Întrebare: Ce se va întâmpla atunci când întreaga lume va ajunge la sfârşitul corectării (Gmar Tikun)?

Răspuns: Sfârșitul corectării înseamnă că toate sufletele își vor atinge corectarea finală și vor deveni egale în calitățile lor cu Lumina infinitului, așa cum erau la început.

Ele nu devin Lumina Infinitului, ci prin acțiunile lor, devin echivalente cu Lumina, care este numită Creatorul.

După aceea, totul abia începe, deoarece până în acest punct nu făceai decât să-ți corectezi Kelim (vasele), în timp ce ulterior dispui deja de toate definițiile interioare necesare pentru a continua munca.

Acum poți fi numit adult, egal cu Creatorul. Devii echivalent cu El în calitățile tale, iar El te acceptă ca partener absolut egal pentru ceva despre care nu știm nimic în prezent. Acestea sunt deja tainele Torei.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Trebuie mai întâi să comit un păcat pentru a construi un Kli?

Răspuns: În a doua parte a lucrării „Studiul celor Zece Sfirot”, la capitolul „Observația interioară”, studiem conceptele de „posibil” și „intenție”; din acestea rezultă patru combinații: „posibil și cu intenție”, „imposibil și fără intenție”, „imposibil și cu intenție” și „posibil și fără intenție”.

Pe scurt, acestea sunt patru posibilități. Prin urmare, vedem că nu totul, nu întotdeauna și nu imediat este interpretat ca un păcat. De fapt, un păcat apare atunci când te-ai putea abține să te bucuri, dar totuși intenționezi să o faci. Dintre toate cele patru trepte, acest lucru se întâmplă doar în Malchut.

Toate acestea nu sunt atât de simple. Însă nu trebuie să ne gândim la asta sau să analizăm dacă am avut sau nu o intenție. Acest lucru nu este pentru noi, cei aflați sub Machsom. Cu siguranță, aceasta nu este munca noastră.

Pur și simplu, trebuie să încercăm să înțelegem ceva din ceea ce ni se oferă și să punem acel lucru în practică. Esențial este să nu fugim de pe „câmpul de luptă”. Ceea ce contează este procesul de studiu, munca în grup, susținerea lecțiilor și alte activități similare pe care le desfășurăm. Tot restul a ceea ce ni se întâmplă este complet lipsit de importanță.

Cel mai important lucru este să nu încalci nimic din ceea ce ar trebui să facă parte din programul tău zilnic. Dacă ai un program zilnic, atunci toate celelalte se vor așeza de la sine și nu va trebui să le acorzi atenție. Există lucruri la care pur și simplu trebuie să închizi ochii. Lasă-le să se întâmple și atât.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre treptele scării, Partea 241

Poate fi întărită conexiunea cu Creatorul fără suferință? Cum putem fi conectați cu El doar prin intermediul binelui?

Se pare că prin suferință, cel puțin ni-L amintim pe Creator. Trebuie înțeles că suferința ne este trimisă de Creator și că prin ea, Îl simțim pe Creator. Suferința servește acestui scop, dar nu este ea însăși scopul final. Scopul nu este să-L simțim pe Creator prin suferință, ci să-L simțim prin adeziune, prin apropiere.

Creatorul ne amintește de Sine prin ceea ce se numește „calea suferinței”. Prin suferință, El ne reamintește cât de multă nevoie avem de El. Totuși, ce se întâmplă după ce realizăm că avem nevoie de El? Dacă ne spunem că merită să suferim pentru a nu-L uita pe Creator, Klipot (forțele impurității) sunt cele care ne spun acest lucru, lăsându-ne să suferim în continuare. Situația poate fi descrisă astfel: Creatorul ne amintește de Sine prin suferință. Acesta este instrumentul Său; adică, Creatorul a pus un spin în noi, iar noi ni-L amintim pe El. Dar ce gândim noi? Credem oare că Creatorul ne face rău și rămânem cu acest gând? Este acesta genul de conexiune în care ar trebui să rămânem?

Ne aflăm acum în sistemul Klipa, care prin această conexiune și prin acceptarea noastră de a rămâne în suferință, își trage hrana din noi și devine mai puternică. Căci ce este o Klipa? Este răul pe care îl percepem ca venind de la Creator, iar acesta este exact opusul a ceea ce ar trebui să simțim. Așadar, cum ne putem convinge, în timp ce ne aflăm sub stăpânirea Klipot, să simțim bunătatea și încântarea venite de la Creator? Cum putem respinge conexiunea cu Creatorul bazată pe rău, și în schimb, să fim alături de El în echivalență, în adeziune și conexiune, printr-o bucurie comună?

Durerea nu poate fi împărtășită. Chiar și Klipa afirmă: „Așa cum Şchina este în suferință, tot așa și eu sunt în suferință”, ca și cum ar aspira să ne înalțe și mai mult pe linia stângă. Prin urmare, trebuie să căutăm o conexiune care să corespundă calităților Creatorului, deoarece în virtutea acestor calități, ne este imposibil să rămânem în rău.

Apoi, căutăm modalități de a-I oferi plăcere Creatorului. Suferința noastră nu Îi provoacă plăcere Creatorului, așa că încercăm să ne eliberăm de acel sentiment de tristețe. Totuși, în clipa următoare, Klipa ne aruncă din nou în tristețe, iar noi uităm de bucurie. De la un moment la altul, totul se șterge; acest fenomen este numit „praștie”, întrucât suntem aruncați dintr-o parte în alta.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Sentimentul că Creatorul mă ajută pare să-mi anuleze simţirea propriului „Eu”.

Răspunsul meu: Nu, acest lucru este incorect. Astăzi crezi că ești un bărbat „macho”: „Ce Creator? De ce am nevoie de El? Ar trebui să-I cer ceva?” Un copil mic gândește astfel. Cu toții suntem copii mici, nu doar tu.

Bărbații tind să aibă această atitudine. Un bărbat gândește: „Cum se poate ca cineva să fie mai puternic decât mine? Trebuie să descopăr o forță mai mare decât mine, una care decide totul, face totul cu mine și pune totul în mine?!” Femeile sunt diferite. Ele au o disponibilitate pentru acest lucru, și prin urmare, o femeie nu este obligată să îndeplinească poruncile sau să treacă prin corectări atât de directe precum bărbatul.

Pentru bărbați, totul pornește de la ideea: „Eu voi conduce”. Aceasta este întreaga forță a spargerii, întreaga esență a dorinței de a primi.

Din aceasta, putem înțelege ce trebuie să atingem. Trebuie să ajung la o acțiune comună cu ceilalți pe calea spre smerenie, pe calea spre iubire. Dar acest lucru se întâmplă treptat: mai întâi, omul se anulează pe sine și apoi intră în conexiune cu Creatorul. Nu în sensul că intru imediat în contact cu El, spunând: „Hai să ne unim și să fim parteneri”, ci în sensul că prin procesul de dezvoltare, omul simte cum își anulează propriul „Eu” în fața Creatorului.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaş – Art.355-Cel care nu are fii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În articolul lui Rabaş, „Klipa [coaja] care precede fructul”, el vorbește despre dobândirea de Kelim (vase), în timp ce munca noastră cea mai importantă ar trebui să se desfășoare în sfera dăruirii. Cum ar trebui să înțelegem acest lucru?

Răspuns: Articolul lui Rabaş tratează modul în care ne putem spori vasele de primire (Kelim) și modul în care acestea ne sunt oferite de Sus. La urma urmei, inițial, vasele noastre de primire sunt insuficiente chiar și pentru a primi plăceri în lumea corporală, darămite în lumea spirituală.

Un om obișnuit nici măcar nu are dorințe dezvoltate pentru plăceri corporale. Sunt dorințele sale bogate și intense? Își dorește el cu adevărat să câștige mai mulți bani, să devină important și celebru, să se bucure de mâncare și sex, să trăiască într-un palat? Câți astfel de oameni există?

De ce de regulă, omul se mulțumește cu puțin? Dorința de a primi nu vrea să îndure suferință, și prin urmare, în funcție de capacitățile individului, nu îi permite acestuia să-și dorească mai mult decât poate obține.

Dacă am continua în acest fel, am coborî constant tot mai jos, deoarece dorința de a primi funcționează, în general, astfel încât caut liniște și tihnă. Creatorul dorește să conducă întreaga omenire către scopul final, iar pentru aceasta avem nevoie de vase (Kelim) cu o capacitate infinită. Însă, dacă nu ar exista o dezvoltare venită de Sus, nu ne-am dezvolta deloc.

Am intra tot mai mult într-o stare de latență și stagnare, până la o inactivitate totală. Doar pentru că avem Reşimot (înregistrări informaționale) din întregul parcurs pe care sufletul l-a făcut de Sus în jos – iar aceste Reşimot se află în noi și se trezesc constant pentru a fi realizate – îmi doresc de fiecare dată lucruri noi și diferite: un lucru, altul, un al treilea – „Vreau, vreau, vreau…”

Prin urmare, dacă este vorba despre un om obișnuit, iar lumina înconjurătoare nu îl influențează în mod deosebit deoarece el nu face nimic pentru a o atrage, atunci, până când începe lumina să acționeze asupra sa, omul se dezvoltă pur și simplu „de la sine”. Cu toate acestea, privește diferența dintre evoluția umanității de dinaintea secolului al XX-lea și cea din timpul secolului al XX-lea. Ce diferență în toate privințele! Noi tehnologii, un nou mod de viață, revoluții, tot ce-ți poți imagina. Au avut loc două războaie mondiale. Stai să vezi ce se va mai întâmpla acum, în secolul al XXI-lea. Ar fi mai bine să nu fim nevoiți să asistăm la asta.

Și toate acestea se întâmplă din cauza Reşimot (însemnări/amintiri spirituale) care îl îndeamnă și îl împing pe om înainte. Însă, pentru cel care a pășit pe calea noastră și a început să atragă spre sine Lumina Înconjurătoare cu o forță sporită, Reşimot se realizează foarte rapid – nu în decurs de 20-30 de ani, ci într-o zi sau două, sau chiar mai puțin! Nouă ni se pare că așa ceva nu e posibil, dar tocmai așa stau lucrurile. Este un fapt.

Privește ce înseamnă 2.000 de ani în comparație cu un singur secol, cel al XX-lea! Nu înseamnă nimic. Același lucru este valabil și pentru o singură zi din viața noastră comparativ cu 30 de ani din viața altui om. Ce face de obicei, un om obișnuit de-a lungul vieții sale? Practic, nimic. Dar noi? Câte nuanțe prelucrezi în mod conștient în percepția ta asupra spiritualităţii?! Nu-ți dai seama. Un minut din viața ta (sau chiar mai puțin!) poate echivala cu întreaga viață a altcuiva.

Iar acum, întrebarea este cum să accelerăm și mai mult acest proces. Nu înțelegem în ce măsură spiritualitatea este incomparabilă cu corporalitatea. Dacă, timp de 30 de ani, muncești intens astfel încât o secundă să devină echivalentă cu o mie de ani, atunci există posibilitatea să-ți închei această viață cu succes. Înțelegi acum cât de mult depășește spiritualul planul corporal? De un număr infinit de ori.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce înseamnă „vom face și vom auzi”?

Răspuns: „Vom face” înseamnă să săvârșim acțiuni care transcend rațiunea, iar apoi „vom auzi” – adică vom primi corectarea, după care vom putea auzi, în Kelim (vasele) de Bina ceea ce Creatorul dorește cu adevărat să ne transmită. Însă, înainte de a săvârși acțiunea, înainte de a crea Kli-ul (vasul), este imposibil să primești lumini și să înțelegi despre ce este vorba.

Vrei să simți spiritualitatea, să faci ceva în plan spiritual, dar ți se spune: nu ai Kelim (vase) pentru asta. Ce înseamnă că nu ai Kelim? Înseamnă că nu înțelegi deloc ce este spiritualitatea. Ți se pare doar că ți-o dorești. Spiritualitatea este complet diferită de ceea ce îți imaginezi tu.

Este ca și cum ai spune că vrei un pahar cu apă, când de fapt nu vrei apă obișnuită, ci Coca-Cola, doar că nu știi cum se numește aceasta în realitate. Noi nu știm ce înseamnă „de dragul dăruirii”.

Spiritualitatea înseamnă că nu există „eu”. „Eu”-ul meu este complet anulat; el lucrează cu dorința altui om și îi slujește doar lui. Aceasta se numește spiritualitate. Îți dorești acest lucru?

Chiar dacă încerci să ți-l imaginezi în măsura în care îți permite nivelul tău, vei vedea că nu suferi cu adevărat din cauza lipsei acestuia, iar o clipă mai târziu vei abandona acest gând și nu te vei mai întoarce niciodată la el.

Se spune: „Vom face și vom auzi”. Chiar dacă încă nu îți dorești spiritualitatea, dar tinzi să o atingi, mai întâi trebuie să treci printr-o corectare „de dragul dăruirii”. Aceasta se numește acțiune: „Vom face”.

Desigur, nu tu ești cel care săvârșește această acțiune, ci Creatorul; totuși, trebuie să depui un anumit efort, iar în schimb vei primi ceva opus dorinței tale egoiste. Dar nu ceea ce ai cerut, ceea ce ai vrut și ai intenționat să primești. Nici măcar nu ți-ai fi putut imagina că vei primi așa ceva. Dar asta nu înseamnă că El te înșeală. În funcție de Kelim (vasele) și dorințele tale, depui eforturi, dorind să „înghiți” atât această lume, cât și lumea viitoare. Îți dorești toate acestea, iar El îți oferă brusc ceva complet opus; El șterge din tine toate dorințele legate atât de această lume, cât și de lumea viitoare, și te transformă într-o ființă complet diferită.

Totuși, acest lucru nu înseamnă că El recurge la vreo manevră înșelătoare. Pur și simplu, la capătul drumului, tu însuți dorești ca El să te corecteze, așa cum este scris: „Și fiii lui Israel au strigat”. Căci nu te mai identifici cu dorința ta de a primi, ci dorești cu adevărat ca El să o corecteze.

Constați că nu ai nimic altceva, dar „punctul din inimă” a crescut atât de mult pe fundalul dorinței de a primi, încât pornind de la el, poți deja să-ți evaluezi dorința de a primi și să dorești cu adevărat ca aceasta să se schimbe.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaş – Art.355-Cel care nu are fii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Când studiem Cabala, privim spre scopul final, nu spre mijlocul procesului. Dacă scopul final este o stare în care vreau să fug de mine însumi și să nu mă mai gândesc la mine, întrucât toate dorințele mele îmi provoacă suferință, atunci de ce, în mijlocul procesului, nu pot alege un astfel de mediu care să-mi facă „spălarea creierului” de dimineața până seara?

Răspuns: Minunat! Acum înțelegi ce este ieșirea din Egipt. Este momentul în care vrei să fugi de tine însuți, de țara Egiptului, de Faraon, de suferință, de absolut totul. Aceasta nu mai este doar o simplă suferință, ci o oroare reală. Ești gata să fugi și atât. Acesta este sfârșitul dezvoltării noastre în cadrul lumii materiale. Din această stare, deja este posibil să treci în spiritualitate.

Cum poți accelera parcursul? Spui: „Bine, acum mă aflu la jumătatea dezvoltării mele în Egipt. Am trecut prin cei șapte ani de belșug și încep să intru în cei șapte ani de foamete. Situația nu mi se mai pare plăcută sau agreabilă. Vreau să accelerez dezvoltarea”. Te rog, fă-o! Ți se spune că acest lucru este posibil.

Ce înseamnă să o accelerezi? Înseamnă să parcurgi aceleași etape mai repede. Dar sunt aceleași etape; nu ești capabil să sari peste niciuna dintre ele. Când vorbim despre scurtarea drumului, ne referim la scurtarea duratei în timp, nu la scurtarea distanței sau la omiterea unor trepte. Saltul are loc la nivelul conștientizării, în viteza cu care sunt recunoscute stările.

Se spune că prin intermediul grupului, poți face acest lucru foarte repede. Fă-o! Ți se oferă această oportunitate. Dacă această oportunitate nu ar exista, dacă accelerarea ar fi imposibilă, nu ți s-ar fi oferit deloc această înțelepciune. Atunci, dezvoltarea ar fi decurs sub influența forțelor de Sus și atât.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Tora este forța care corectează și împlinește omul. Tora este lumina care vine ca lumină a corectării și a împlinirii Kelim (vaselor). Omul realizează pregătirea numită „poruncă”, iar lumina care îl umple în urma acesteia este numită Tora.

Creatorul îi oferă omului puterea de a se corecta în măsura în care acesta dezvăluie nevoia de a primi această putere anume de la Creator. Acest proces este numit „ridicarea  de MAN”.

Ridicarea de MAN reprezintă o combinație de condiții, definiții interioare, simțiri și experiență. Toate acestea laolaltă formează o „Reşimo”, care îl determină pe Cel de Sus să-l ajute pe cel de jos.

Nu putem spune că Cel de Sus nu dorește acest lucru; El se află însă pe o treaptă superioară, iar dacă omul simte dorința de a trezi această treaptă superioară, înseamnă că poate deveni parte din acea treaptă. Acesta este sensul unei cereri.

În realitate, nu este vorba doar despre o simplă cerere, ci despre faptul că Kli-ul (vasul) devine echivalent cu cel al Celui de Sus. Atunci, Cel de Sus umple Kli-ul omului, iar prin primirea acestei împliniri, omul devine asemenea Celui de Sus. Aceasta înseamnă că el a urcat la treapta Creatorului.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 02/09/26, Rabaș – Art.24, 1988-Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 240

Oare suferința ne îndreaptă gândurile către Creator?

Într-adevăr, așa este, și tocmai de aceea Creatorul ne trimite suferință. Altfel, ne-am lăsa pur și simplu în voia propriilor noastre lumi, uitând de tot și de toate. Creatorul folosește suferința ca pe un instrument pentru a ne trezi.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Discuții despre Treptele Scării, Partea 239

De ce ar fi eliminată rezistența corpului dacă aceasta este de fapt, o parte necesară a procesului?

Rezistența corpului nu dispare doar prin simpla afirmație că totul este spre bine. Spunând acest lucru, noi, ca să zicem așa impunem o restricţie. Nu dorim să primim doar corpul; dimpotrivă, dorim să-l primim împreună cu calitățile Creatorului care se află în opoziție cu el, astfel încât noi, Creatorul și întreaga Sa metodă să existăm împreună. Atunci, extragem un beneficiu din acea stare.

Nu obținem nimic cufundându-ne exclusiv în rezistență și în calități negative, atunci când nu există nimic care să li se opună. Uneori pare că suferința intensă aduce rezultate, dar acest lucru nu este adevărat. Nu există nicio poruncă de a suferi, nici măcar pentru o singură secundă. Suferința este o problemă a corpului, a Klipot  (coji/învelișuri), care ne induc constant în eroare, făcându-ne să credem că, prin suferință, reușim să obținem ceva.

Afirmația „Este o mare Miţva (poruncă) să fii plin de bucurie” este absolut adevărată. În momentul în care putem trece la starea de bucurie, nu trebuie să ne gândim că nu am simțit încă suficientă suferință, că trebuie să ne cufundăm și mai adânc în suferință, în adâncurile înclinației către rău, în adâncurile creației. Nu se obține nimic din înclinația către rău sau din suferință.

Omul trebuie să se bucure și să nu considere bucuria drept frivolitate. Dacă, în fața suferinței, trecem imediat la bucurie, aceasta nu este frivolitate. Oricum, suferința va reveni curând, iar noi vom ieși din ea din nou, și tot așa, la nesfârșit. „Și din Sion…”, adică din ieșirea din suferință, „va ieși Tora”. În caz contrar, provocăm distrugere.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→