Tora, Exodul 33: 1-3: Apoi a zis Domnul către Moise: „Du-te de aici tu şi poporul tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptului, şi suiţi-vă în pământul, pentru care M-am jurat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: Urmaşilor voştri îl voi da – şi Eu voi trimite înaintea ta pe îngerul Meu şi va izgoni pe Canaanei, pe Amorei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Hevei şi pe Iebusei, Şi te voi duce în ţara unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu voi merge în mijlocul vostru, ca să nu vă pierd pe cale, pentru că sunteţi popor îndărătnic!

Atunci când se întoarce către Moise, Creatorul îl cheamă pe el şi naţiunea Israel să îşi înceapă actualul exod din Egipt (din dorinţa egoistă de a primi în care se află) şi să împlinească calea ascensiunii către următorul nivel, nivelul Israel.

Îngerul care îl conduce pe Moise este forţa care conduce şi îi arată omului care tânjeşte după Creator, pe ce drum să o ia, deoarece altfel omul va merge pe lângă drumul spiritual. Dacă omul vrea cu adevărat să accepte atributele iubirii şi ale dăruirii, anulându-şi atributele egoiste de fiecare dată şi supunându-se îngerului care îl conduce, forţa superioară operează.

Este de fapt aceeaşi Lumină care coboară asupra noastră şi ne conduce înainte. A te supune îngerului înseamnă să te concentrezi pe atributele iubirii şi dăruirii ale Creatorului, care reprezintă aceste atribute, singurul câmp spre care trebuie să avansăm în mod constant.

Întrebare: Ce înseamnă să mergi în „pământul în care curge lapte şi miere”?

Răspuns: Laptele este atributul dăruirii (Bina) iar mierea este un atribut mai sublim (Hohma). Atributele sunt descoperite în pământul lui Israel, în dorinţa care este în mod clar conectată la Creator, adică este plină de atributul corectat de iubire, deasupra ego-lui.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” din 16.09.2013

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Exodul, (Ki Tissa), 34:13-34:14: Dar, veți demola altarele lor, veți sfărâma monumentele lor și veți tăia copacii lor sacri. Deoarece voi nu vă prosternați înaintea unui alt dumnezeu, deoarece Domnul, al cărui Nume este ”gelos”, este un Dumnezeu gelos.

O persoană se poate închina la idoli, la toate, mai puțin la atributul de neînțeles de iubire și dăruire care este amorf, insensibil și de neimaginat.

Dacă ea preferă alte proprietăți decât conexiunea completă a iubirii și dăruirii, este considerată trădătoare și deci, Creatorul este gelos atunci când o persoană Îl trădează.

Dar aceasta este o alegorie despre o persoană care trebuie să trăiască și să simtă asta. Tora vorbește despre probleme spirituale utilizând limbajul corporal. Deoarece noi muncim ca în cazul în care i-am face plăcere Creatorul și aşa, expresiile precum ”plăcere” și ”gelos”, etc. sunt folosite aici.

Din ”Secretele Cărții Eterne”, kab.tv, 16.09.2013

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Tora, Exodul (Ki Tissa), 33:12-33:13 : Moise spune Domnului: “Tu îmi spui: “Fă să înainteze acest popor”, fără să-mi spui cine vrei să mi se alăture. În plus, Tu mi-ai spus: “Eu te-am remarcat în mod special şi ai câştigat favoarea Mea”. Ei bine, dacă am câştigat favoarea Ta, binevoieşte să-mi dezvălui căile Tale pentru ca să Te cunosc şi să mai merit bunăvoinţa Ta. De asemenea, gândeşte-Te că această naţiune este poporul Tău!”

O persoană înţelege că trebuie să aducă toate atributele sale către Creator. Prin aceste atribute ea formează imaginea Creatorului în ea. Creatorul nu are imagine şi El se dezvăluie doar în interiorul unei persoane. Prin urmare, o persoană este numită Adam, cineva care a atins o asemănare cu Creatorul.

Moise le păstrează, realizând că toate atributele sale sunt necesare pentru a realiza această imagine. În stările precedente ne agăţăm puternic la toate atributele noastre egoiste dar, când ajungem la recunoaşterea faptului că sunt opuse Creatorului, dorim să ne debarasăm de ele. Totuşi, când simţim că ele sunt esenţiale pentru asemănarea cu Creatorul, începem să le preţuim.

Este motivul pentru care Moise se roagă atât de avid pentru poporul său, adică pentru toate atributele egoiste, pentru că altfel, nu poate realiza o imagine completă. Creatorul corupe (cumpără) o persoană cu promisiunea de a distruge jumătate din atributele sale egoiste deoarece, pentru a se asemui complet Creatorului, este suficient ca ea să corecteze jumătate dintre ele.

Dar, o persoană nu trebuie să se oprească, desigur, deoarece graţie atributelor sale cele mai egoiste, ea poate încânta Creatorul devenind ca El.

Din kab.tv, “Secretele Cărţii Eterne”, 16.09.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Torah, “Exodus” (Ki Tissa), 32:28-32:29: Conform spuselor lui Moise, fiii lui Levi au infaptuit, in acea zi in care trei mii de oameni au cazut din randul oamenilor. Iar Moise a spus “Initiaza-te astazi intru Domnul, pentru fiecare om cu fiul sau si cu fratele sau, astfel incat El sa daruiasca o binecuvantare asupra ta, in aceasta zi”.

Este spus despre anularea dorintelor egoiste a cuiva, ca indiferent de cat de mult spera persoana, ea nu ramane cu absolut nimic. Deasemenea este vorba de a-l urma pe Moise, care actioneaza singular de dragul daruirii. Calitatea numita “Moise” ne inalta deasupra realitatii noastre obisnuite si ne invata cum sa o schimbam, deoarece totul trebuie sa lucreze de dragul spiritualitatii, a daruirii si a grijii pentru ceilalti.

Ar trebui sa ne dedicam vietile, celorlalti. Trebuie sa ne straduim necontenit si sa ne angajam in autoanaliza, cu scopul  de a gasi grauntele egoiste care trebuiesc corectate. Este o munca imensa si obositoare, care ne macina precum o moara, si astfel ne altereaza. Este extrem de complicat sa fim presati in mod constant, intre pietre de moara grele, care ne taie de vii; mai mult, noi suntem aceia care ar trebui sa invartim pietrele de moara, cu propriile maini si astfel sa admiram aceasta munca

Totusi, aceste eforturi sunt necesare pentru a ne acorda la daruire si iubire. Indata ce administram corect autocorectarea, catre daruire si iubire, totul se transforma intr-o mare placere, in timp ce atunci cand deviem, chiar si putin doar, se transforma intr-o cumplita calamitate. Detasandu-ne de noi, incepem sa percepem stadiul superior; daca noi cadem, imediat cadem inapoi spre propriul egoism.

Prin toate mijloacele posibile, sa avem un indicator clar al muncii spirituale este extrem de benefic, dar nu este usor sa atingem aceasta, deoarece propriile senzatii, perceptia si abilitatea de a ne analiza trecutul, prezentul si viitorul, sunt “rastalmacite”. Traim in mod constant intr-un stadiu de viziune neclara: “Unde suntem? Ne aflam in proprietatea ‘de dragul nostru’ sau in stadiul ‘de dragul celorlalti’?” Si facem continuu clarificari interioare.

Din emisiunea KabTV “Secretele Cartii Eterne” 9/11/13

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

“Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a spus: Să faci un lighean de aramă, cu suportul său de aramă, pentru spălat; îl vei aşeza între cortul de întâlnire şi altar şi-i vei pune apă. Aaron şi fii săi îşi vor spăla mâinile şi picioarele. Pentru a intra în Cortul de întâlnire, ei se vor spăla cu această apă, pentru ca să nu moară; la fel, când ei se vor apropia de altar pentru sarcinile lor, pentru arderea unui sacrificiu în onoarea Domnului, ei îşi vor spăla mâinile şi picioarele, pentru ca să nu moară.” (Exodul 30:17-20)

În munca spirituală, o persoană trebuie să se purifice în toate dorinţele sale.

Aceasta vorbeşte despre structura spirituală a dorinţelor noastre. Dorinţele, precum corpul nostru, sunt compuse din cap şi corp. Lucrul principal este între mâinile noastre şi picioarele noastre, ceea ce luăm şi spre ce ne îndreptăm. Prin urmare, este necesar să le spălăm, deoarece ele constituie un instrument pentru avansarea noastră, a cooperării noastre mutuale cu celălalt.

Şi corpul în sine nu este decât Sefira Tifferet, care este pasivă în raport cu mâinile şi picioarele. Deoarece, acolo unde vă poartă picioarele şi ceea ce luaţi în mâinile voastre, este responsabilitatea capului. Dar înainte, capul trebuie să facă gradul (măsura) şi numai atunci este posibil să se spele mâinile şi picioarele, adică pentru a purifica dorinţele de o intenţie egoistă.

“Ei îşi vor spăla mâinile şi picioarele pentru a nu muri” simbolizează faptul că, după purificarea dorinţelor, persoana nu mai este detaşată de Lumina Superioară, ea nu primeşte pentru ea însăşi, pentru că este moarte spirituală.

Din kab.tv, “Secretele Cărţii Eterne”

Filed under: Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→