” – adică viața în această lume în general – și deja se străduiește spre spiritualitate pentru a experimenta viața reală acolo, puteți deja vorbi cu el. Înainte de asta, nu-l atingeți pentru că el nu vă va înțelege. Dorințele sale, partea sa interioară, nu sunt încă pregătite să accepte orice.

Prin urmare, dacă un om religios, ceea ce se numește „evreu”, vrea să îndeplinească Tora și poruncile așa cum a fost învățat și să primească răsplată pentru asta, vă rog, este foarte lăudabil; acest lucru îl menține ca parte a poporului, îl salvează pentru următoarea corectare, care va veni atunci când Creatorul îi va ilumina ușor punctul din inimă. Atunci va simți asta și va începe să se dezvolte.

Cei religioși cred, fără să știe, că eu sunt împotriva lor și că ceva este în neregulă aici. Nu sunt împotriva lor; Nu-i atingem deloc. Vrem doar să-i adunăm pe cei care simt deja un punct în inimă, care se întreabă: „Care este sensul vieții noastre în această lume?”, pentru care o astfel de viață nu are niciun sens. Pentru ei, avem un răspuns: Fiecare dintre ei a fost ales să-și înceapă propria corectare personală.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/08/26, Rabaş – Art.14, 1984-Omul trebuie să vândă întotdeauna tot ceea ce are și să se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Este scris că omul trebuie să se convingă că este incapabil să facă ceva în privința stării sale și apoi să se întoarcă către Creator. Unde intervine etapa de restricţie (Țimţum) în acest sens?

Răspuns: Restricția apare după ce omul și-a realizat pe deplin starea. Acest lucru este descris în povestea exodului din Egipt. Restricția apare atunci când omul primește putere de sus, după ce el însuși, prin propriile eforturi, a ajuns să recunoască răul.

Așa cum este scris în Tora, el experimentează „șapte ani de belșug”, urmați de „șapte ani de foamete”. Inițial, el crede că primind, se va umple și va obține tot felul de succese, văzând un anumit beneficiu în acest lucru. Dar apoi vede că dezvoltarea spirituală a dorinței sale de a primi duce, dimpotrivă, la faptul că această dorință devine goală. Aceasta se manifestă ca slăbiciune, incapacitate de a face ceva, lipsă de dorință, apatie față de această lume și se pare că nu reușim în ea. În mod natural, omul rezistă acestei stări, pentru că altfel ar părăsi pur și simplu calea.

Și apoi ajunge la starea de „Faraon”, când îl cuprind „urgiile”. Cu alte cuvinte, nu disperăm în munca noastră; mai degrabă, intrăm într-o perioadă de lovituri. Dacă nu ar fi aceste lovituri, am fi oricum pregătiți, ca să spunem așa, să murim în liniște. Totuși, aceste lovituri vin pentru a clarifica punctul de vedere al lui „Moise” în raport cu punctul de vedere al lui „Faraon” din noi. Ambele încep să crească din starea numită „șapte ani de foamete”.

Dar aceasta este doar cu condiția ca, în timpul acestor șapte ani, omul să „construiască Pitom și Ramses”; adică să transpire și să muncească, chiar dacă simte că se află într-o stare rea. Și apoi, după finalizarea întregului proces de opoziție dintre Moise și Faraon, omul ajunge la punctul în care „fuge de Faraon”.

În acel moment, el deja trece într-o oarecare măsură, deasupra rațiunii: este de acord să fugă de dorința sa de a primi „în miez de noapte”, pur și simplu pentru a nu o atinge, în măsura în care a recunoscut-o ca fiind conducătorul său. Și toate acestea sunt încă înainte de Machsom! Omul a descoperit cât de mult rău îi provoacă dorința sa de a primi.

Apoi, conform principiului „Am muncit și am găsit”, el primește de sus puterea restricției. Dar trebuie să înțelegem întotdeauna în ce grad corespunde puterea particulară a restricției pe care o primește omul. Când își părăsește Egiptul, el primește această putere la cel mai scăzut grad: asta corespunde dorinței de a primi pe care a dezvoltat-o ​​în „Egipt” în timpul „celor șapte ani de belșug” și răului pe care l-a recunoscut în timpul „celor șapte ani de foamete”.

Cu alte cuvinte, aceasta este încă o dorință foarte mică de a primi”, ați putea spune, una corespunzătoare acestei lumi. După cum spune Baal HaSulam, dacă luăm toate dorințele acestei lumi, acestea vor fi ca o scânteie, o „iluminare slabă”, în comparație cu dorințele spirituale.

Prin urmare, omului încă îi lipsește gradul care i-ar permite să se mențină în spiritualitate chiar și la cel mai mic nivel. Aceasta este „trecerea Mării Finale”, „cele trei zile în deșert”. Cu toate acestea, exodul din Egipt este deja naștere, nașterea ecranului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/08/26, Rabaș – Art.33, 1986-Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Pe de o parte, se consideră că în munca spirituală este nevoie de un mare Hisaron (deficienţă, dorință), iar pe de altă parte, credință. Ce sunt acești doi poli?

Răspuns: Aceștia sunt două opuse. Punctul din inimă este neutru. Este începutul liniei de mijloc și este poziționat în raport cu lumina, care intră întotdeauna în linia de mijloc. Iar cele două opoziții, cele două extreme, sunt calitățile Creatorului la dreapta, și cum ar spune, calitățile creației la stânga.

Aceste două forțe, primirea și dăruirea, ți-au fost date pentru a putea începe să le folosești în tine însuți în proporția corectă. În măsura în care ești capabil să iei de pe linia dreaptă, ar trebui să iei același lucru de pe linia stângă și să le combini corect, astfel încât să nu fii dependent de niciuna dintre ele, fiind în același timp conștient că aceste forțe din tine sunt necesare pentru a atinge scopul.

Ar trebui să le folosim doar în acest fel. Altfel, nu am nevoie de ele – nici de calitatea primirii, nici de calitatea dăruirii. Dacă le folosesc fără o intenție precisă, atunci mă aflu pur și simplu într-o Klipa (coajă, impuritate), fie în dreapta, fie în stânga. Utilizarea lor corectă are loc atunci când mă aflu între ele și vreau să ating linia de mijloc.

Linia de mijloc înseamnă că eu, acțiunea pe care o efectuez în acest moment pentru a combina liniile dreaptă și stângă și Creatorul pe care vreau să-L ating suntem cu toții conectați într-un singur punct. În acest fel, efectuez cu adevărat acțiunea corectă și construiesc linia de mijloc.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→