Zohar, Capitolul VaYikra (Domnul a chemat), paragraful 128: … Ofranda celor saraci este cea mai usoara: doua turturele sau doi porumbei. Si daca nu, aduce o mica floare si astfel este iertat. In acelasi timp, se declara si se spune: Pentru ca El nu a dispretuit sau detestat umilinta saracilor, deoarece ofranda celor saraci este cea mai laudata.

Este vorba despre o persoana; cu ce grad de dorinta (Aviut) poate lucra pentru daruire. In masura in care dorinta lui de primire ii este relevata, ia parti din ea, cele mai mari si groase, si daca este capabil sa lucreze cu ele pentru a darui, se numeste bogat. Si daca poate lua numai pe cele mici, slabe, din dorinta lui de primire si le aduce ca sacrificiu, adica sa le aduca mai aproape de Creator, se numeste sarac.

Cuvantul sacrificiu (Korban) deriva din cuvantul aduce mai aproape (Lekarev). In conformitate cu ce parte a dorintei lui de receptie, persoana aduce mai aprope de Creator, pentru a o folosi in daurire, se numeste bogat sau sarac. Sacrificiu se numeste dorinta de primire pe care am folosit-o anterior pentru a primi, dar acum o aduc mai aproape de Creator si, facand asta, o tranform din primire in daruire. Din cauza acestei noi dorinte de primire, devin mai apropiat de Creator si fac un pas inainte pe scara adeziunii cu Creatorul.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 21.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Studiind Kabbalah venim in contact cu Lumina insasi. Unindu-ne cu ceilalti care isi doresc acelasi lucru si studiind impreuna, noi ne trasnformam in mod activ in Malchut a Lumii Infinitului, unde toti oamenii exista in in unitatea lor interioara, ca un intreg. Pe  masura ce ne dorim sa existam in aceasta stare in mod activ, atragem Lumina ascunsa, asupra noastra, din aceasta stare perfecta, grabind astfel avansarea noastra spirituala. Asta inseamna sa devenim Isra-El, aspirand direct catre Creator, unul care grabeste timpul, care atrage Lumina asupra lui pe cont propriu, prin studii si Il forteaza pe El sa se reveleze. Inseamna de asemenea, unul care ilumineaza timpul, adica unul care vrea ca Lumina sa-l indrepte catre daruire (Sanctitatea este calitatea daruirii).

Reiese faptul ca studiul intr-un grup Kabalist ne da noua fraiele sau volanul prin care ne putem controla – formele noastre de dezvoltarea si viteza ei – in timp ce devenim independenti de Lumina. Totusi, pe de alta parte, Lumina este foarte puternica si are un program de dezvoltare pentru fiecare dintre noi, la fel si pentru noi toti impreuna. De aceea, cand incercam sa ne grabim dezvoltarea pe cont propriu, deodata incepem sa simtim cat de dependenti suntem de Lumina, de trezirea ei. Numai cu ajutorul ei putem avansa.

Lumina ma ridica si ma coboara, ceea ce ridica in mine dorinta de a ma dezvolta pentru a fi similar cu Creatorul, o fiinta umana, ridicandu-ma deasupra nivelului animal si a intregii vieti materiale. Astept ca Lumina sa ma influenteze. Ma pregatesc sa ma predau ei complet, sa dobandesc cat de mult pot, prin studii, grup, diseminare si sa rezolv toate intrebarile care s-au acumulat in timpul intunericului si ascunderii.

Sunt ca un cocos, din parabola despre cocos si liliacul care astepta intunericul. Astept Lumina sa vina sa lumineze calea pentru mine, si ma bucur cand Lumina vine. Totusi, liliacul, care nu se pregateste pentru venirea Luminii, percepe trezirea de Sus ca intuneric.

Cu toate ca existam intr-un sistem comun, numai aceia care asteapta venirea Luminii o percep ca pe ceva dezirabil; pentru ei este Lumina adevarata. Din contra, cei care nu doresc sa se traga mai aproape de Lumina, de daruire si sa-si iubeasca semenul, vor simti, in mod continuu, mari crize si probleme, in aceasta lume.

Toti existam in Lumea Infinitului, dar totul depinde de pregatirea noastra. Putem simti fie Lumina infinita, fie intuneric infinit aici, sau nu putem simti nimic, atat timp cat suntem inconstienti si de abia ducem o existenta animala. Totul depinde de dorinta noastra de a deveni oameni, adica similari cu Creatorul, in dragostea si daruirea Lui.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 21.05.10, Shamati, Art. 241

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Cu cat ne straduim mai mult catre Lumina, cu atat mai bun va fi viitorul nostru, pentru ca facem sa rasara revelarea Luminii asupra noastra. Lumina ilumineaza aceasta lume din ce in ce mai mult si cei care se indreapta inainte cu ea percep aceasta stare ca bine, in timp ce ceilalti o percep ca rau. Prima data Lumina dezvolta intreaga lume (Universul nostru, globul terestru si tot ceea ce contine el), conform gradelor inanimat, vegetal si animal, cultivand numai dorinta egoista. Acesta este materialul dezvoltarii, la maximul caruia este nivelul animal; in acest fel, Lumina dezvolta materia.

Totusi, cand egoismul creste la nivelul animal, nu mai are unde sa creasca. Simte intreaga lui neputinta; simte ca a ajuns la un punct mort si ca dincolo de el este numai intuneric. Acesta este modul in care lumea se indreapta catre criza si disperare. Totusi, toate astea se intampla sub influenta Luminii care ne arata noua ca nu mai este nimic cu care sa ne implinim dorinta de primire. De fapt, nu am putut niciodata sa o implinim, am sperat numai la viitor si am aspirat constat catre implinire.

Totusi, odata ce viitorul a incetat sa mai straluceasca in fata noastra si noi ne-am terminat complet dorintele noastre de la nivelul animal, nu mai simtim nicio posibilitate de dezvoltare mai departe. De ce? Din ce motiv? In acest punct, umanitatea se gaseste la un punct mort, fara niciun scop sau speranta pentru viitor.

De aceea stiinta Kabbalah a inceput sa fie relevata astazi. Ne explica noua scopul pentru care se intampla toatea astea. Se intampla pentru ca acum, noi putem sa devenim parteneri cu Lumina, din proprie initiativa si putem dobandi gradul de Om, care este similar cu Creatorul. Ridicandu-ne din nivelul animal la nivelul uman este etapa urmatoare din dezvoltarea noastra.

Acest lucru este impsibil fara realizarea planului Superior. Malchut al Lumii Infinitului a ajuns in final la concluzia scopului creatiei ca fiind conceput de Creator, care a vrut ca creatia lui sa vina sa-L cunoasca, adica sa devina independenta dar similara cu El. Si creatia este pe cale sa realizeze acest plan Superior.

Suntem prima generatie in care aceasta gena informationala speciala (Reshimo) incepe sa fie relevata. Apartine nivelului uman si trebuie sa o realizam. De aceea, Lumina care acum actioneza in aceasta lume va fi intotdeauna in detrimentul dorintei egoiste, si numai in scopul de a ne ajuta sa accedem.

In acelasi timp, Lumina va ajuta acei oameni care vor sa descopere aceasta gena a daruirii in ei. Creatorul vine mai aproape de noi… Ne-a relevat Zohar-ul, stiinta Kabbalah, criza mondiala, intreaga situatie si toate mijloacele care ne permit noua sa discernem aceasta noua directiesi sa o executam. Trebuie numai sa atingem Lumina noi insine si vom vedea Bunatatea Lui.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 21.05.10, Shamati, Art. 241

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Cartea Zohar a fost dezvaluita numai in timpurile noastre, pentru ca acum noi am trecut prin nivelurile noastre de dezvoltare, neanimat, vegetal, si animal si atingem nivelul uman (uman, Adam de la Edame care inseamna similar Creatorului). Prin urmare, in prezent, noi simtim o criza, neputinta, disperare si dezamagire in vietile noastre. Acesta este tocmai motivul pentru care Cartea Zohar ne este revelata acum, pentru ca noi sa putem realiza conexiunea noastra, sa ajungem la acelasi sistem de legatura intre noi, care exista in Malchut de Ein Sof (a Infinitului) unde noi suntem cu totii conectati ca un intreg.

Prima etapa de corectie se numeste nu face altuia ce tie nu-ti place. Acesta este nivelul de Hafetz Hesed (sa nu vrei nimic pentru tine insuti), revenirea din frica (tremur). Al doilea nivel de corectare este si mai inalt, este nivelul de iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti, este intoarcerea din iubire, care inseamna sa primesti de dragul daruirii. Mai avem inca pana sa putem efectua aceste doua corectii si ele amandoua se realizeaza prin relationarea dintre oameni.

Apoi, Creatorul ni se dezvaluie in relatiile noastre corectate, pe masura placerii de a iubi si de a darui aproapelui, dupa cum este scris: De la iubirea pentru aproape la iubirea pentru Creator. Nicio singura corectie nu se poate face intr-un alt fel decat in grup de kabalisti (adica aceia care vor sa ajunga la nivelul de fiinta umana).

In relatiile dintre ei, acestia construiesc un sistem a Malchut de Ein Sof, si isi doresc sa simta Lumina de Ein Sof (Lumina Infinitului), pe Creator, in el. Cartea Zohar trebuie sa ne furnizeze forta pentru asta, dorinta si caile interioare. Prin urmare, in timp ce citim Zohar-ul trebuie sa incercam sa avem intentia ca toti suntem unul, ca punctele noastre din inima, dorintele noastre pentru spiritualitate sunt unite ca un tot. Din aceste dorinte comune construim vasul nostru spiritual (Kli), Shechina, Malchut de Ein Sof, in care il vom simti pe Creator.

Avem nevoie sa simtim ca suntem impreuna, ca si autorii Cartii Zohar, grupul lui Rabi Shimon, si prin acest sistem de conexiune intre noi ar trebui sa incercam sa ne imaginam despre ce ne vorbeste Cartea. De altfel singurul lucru despre care se scrie in Zohar este conexiunea dintre noi. Desi acest lucru este descris in diferite forme si imagini, care par a fi din aceasta lume, in Cartea Zohar sunt descrise doar fortele sufletului nostru.

Din part. 3 Lectia zilnica de Kabbalah  21.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Va Yikra (Domnul a Chemat) Paragraf 108 : Prin urmare, deoarece pacatele celor de jos strica sus, ei ofera un sacrificiu. Aceasta ofranda este dupa cum este scris Si pentru nelegiuirile voastre a fost mama voastra data deoparte, unde pacatul cauzeaza separatie intre ZA si Malchut pentru defectul acestuia, de vreme ce Malchut a fost indepartata din cauza pacatului. Si ofranda pe care ei au sacrificat-o aduce lumea de sus, ZA, mai aproape de lumea de jos, Malchut, si totul devine unul.

Omul nu pacatuieste niciodata de buna voie. Daca el stie cu certitudine ca va pacatui el nu va putea sa faca asta. El pacatuieste numai daca nu stie, sau considera ca ceea ce face nu este pacat. Este imposibil sa pacatuiesti in fata Creatorului, dar poti face asta numai daca El iti este ascuns, iar asta deja nu mai este pacat.

Toate pacatele mentionate de stiinta Kabalei au avut loc de sus in jos de catre Forta Superioara. Cand se ridica de jos in sus niciodata noi nu pacatuim. Noua doar ni se dezvaluie pacatele care exista in noi, de la El, in primul rand.

Creatorul a creat inclinatia rea, niciun alt rau mai mare sau si mai rau nu ar fi putut fi facut. El s-a trecut pe El insusi in polul opus, punand aceasta opozitie intre noi si, aceasta opozitie, ni se dezvaluie treptat. Tot raul pe care il revelam in prezent in noi reprezinta cea mai mica parte a acestei opozitii fata de Creator care exista in noi.

Pe masura ce urcam pe scara spirituala catre Lumea Infinitului, vom continua sa descoperim raul interior in grade din ce in ce mai mari de opozitie fata de El, pana cand Creatorul devine dezvaluit in noi, la nivelul Infinit, ca un pol opus Lui Insusi. Raul din noi va fi infinit mai mare, dar, in acelasi timp, vom avea puterea sa ne opunem lui.

Din part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 20.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Un grup Kabalist se uneste in jurul unui tel: sa ajungi sa-l iubesti pe aproapele tau si prin asta sa-L iubesti pe Creator. Asta inseamna sa iubesti proprietatea de a iubi si de a darui. Fiecare om care are acest scop adauga mica lui forta, grupului, adauga punctul lui din inima care i-a fost daruit de Sus.

Nici unul dintre noi nu este capabil sa acceada spiritualitatea folosind doar propria putere. Putem sa facem asta numai combinandu-ne fortele, cu alte cuvinte, alaturandu-ne unui grup si anulandu-ne pe noi insine, egoismul nostru. Aderarea la un grup si anularea egoismului cu scopul de a primi forta daruirii reprezinta primul pas spre spiritualitate. Lucrul intr-un grup reprezinta munca de tranzitie de la corporal spre spiritual prin deschiderea creata de grup.

Grupul este calea. Grupul nu poate fi folosit ca o surubelnita sau o cheie, ci tu insuti trebuie sa folosesti grupul pentru munca. Grupul este modelul spiritual din fata ta. Iti este dat ca o forma corporala si tu il schimbi in una spirituala raportandu-te la el ca la o colectie de suflete si nu ca la un grup de corpuri.

Construim un spatiu spiritual in interiorul grupului nostru. Construim un vas spiritual (Kli), prin anularea noastra si conectandu-ne punctele din inima la colectia formata din celelalte puncte. Eu adaug mica mea forta grupului si primesc de 620 de ori mai mult. Spiritualitatea mi se dezvaluie ca un nivel in interior, exact in locul unde am gasit aceasta conexiune si forta noastra comuna.

Anulam natura noastra materiala, egoismul nostru animal. Toti magarii (in ebraica magar se spune hamor cuvant cu aceeasi radacina ca si materia, adica homer) nostri raman jos, iar noi, uniti, ne ridicam peste ei. Noi dobandim o forta mare si unica, care este de 620 de ori mai mare decat cea precedenta si, aceasta forta, va lasa cu siguranta pe fiecare om sa-si infranga animalul din el. In acest fel, vom crea un vas spiritual nou, care nu exista inainte de despartirea (ruperea) sufletelor. In acest vas, noua ni se va dezvalui proprietea comuna a daruirii in care ni se va revela Creatorul.

Adaug mica mea forta si primesc de 620 de ori mai mult ridicandu-ma pana la primul nivel spiritual. Si apoi adaug aceasta forta mare grupului si o maresc din nou de 620 de ori si ma ridic la urmatorul nivel. Astfel punctul meu initial din inima se mareste intai de 620 de ori si apoi din ce in ce mai mare si urca pas cu pas. Grupul devine Malchut, Shechina.

Acesta este motivul pentru care grupul trebuie sa fie unit intr-o singura dorinta, aceea de a atinge daruirea, adeziunea la Creator. Aceasta creeaza capul (Rosh) Partzufului spiritual. Vasul nostru spiritual comun este lumea spirituala dar, fiecare om experimenteaza in felul lui, in functie de primul si esentialul lui punct din inima. Sufletul nu dispare ci creste de 620х620х620..ori. Astfel ne construim lumea noastra spirituala in noi, acolo unde il descoperim pe Creator. Nu exista in niciun alt loc.

Din part. 3 Lectia zilnica de Kabbalah 20.05.10, Articolul Scopul Societatii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Putem sa preluam principiul spiritual pe care l-ati atins si sa il aplicam in noul spatiu al internetului?

Raspuns: Principiul spiritual este perceptia Creatorului. Trebuie sa conduci o persoana la asta. Pentru a face asta trebuie sa instalezi in persoana o puternica necesitate de a comunica cu ceilalti si astfel , de a iesi in afara sinelui. De indata ce o persoana incepe sa ii perceapa pe ceilalti ca pe sine, el imediat va descoperi Creatorul din afara lui.

De ce avem nevoie de o societate? Este pentru a practica iesirea din noi. Creatorul este dincolo de mine, dar eu nu il percep pe El. Societatea inconjuratoare, pe de alta parte, este si in mine, dar Creatorul intentionat, a facut-o sa arate ca pe ceva exterior mie. Adevarul este ca ea, doar pare asa; eu doar simt ca totul este in afara mea.

Totusi, daca lipesc acest tablou imaginar – atat manifestarile sale interne, cat si cele externe – in interiorul meu – eu si lumea inconjuratoare devenim un intreg, si in acest fel imi pregatesc perceptia sa inteleg ceea ce este in afara mea. Cand aceasta se intampla, descopar imediat si natural, Creatorul, deoarece exceptandu-ma pe mine, in afara mea – exista doar El.

Atunci unde sunt aceste lumi, unde este umanitatea? Descopar ca ei sunt cu totii in interiorul meu si ca au existat acolo dintotdeauna. Ei au existat si in exteriorul meu pentru singurul motiv ca eu sa ma acordez ca un instrument muzical, ca un nou organ al perceptiei, sa simt Creatorul. De aceea mi s-a dat senzatia de sine, care este impartita in doua parti: eu si restul lumii. Dar in realitate, aceasta lume nu exista deloc in afara mea.

Cand gasim o modalitate de a spune asta oamenilor si de a le arata necesitatea acestui auto-acordaj, ei vor intelege de ce Kabbalah ne invata sa ii iubim pe ceilalti ca pe noi insine. Este exclusiv, cu scopul de a ne aduce la perceptia Creatorului, sursa bunatatii supreme si a perfectiunii.

Filed under: Internet, Perceptie - Niciun comentariu→

Cand sufletele se unesc impreuna, o persoana descopera o noua realitate. In mod curent noi simtim ca traim in aceasta lume, care este la nivelul existentei individuale; fiecare parte este deconectata de la intregul organism. Totusi, in ciuda faptului ca toate partile sunt in viata si sunt constiente de existenta lor individuala, exista o diferenta intre un corp care este intreg si un corp ale carui parti sunt despartite.

Chiar acum, fiecare individ deconectat primeste viata si suport, ca un organ extras din corp pentru a fi transplantat in altul. Deci, este ca organele gata pentru transplant, carora li se asigura suportul vietii pentru a nu cobori sub existenta animalica. Aceste organe se percep ca traind in aceasta realitate. Asta suntem noi.

Daca noi, un grup de asemena organe, dorim sa ne unim si ne rugam pentru asta, atunci dorinta noastra colectiva (rugaciunea numita MAN) atrage de Sus (de la un nivel mai inalt) forta care ne uneste. Ulterior, in unitatea noastra vom percepe realitatea spirituala, ca un corp ale carui organe incep sa se conecteze unul cu celalalt.

Astfel, intregul organism experimenteaza o viata diferita si nu existenta fiecaruia, pe care a trait-o, odata separat, straduindu-se sa supravietuiasca la nivelul animal. Accedem de la nivelul animal al existentei la nivelul uman.

Senzatia acestei vieti colective a tuturor oganelor corpului (sufletul colectiv) se numeste Lumea Spirituala. Nu vom mai putea fi in starea in care percepem existenta anterioara ca viata pentru ca nu vom mai trai ca sa supravietuim ci vom sprijini viata fiecaruia dintre ceilalti. Lumina ne daruie o cu totul noua si diferita realitate.

Viata noastra anterioara la nivel animal va aparea foarte joasa si nedorita. Vom avea nevoie de ea numai pentru a dorintele celorlalti care inca traiesc in lumea noastra ca animale; acestea sunt dorintele care inca nu s-au alaturat la conectarea noastra. Gradual, ele vor incepe, de asemenea sa urce. Totusi, o data ce dobandim viata spirituala, aceste nivele joase nu vor mai fi necesare, deoarece noi toti vom urca intr-o dimensiune mai inalta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 18.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Arvut (Garantia Reciproca) primeste forta atunci cand eu jur ca de aici incolo partea mea in toti ceilalti va fi mereu implinita. Pare chiar simplu, dar pentru ca eu sa realizez aceasta trebuie sa ader spiritual la toti si sa le simt dorintele. Deoarece suntem conectati prin sufletele noastre, trebuie sa descopar unde anume, partea mea exista inauntrul dorintei celuilalt si el, in mod sigur, trebuie sa primeasca ceva prin sufletul meu, asa cum se intampla intr-un corp fizic comun.

Unde deci este acel loc gol pe care eu trebuie sa-l umplu conform sistemului care exista in Lumea infinitului? Trebuie sa am grija de el si la fel, fiecare dintre noi in ceea ce-i priveste pe ceilalti. Nu exista niciun suflet in care eu sa nu am o parte, pe care sa trebuiasca sa o umplu. Nimeni nu poate sa o umple, decat eu; este un spatiu special, o dimensiune unica, pe care numai eu o pot umple. Si imi asum responsabilitatea pentru ea, doar lasa-ma sa o fac!

Nu am nevoie de nimic decat de asta. Ca o mama care are grija de copilul sau, care isi doreste doar un singur lucru: oportunitatea sa furnizeze ingrijire. Incearca sa-i spui mamei sa dea copilul altcuiva. Chiar daca ea este o regina si are numereoase servitoare care ar fi bucuroase sa o ajute, ea totusi se va bucura hranindu-si copilul. Primeste placere facand ea insasi acest lucru. Noi, de asemenea, trebuie sa percepem daruirea catre ceilalti ca placere.

Multumita unirii dintre noi, in fiecare suflet exista un spatiu pe care eu trebuie sa-l umplu. Sufletul meu contine 7 miliarde de parti; in afara de asta, exista 7 miliarde de suflete si in fiecare eu trebuie sa umplu spatiul rezervat mie (ca si fiecare dintre noi). Din punctul meu in inima, umplu partile din toate celelalte suflete si fiecare dintre ele trebuie sa umple partea lui din mine.

Aceasta se numeste penetrarea reciproca a sufletelor. Fiecare are o radacina din care actioneaza. Si toate celelalte dorinte din mine, cu exceptia radacinii, sunt straine. Sunt prezente in mine doar pentru ca eu le contin pe toate.

La inceput, sunt doar un punct. Am nevoie de ceilalti pentru a-mi da implinirea in toate aceste dorinte si numai atunci voi trai! Cat despre mine, trebuie sa folosesc aceste dorinte pentru a-i intelege pe ceilalti si pentru a repara golul din ei, pe care numai eu pot sa-l umplu. Cand pun dorintele celorlalti in mine, vad nevoile lor si le umplul cu punctul meu din inima. Ma simti prin dorinta mea pusa in tine si tu umpli spatiul tau din mine, cu punctul tau din inima. Aceasta se numeste Arvut. Nu exista alta oportunitate pentru noi toti de a ne implini. Este singura cale.

Din partea a treia a  Lectiei zilnice de Kabbalah 18.05.10, Articolul Arvut (Garantia reciproca)

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

In articolul Scopul Asocierii, Rabash scrie ca omul se naste iubindu-se numai pe el insusi, si de aceea nu poate face nici cea mai mica miscare fara sa se serveasca pe el. Totusi, fara renuntarea la iubirea egoista, este imposibil sa realizam adeziunea cu Creatorul, echivalenta cu proprietatile Lui.

De aceea, grupul este necesar pentru ca in el, dorinta si taria fiecaruia se aduna. Toti sunt apoi capabili sa foloseasca aceasta forta comuna imensa pentru a renunta la dorinta egoista care il impiedica sa-si implineasca scopul pentru care s-a nascut. Acest grup trebuie sa fie alcatuit din oameni care au un scop comun. Apoi impreuna, vor da nastere unei forte uriase care va permite fiecaruia sa se lupte cu el insusi.

Pentru a primi puterea colectiva de la grup, fiecare trebuie sa contribuie cu taria sa la el, si sa renunte el insusi, asta este, sa vada numai puterea prietenului, in loc de slabiciunea lui. Daca se considera el insusi doar un pic mai mare decat ceilalti, nu va putea sa se uneasca cu ei, sa aduca forta sa si sa o primeasca pe cea colectiva.

Plan

1. Natura umana – iubire de sine.
2. Scopul creatiei – adeziunea cu Creatorul prin echivalenta proprietatilor cu El.
3. Este imposibil sa implinim scopul creatiei de unul singur, ci numai intr-un grup si prin puterea grupului.
4. In grup, toti trebuie sa fie egali in scop, mijloace si anularea fiecaruia. Anularea este posibila numai prin ridicarea prietenilor.
5. Maretia mediului este atinsa prin cuvinte si actiuni.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 20.05.10, Articolul Scopul Asocierii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→