Comentariu: Se pare că există o anumită atmosferă de glorificare a suferinței în grupul nostru. Chiar și în articole, nu se subliniază suficient faptul că suferința este o Klipa.

Răspunsul meu: Suntem obligați să luptăm împotriva suferinței. Trebuie să subliniem faptul că suferința este opusul luminii și vine ca urmare a faptului că vedem reversul acesteia (Achoraim).

Noi nu suntem suficient de corectați pentru a vedea lumina, și atunci când este turnată asupra noastră puțin mai multă lumină, simțim doar reversul acesteia. Pentru că un vas care este opus luminii își experimentează opusul. Dacă lumina ar veni cu adevărat la mine acum, aș simți un asemenea întuneric încât ar fi imposibil să scap de el.

Acest lucru poate fi comparat cu omul înfometat care se află brusc la o sărbătoare dată de oameni bogați. El nu a văzut nici măcar o crustă de pâine de o săptămână și aici există o asemenea abundență de mâncare încât aproape că zace sub picioarele lui. Ar simți o plăcere din aceasta? Nu, ar simți o suferință și mai mare. Anterior, credea că toată oamenii din lume trăiesc ca el, că nu este atât de teribil și că poate fi cumva îndurat. Dar când vede o asemenea abundență, propria sa viață i se pare brusc oribilă.

Prin urmare, trebuie să înțelegem că toate aceste impresii opuse vin la noi din cauza lipsei de corectare a vaselor noastre. Totuși, în orice caz, nu cred că articolele nu reușesc să explice faptul că nu trebuie să ne cufundăm în tristeţe, să ne lăsăm pradă unor stări de disperare, greutate sau un sentiment de neputință. Cred că despre asta este scris în toate articolele.

Și aceste mementouri vi se par insuficiente pentru că vreți să le vedeți constant în fața ochilor tocmai pentru că aceasta este starea în care sunteți atrași continuu.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

 Întrebare: Cum pot ști dacă atitudinea pe care o aduc în grup este corectă? Dacă viitorul meu depinde de ceea ce contribui la grup, cum pot fi sigur că eu contribui cu ceva corect?

Răspuns: Vă întrebați: ce acțiuni din partea voastră față de grup vor fi bune fără echivoc? Cum puteți evita să-l induceți în eroare? Chiar și dintr-un punct de vedere egoist, acest lucru vă poate afecta în moduri imprevizibile. Dacă doar greșiți, este un lucru; dar dacă induceți în eroare o mie de oameni, totul se întoarce la dumneavoastră și cum se întoarce! Aceasta este întrebarea?

Comentariu: Nu este atât de mult că îi induc în eroare, ci mai degrabă că fac ceva util.

Răspunsul meu: A nu face nimic este echivalent cu a-i induce în eroare. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în „Dăruirea Torei” și nu mai este nimic de spus pe această temă.

Cum aș putea să-mi induc în eroare sau să nu-mi conduc prietenii sau să evit să fac acest lucru? Dacă le trezesc entuziasm pe baza altor lucruri decât măreția Creatorului, acesta este un semn că îi induc în eroare. Atunci apare întrebarea: Înseamnă că nu ar trebui să le spun niciun cuvânt în afară de „Creatorul este mare”, „Slavă lui Dumnezeu” sau „Cu ajutorul lui Dumnezeu”? Ar trebui să vorbim doar așa?

Nu. Totuși, trebuie să fie clar pentru toți prietenii mei că atitudinea mea față de ei este condiționată de măreția Creatorului și vreau ca acest lucru să fie prezent în ei, în mine și în grup. Altfel, nu m-aș adresa lor, nu le-aș cere nimic și nu aș fi deloc aici.

Întrebare: Cum poate fi clar acest lucru?

Răspuns: Lasă-i să simtă. Lasă-i să simtă. Este foarte simplu. Nici măcar nu trebuie exprimat în cuvinte, nu. Chiar dacă doar printre rânduri, în mesaje și conversații telefonice, este perfect normal.

Totuși, înțelegeți că este necesară o anumită transmitere de forță, de entuziasm; un anumit mesaj de dăruire de la unul la altul, atunci când, indiferent de dorința mea, parcă răspândesc atitudinea mea față de Creator asupra prietenului, iar prietenul simte acest lucru.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Pe măsură ce omul avansează, calitățile sale naturale cresc, împiedicându-l și forțându-l să le depășească?

Răspuns: Egoismul crește la omul care avansează. Toate calitățile sale naturale rămân în interiorul lui, dar pe măsură ce dorința lor de a primi crește, un alt factor crește și în interiorul lor – conexiunea lor cu Creatorul.

Prin urmare, omul începe să-și folosească toate calitățile naturale în relație cu Creatorul.

În funcție de asta, aceste calități se schimbă, iar apoi modul în care sunt exprimate  mândria, nerăbdarea și lenea lor devine complet diferit.

Întrebare: Dar cresc ele ca obstacole?

Răspuns: Nu le percep ca obstacole. De ce credeți că lenea este un obstacol? Lenea este un calcul exact în cadrul dorinței de a primi: pentru ce merită să depunem efort?

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum știu dacă transmit grupului conștientizarea importanţei scopului? De exemplu, am acest gând. Cum pot verifica dacă acest lucru afectează cu adevărat grupul?

Răspuns: Este scris: „Tot ce este în mâinile tale și în puterea ta să faci, aceea fă”. Numai că asta se înțelege: nu că faci tot ce îți vine în minte, ci că lucrezi în mod specific către acel scop. Tot ce este în mâinile tale și în puterea ta să faci, fă-o pentru a crește importanța Creatorului.

Întrebare: Acest lucru este clar. Dar poate că omul pierde timpul, îl cheltuiește ineficient?

Răspuns: Întrucât tot ce depinde de noi este accelerarea timpului, scurtarea, condensarea și comprimarea lui, neglijența noastră dimpotrivă, duce la prelungirea timpului. Acesta este scopul.

Cum poți ști dacă pierzi timpul sau nu? Dacă menții constant o stare de entuziasm față de Creator, un entuziasm care provine din cunoașterea faptului că vrei să fii conectat la El, mai degrabă decât o simțire plăcută; Dacă o ascensiune pentru tine înseamnă conexiune cu Creatorul, mai degrabă decât un sentiment de împlinire – atunci acționezi corect.

Și dacă simțirea Creatorului constituie împlinire pentru tine, atunci întrebarea devine ce fel de simțire este – una de dragul de a primi sau de dragul de a dărui? Dacă este de dragul de a primi, s-ar putea să mă simt calm, ca și cum nu ar fi nevoie de nimic mai mult. Mă simt bine cu această simțire a Creatorului.

Dacă totuși, este o simțire în care mă gândesc deja puțin la El de dragul de a dărui, atunci trebuie să am imediat Hisaron, o nevoie. Dăruiesc eu? Ce dăruiesc? Cum dăruiesc? Mă simte El cu adevărat? Și așa mai departe.

Apoi începi să simți un Kli diferit în tine, un Kli care este în El, care se unește cu punctul tău din inimă. Pentru că punctul tău din inimă este un punct străin inimii, în interiorul ei. Se numește calitatea lui Israel, în timp ce inima este numită „națiunile lumii”.

Israel nu aparține acestei lumi. Acestea sunt Galgalta Eynaim, vase ale dăruirii; ele nu se numără printre națiunile lumii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Vă rog să-mi dați un exemplu din viața reală pentru a explica clar munca în două linii.

Răspunsul meu: Începeți să lucrați și veți vedea. Ce alt exemplu aveți nevoie?

De exemplu, dacă mă aflu într-o anumită stare și mă opresc brusc și mă întreb: „Unde sunt?”, m-am oprit: Ce este aici? Există  Creatorul, scopul, importanța, adeziunea, dorința de a mulțumi creația, recompensele și pedepsele. Toate acestea vorbesc despre ceea ce știu și înțeleg eu despre El.

M-am gândit la asta, am avut o impresie și acum mă mut pe linia din stânga. În același timp, înțeleg toate avantajele Sale în comparație cu ceea ce văd, îmi imaginez și simt despre mine. Încep să compar un lucru cu altul, să le aliniez, și în orice comparație pe care o fac, încerc să mențin echilibrul între noi, astfel încât rugăciunea să poată izvorî din această stare.

Cu toate calitățile mele rele, vreau să stau ca și cum aș fi în fața Creatorului, în fața calităților Sale pozitive. Începeți prin a conecta aceste lucruri în interiorul vostru într-un mod atât de simplu. În acest fel, în acest fel te poți menține, ca să spun așa, la mijloc între liniile din dreapta și din stânga.

Așa cum copiii construiesc un castel de nisip pe malul mării, tot așa noi începem să ne imaginăm că construim de fapt o casă adevărată. Încearcă să vezi cum te poți menține într-o stare constantă atunci când toate acestea sunt prezente împreună: eu, scopul meu de a fi precum Creatorul și parametrii pe care El mi i-a dat în dreapta și în stânga, astfel încât totul să se contopească, unul să nu prevaleze asupra celuilalt, menținând situația sub control de fiecare dată.

Mai târziu, te vei obișnui să menții această stare interioară pe care o construiești. Se va schimba în fiecare minut și o vei reconstrui în fiecare minut. Se va schimba din nou și o vei construi din nou, o vei direcționa ca o rachetă care zboară spre o țintă aleasă.

Apoi vei învăța cum să menții acest echilibru într-o varietate de stări de viață: la magazin, la serviciu, la școală – indiferent unde sau cum. Încearcă; ai cerut un exemplu din viața reală; iată-l.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce înseamnă să dobândeşti adevărata putere a credinței?

Răspuns: Înseamnă că tot ceea ce se trezește în mine, chiar dacă este opus Creatorului, chiar dacă este necorectat, voi putea corecta cu ajutorul puterii credinței. Puterea credinței este simțirea divinului, simțirea perfecţiunii, simțirea eternității, simțirea importanței dăruirii de dragul dăruirii. Tot ceea ce simțim în spiritualitate sau în Creator este calitatea dăruirii.

Acum, tot ceea ce ți se pare a fi ceva bun, cald, moale, blând – nu știu exact cum simți – tot ceea ce definești ca fiind bun pentru tine, poate fi tradus totul într-un singur cuvânt: dăruitor. Nu ceva ce îți este dăruit, ci tocmai calitatea dăruirii.

Este ceva moale, blând, bun, dar nu în raport cu mine însumi, unde eu sunt partea primitoare, ci mai degrabă aceasta este calitatea însăși. Și dacă îmi doresc această calitate, atunci așa trebuie să fiu. Adică, să-mi asum calitatea de dăruitor – să fiu un dăruitor și să simt ceea ce percep, cum spunem noi, ca fiind blând, cald, bun. Este același lucru.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Dacă îi ceri Creatorului ceva, trebuie să ceri doar ceea ce vrei să primești, fără a specifica modul în care să îl primești?

Răspuns: Dacă omul Îi cere Creatorului ceva, dictând în același timp și cum vrea să îl primească – ca și cum ar spune: „Ajută-mă în acest fel sau în altul”, înseamnă că Îi stabilește Creatorului condiții. Dar ai măcar înțelepciunea de a cere ceva, presupunând, desigur, că știi ce să ceri?

Dacă ceri ceva care te ajută în avansarea ta, atunci, desigur, primești un răspuns. Dacă ceri ceva ce nu este chiar corect, atunci fie nu primești niciun răspuns, fie primești ceva care cu siguranță te avansează, dar nu este deloc ceea ce ți-ai fi dorit.

Prin urmare, rugăciunea corectă este o rugăciune fără condiții, când cer ceea ce în ochii Lui este avansare. Și orice primesc, oricât de mult primesc, voi accepta totul ca avansare. Dar dacă ai deja o astfel de dorință, ce îți mai rămâne de cerut? La urma urmei, natura specifică a ceea ce primești nu mai este importantă pentru tine, deoarece crezi că reprezintă progres.

Întrebare: Cum poți cere Creatorului lumina înconjurătoare, lumina AB-SAG?

Răspuns: În ce fel poți cere Creatorului lumina AB-SAG?! Cum știi măcar ce este aceasta?

Studiem ce cere Kli -ul (vasul). Dar Kli-ul cere pentru că este deja în lumea spirituală. Și acolo, rugăciunea trebuie să corespundă exact stării Kli-ului.

Întrebare: Dar eu nu simt asta, deci cum pot fi în conexiune cu Creatorul?

Răspuns: Într-adevăr, nu poți fi în conexiune cu El, în conexiune cu adevărul. Nu acum. Dar după Machsom vei avea o anumită măsură de contopire cu Creatorul – mică, precum un embrion, sau puțin mai mult. Și apoi, în conformitate cu aceasta, clarifici Kli-ul la fiecare pas. Știi în ce stare te afli; Știi ce este Achoraim (partea posterioară) a superiorului, care acum vrea să te ridice și poate efectua anumite acțiuni asupra ta.

Avansarea este complet controlată, iar cunoașterea este prezentă în ea. Omul merge desigur, deasupra cunoașterii, dar cunoașterea însăși există. Te afli pe un anumit grad spiritual, care este cunoașterea ta, adică măsura umplerii Kli-ului cu lumină, măsura dezvăluirii conexiunii tale cu Creatorul, cu sufletul. Și mergi deasupra acestui lucru.

Dar în același timp, ai un atașament față de vase, față de lumină. „Dincolo de rațiune” nu înseamnă că nu există cunoașterea însăși. Așa se întâmplă și cu noi. Nu știm nimic despre starea noastră actuală. Și ne chinuim să ne imaginăm stările ulterioare.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Dacă însăși calitatea dăruirii este o plăcere, atunci ce constituie împlinirea sa?

Răspuns: Dăruirea este împlinirea; nimic altceva nu este necesar. Dacă dăruiesc, obțin plăcere. Desigur, pentru a exista la nivelul dăruitorului, trebuie să știu cui dăruiesc și cum obține El plăcere din actul meu de dăruire. Cu alte cuvinte, trebuie să încorporez Kelim (vasele) ale Sale și Hisaronot (deficiențele) ale Sale în mine.

Trebuie să mă unesc cu Creatorul  și să dobândesc toate Kelim ale Sale, toate plăcerile care există în El în virtutea faptului că El mă umple. Este ca un copil care a atins nivelul mamei și simte tot ce există în ea în relație cu el – atât în ​​Kelim, cât și în plăceri, cum le experimentează ea în relație cu el, cum primește totul de la el și obține o plăcere sută la sută de la el.

Cu alte cuvinte, dorind să-i returneze Creatorului chiar și cea mai mică plăcere, ființa creată trebuie să-L atingă pe Creator în toată măreția Sa.

Calitatea dăruirii ni se pare ceva nesemnificativ, ca și cum omul pur și simplu dăruiește și nu se gândește la nimic altceva. Dimpotrivă, forma de dăruire obligă omul să atingă Kelim enorme, în timp ce forma de primire nu o face. Acest lucru se datorează faptului că în timpul primirii, Kelim se închid și nu mai doresc nimic: „Am avut deja destul; mă simt bine așa cum sunt”.

Kli-ul începe deja să se teamă că va dispărea, deoarece este imprimat de plăcerea pe care o dorește, iar o plăcere mai mare (cu excepția cazului în care se trezește un nou Kli) îl stinge.

Așadar, tocmai forma de dăruire obligă omul să crească fără limite, continuu și să rămână într-o stare constantă de ascensiune.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 219

Cum putem dărui dacă nu există nicio conexiune cu Creatorul? Cui i se atribuie această dorință?

Dorința de a dărui nu este atribuită omului. Să presupunem că am putea efectua o acțiune, cum ar fi să ne facem un sandviș, să ne bucurăm de el și să atribuim acea plăcere Creatorului: „Tu, Gazda, ai creat întreaga lume pentru mine și m-ai adus să mă bucur de acest sandviș. Aș vrea să Te simt ca să-Ți pot arăta cât de mult mă bucur de sandviș. Dar în realitate, nu sandvișul în sine mă bucură. Mai degrabă, mă bucur de sentimentul că Tu mi-ai pregătit asta”. Cu alte cuvinte, ajungem la o stare în care ne lipsește ceva, în care trebuie să-L simțim pe Creator ca să avem cuiva căruia să-i mulțumim.

Putem începe cu asta și să vedem că Creatorul Se va revela. Chiar dacă ne gândim doar să-I mulțumim Creatorului, El Se va revela. Creatorul este pregătit pentru asta, pentru că este cu adevărat de dragul dăruirii, indiferent de faptul că nu se referă la nimic mai mult decât un simplu sandviș.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Scrierile spun: „Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău, căci ai greșit prin fărădelegile tale. Luați cu voi cuvintele și întoarceți-vă la Domnul. Spune-I: „Înlătură orice nelegiuire și ia binele, și vom plăti cu rodul buzelor noastre”.(Rabaş, “Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă?”).

Ce înseamnă „Întoarce-te, o Israele, la Domnul Dumnezeul tău” în muncaa spirituală? Se referă la o instrucțiune care este în esență, scopul inițial care trebuie realizat pe parcursul întregii căi, astfel încât omul să-și atingă rădăcina și să se realizeze complet în ea: „la Domnul Dumnezeul tău”.

Ce înseamnă „la Domnul Dumnezeul tău”? Înseamnă că toate calitățile unui om ajung la echivalență de formă cu calitățile Creatorului. Aceasta se numește întoarcere, pocăință: „Întoarce-te, o Israele”.

În ebraică, cuvântul „Israel” poate fi înțeles ca Yaşar-El, direct la Dumnezeu. Prin urmare, cel numit „Israel” trebuie să ajungă la o stare în care returnează Creatorului fiecare dintre dorințele care constituie sufletul său, adică dobândește un ecran și lucrează cu acea dorință cu intenția de a dărui.

Omul posedă deja toate aceste dorințe. Treptat, prin dobândirea unui ecran, a intenției de a dărui, le readuce la forma care aparține Creatorului.

Asta înseamnă că se întoarce până când ajunge la „Domnul Dumnezeul tău”, dobândind astfel aceeași formă, aceeași imagine, aceleași abilități și aceeași realizare pe care Creatorul i le dezvăluie. Ei devin, ca să spunem așa, parteneri fiind la același nivel, precum Zeir Anpin și Nukva din lumea Aţilut, care sunt la același nivel în adeziune continuă față în față. Acesta este scopul corectării.

Apoi, după corectarea întregului suflet, a acestor vase primitoare pe care le posedă, omul se ridică la primele trei Sfirot (GAR). Ce înseamnă asta?

Omul se ridică deasupra corpului său, care a fost deja corectat, și începe să dobândească gândurile Creatorului, dorințele și intențiile Sale care au precedat atitudinea Creatorului față de el, adică au precedat creația sa de către Creator. Acestea sunt numite „cele trei Sfirot superioare”, iar luminile revelate în vasele celor trei Sfirot superioare sunt numite „secretele Torei”. Pe de altă parte, toate luminile revelate în vasele corectate ale unui om sunt numite „aromele Torei”.

În sens spiritual, „omul” (Adam) este Parţuf MA, adică cele șapte Sfirot inferioare (ZAT), cu alte cuvinte, Zeir Anpin și Nukva împreună. Iar cele de deasupra ZAT, cele trei Sfirot superioare: Keter, Hochma și Bina, iar luminile revelate în ele sunt secretele Torei.

Luminile revelate în cele șapte Sfirot inferioare sunt numite aromele Torei.

Prin urmare, până când omul nu a atins întoarcerea la Creator cu întregul său suflet și toată puterea sa, adică până când nu și-a corectat toate vasele și le-a umplut cu toate luminile, astfel încât toate aromele să fie dezvăluite, îi este interzis să atingă secretele Torei. Acestea sunt deasupra lui; acesta este un grad superior.

Este scris că acestea ar trebui ascunse mai degrabă decât dezvăluite. Doar cel care și-a „umplut pântecele cu Talmud și legi”, adică cu aromele Torei și s-a ridicat la un grad superior, ajunge să studieze cele trei Sfirot superioare, secretele Torei, care sunt numite fundamentele primirii, rădăcinile primitorului.

Prin urmare, în timp ce omul trece prin corectări pe drumul spre sfârșitul corectării, recompensa pentru dezvăluirea aromelor Torei este foarte mare. Dar recompensa pentru ascunderea secretelor Torei este, de asemenea foarte mare, deoarece omul nu eșuează pe parcurs: el ascunde partea al cărei timp nu a venit încă și descoperă partea pe care este capabil să o corecteze.

Cei care au finalizat deja întreaga parte a aromelor Torei trec la partea secretelor Torei, care este denumită „la vârsta de peste patruzeci de ani”.

Acest lucru se întâmplă conform unor legi speciale, cunoscute, atunci când omul a dobândit deja întregul Masach, toate calitățile Bina, deasupra dorinței sale de a primi, deasupra Malchut, și astfel a corectat cu adevărat întregul Malchut cu intenția de a dărui.

Apoi atinge ceea ce se numește „vârsta mijlocie” [literal, „vârstă stabilă”], ceea ce înseamnă că se află la înălțimea sa maximă, după ce și-a umplut toate vasele cu primirea pentru a dărui. De la „patruzeci de ani” încolo, începe să se ridice spre secretele Torei, meritând cu adevărat Luminile celor trei Sfirot superioare și atingând intențiile Creatorului.

Înainte de aceasta, scopul eforturilor noastre ne este necunoscut. Nu putem înțelege, atinge sau clarifica care sunt intențiile Creatorului față de creație pentru noi înșine.

Pentru a formula cumva acest lucru, spunem că dorința Lui este să facă bine creațiilor Sale; că le-a creat pentru a le încânta; că a avut dorința de a Se revela, de a locui în cei de jos și că i-a creat pentru a îi umple, ca și cum ar fi vrut să intre în ei și să Se reveleze în ei.

Chiar și Kelim (vasele) ale noastre înțeleg că aceste răspunsuri nu ne satisfac. Aceste răspunsuri vor deveni răspunsuri autentice doar în Luminile celor trei Sfirot superioare. Cu toate acestea, chiar faptul că suntem capabili să punem aceste întrebări ne spune deja că într-o zi vom primi răspunsul.

La urma urmei, toate întrebările apar din Kelim goale, care au fost create de lumină, împlinirea care a precedat Kli-ul. Și bineînțeles, această împlinire va umple în cele din urmă Kli-ul. Prin urmare, la un moment dat, întrebările noastre vor fi umplute cu răspunsuri, cu lumini.

Astfel, instrucțiunea „Întoarce-te, o Israele, la Domnul Dumnezeul tău” trebuie împlinită în fiecare om.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26 Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→