Prin exil, ei [copiii lui Israel] vor simți nevoia de a fi doar într-o stare de dăruire, prin care vor fi răsplătiți cu Dvekut cu Creatorul. Astfel, suferința exilului îi va reforma (Rabaş, Articolul 27, 1986 „Creatorul şi Israel au plecat în exil”).

Am fost creați cu vase de primire, care sunt opuse Creatorului. Întrucât Creatorul dorește să ne aducă mai aproape de El conform legii echivalenței de formă, El ne este revelat doar în măsura în care noi devenim similari cu El. Prin urmare, omul este numit „Adam”, din cuvântul „Edomeh”, „Voi fi similar Creatorului”.

Atât timp cât dorințele unui om nu au fost corectate încă, deoarece el nu a atins starea de echivalență de formă, similaritatea calităților sale cu calitățile Creatorului, acele dorințe rămân opuse Creatorului. Totuși, chiar și cel care încă posedă calități opuse Creatorului, dar în același timp se străduiește să adere la El, este deja numit „Israel” („Yaşar-El”, direct către Creator).

Totuși, adevăratul „Israel” este gradul de echivalență de formă. Celui care îl atinge, Creatorul i Se revelează în mod corespunzător, iar aceasta semnifică faptul că amândoi au ieșit împreună din exil.

Așa cum omul iese din exil, adică din Kelim ale sale necorectate, tot așa și Creatorul iese din exil dezvăluindu-se acelui om în aceeași măsură. Dar, în măsura în care omul rămâne în exil în anumite dorințe sau chiar parțial în cadrul unora dintre ele, în aceeași măsură Creatorul îi rămâne ascuns.

Gradele de ascundere sau revelare a Creatorului față de noi sunt numite lumi (Olamot, din cuvântul „Alama”, ascundere). Creatorul este revelat doar în conformitate cu dorințele corectate ale omului. Aceasta determină unde se află omul pe scara spiritual, în raport cu Creatorul.

În total, omul posedă 620 de dorințe. Cu alte cuvinte, există 620 de acte de corectare care îl separă de Creator, 620 de corectări pe care trebuie să le împlinească pentru a-și corecta dorințele, a le împlini și prin urmare, a atinge adeziunea cu Creatorul. Prin urmare, omul iese din exil și – prin dobândirea dorinței de a ajunge în țara lui Israel (Ereţ Israel), așa cum este scris – intră în ea și locuiește acolo, adică în locul unde Creatorul locuiește întotdeauna.

În țara lui Israel trăiesc poporul numit „Yehudim” (evrei), care sunt în unitate (Yichud) cu Creatorul, un popor ale cărui dorințe sunt îndreptate exclusiv către Creator. În afara acelei țări locuiesc „națiunile lumii” ale căror dorințe sunt împrăștiate și dispersate printre tot felul de pofte și pasiuni pentru diverse plăceri.

Cu alte cuvinte, cele 620 de dorințe ale omului, care sunt îndreptate către sine însuși sunt numite „națiunile lumii”. În măsura în care el le corectează în dorințe de a dărui Creatorului, fiecare dintre ele îl transformă dintr-un neam (Goy) într-un Yehudi, adică devine un Ger (un convertit la iudaism). În acest fel, fiecare dorință corectată se ridică la gradul Creatorului.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26,, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În cartea Pri Haham, Rabaş numește caliatea mândriei, forța distrugerii. Ce pot face? Pe de o parte, trebuie să păstrez această forță; pe de altă parte, nu mă pot adresa Creatorului până când această forță nu este sub controlul meu deplin, deoarece numai după ce o depășesc Îi pot cere ceva.

Trebuie să mă suprim, să ajung la o stare de coborâre a „eului” meu și de exaltare a Creatorului, dar sunt incapabil să fac acest lucru. Prin urmare, inima de piatră nu poate fi corectată până la corectarea finală  (Gmar Tikun).

Poți corecta acest lucru cu forța suplimentară pe care o primești de la grup. În acest caz, forța grupului este ceva special, ca și cum ar fi în afara relației dintre om și Creator.

Aceasta este o forță suplimentară pe care o pot folosi ca ajutor extern. Nu aparține nici „existenței din absență”, nici „existenței din existență”, nici omului, nici Creatorului, ci ca și cum ar aparține unui al treilea lucru care există în natură.

Din moment ce mândria mă pune, ca pe Faraon, împotriva Creatorului, nu se mai poate face nimic în privința asta. Numai din exterior pot primi forță suplimentară, care îmi va oferi oportunitatea de a-mi suprima „Eul” și de a mă îndrepta către Creator. Altfel, Faraonul va striga: „Cine este Creatorul ca să-L ascult?” Indiferent câte plăgi mi se vor arunca, nimic nu va ajuta.

Prin urmare, Rabaş subliniază că doar forța grupului ne poate ajuta. Baal HaSulam scrie că viitorul nostru fericit depinde de acesta. Fără ajutorul grupului, stau ca un zid împotriva Creatorului, incapabil să fac nimic. Creatorul nu vrea să fie primul care mi se revelează, pentru că, procedând astfel, El mi-ar suprima „Eul” și eu pur și simplu m-aș anula în fața Lui.

Pot să-I cer Creatorului să mi Se reveleze astfel încât „Eul” meu să fie suprimat prin propriile mele eforturi, iar acțiunile Sale să fie un răspuns la acțiunile mele? Acest lucru se poate realiza doar prin obținerea de ajutor extern.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Despre muncă se poate discuta doar acolo unde există loc pentru muncă. La ce poate lucre omul? Singurul lucru care există în toată creația este dorința de a primi. Cum a creat Creatorul dorința? Prin faptul că S-a îndepărtat de ea, și ca rezultat a rămas un loc gol. Aceasta este dorința de a simți prezența Creatorului. Acesta este primul Kli.

Desigur, acest Kli încă nu are nicio independență, ci doar o nevoie (Hisaron) de prezența Creatorului. Creatorul este întreaga natură, iar Kli-ul este copia sa, Hisaron al acestei naturi. Și ce dacă? La urma urmei, încă nu există creație, deoarece creația este ceva independent, ceva care acționează în afara programului Creatorului, în afara dorinței Sale.

Ce înseamnă „în afara”? Opus Creatorului, opus Lui. Cum poate această dorință, creată datorită prezenței Creatorului și fiind amprenta Lui în care nu există absolut nicio independență și care nu simte nimic separat de Creator în sine, să dobândească o calitate care este complet independentă de El?

Întrebarea este: dacă de la bun început există o singură forță, o singură dorință, cum poate ieși din ea o alta, complet separată de ea? S-ar părea că trebuie să existe o oarecare conexiune, însoțită de control, observare și îndrumare. Dar în acest caz, cum putem numi o creație ceea ce la un anumit stadiu s-a separat de Creator, dacă inițial nu a existat?

În acest scop, Creatorul a creat o stare în care există simultan două calități: a Lui și calitatea opusă Lui. Din compararea acestor două calități, a apărut creația. Creația este rezultatul simțirii Creatorului și al absenței acestei simțiri. Atitudinea față de prezența Creatorului, bazată pe diferența dintre „a simți” și „a nu simți” Creatorul – aceasta este creația.

Creația se numește ecran, intenție și desigur, a fost formată din Hisaron. Dar aceasta  trebuie să fie specială: lipsa simțirii prezenței Creatorului se dezvoltă într-o nevoie de a simți Creatorul și ajunge la dorința de a stabili o relație cu Creatorul Însuși.

Aici, există trei parametri: Hisaron, plăcerea și ceea ce stabilește relația dintre ele. Toate acestea se numesc Kli, lumină și ecranul dintre ele. Putem vorbi despre existența creației doar atunci când avem acești trei parametri. Dar dacă unul dintre ei lipsește, atunci conceptul de „creație” nu poate exista.

Astfel, totul depinde de dorința îndreptată către prezența Creatorului, de relația dintre aceste două entități diametral opuse. Omul este un Kli pregătitor, mai precis, nici măcar nu este un Kli încă, ci ceea ce trebuie să devină un Kli, o creație. Și dacă dorința corectă nu începe să se formeze în om, adică dorința pentru prezența Creatorului, atunci el nu poate să înceapă în munca sa să determine intenția: în ce formă este pregătit și este de acord cu prezența Lui.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Calitatea este mult mai importantă decât cantitatea. Există un număr infinit de plante în lume, totuși o singură floare este echivalentă cu întreaga materie minerală din univers.

Un animal este echivalent cu toate plantele din lume. Un om este echivalent cu restul naturii. Așa se manifestă diferența dintre gradele separate de un abis.

Dacă toate pietrele din univers ar fi adunate la un loc, ar fi imposibil să crească măcar o singură floare din ele. Căci o floare conține viață, adică dezvoltare, care nu există în materia minerală.

Dezvoltarea unei ființe umane însă, este complet unică și de neînțeles pentru viziunea obișnuită. S-ar părea că fiecare om posedă doar o forță foarte mică, totuși este de o calitate extrem de înaltă.

Prin urmare, un eveniment precum un congres, conexiunea noastră, dă o forță extraordinară. Ce sunt toate stelele din univers în comparație cu un singur gând uman?

Astăzi, oamenii de știință descoperă că gândurile noastre influențează procesele fizice, comportamentul particulelor elementare în accelerator. De fapt, gândurile noastre guvernează toate stelele, întreaga natură vegetală și animală. Toate acestea sunt consecința atitudinii, gândurilor și dorințelor unui om.

Prin urmare, se spune că toate părțile naturii sunt incluse în ființa umană și că nu există nimic în natură pe care noi trebuie să-l corectăm în afară de gândurile noastre. Făcând acest lucru, corectăm întreaga lume.

Lumina intră în această lume prin sistemul numit „Adam” (Om), căci acesta este deasupra oricărui alt lucru, iar lumina se răspândește de sus în jos. În măsura în care acest sistem este conectat sau, dimpotrivă, este divizat, adică corectat sau corupt, în aceeași măsură lumina trece la toate celelalte părți: mineral, vegetal și animal, și determină modul în care noi percepem lumea.

Prin urmare, se spune că întreaga natură este inclusă în ființa umană și se ridică și coboară împreună cu ea. Dacă mă urc și ating o conexiune mai mare cu ceilalți, corectând astfel sufletul comun, atunci prin mine o lumină mai puternică trece la întreaga natură și aceasta devine de asemenea, conectată într-o armonie mai mare.

Eu sunt centrul întregii naturi, iar în jurul meu sunt nivelurile mineral, vegetal și animal, iar eu determin corectarea lor. Când îmi termin corectarea, ele dispar și mi se alătură, căci toate sunt părți ale mele – reflecția mea.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/10/10, Baal HaSulam „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 201

Cum se realizează corectarea dăruirii în această lume?

Când discutăm despre dăruire, nu ne referim la faptul că ar trebui să mergem să ajutăm într-un spital sau într-un loc îndepărtat unde există oameni nefericiți. În această lume, nu ar trebui să dăruim pur și simplu pentru că Creatorul a făcut-o imperfectă și a umplut-o de suferință. Aceasta este o modalitate incorectă de a ne raporta la realitate. În schimb, această lume ar trebui privită ca un mijloc prin care ne dezvoltăm relația cu Creatorul.

Dacă îi ajutăm pe alții să-și îmbunătățească viața, acționăm ca niște asistenți sociali. Nu este nimic în neregulă cu asta, dar nu este scopul spiritual pe care trebuie să-l atingem în cele din urmă. Creatorul a aranjat intenționat lucrurile în acest fel, creând în mod deliberat dificultăți, iar noi suntem meniți să le folosim pentru a ajunge la El. Numai prin dorința noastră pentru Creator ajunge adevărata corectare la suferința umană.

Uneori, s-ar putea părea că faptele noastre bune față de ceilalți le pot aduce beneficii, dar în realitate, în cele din urmă nu ajută; ar putea chiar să le înrăutățească starea. Încercările de a repara viața altui om din exterior nu duc la o corectare reală. Același lucru este valabil și pentru pedepse. Să-l pui pe om în închisoare duce adesea la o mai mare sofisticare a faptelor rele, în loc să se corecteze. În mod similar, simpla furnizare de sprijin material, cum ar fi umplerea frigiderului sau a portofelului unui om, nu îmbunătățește cu adevărat viața destinatarului acelui sprijin și nici nu îi aduce fericire durabilă. Chiar și câștigarea la loterie, la care mulți visează, nu aduce o împlinire reală.

Cu alte cuvinte, corectarea dăruirii nu se referă doar la atitudinea noastră exterioară față de ceilalți. În schimb, este vorba despre corectarea relației noastre cu Creatorul. Numai acest lucru poate fi cu adevărat benefic pentru ceilalți, deoarece Creatorul influențează totul în realitate. Totul descinde de la El. Prin urmare, dacă vrem să schimbăm starea acestei lumi, trebuie să schimbăm ceea ce vine la noi de la Creator.

Acest lucru se poate face doar atunci când dăruim Creatorului. În măsura în care Îi dăruim bunătate, scade nevoia ca lumea să apară într-o formă negativă.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Haideți să ne luăm o lună liberă, să ne adunăm, să ne izolăm în natură și să studiem Studiul celor Zece Sfirot în fiecare zi timp de zece ore, cartea Zohar  timp de șase ore și să vorbim doar despre ceea ce este scris în cărți, astfel încât să putem atrage din ce în ce mai multă lumină în fiecare zi.

Răspunsul meu: De ce nu ar trebui să încercăm o astfel de abordare: să evadăm din această lume pentru o vreme, deși nu pentru totdeauna?

Apropo, „nu pentru totdeauna” indică deja o anumită imperfecțiune. La urma urmei, dacă vorbim despre ceva bun, ceva care duce la ascensiune spirituală, atunci ar trebui pur și simplu să o faci. De ce să faci compromisuri?

Spui că ar trebui să ne retragem pentru a câștiga putere, a dobândi direcția corectă, a ne stabili în ea și apoi a aduce această lume în starea pe care am atins-o deja. Să părăsim această lume agitată, să traversăm Machsom-ul și apoi să ne întoarcem în această lume și să începem să o atragem în lumea spirituală.

Problema este că această întrebare provine din faptul că nu vedem că starea în care existăm acum este ea însăși gradul numit „această lume”. Este cel mai de jos, cel mai mic și cel mai întunecat grad. Totuși, este doar unul dintre multe grade. Cum pot să-l părăsesc dacă nu lucrez cu ceea ce există în el?

Am fost plasat în condiții specifice înconjurătoare care sunt în esență, propriile mele calități copiate în exterior. Văd lumea înconjurătoare în funcție de modul în care eu sunt aranjat în interior. Dacă aș aranja aceste calități diferit în mine, atunci în loc de „această lume” aș vedea lumea spirituală, care ar înlocui imaginea acestei lumi ca un grad inferior, ca un nivel inferior de percepție în comparație cu cel construit deasupra ei.

Așadar, cum mă pot elibera de „această lume” dacă tot ce există în ea acum nu sunt decât propriile mele calități corupte? Fără a le corecta, nu mă pot ridica la un grad superior. Cum pot fugi de asta?

Omul poate efectua anumite acțiuni care par să-l separe de această lume pentru a se întări puțin. Totuși ulterior, trebuie să mă întorc la gradul inițial pentru a mă reconecta cu el, a primi din ce în ce mai mult Aviut (grosimea dorinței de a primi) de la el și a continua să studiez cu acest Aviut suplimentar, dorind să-l purific.

Apoi mă întorc din nou la muncă, la familia mea, petrec timp cu copiii și soția mea și mă ocup de toate preocupările externe ale vieții de zi cu zi. După aceea, mă întorc din nou să studiez timp de câteva ore pentru a corecta ceea ce am absorbit din mediul înconjurător.

Dar dacă nu absorb aceste lucruri care constituie Aviut-ul meu pentru a le corecta, atunci de ce ar trebui să studiez? De ce ar trebui să vin la corectare? Ce ar trebui să influențeze și să corecteze lumina înconjurătoare? Dacă aș fi deja pur, de ce s-ar atașa lumina înconjurătoare? La ce ar trebui să lucreze?

Prin urmare, nu avem altă opțiune decât să ne cufundăm în mod repetat în „această lume”, să o aducem la corectare, să ne cufundăm din nou în ea și să aducem din nou dorințele absorbite din ea la corectare.

Astfel, munca noastră constă în general, din trei stări principale:

1. Această lume, cu toată „spălarea pe creier” pe care mi-o impune constant.
2. Apoi vin la grup, dorind ca acesta și nu societatea externă să mă „spele pe creier”, și prin urmare, să mă ajute.
3. În cele din urmă încep studiul, cu Aviut-ul pe care l-am dobândit de la societatea externă și cu dorința pe care am primit-o de la grup de a mă elibera de el, adică de a-l purifica,.

În cele din urmă, avem trei stări sau, aș spune trei mijloace. Pe baza lor, ne construim rutina zilnică. Faptul că stai aici câteva ore este evadarea ta de rău pentru a studia Tora într-un loc liniștit.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Când Creatorul ni Se revelează, ne aflăm ca să spunem așa, într-o stare de bunătate și suntem capabili să-L justificăm. Dar când El nu se revelează, ne aflăm într-o stare de rău și Îl blestemăm. Ce înseamnă să-L blestemăm? Blestemăm starea în care ne aflăm.

Atunci ce depinde de noi? Ritmul înaintării noastre. Mai mult, direcția pe care o alegem depinde și ea de noi și în cele din urmă, aceasta se exprimă în ritmul înaintării noastre.

Se spune: Creatorul pune mâna unui om peste noroc și spune: „Alege asta pentru tine”. Să presupunem că omul nu dorește să aleagă ceea ce i s-a arătat. I s-a oferit oportunitatea de a veni să studieze, dar el nu a luat-o în serios. În plus, este încă tânăr, nici măcar nu este căsătorit. „Voi veni la asta când voi avea cel puțin 30 de ani.”

Cu alte cuvinte, omul nu s-a întărit în alegerea pe care i-a dat-o Creatorul. Drept urmare, s-au pierdut câțiva ani. Iată ce înseamnă că omul își alege ritmul avansării sale: fie se întărește în direcția care i-a fost arătată, fie alege o altă direcție.

S-ar putea întreba: „Dar este aceasta cu adevărat în puterea lui? Nu este totul sub guvernarea Creatorului?” S-ar putea spune asta despre orice. Dar aici întrebarea este dacă omul a folosit sau nu oportunitatea care i-a fost dată.

Cabaliştii spun, și acest lucru ne este ascuns, că de-a lungul vieții exiști într-o stare de libertate aparentă. Totuși, să știi asta: există un singur lucru în care ești cu adevărat liber – scopul creației, conexiunea ta cu Creatorul.

Libera alegere există doar în a folosi oportunitatea de a te conecta cu Creatorul. Creatorul te cheamă: „Apropie-te de Mine”. Dacă nu faci acest lucru, este alegerea ta. În orice altceva, fie că mănânci înghețată sau mesteci gumă, te uiți la fotbal sau te duci la culcare, nu contează. Nici nu contează cine sunt: ​​un criminal, un hoț sau un om drept. În toate aceste lucruri, noi nu alegem nimic.

Există un singur punct de liberă alegere: dacă îți dorești o conexiune cu Creatorul sau nu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Prin ce își poate determina omul starea?

Răspuns: Omul nu poate atribui o definiție propriei stări. Nu este stăpânul stărilor sale. Este capabil doar să discernă starea în care se află, să o măsoare și să o evalueze.

Își poate evalua starea în funcție de gradul în care Creatorul îi este revelat. De exemplu, eu mă simt rău. Sunt cufundat în rău, complet absorbit de el. Nu am nimic în viața mea. Cine sunt eu? Ce sunt eu? Nu știu. Pur și simplu mă simt rău.

Apoi, dintr-o dată îmi amintesc că deși mă simt cu adevărat rău, această stare este necesară pentru că trec printr-un anumit proces și există un scop în a mă afla în ea.

După ce am trecut prin această stare rea, iau o lecție din ea, și prin aceasta, devin vrednic să cunosc binele. Tocmai în această stare rea, în acest rău, încep să înțeleg mai mult și să discern mai mult.

Apoi, când voi intra într-o stare bună, voi putea înțelege acel rău și voi vorbi despre el dintr-o perspectivă complet diferită. Cu cât contrastul dintre stările rele și cele bune este mai mare, cu atât ajung să cunosc mai multe. Cu cât confuzia este mai mare, cu atât înțelegerea și realizările care urmează sunt mai mari.

Așadar, ce determină starea în care mă aflu? Este determinată de măsura în care Creatorul mi se revelează în cadrul acelei stări. Dacă El mi se revelează puțin mai mult, atunci, în ciuda faptului că încă mă simt rău, deschid cartea Şamati și încep să înțeleg că aceasta nu este o stare atât de teribilă, până la urmă. Este pur și simplu o etapă pe calea prin care trebuie să trec. Atunci starea nu mai este atât de rea. Este neplăcută ca senzație, dar favorabilă pentru avansarea spirituală.

De exemplu, construiesc o casă. A sosit un transport de blocuri de beton și trebuie să le duc până la etajul doi. Pe ce te concentrezi, pe munca grea în sine, sau pe ce va rezulta în cele din urmă din ea? Dacă vezi scopul, atunci a căra blocurile nu este atât de dificil. Dar dacă te uiți doar la starea în care te afli acum, ca muncitor obișnuit, mai degrabă decât ca proprietar al viitoarei case, atunci în mod firesc, să cari blocurile se simte ca o muncă grea

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Întrebare: Ce se întâmplă dacă brusc, îți dai seama că te-ai înșelat? Și ți-ai pus deja toate cărțile în acest singur lucru. Ai găsit ceea ce părea a fi munca vieții tale, și dintr-o dată, se dovedește că te-ai înșelat.

Răspuns: Atunci trebuie să te investești dincolo de toate limitele în acel singur lucru care îți rămâne, în care acum simți și descoperi că te-ai înșelat, că nu este lucrul principal, și în afară de el, nu mai rămâne nimic altceva. Altfel, vei fi pierdut.

Întrebare: Tocmai aţi spus ceva ce nu este simplu. Aţi spus: „Înțelegi deja, acum simți că aceasta este o greșeală și totuși te investești complet în ea.” Peste rațiune?

Răspuns: Desigur. Dar asta doar dacă ești sigur că nu-ți mai rămâne nimic altceva, că ai dat acestei chestiuni totul, întreaga ta viață.

Întrebare: Și ce se va întâmpla atunci? Iată-mă, mergând în această gaură neagră.

Răspuns: Atunci Creatorul te va ajuta. Atunci trebuie să te ajute. În principiu, exact așa se întâmplă în Cabala.

Comentariu: Există tot felul de stări.

Răspunsul meu: Există multe stări, dar în final, cu toții ajungem la una singură.

Întrebare: Pentru ca Creatorul să te ajute?

Răspuns: Într-o stare de dezamăgire absolută față de tine însuți, față de Creator, față de chestiunea în sine, față de scop – față de tot!

Comentariu: După ce ți-ai investit întreaga viață în asta.

Răspunsul meu: Da, și când ajungi la o astfel de dezamăgire, atunci poți renunța la tot și vei vedea succesul.

Întrebare: Cabaliştii scriu că atunci când ai trecut prin toate porțile, rămâne o singură poartă: „Poarta Lacrimilor”. La asta faceţi referire?

Răspuns: Aceasta este dincolo de lacrimi.

Întrebare: Ai trecut deja de „Poarta Lacrimilor”? Deci, sfatul tău este să continui să lovești în acel punct până la sfârșit?

Răspuns: Dacă poți continua să lovești și să lovești, atunci acestea nu sunt încă porțile finale.

Întrebare: Deci această dezamăgire trebuie să fie acolo? Trebuie?

Răspuns: Absolut! Pentru că merge împotriva naturii umane însăși, împotriva modului în care Creatorul ne-a creat. Prin urmare, trebuie să fie o dezamăgire absolută.

Întrebare: Unde este mila superioară în toate acestea?

Răspuns: Este dincolo de acestea. Când Creatorul conduce omul prin toate aceste încercări, apoi dincolo de ele, omul dezvăluie mila superioară a Creatorului.

Comentariu: Ar trebui să fii un om foarte puternic.

Răspunsul meu: Nu. Cred că nimeni nu este puternic. Toată lumea este foarte slabă. Creatorul va face totul.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 01.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum mă pot agăța de „Nu există nimeni în afară de El” când sunt angajat în diverse lucruri care mă distrag și mă derutează, aducând fie plăcere, fie suferință?

Răspuns: În primul rând, trebuie să credem că toate aceste lucruri îmi sunt date astfel încât prin ele, să determin treptat că „Nu există nimeni în afară de El”. Acesta trebuie să fie scopul.

Ar trebui să-ți faci memento-uri, să creezi un sistem, cadre stricte, astfel încât toate acestea să te oblige la fiecare 15 sau 30 de minute să revii la aceeași stare. Totul ar trebui să-ți amintească mecanic de Creator. După aceea, vei putea deja să lucrezi independent.

Bineînțeles, la început nu există niciun gust în acest sens, dar în timp vine. Prin aceste acțiuni, care par să nu aibă „niciun beneficiu”, atragi lumina înconjurătoare, iar aceasta te influențează într-un mod general, astfel încât să-ți amintești și să rămâi constant în această conștientizare.

Treptat, ajungi la o stare în care simți că cel puțin, nu te mai afli într-o dublă ascundere, ci într-o simplă, unică ascundere, unde Creatorul este constant prezent în fundal, totuși simți că El este ascuns.

În cazul învățătorului meu, Rabaş, se putea simți că nu a fost niciodată deconectat de Creator, iar acest lucru a lăsat o impresie foarte puternică.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→