Întrebare: În ce constă de fapt, alegerea unui om? La urma urmei, dacă omul acționează din dorința de a primi pentru sine, va fi capabil să facă o alegere reală?

Răspuns: Alegerea unui om nu constă în a calcula ceva și a alege între diverse opțiuni; mai degrabă, constă în a se forța constant să continue munca spirituală. Nimic mai mult. Nu alegi calea. Alegi de unde să obții mai multă putere pentru efort, pentru a te împinge puțin mai mult, pentru a avansa puțin mai departe. Alegerea constă în accelerarea timpului.

Ce cale ai putea alege? Înțelegi ceva despre corectâri? Știi care este următoarea ta stare sau care este starea ta prezentă? Cum treci de la una la alta? Ce va ieși din asta? Desigur, nu noi suntem cei care facem asta. Dacă încercăm să procedăm bazându-ne exclusiv pe propria înțelegere, este pur și simplu o prostie.

Ieri am întâlnit un profesor (un om foarte inteligent, perspicace, specialist în domeniul său și director executiv senior și manager de proiect într-o companie mare). El spunea mereu: „Eu trebuie să văd, trebuie să înțeleg…”. Acest lucru este foarte greu de înțeles. În general, teoretic, am putea fi capabili să vedem ceva, dar în ceea ce privește propria persoană, următoarea stare, omul nu vede niciodată nimic în avans. La urma urmei, cel mai dificil lucru este recunoașterea propriului rău.

Putem doar să aplicăm presiune pentru a avansa și a arunca o privire asupra trecutului. A vedea cu adevărat prezentul este imposibil acum. Abia după ce am traversat Machsom putem vedea gradul care a fost depăşit. Dar atât timp cât nu am traversat Machsom-ul, nu am trecut încă nici măcar primul grad. La urma urmei, tot ceea ce depăşim acum este doar un singur grad al lumii noastre.Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Când un om trece de Machsom, simte rușine în fața celui care îi dăruiește plăcerea. Dar există și actul de a privi înapoi la tot ceea ce a experimentat până în acel moment.

Răspunsul meu: Chiar înainte de a traversa Machsom, omul încetează să se gândească și să se uite la trecutul său. Nu mai există trecut. Cel care privește constant înapoi devine ca soția lui Lot, care s-a transformat într-un stâlp de sare, în ceva care nu se strică. Sarea în sine nu poate fi folosită ca hrană, ci doar ca aditiv.

De ce atunci, trebuie să justificăm tot ce s-a întâmplat? Oare omul vede că a trecut prin toate acestea pentru a aduna Kelim și definiții interioare pentru prezent? Nimeni nu stă ca un bătrân care își amintește de trecutul său la sfârşitul corectării (Gmar Tikun).

Dacă vom continua, vom deveni curând convinși că trecutul în sine este absolut neimportant și poate fi necesar doar pentru prezent. Nu te vei gândi la trecut și nu vei regreta ceva ce ai făcut sau nu ai făcut odată.

O astfel de atitudine va dispărea pentru că este incorectă. Tu nu ești deloc acesta. Nu este nevoie să traversezi Machsom pentru asta, deoarece realizarea că nu ar trebui să privești înapoi are loc cu mult înainte.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.45, 1990-Ce înseamnă în muncă „Lucrurile ascunse aparțin Domnului Dumnezeului nostru“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Kli -ul unui om este definit ca ceva din nimic și ca o Lev HaEven (inimă de piatră). Cu alte cuvinte, este imposibil să primești lumină, revelația Creatorului, conexiunea cu El și adeziunea la „Eul” meu sau la Yeş al meu (ceva care există), deoarece Yeş al meu a fost creat din Ayin, din nimic.

Dar dacă fac o restricție în „sinele” meu, iar asta înseamnă că nu am nevoie de nimic dincolo de ceea ce este esențial (și esențialul este zero), și încep să lucrez pentru binele comun prin unirea cu alte suflete, atunci voi putea primi lumina. Atunci inimile lor de piatră nu vor mai fi inimi de piatră pentru mine, pentru că mă anulez în fața lor și ei se transformă în Tet Rişonot (primele nouă Sfirot) pentru mine, în care primesc lumina.

Când eu încorporez Hisronot (nevoile) ale lor, dorințele tuturor celorlalte suflete în mine, acestea se transformă în Kli-ul meu pentru primirea luminii. Kli-ul meu original rămâne nepotrivit pentru a primi lumina până la sfârșitul corectării.

Ce este sfârșitul corectării? Este atunci când, prin încorporarea celor 599.999 de „inimi de piatră” care aparțin altor suflete, prin corectarea conexiunii cu ele și prin anularea mea personală (un act cunoscut sub numele de „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”), ating revelația Creatorului. Această stare este descrisă ca fiind „deasupra mea”, „deasupra dorinței mele de a primi”.

Rezultă că unitatea cu alte suflete este un mijloc de a realiza adeziuna cu Creatorul.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Când un om își dă seama că nu are nicio intenţie de a dărui și că Creatorul nu se poate uni cu el, începe să înțeleagă că trebuie să se corecteze singur. Întrucât nu este capabil să se corecteze singur, el trebuie să se întoarcă către Creator.

Apoi, se dezvăluie treptat că Creatorul a pregătit de la început totul, tocmai în acest fel, astfel încât însuși actul de a ne întoarce către El inițiază o conexiune cu El. Această unificare este scopul.

Cu alte cuvinte, cu cât starea noastră se simte mai opusă sfințeniei și mai îndepărtată de ea, cu atât este mai demnă de conexiune, adeziune și atingerea scopului.

Întreaga cale este împărțită în mai multe grade, deoarece noi nu suntem capabili să înțelegem imediat magnitudinea decalajului dintre noi și infinit. Nu putem depăși această prăpastie dintr-o dată. Chiar și atunci când dorința de a primi ni se dezvăluie pentru prima dată la orice nivel dat, ni se pare ca o „Mare Finală” care nu poate fi traversată. Totuși, treptat începem să vedem că acest lucru este normal și că este posibil să îl depășim cumva.

Cum devine acest lucru posibil? În spiritualitate, nu există obiceiuri; există doar determinări interioare, forțe și interacțiunea forțelor. Deci, ce înseamnă „posibil”? Înseamnă pur și simplu că lumina înconjurătoare strălucește asupra noastră de departe și creează simțirea că există forțe și împliniri capabile să depășească acest decalaj dintre grade.

Unii oameni, simțind această prăpastie fug, alții perseverează, și prin studiu și perseverență ei ajung să vadă că până la urmă, nu este atât de descurajant.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.45, 1990-Ce înseamnă în muncă „Lucrurile ascunse aparțin Domnului Dumnezeului nostru“

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce diferență face modul în care primește omul plăceri?

Răspuns: Diferența este următoarea. Creatorul a creat un singur Kli  (vas), o dorință de a primi. El nu a creat Kelim diferite pentru această lume și „acea” lume. Nu! Există un singur Kli. Ceea ce se schimbă este doar modul în care tu te simți în acest Kli.

Dacă te simți așa cum te simți acum, înseamnă că te afli într-un anumit grad al acestei lumi, deoarece și această lume conține o anumită secvență de grade. Dacă ajungi la stări spirituale, vei simți în continuare această lume, dar pe lângă ea, vei simți și lumea spirituală.

Care este diferența? Centrul plăcerii rămâne același. Acum poți experimenta mai multe tipuri de plăcere strict definite. Și când intri în lumea spirituală, vei primi de asemenea, impresii de la anumite tipuri de plăceri, atât spirituale, cât și corporale. Acestea sunt veșminte diferite, din aceeași sursă.

Tocmai veșmintele corporale care se îmbracă peste lumină fac ca lumea noastră să pară iluzorie sau imaginară. Ce înseamnă „imaginar”? Plăcerea găsită în această lume nu este imaginară.

Ceea ce este imaginar sunt hainele, pentru că ni se pare că primim plăcere din haina în sine, mai degrabă decât din lumina din interiorul ei. Aceasta se numește iluzie sau imaginație. Mie mi se pare că mă bucur de exemplu, privind chipul tău frumos. Dar nu este așa: în realitate, există o scânteie a Creatorului în tine. De această scânteie mă bucur, și nu de aspectul tău exterior frumos.

Cu alte cuvinte, problema se află doar în mine. Dacă leg plăcerea de scânteia care este în tine, totul este în ordine. În acest caz, sunt conectat cu spiritualul. Dar dacă leg plăcerea de chipul tău frumos, atunci sunt conectat cu haina animalică, cu lumea corporală, iar aceasta se numește starea imaginară sau iluzorie.

„Imaginar”, „iluzoriu” înseamnă o eroare în identificarea sursei plăcerii. Cu alte cuvinte, nu există nimic de fapt imaginar, este pur și simplu ceea ce numim o „eroare” spirituală, atunci când identific în mod eronat sursa plăcerii.

Asta nu înseamnă că această lume dispare atunci când cineva atinge spiritualitatea. Oare un cabalist care percepe lumea spirituală încetează să mai simtă această lume? El trăiește în ea! Cele cinci simțuri rămân. Și credeți-mă, cabaliștii experimentează foarte clar prin aceste simțuri: mănâncă, beau și așa mai departe. Nimic nu dispare.

Dar prin toate acestea, cabalistul se conectează cu sursa tuturor plăcerilor, care există doar în Creator, și toate aceste veșminte intermediare nu-l mai împiedică şi nu-l mai induc în eroare. Se poate spune că ele nu mai ocupă atenția cabalistului, el vede prin ele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, partea 233

Ce anume determină dacă suntem într-o ascensiune sau o coborâre?

O coborâre și o ascensiune sunt determinate de om, fie în funcție de starea în care ne aflăm, fie de atitudinea noastră față de acea stare. De exemplu, uităm că suntem la o lecţie și începem să visăm cu ochii deschiși la jocul de cărți pe care l-am jucat ieri cu prietenii noștri. Am băut bere, ne-am simțit bine și ne-am distrat. Momentul la care visăm se numește „ascensiune” pentru noi. Ne-am simțit bine. Deodată ne trezim și observăm la ce ne gândim și unde ne aflăm acum, în ce suntem cufundați și apoi începem să simțim că aceasta este o coborâre.

Cu alte cuvinte, ascensiunile și coborârile pot fi evaluate exclusiv în funcție de echivalența cu lumina înconjurătoare și numai datorită acestei echivalențe cu lumina. O adevărată înțelegere a locului în care ne aflăm se poate face doar în raport cu lumina.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Un Kli (vas) nu este pur și simplu o dorință de a te bucura, în care se revarsă împlinirea; mai degrabă este atitudinea noastră față de  Creator. Un Kli spiritual se construiește deasupra dorinței de a primi; el constă în ecran și în lumina reflectată. Nu este vorba despre ceea ce se întâmplă în interiorul dorinței de a primi; nu aceasta constituie Kli-ul.

Întotdeauna, eu îmi descriu dorința de a primi ca pe un vas plin cu lumină. Deasupra lui construiesc un ecran, iar deasupra ecranului, un alt vas. Acest vas superior este chiar Kli-ul pe care îl construim. Fără el, nu avem despre ce vorbi.

În măsura în care, în funcție de nivelul tău de dezvoltare, nu dorești să construiești acest Kli, tu suferi. Aceste forțe te vor constrânge totuși, să construiești un ecran și o lumină reflectată. Este imposibil să apară un ecran în tine dacă tu însuți nu ți-l dorești și nu-l construiești.

Pe de o parte, trebuie să tinzi spre acest lucru; pe de altă parte, trebuie nu doar să ți-l dorești, ci și să înțelegi că acest ecran exprimă dăruirea către Creator. Doar Creatorul Însuși poate construi acest ecran, și doar dacă tu vrei să-L iubești așa cum El te iubește pe tine. Cu alte cuvinte, ecranul este rezultatul conștientizării iubirii, a conexiunii, a contopirii, a conexiunii.

Ni se pare că dobândim ceva, după ce obținem ecranul. Însă, odată ce ecranul este instalat, nu mai rămâne nimic de spus.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaș – Art.35, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Cel care nu are fii’

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Diferența dintre lumea actuală și lumea viitoare constă în schimbarea intenţiei interioare a omului față de realitate. Realitatea este tot ceea ce percepe omul. Când începi să o privești în lumină reflectată, acea realitate ți se înfățișează complet diferit.

Totuși, această simțire este subiectivă. Nu înseamnă că omul vede de exemplu, o casă ca fiind cu totul altceva. Pur și simplu, esența acesteia este percepută diferit, prin prisma intenției și a scopului creației. Când privești un lucru, ți se pare că acesta pur și simplu există. Nici măcar nu știi de ce, sau în ce scop. Însă aici descoperi o cauză cu un scop precis în fiecare lucru, precum și modul în care poți contribui la acesta. Fiecare obiect are atât o cauză, cât și un scop.

O schimbare a intenției modifică modul de percepţie; în cele din urmă, tocmai intenția este cea care se schimbă, nu ceea ce se află în afara omului. Ai putea spune: „Dar învățăm că în afara omului, există doar lumina superioară, iar tot restul este doar o iluzie”.

Așadar, ce vede de fapt, un cabalist în această lume? Vede doar lumina superioară sau vede și case, mașini, femei, copii și grupul? Sau vede totuși, doar lumina înconjurătoare care umple întreaga realitate și pe sine însuși învăluit în acea lumină?

Când spunem că lumina superioară umple întreaga realitate, nu ne referim la ceea ce vedem și simțim. Vorbim despre guvernarea superioară. Aceasta este cea care umple întreaga realitate și este pe deplin binefăcătoare. Dar în același timp, nimic nu dispare: nici casele, nici copiii, nici universul. Iluzia nu constă în faptul că un lucru există sau nu, ci tocmai în intenția în numele căreia acesta există.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Noi avem cinci organe de simț prin care percepem mediul înconjurător. Dacă am avea organe diferite, am percepe realitatea în mod diferit.

Ce înseamnă „organe diferite”? Ce alte organe am putea avea? Poate dorinţe diferite? Se schimbă dorințele noastre? Avem cinci dorințe principale. Dacă aceste organe de simț există, atunci experimentăm senzații; dacă ele nu există, nu le experimentăm.

Te-ai putea întreba: atunci când omul moare, se desparte de corpul său material și rămâne doar în plan spiritual, cum percepe el realitatea? Poate percepe lumea materială folosind un corp spiritual? De vreme ce simțurile sale fizice dispar, nu mai vede case sau oameni. Ce vede și ce simte? Ce dispare și ce rămâne?

Prin urmare, trebuie să spunem că totul este legat de organele de simț. Acum, când privești lumea, vezi învelișul exterior, veșmintele materiale, deoarece simțurile tale sunt materiale. Dacă ai adăuga la acestea organe de simț spirituale, ai vedea și veșmintele spirituale care există în realitate, adică Kelim (vasele) spirituale, corespunzătoare nivelului tău spiritual și celor inferioare acestuia.

Orice lucru situat deasupra nivelului tău ți s-ar înfățișa pur și simplu ca lumină. Pe măsură ce urci, această lumină se condensează, formând Kelim și conținutul acestora. De exemplu, fiecare „cap” (Roş) al unui Parţuf este numit infinitate, dar aceasta este o infinitate relativă la acel Parţuf specific.

Dacă însă, mă aflu deasupra acelui Roş atunci pentru mine acesta nu mai este infinitul, ci un Roş pe care îl înțeleg și îl percep. Ceea ce Parţuf-ul nu atinge în propriul său Roş, eu îl cuprind în al meu. Astfel, totul este determinat de organele de simț.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

 Întrebare: Care este diferența dintre un cabalist care a atins sfârșitul corectării și cineva care parcurge perioada de pregătire în lumea materială?

Răspuns: Diferența dintre ei constă în intenţie. Dacă luăm un cabalist care încă nu a atins corectarea finală și omul care nu este încă un cabalist, dar este numit astfel datorită scopului său și faptului că se află în perioada de pregătire, acesta din urmă rămâne încă în intenția „de dragul primirii”, în timp ce primul operează deja cu o intenție „de dragul dăruirii”.

Și nu contează unde se află omul: în lumea spirituală sau în cea materială, printre îngeri sau animale. Vorbim despre omul însuși; mediul înconjurător este irelevant. Ceea ce contează este atitudinea sa față de realitate, care reflectă tocmai diferența de intenții.

Când un om privește în jur, vede case, mașini și oameni. Acest lucru se schimbă în funcție de locul în care se află el: sub Machsom sau deasupra lui, la sfârșitul corectării sau la începutul studiului, la o prelegere introductivă? Realitatea rămâne neschimbată. Oamenii, mașinile, casele, copiii, femeile, cărțile și grupul rămân aceleași.

Eu sunt cel care trece de la intenția „de dragul primirii” la intenția „de dragul dăruirii”. Noi studiem că „cele ascunse îi aparțin Creatorului, Atotputernicului nostru”. Ceea ce se schimbă este tocmai intenția.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→