Întreaga noastră cale constă din coborâri și urcări. Nu există nimic în om care să nu se spargă și apoi să nu fie restaurat. Numai comparând fiecare calitate presupus rea și presupus bună, la joncțiunea dintre ele, putem construi ceva, face ceva, pregăti cumva, crea un Kli interior, pe care apoi să-l umplem.

Prin urmare, omul nu trebuie să se gândească niciodată: „În ce stare mă aflu?” Aceasta este o atitudine greșită. Nu trebuie să acordăm atenție stării. Omul trebuie să se gândească întotdeauna: „Spre ce aspir?”, și nu: „De unde pornesc?”. Nu trebuie să se gândească niciodată: „Cum mă descurc?”, ci: „Spre ce trebuie să aspir?”. Adică trebuie să vadă în fața sa calitatea, imaginea, trăsătura spre care trebuie să aspire.

Nu te gândi niciodată la tine însuți. De îndată ce începi să te gândești la tine, are loc imediat o coborâre și apare un număr enorm de obstacole care te trag spre interior și în lateral. Nu te concentra asupra ta, ci gândește de la tine spre exterior. Atunci vom trece rapid prin toate stările necesare, obligatorii.

Vom înțelege că toate acestea vin pentru ca, în ciuda a ceea ce trece prin noi, să aspirăm constant către Unul. Acesta este lucrul care trebuie dezvăluit, clarificat și concluzionat din trecerea în revistă a întregului lanț de stări prin care trebuie să trecem.

Și există foarte multe. Fiecare se împarte, la rândul ei, în multe altele, iar omul poate trece în fiecare secundă printr-un număr enorm de stări de tot felul. Acest lucru depinde doar de aspirația înainte. Cu cât aspir mai mult înainte și mă îndrept constant, tot mai clar și mai puternic, spre scop, cu atât mai repede se rotește micul motor care învârte în mine aceste stări și cu atât mai mare este viteza cu care trec prin mine.

Acest lucru depinde de mine. Dacă nu sunt îndreptat spre nimic, atunci această roată, acest lanț de Reșimot din mine, stă pe loc. Dacă încep să aspir puțin înainte, începe să se învârtă din ce în ce mai mult. Dacă mă opresc și mă ocup de mine însumi, totul se oprește; totul este mort. Prin urmare, trebuie să gândim doar de la noi spre exterior.

Din Lecția zilnică de Cabala de Sărbătoarea de Sukot, 25/09/26

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →