Comentariu: Spuneți că ar trebui să atribuim toate suferințele din lume faptului că nu acționăm corect.

Răspunsul meu: Omul ar trebui să spună: „Lumea a fost creată pentru mine, astfel încât, prin acțiunile mele interioare, să o pot corecta. Dacă lumea suferă, suferă din cauza mea. Dacă eu aș fi fost corectat, lumea nu ar mai suferi.” În acest fel, omul descoperă treptat realitatea care îl înconjoară. Acest lucru ne obligă și ne face responsabili pentru ceea ce se întâmplă.

Baal HaSulam afirmă că toate jafurile și crimele din lume au loc din cauza lui „Israel”. Dacă poporul lui Israel ar înțelege acest lucru, totul ar arăta altfel. Imaginați-vă: dacă am accepta acest adevăr, ne-am simți responsabili și vinovați.

Lumea nu a fost creată pentru ca noi să o corectăm. Lumea în sine nu este stricată, noi suntem cei stricați. Ce avem de corectat în această lume? Corectarea constă doar în intenţia de a dărui, aspect care ține de noi.

Omul nu trebuie să corecteze nici pietrele, nici copacii, nici animalele. Oare posedă acestea o intenție de a primi pe care trebuie să o transform într-o intenție de a dărui? Toate acestea există doar în interiorul nostru, în fiecare om. Aceasta este esența corectării. Nu există nimic de corectat în exterior. Omul nu poate corecta nimic, chiar dacă i se pare că ar putea.

Nu pot transforma intenția unui alt om într-una de a dărui, deoarece acest lucru ține de alegerea acelui om, de conștientizarea răului și de înțelegerea faptului că totul depinde de el și de orientarea sa către Creator. Nimeni nu are acces la acest aspect în afară de omul însuși; de aceea, acest lucru este numit „secretul Torei”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce acțiuni putem întreprinde pentru un prieten, în spiritul dăruirii?

Răspuns: Să spunem că îmi plac florile – atunci adu-mi flori. Dacă nu mă pot ridica să merg la studiu, trezește-mă și ajută-mă să ajung aici. Dacă știi că m-aș bucura să aud ceva de la tine, sună-mă! Dacă este important pentru tine ca și eu să mă gândesc acum la scop – lucru care se va întoarce ulterior și către tine sub o anumită formă (chiar și una egoistă, ceea ce este în regulă) – atunci sună-mă. Amintește-mi de asta. Orice lucru benefic în contextul scopului este binevenit.

Comentariu: Vedem că egoismul este cel care motivează aceste acțiuni.

Răspunsul meu: Da, acum vreau să ating scopul prin intermediul egoismului meu; și ce dacă? Dacă nu-l folosesc, ce-mi rămâne? Nu am nimic altceva, doar egoismul, și nu ar trebui să-mi fie rușine de el; dimpotrivă, trebuie să-l folosesc la maximum și să-l direcționez corect, din câte înțeleg eu. Apoi, treptat, mi se vor dezvălui direcția și puterea ego-ului meu, precum și disponibilitatea sa (sau lipsa acesteia) de a merge înainte. Aceasta se numește Lo Lişma.

Lo Lişma înseamnă că scopul meu – acela de a dobândi intenţia de a dărui – este un scop spiritual. Însă realizez acest demers cu intenția de a primi; adică vreau să dobândesc intenția de a dărui folosindu-mă de intenția de a primi. Înțelegi cât de contradictoriu este acest lucru? Dar nu am de ales, așa că urmez această cale.

Despre asta a scris Rabaş. Îți dorești spiritualitate? Vrei să muncești în această lume și să obții ceva în ea. Mai târziu ajungi să regreți și să vezi că nu are niciun rost să muncești pentru acele lucruri în lumea noastră, iar atunci îți dezvolți un egoism și mai mare. Te uiți la ceilalți oameni și te întrebi: „Oare asta e viață? Pentru asta trăim?” De ce să-ți irosești și să-ți consumi întreaga viață? Pentru ce? Chiar dacă faci milioane, ce rămâne la final? Îți vor ridica o statuie din aur? Urmărești să dobândești ceva mai măreț. Cu alte cuvinte, egoul crește; devine tot mai mare. Asta e bine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 243

Ce înseamnă să construim un sistem interior și unul exterior?

Trebuie construit un sistem interior și unul exterior, astfel încât cel mai înalt gând al nostru să fie acela că suntem conectați cu Creatorul în fiecare acțiune, gând și dorință din noi. Cum se realizează acest lucru? Printr-un gând, o dorință, o acțiune sau o activitate, la orice nivel.

Cum putem menține această stare în permanență? Este foarte dificil, dar posibil doar după ce Creatorul ne luminează în această privință. Totuși, putem aspira să rămânem constant în această stare; aceasta înseamnă să depunem măsura efortului cerută de Creator pentru a ne deschide ochii, astfel încât să-L putem vedea. Cum pot fi practicate aceste exerciții cât mai des posibil? Cum putem reveni la conexiune chiar în momentul în care aceasta dispare, fără a pierde timpul? În acest scop, este necesară atât o pregătire interioară, cât și una exterioară.

Pregătirea interioară constă în reflecția constantă asupra acestui lucru, în măsura capacității noastre. Pregătirea interioară este un fel de exercițiu lăuntric. Pregătirea exterioară presupune existența unor semne în jurul nostru care să ne reamintească ori de câte ori conexiunea a fost întreruptă. La fiecare câteva minute, ar trebui să existe un fel de „gong”, ceva care să ne trezească și să ne zguduie, amintindu-ne de acest lucru. Problema este că suntem astfel construiți încât, dacă auzim un gong la fiecare câteva minute, începem să-l ignorăm, și în cele din urmă, nu-l mai auzim. Uităm ce trebuia să ne reamintească acel gong.

Este exact ca atunci când citim un articol cu ​​nerăbdare, dorind să trecem mai departe. Motivul pentru care citim articolul este uitat. Trebuie să ne creăm constant semne, să căutăm puncte de sprijin (ceea ce se numește depunerea măsurii efortului) care să ne readucă la punctul de conexiune cu Creatorul prin intermediul unui semn exterior.

Practica interioară și cea exterioară ne permit să atingem măsura efortului necesară. Prin aceste intrări repetate în conexiunea cu Creatorul, prin revenirea mereu și mereu la acel punct – în tot felul de gânduri, acțiuni și dorințe, în tot felul de moduri – noi exercităm o presiune continuă asupra acelui punct. La pagina 70 a cărții Pri Hacham – Scrisori, acest lucru este descris ca o dorință pentru aceeași femeie, în același loc și în același timp, până când timpul însuși îi aduce omului Kdușa (sfințenia). Adică, până când i se deschide calea și pătrunde în spiritualitate.

Mesajul pe care Baal HaSulam îl transmite acolo este că ar trebui să ne concentrăm asupra acestui punct întreaga zi și întreaga noapte. El scrie acolo că omul trebuie să dorească legătura cu Creatorul așa cum un bărbat cuprins de dorință poftește doar acea iubire, rămânând orb la orice altceva. Toate exemplele lui Baal HaSulam sunt preluate din viața fizică, instinctuală, deoarece acestea ne instruiesc pornind de la planul în care existăm în prezent.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Trepte | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum îți permite teama de viitor să adaugi ceva în plus, adică să privești această teamă din exterior?

Răspuns: Îmi pot privi teama din exterior doar dacă dobândesc o anumită calitate a Creatorului. Nu vorbim despre temeri de ordin animalic, deși o anumită reflectare a acestora există și acolo. Am nevoie de Kelim (vase) diferite pentru a-mi vedea și determina starea.

Dacă nu ar fi avut loc spargerea vaselor (Kelim) și dacă în suflet, în dorința de a primi, nu ar fi pătruns noi calități străine, nu am fi fost niciodată capabili să reacționăm, să gândim sau să ne privim pe noi înșine într-o manieră cât de cât obiectivă. Însă acum, omul se poate vedea puțin, ca și cum s-ar privi din exterior.

Aceasta este o consecință a spargerii vaselor. Animalele nu au această capacitate, dar oamenii o au. Cu cât oamenii sunt mai evoluați (mă refer la nivelul animalic), cu atât se pot privi mai mult din exterior și se pot analiza. Psihologia și alte științe se bazează pe acest lucru. Nu este nevoie să studiezi Cabala pentru a face asta.

Dar de unde provine această capacitate? Ca urmare a spargerii din noi, vasele noastre animalice au dobândit calități care ne fac oameni, și nu animale.

Percepem trecutul și viitorul din prezent și ne putem privi, ne putem examina – ca și cum am fi obiectivi, din exterior – exact așa cum fac psihologii. De exemplu, Freud a scris despre sine ca și cum s-ar fi observat din exterior, explorându-și propriul comportament din copilărie și până în momentul în care a devenit psiholog.

Această abordare poate fi dezvoltată pentru întreaga creație și pentru întreaga omenire dintr-o perspectivă spirituală, din perspectiva Creatorului. Atunci când omul traversează Machsom (bariera spirituală) și dobândește un vas spiritual (Kli) în care se separă de propriile dorințe, de grija față de sine și de tendința de a atribui totul propriului „Eu”, acceptând în schimb perspectiva Creatorului asupra sa, aceasta reprezintă cea mai obiectivă formă posibilă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Unul dintre simbolurile puternice ale sărbătorii de Yom Kipur, care indică limpede misiunea poporului Israel, este povestea profetului Iona. Un profet este o persoană care a descoperit Forța Superioară într-o asemenea măsură încât, aparent, poate comunica cu ea.

Profetul evreu Iona primește o sarcină specială de la Creator: să meargă în cetatea neevreiască Ninive – cufundată în vicii și fărădelegi – și să-i aducă pe locuitorii acesteia înapoi la Creator, adică la iubire și unitate.

Încă de pe vremea lui Avraam, poporul evreu a primit misiunea de a fi o „lumină pentru națiuni”. Deși acest grup restrâns a părăsit Babilonul pentru a merge în țara Canaanului, era evident că în cele din urmă, va trebui să se întoarcă în Babilon pentru a-i uni pe toți locuitorii acestuia.

Poporul Israel a părăsit Babilonul doar pentru a învăța metoda unificării. Apoi, acest grup mic urma să se întoarcă în Babilon și să lucreze la unificarea acestuia. Așa cum Avraam a lucrat cândva pentru a uni poporul evreu, se aștepta ca cei care au primit metoda sa să lucreze la unificarea întregului Babilon – adică a întregii omeniri – și să o conducă spre solidaritate și unitate. Iată ce înseamnă să fii o lumină pentru națiuni, pentru cei care rămân dezbinați unii de alții.

Iona a primit această sarcină de la Creator, dar nu a dorit să o îndeplinească și a fugit. S-a îmbarcat pe o corabie care a pornit în larg. Au început să sufle vânturi puternice, a căzut o ploaie torențială și s-a dezlănțuit o furtună care amenința să scufunde corabia. Marinarii (descriși aici drept îngerii Creatorului) și-au dat seama că totul se întâmpla din cauza lui Iona. El nu a negat acest lucru și a fost de acord să fie aruncat peste bord. Înțelese că era responsabil pentru cele întâmplate și că trebuia să-i salveze cel puțin pe cei care mai puteau fi salvați.

În cele din urmă, Iona a acceptat misiunea încredințată de Creator când a văzut că oamenii sufereau din cauza lui și riscau să piară. A decis să-i salveze chiar cu prețul propriei vieți, sperând că marea se va liniști dacă va fi aruncat în ea. În mare, un pește uriaș l-a înghițit, iar el a trăit în interiorul acestuia timp de trei zile, reflectând asupra faptelor sale și regretând că acționase împotriva programului creației și că nu reușise să ajute omenirea să dezvăluie o lume frumoasă și eternă, o viață paradisiacă pentru toți.

Regreta profund faptul că fugise de misiunea sa. După trei zile, peștele l-a adus pe Iona la țărm, chiar lângă cetatea Ninive. Iona a intrat în cetate, a transmis locuitorilor avertismentul Creatorului și i-a învățat cum să relaționeze unii cu alții. Creatorul i-a dat puterea de a-i convinge. Locuitorii din Ninive s-au unit și au încetat să se mai lupte, să se ucidă și să se înșele reciproc. Ninive a devenit o cetate frumoasă, ai cărei locuitori au ajuns să-L cunoască pe Creator și să atingă eternitatea și perfecțiunea.

Conform tradiției, povestea profetului Iona este considerată de o importanță deosebită, iar mulți oameni sunt dispuși să plătească sume mari pentru privilegiul ca aceasta să fie citită public în timpul ceremoniei de Yom Kipur. Oamenii cred că acest lucru aduce noroc.

Într-adevăr, dacă poporul lui Israel își îndeplinește misiunea față de națiunile lumii, și mai presus de toate, față de sine însuși, dacă își recunoaște responsabilitatea și oferă tuturor un exemplu de unitate pozitivă, întreaga lume se va uni la rândul ei și va ajunge la o viață fericită, la țărmul făgăduit.

Totul depinde de modul în care oamenii din Israel relaționează unii cu alții, de instaurarea păcii și a iubirii între ei – ceea ce poate deveni un exemplu pentru întreaga lume, o lumină pentru celelalte națiuni. Iată ce ne învață Yom Kipur.

Dacă poporul lui Israel își îndeplinește misiunea, întreaga lume va ajunge la o zi care va fi „precum Purim” (Ke Purim): cea mai veselă sărbătoare, când omul poate bea „până când nu mai face distincția” dintre această lume și lumea superioară, iar toți vor trăi o viață eternă și perfectă.

Totul depinde de faptul ca poporul lui Israel să accepte această misiune și să învețe, din înțelepciunea Cabala, cum să o îndeplinească.

Din KabTV “Viaţă nouă 626 – Yom Kipur: Realizare personală şi socială” 08/10/16

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: La ce ne recomandați să ne gândim de Yom Kipur?

Răspuns: Să ne gândim la povestea profetului Iona și la obligațiile poporului evreu. Citirea acestei povești reprezintă punctul culminant al sărbătorii de Yom Kipur.

Poate că atunci vom înțelege că merită să plătim orice sumă de bani – întreaga noastră avere – pentru oportunitatea de a transpune această poveste în realitate, în propriile noastre vieți.

Întrebare: Profetului Iona i-a fost foarte greu să conștientizeze că este responsabil pentru toată suferința umană. Cum putem ajunge noi la o concluzie atât de dificilă?

Răspuns: Acest lucru este posibil doar prin explicațiile oferite de înțelepciunea Cabala. Tora și întregul Pentateuh vorbesc despre același lucru, dar o fac într-un limbaj atât de alegoric, încât îi este greu omului să înțeleagă mesajul, darămite să-l și pună în practică.

Natura noastră egoistă și malefică este atât de încăpățânată și de aprigă, încât poveștile, de unele singure, nu o pot îmblânzi. Doar atunci când începem să ne unim efectiv în grupuri – precum cele formate de noi în Israel și în peste o sută de alte țări – semănăm semințele din care se poate dezvolta o conexiune tot mai puternică între oameni.

Sper din tot sufletul că vom reuși să oprim tendința negativă și să o transformăm într-una pozitivă. De aceea, de Yom Kipur, merită să reflectăm asupra necesității de a ne uni. Acest lucru trebuie făcut nu doar pentru a obține o viață bună, sigură și prosperă în Israel, ci și pentru a aduce această stare de bine întregii lumi.

În această zi, cea mai sfântă a anului, primim de la Creator mesajul privind misiunea care ne-a fost încredințată.

Din KabTV “Viaţă nouă 626 – Yom Kipur: Realizare personală şi socială” 08/10/16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 242

Ce putem face pentru a prefera în orice moment, conexiunea cu Creatorul?

Trebuie să înțelegem permanent că dincolo de conexiunea cu Creatorul, tot restul — sentimentele bune și rele, evenimentele bune și rele, tot ceea ce se întâmplă — are scopul de a ne întări conexiunea cu El. La treapta superioară, trebuie să rămânem mereu conștienți și să ne aflăm în centrul căutării conexiunii cu Creatorul, păstrând ferm acel punct. Trebuie să știm că tot ceea ce se întâmplă are menirea de a spori această conexiune cu El. Pentru a menține acest lucru, trebuie să construim atât un sistem interior, cât și unul exterior.

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Înainte de Baal HaSulam, a mai scris cineva comentarii la Cartea Zohar?

Răspuns: Existau comentarii, dar acestea erau foarte succinte și limitate. Baal HaSulam a scris că toate comentariile anterioare la Cartea Zohar nu acopereau nici măcar zece la sută din carte și că erau disparate și incomplete.

Prin urmare, el a fost singurul care a oferit un comentariu complet la Cartea Zohar, însoțit de patru introduceri. Din acest motiv, înainte de a începe lectura propriu-zisă a Cărții Zohar, trebuie studiate aceste introduceri, deoarece, fără ele, cartea nu poate fi înțeleasă.

Din Lecţia zilnică de Cabala în limba Rusă, 16/10/16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care este condiția pentru a adopta perspectiva Creatorului?

Răspuns: Condiția este o corectare pe care omul o primește de Sus, atunci când Kli (vasul) al dorinței de a primi – în care lipsește împlinirea – primește plăcere, chiar dacă nu este vorba despre împlinirea naturală pe care Kli-ul o dorește. Kli-ul vrea să primească lumina de Hochma dar în schimb primește lumina de Hasadim și se liniștește.

Aceasta este o acțiune specială. Vreau să simt plăcere. Kli-ul meu percepe doar prezența sau absența plăcerii dorite. Deodată, în loc să primesc plăcerea pe care o dorea Kli-ul, în loc de lumina Hochma, Îl simt pe Dăruitorul plăcerii în interiorul acesteia. Și acest lucru mă umple. Nu am nevoie de nimic altceva.

Acest lucru poate fi comparat cu trecerea de la prima etapă la a doua, în care vasul nu mai dorește nimic altceva. Dacă, în cadrul dorinței mele de a primi, Îl simt pe Creator în locul împlinirii pe care o doream anterior (în locul plăcerilor animalice, al banilor, onoarei sau cunoașterii), dacă percep simțirea Creatorului prin toate simțurile mele, atunci asta este tot! Nu am nevoie de nimic altceva.

Nu primesc plăcerea în sine, ci Îl simt pe Dăruitorul plăcerii. Și acest lucru îmi este suficient. De ce? Un animal ar considera acest lucru insuficient, dar o ființă umană, dezvoltată conform celor patru etape ale dorinței, se poate mulțumi cu Hasadim – simțirea Creatorului.

Și acum, când sunt umplut nu de plăcerea mea naturală, ci de un alt fel de împlinire – una care îmi permite să mă eliberez de sub dominația unei Hisaron (simțirea unei lipse) – dobândesc posibilitatea de a deveni independent. Acum pot examina, măsura și determina ce fel de împlinire doresc: o împlinire conformă cu natura mea sau o împlinire pe care I-o ofer Lui, conform unei alte naturi.

Există multe nuanțe aici, dar aceasta este trecerea. Întrebi: „Cum se poate trece dintr-o parte în alta?” Avem tot ce ne trebuie pentru asta, cu excepția simțirii Creatorului. Aceasta este corectarea Kliului. Căci există doar doi parametri: fie plăcerea care mă cuprinde când simt ceea ce se află în fața mea pe masă, fie simțirea prezenței gazdei care stă lângă masă. Există doar aceste două posibilități.

Nu am multe opțiuni. Este fie una, fie cealaltă. S-ar putea spune că mă aflu mereu sub influența și stăpânirea uneia sau a celeilalte. Însă în afara acestor două lucruri nu există nimic.

Sunt un Kli (vas) în fața a două posibilități. Prin suferință – neoferindu-mi o împlinire directă de la masă – Creatorul mă învață că trebuie să mă gândesc la o altă împlinire: aceea de a mă umple cu simțirea prezenței Sale; iar acest lucru îmi va conferi ceea ce este cunoscut drept „independență”.

Ulterior, primesc aceeași împlinire de la masă, dar sub o formă diferită. Îmi folosesc Kli-ul ca mijloc, nu ca scop. Scopul nu mai este umplerea Kliului, ci prin umplerea acestuia, atingerea a ceva ce transcende acest proces. Conceptul este foarte simplu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Este posibil să ne întoarcem din stadiul de „sfârşitul corectării” și să începem totul de la capăt?

Răspuns: Dacă am corectat totul, transformând totul în intenția de a dărui, dacă am dobândit toate discernămintele interioare, ne putem umple de prezența Creatorului și am devenit asemenea Lui în calități, atunci de ce am mai avea nevoie de o altă încarnare?

Întregul parcurs pe care îl străbatem este necesar doar pentru a ne putea uni discernămintele interioare și pentru a construi un Kli (vas) din diversele tipuri de impresii.

După ce am simțit totul, am clarificat totul, am decis totul și am conectat totul în mod corect, ajung să posed un Kli (vas) autentic. În acest Kli primesc acum revelația Creatorului în deplinătatea ei, întrucât acesta este pe deplin asemenea Creatorului; adică, intenția Kliului coincide cu intențiile Creatorului.

Totul se supune legii cauzei și efectului. Ce motiv ar putea exista ulterior, care să mă oblige să trec prin spargere și cădere, pentru ca apoi să mă corectez din nou?

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→