Întrebare: Respectând cu meticulozitate toate legile referitoare la Suka, nu semănăm oare cu cei care se închină idolilor?

Răspuns: Întrebi: „Dacă mă concentrez pe respectarea materială a poruncii – construirea și decorarea unei Suka și îndeplinirea cu grijă a ritualurilor asociate sărbătorii – nu încalc oare interdicția: «Să nu-ți faci chip cioplit sau vreo înfățișare»? Cu alte cuvinte, nu cumva mă atașez mai mult de materie decât de spirit?”

Pentru mine, este important să nu mă atașez mai mult de materie decât de spiritualitate, ci să văd în obiectele materiale doar indicii ale spiritualului. Este important ca aceste indicii să trezească în mine întrebări despre spiritualitate. Cum ar trebui să acționez în plan interior față de Creator, în ceea ce privește calitățile mele lăuntrice? Dacă într-adevăr așa stau lucrurile, atunci folosesc corect expresia materială a spiritualului – ramurile și sensul literal (Pşat) – pentru propriul meu progres spiritual.

Dar dacă uit cu adevărat de aspectul spiritual al poruncii, de progresul prin intermediul ei și de legătura dintre acțiunea materială și intenţia spirituală care face posibilă ascensiunea spirituală, atunci într-adevăr, am construit doar o Suka frumoasă, am acoperit-o cu un acoperiș frumos și stau în ea mâncând și bând, fără să mă gândesc deloc la spiritualitate.

Nu aș spune că acesta este un chip cioplit, o înfățișare sau ceva interzis, dar în orice caz, beneficiul este minim. Poate că la un moment dat, voi dezvolta totuși dorința de a atinge starea de Suka în sens spiritual – de a o construi în interiorul meu.

După cum scrie Ibn Ezra, toate poruncile ne-au fost date nu pentru a „crea idoli”, ci pentru a ne corecta inima. Dacă omul privește ramurile de salcie, etrog, Şach și așa mai departe ca pe niște elemente ce simbolizează corectarea inimii, dorind prin ele să se conecteze puțin mai mult cu semnificația interioară și să înțeleagă indiciile transmise de aceste „ramuri”, atunci el sfințește cu adevărat și această lume. Întreaga lume capătă sens pentru el.

Însă acest lucru este valabil doar pentru cei care folosesc totul în această lume pentru progresul spiritual.

Unii oameni cred că noi ne opunem respectării mecanice a poruncilor. Nu, nu ne opunem deloc acțiunilor fizice. Este adevărat că importanța acțiunilor fizice este într-o oarecare măsură, diminuată pentru noi, deoarece reflectăm și lucrăm constant la modul în care să împlinim aceste porunci în sfera spirituală, interioară, și să le realizăm în interiorul propriei ființe.

Însă, atunci când omul este deja pe deplin animat de dorința de a săvârși o acțiune spirituală și de a atinge împlinirea poruncii în adevăratul ei sens, aspectele materiale nu îl împiedică deloc. Dimpotrivă, ele îl ajută să revină mereu la intenția sa; el descoperă în ele tot felul de nuanțe și elemente plăcute care îl conectează cu aceeași idee.

Există lucruri pe care oamenii le neglijează adesea. La început, pot exista perioade în care omul nu acordă aproape nicio atenție lumii materiale sau îndeplinirii acțiunilor fizice. Ulterior totul revine ca să spunem așa, la locul cuvenit. Acest lucru se va întâmpla de la sine; nu este nevoie de îngrijorare.

Ar trebui să fim mai preocupați de ceea ce nu împlinim pe plan spiritual, aspect ce ține de dăruirea către Creator. În ceea ce privește latura materială, aceasta va veni la timpul ei. Este de dorit să încercăm să realizăm aceste lucruri în paralel – atât în ​​plan spiritual, cât și în cel material – deși în realitate, uneori unul dintre ele poate rămâne în urmă.

Din Lecţia zilnică de Cabala de Sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →