Comentariu: Îmi amintesc clar cum în copilărie, eram profund atașat de părinții mei. Am depins foarte mult de ei și le-am ascultat părerile. Pentru un copil, ceea ce spun tatăl, mama sau bunicii lui este extrem de important. Dar apoi vine o etapă când, indiferent cum a fost crescut, copilul se desprinde de părinți și se schimbă.

Răspunsul meu: Este mediul! El ajunge sub influența unui mediu diferit.

Dar în comunitatea noastră, este diferit. Aici, un copil și părinții lui împărtășesc aceeași viziune, același scop în viață, aceleași valori și același simț al importanței. Prin urmare, nu există conflict. Copilul trece prin toate aceste etape foarte lin. Vede că nu există nicio contradicție: ceea ce trăiește acasă, la școală și cu ceilalți copii afară este la fel.

Lasă-l să vadă lumea! Nimic nu-i este ascuns. El va vedea că viziunea noastră asupra lumii este sobră și adevărată.

Ne educăm copiii astfel încât până la vârsta de optsprezece ani să fi terminat atât școala, cât și universitatea.

Comentariu: Să presupunem că terminologia pe care o folosim sună neobișnuit atunci când vine din gura lor. Oamenii din afară ar putea reacționa diferit la acești copii.

Răspunsul meu: Nu cred. Ce ar putea fi neobișnuit la ei? Că nu folosesc limbajul grosolan auzit pe străzi? Deci, pur și simplu vor vorbi diferit. Lumea de astăzi este foarte amestecată.

Comentariu: Dar vor fi în continuare diferiți de ceilalți copii.

Răspunsul meu: Vor diferi prin faptul că sunt mai echilibrați, mai calmi, nu sunt ușor influențați de presiunile din exterior și știu de ce și cum să trăiască. Vor deveni foarte benefici pentru toată lumea. Va fi o generație complet nouă, formată corespunzător.

Toate acestea sunt posibile pentru că avem atât metoda, cât și forța, lumina, care vor acționa asupra lor. Dar nu putem pur și simplu să predăm asta unor străini și să spunem: „Ia-o și folosește-o”. Ei nu posedă această simţire interioară.

Prin urmare, copiii care au crescut în cadrul metodei noastre educaționale și ajung la vârsta adultă la optsprezece sau douăzeci de ani devin un adevărat atu pentru umanitate. Ei vor forma stratul de instructori care îi lipsește omenirii. Vă puteți imagina cât de mult va fi nevoie de ei?

Comentariu: Dar vor avea de asemenea un ego grozav. Nu puteau încă să cadă în toate ispitele acestei lumi?

Răspunsul meu: Nu! Asta nu se va întâmpla sub nicio formă! Vedem asta la tinerii noștri. Cei care au fost crescuți în acest fel, lumina face totul; nu noi.

Cei care pot cădea în ispitele acestei lumi sunt oameni care vin la noi din afară. Au existat indivizi care au încercat să-și construiască propriile afaceri pe baza Cabalei. Câţi au fost de-a lungul deceniilor existenței noastre? Doar câţiva. Pur și simplu nu se întâmplă.

Nu interesează omul. El nu se poate gândi: „Cine mă va respecta acolo? Ce voi câștiga? Ce îmi vor da?” pentru că are în el un cu totul alt sistem de valori. Puteți vedea singuri cum trăim.

Comentariu: Adică, uneori, oamenii recidivează din cauza predispozițiilor personale, unii față de alcool, alții față de altceva.

Răspunsul meu: Dacă vorbim despre cineva care a venit din afară și a avut probleme de lungă durată cu drogurile, alcoolismul sau ceva asemănător, atunci da. Dar vorbesc despre oameni care au fost crescuți printre noi încă de la naștere. Pur și simplu nu au acele tendințe.

Puteți vedea asta la copiii noștri. Ei nu sunt atraşi în altă parte. Ei spun: „Vrem să petrecem timp cu propriile noastre tinere, să construim familii între noi, să organizăm un club pentru noi. Nu vrem să întâlnim oameni din afară. Nici măcar nu avem despre ce să vorbim cu ei” și așa mai departe.

Avem deja copii care au crescut aici, și-au întemeiat propriile familii și acum au copii ai lor. Așa începe să apară următoarea generație – generația care a ieșit din Egipt, generația care dă deja roade.

Întrebare: Puneți mari speranțe în copii?

Răspuns: Da! Cred că acesta este cel mai important lucru. Cel mai important!

Vedem ce a făcut Moise cu poporul care a ieşit din Egipt. Generația aceea pe care a condus-o din Egipt a trebuit să moară în pustie. Doar cei născuți în pustie au intrat în Țara lui Israel. Același principiu se aplică aici.

Cred doar în creșterea unui om de la bun început și în a-i oferi direcția corectă în viață; asta este tot. Va rămâne cu asta toată viața. Nu o va părăsi, pentru că viața însăși îi va arăta continuu că a fost format corect.

În acest fel, acești copii vor primi o educație și o creștere, vor deveni profesioniști în diverse domenii și vor putea să se integreze în sistemul nostru și să lucreze cu noi. Și dacă nu, se vor putea angaja în orice altă profesie pe care o vor alege.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Cabala pentru adolescenţi” 10/12/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →