Ne aflăm din nou în situații care ne obligă să alegem. Fie ne îndepărtăm, ca în perioada lui Babel, dar egoismul ne va agăța mereu, fie adăugăm lumii noastre forța pozitivă, care va contrabalansa forța ego-ului.

Totuși, de data aceasta, nu mai avem unde să mergem, chiar dacă unii cred că viața există în altă parte, pe alte planete. Tocmai de aceea înțelepciunea, Cabala se dezvăluie astăzi pentru a trăi împreună pe a noastră.

Evreii, descendenți ai babilonienilor care l-au urmat pe Avraam, trebuie să fie primii care să aplice Cabala. Apoi, ei vor servi ca model pentru întreaga lume.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare - Niciun comentariu→

Întrebare: Să revenim la etapele în care oamenii se apropie unii de ceilalți în mod interior. Cum apare asta?

Răspuns: Prima etapă este atunci când nu vreau să folosesc un străin, o altă persoană, orice prieten al poporului meu, de exemplu, în grupul cu care mergem spre idealul spiritual, spre principiul ”Iubește aproapele ca pe tine însuți”.

Atunci când urc la acest grad, simt că nu vreau să fac nimic rău celuilalt; nu am gânduri rele cu privire la el. Pot să depășesc ego-ul meu, să mă restrâng în toate formele sale, și întreaga mea energie este concentrată pe faptul de a fi absolut neutru față de oameni,  dorind să fiu conectat cu ei, dorind să fiu cu ei. Nu mă gândesc la mine și nu am grijă de mine, în ciuda a orice altceva.

Este ceea ce numim ”restricție” a dorințelor sale egoiste și este, aparent, o stare neutră: nu dori și nu face celuilalt ceea ce nu dorești să ți se facă.

Și următoarea etapă este: ”Iubește aproapele ca pe tine însuți”. Nu este neutralitate, ci o acțiune pozitivă. Pentru că, inițial, o persoană descoperă că toate acțiunile sale sunt destinate doar propriului beneficiu, și ea nu poate să facă bine altora, cu excepția propriului profit.

Astfel, vorbim despre trei etape:

–          Întâi, recunoașterea egoismului

–          Apoi, neutralizarea sa

–          Apoi, corectarea sa, punerea în aplicare pentru beneficiul altora.

Și această acțiune finală este esența iubirii.

Întrebare: Putem spune că Avraam a construit o societate perfectă?

Răspuns: Da, desigur. Avraam a construit o societate perfectă cu acești oameni ai Babilonului pe care i-a luat cu el.

Dar, aici avem în vedere, în general, nu persoanele, ci dorințele lor! De asemenea, asta este valabil pentru susținătorii lucrării lui Avraam, Isaac și Iacov. Da, sunt urmașii săi direcți, dar oricum, susținătorii sunt numiți ”fii”, discipoli. Prin urmare, există concepte precum ”casa lui Avraam”, ”casa lui Isaac” și ”casa lui Iacov”. ”Casa” înseamnă comunitatea de persoane care a continuat să crească și să se dezvolte.

Ei au crescut, de asemenea în sens fizic, dar lucrul esențial este că au crescut spiritual până când sunt uniți pe deplin în aspirațiile lor reciproce, în conexiunea unii cu ceilalți la primul grad spiritual, care este numit ”Iacov”. Acest prim grad spiritual este deja considerat gradul ”Israel”, cu aluzie la pământul lui Israel, care va fi atins. Deși nu există încă pământ!

La urma urmei, ”Israel” înseamnă ”direct la Creator”. Adică, atunci când sunteți într-un anumit loc și aspirați la obiectiv, sunteți numit ”Israel”, ”direct la scop”. A realiza acest obiectiv înseamnă a intra pe pământul Israel.

Ce vă lipsește pentru asta? Pentru asta, vă lipsește egoismul, care vă va corecta și transforma în pământul Israel. De aceea a trebuit, mai târziu, să coboare în Egipt.

Întrebare: Deci, grupul a fost deja numit Israel, și trebuie să treacă în continuare printr-un secol de coborâre înainte ca să poată dobândi pământul Israel, dorința, spre obiectiv?

Răspuns: Prin urmare, este spus că Iacov a știut despre viitor și a vrut să le spună fiilor săi, dar asta nu i-a fost dat…

Din kab.tv, ”Babilon, ieri și azi”, 27.08.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Este spus că Avraam a adus pe Isaac și Isaac pe Iacov. În lumea noastră, un fiu continuă afacerea tatălui său, deci este considerat superior tatălui său.

În schimb, în lumea spirituală, precedentul este mai mare. Fiul este rezultatul acțiunilor tatălui său, dar într-o stare mai rea, într-o dorință mai aspră. Astfel, Isaac este o stare inferioară lui Avraam și Iacov este mai mic decât Isaac.

Pe de altă parte, cu cât dorința este mai profundă și mai puternică, cu atât este mai mare șansa să fie corectată în similaritate cu Creatorul. Prin urmare, din punct de vedere al dezvoltării generațiilor, fiecare nouă generație este mai rea decât precedenta. Totuși, din punct de vedere al utilizării nivelului dorinței, fiecare generație următoare urcă mai sus, adică atinge o Lumină mai mare.

Deci, ceva imposibil de făcut pentru Avraam datorită profunzimii superficiale a dorinței sale, se manifestă la Isaac, în linia sa stângă egoistă. Această muncă nu aparține lui Avraam. El doar trebuie să ”lege”, să limiteze dorința sa egoistă care se trezește. În timp ce Iacov se conectează cu cele două forțe și începe să se realizeze. Prin urmare, un suflet începe dezvoltarea sa și este constituit din două proprietăți.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a ales Creatorul o națiune pentru o misiune specială, și această alegere este legată de religie?

Răspuns: Adevărata religie este de a iubi prietenul ca pe tine însuți. Este regula pe care Avraam a făcut-o cunoscută în vechiul Babilon și el a adunat oameni în jurul lui conform acestei reguli în interiorul unui grup numit Israel, adică Yashar El (direct la Creator).

Doar câteva persoane din Babilon l-au urmat pe Avraam; cei care au avut cele mai mari vase de dăruire. Toți ceilalți aveau vase de primire. Intenționat a fost astfel, ca ei să aibă o șansă să se ajute reciproc.

Întâi, sunt corectate vasele de dăruire, astfel încât să poată urca la un nivel spiritual. Atunci când Avraam le-a colectat, nu aveau nimic. Deci, au trecut întâi prin întărirea inimii numită Egipt, adică ei nu urcă, ci mai degrabă coboară.

După exodul din Babilon, ei coboară în Egipt, apoi ies din Egipt și urcă spre primirea Tora. Traversează apoi deșertul, construiesc primul Templu și cad. Urcă din nou până la înălțimea celui de-al doilea Templu, și trec printr-o altă coborâre la nivel corporal. Asta pentru a fi mutual încorporați cu națiunile lumii și pentru a se pregăti pentru finalul corectării lumii.

Întregul proces, începând cu exodul din Babilon și tot ceea ce urmează este în scopul de a realiza o mai mare conexiune. Este ceea ce a învățat Avraam. În momentul în care ai au început să se conecteze, au simțit că erau într-o coborâre și mai mare. Lumina care a strălucit asupra lor le-a permis să coboare tot mai adânc în egoul lor și să vadă că erau departe de dăruire, de Lumină. Prin urmare, au simțit diferența, delta dintre starea de exil din Egipt și nivelul în care erau atunci când au părăsit Babilonul și ar fi rămas la același nivel fără Lumină. Aceasta este diferența dintre Lumină și egoul nostru.

Din partea a 5-a a Lecției zilnice de Cabala, 19.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Suntem la începutul căii de corectare a naturii umane și corectării lumii. Metoda lui Avraam ne învață că o persoană trebuie să se ridice deasupra naturii sale și să se conecteze cu ceilalți într-o astfel de formă, că vom crea un cerc.

Dacă fiecare se abandonează pe sine și aderă la centrul conexiunii noastre comune generale, vom crea o putere unică, un sens special suplimentar. Este ca și cum am purta ochelari noi care să ne permită să vedem lumea prin viziunea integrală care nu-mi aparține mie.

În viața normală suntem construiți astfel că eu văd ce este folositor sau dăunător dorinței mele de primire. Și, ceea ce nu afectează egoul meu nu mă atinge, deci nu văd, nu simt și nu descopăr acest lucru. În jurul nostru există o creație completă a sistemelor și a lumilor, dar nu le simțim. Simțurile noastre vedere, auz, miros, gust și atingere nu percep această realitate, pentru că ele se găsesc la un nivel complet diferit.

Dar, când noi ne conectăm împreună, fiecare cu ceilalți, vom dobândi simțul integral de unul pentru toți. Acest sentiment este numit Neshama (suflet). Și apoi, vom începe să simțim viața într-o altă dimensiune care nu depinde de corp, nici de viața lui sau moartea lui.

Dobândesc un simț integral, care nu se găsește în corpul meu; în schimb, mă aflu în asta! Indiferent dacă corpul meu trăiește sau moare.

Nimic nu se schimbă pentru mine pentru că, de fapt, eu am trecut la un alt nivel de existență. La început, ne-am dezvoltat la nivelul mineral și apoi, la nivelul vegetal. Apoi, am ajuns la nivelul animal și trăim la acest nivel, în timp, deoarece noi primim totul prin corpul nostru. Acum, dorim să ne ridicăm la nivelul vorbitor, dar încă nu știm ce este acest nivel. Dar, pentru a ajunge la asta, trebuie să ne conectăm și să ne unim. Asta ne permite să mergem în afara noastră și să ne ridicăm deasupra corpului nostru.

Astfel, înțelepciunea Cabala vorbește despre conexiunea noastră generală, în punctul central al relației noastre. Astfel, fiecare dintre noi dobândește al șaselea simț.

Congresul din Franța, ”Unul pentru toți și toți pentru unul”, prima zi, 09.05.2014, Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→