Întrebare: Oamenii tind să fie impresionați de exemple. Să presupunem că un om nu crede că depinde de societate și crede că poate rezolva totul singur.

Să ne imaginăm această situație: un bebeluș se naște, este pus într-o cameră rotundă unde lumina este aprinsă constant, există mâncare, dar bebelușul nu are nicio altă interacțiune cu oameni sau animale. Ce se va întâmpla cu el?

Răspuns: Nu va deveni om. Va consuma doar mâncare în mod natural, ca un animal, și va crește la fel.

Întrebare: Dar va avea propriile gânduri și fantezii?

Răspuns: Nu se va întâmpla nimic. Absolut nimic. Toate acestea apar doar sub influența mediului. Indiferent de mediul în care îl pui, asta va ieși la iveală.

Comentariu: Dar atunci, de fapt nu este un om și nici măcar un animal.

Răspunsul meu: Corect. Prin urmare, nimic nu va funcționa în afara mediului. Adică, veți obține un organism animal care va crește în această formă. Dacă îi veți arăta mai târziu propria mamă, se va teme de ea pentru că nu va înțelege ce anume a apărut brusc viu și chiar în mișcare. La urma urmei, el nu știe ce înseamnă să fii viu și ce înseamnă să te miști.

Nu are simțul timpului, nici simțul spațiului înconjurător. Îl hrănești printr-un tub și nu-i dai nimic altceva. Și apoi ce?

Comentariu: Deci va crește, să zicem, până la vârsta de douăzeci de ani.

Răspunsul meu: Ce diferență face până la ce vârstă? Va rămâne la același nivel – doar absorbind mâncare, eliberând deșeuri și nimic altceva.

Întrebare: Va avea conștiință de sine? Va simți că trăiește?

Răspuns: Doar la nivelul la care există.

Comentariu: Un om este construit pe dorințe; dorința este lipsă, dorința este deficiență.

Răspunsul meu: Nu va avea dorințe, nici impulsuri interioare, pentru că nu există o societate înconjurătoare cu care el să se poată realize pe sine.

Întrebare: Deci s-a născut zero și va muri zero?

Răspuns: Da. Absolut.

Comentariu: Dar natura nu tratează oamenii așa.

Răspunsul meu: Natura desigur, nu face asta; dar uneori, dacă se întâmplă asta, există un scop și un motiv special pentru asta.

Fără un mediu, nu va apărea niciun Reşimot în om, nicio informație interioară pentru implementare, deoarece el nu va putea să o pună în aplicare. Una o determină pe cealaltă.

Din KabTV “Am primit un apel. Experiment scandalos”, 06.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Să presupunem că un om modern ajunge fără computer și fără toate lucrurile cu care este obișnuit; el s-ar speria, dar în același timp și-ar da seama cât de puternic dependent este de toate acestea.

Răspunsul meu: Nu, aceasta nu este încă cea mai terifiantă existență. Am vorbit odată despre cum mi-am dorit să merg în Munții Altai. Deci, ce contează un computer? Poate iau un computer, dacă voi sta acolo și voi scrie o carte. Chiar de ce altceva ai mai avea nevoie? O barcă mică, o undiță, cizme de cauciuc și o găleată ca să să culegi ciuperci. Pentru o lună? Minunat!

Nici nu vă puteți imagina! Singur cu tine însuți, fără nimeni altcineva. Nimic. Este pură fericire! Ești singur cu gândurile tale, nu este nimeni în jur, nimic nu te afectează și poți să te dedici celor mai prețuite, mai frumoase și mai pure gânduri, deconectat de întreaga lume înconjurătoare. Este minunat!

L-am văzut pe profesorul meu așa, când se deconecta. El mergea special la Tiberias, ca să fie singur. Și când mă duceam acolo să-l vizitez, vedeam un om care se uita la mine și nu înțelegea cine venise, de ce venise sau ce voia de la el.

Cu alte cuvinte, nu putea simți în ce lume se întorsese. Se uita la tine ca și cum ar fi fost deconectat și, încet, foarte încet, începea să își revină.

Întrebare: Dar totuși, un cabalist nu poate exista complet singur?

Răspuns: Uneori este necesar.

Din KabTV “Am primit un apel. Experiment scandalos”, 06.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo asemănare a vreunui lucru care este sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la a treia și a patra generație a celor ce Mă urăsc, și arăt milă până la a mia generație față de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.”

(Tora, Exodul 20:3–20:5)

 Poruncile sunt considerate baza întregului cod uman al existenței umane. Sunt recunoscute de toate religiile, de toate societățile și servesc drept bază pentru întreaga viață socială. Cu toate acestea, în Cabala, ele au un înțeles total diferit.

Cu alte cuvinte, “Eu sunt Unicul! Nu sunt corporal! Nu pot fi înfățișat, imaginat sau înțeles! Nu vă dau niciun indiciu despre Cine sunt Eu! Nu pot fi pus în buzunar, așezat în colț sau atârnat pe perete. Este imposibil să faci o amuletă din Mine și nici nu pot fi modelat ca un fel de semn! Nimic de genul acesta nu este posibil!”

Oamenii sunt cu totul diferiți. Un copil ia o jucărie și nu o aruncă timp de o lună sau două. Îl calmează.

Omul merge la un templu, se roagă, se spovedește și se calmează. Totul va fi bine! Pentru toată lumea, este un medicament, un remediu, pentru a-și aplana grijile, o prevenire a diferitelor probleme sociale, familiale și de altă natură.

Nu avem nimic tangibil aici. Dacă este imposibil să ni-L imaginăm, adică nu există nimeni la care să apelăm, aceasta este o problemă mare. Se traduce oare prin faptul că nu există Dumnezeu pentru un om obișnuit care trăiește în această lume? Noi nu suntem capabili să-L vizualizăm sau să-L simțim. El este o calitate abstractă a dăruirii, ceva fără formă care umple totul, și în același timp, nimic. Ce senzori ne vor permite să-L dezvăluim? Trebuie să începem să-L simțim într-un fel sau altul. Cu toate acestea, nu există nimic în jurul nostru.

Pur și simplu nu ni-L putem imagina pe Domnul, Forța superioară, așa cum este descrisă în Tora, și nici nu putem stabili contact cu această Forță. Pentru a rămâne în contact cu El, trebuie să ne agățăm de ceva, să apelăm la cineva și să-L portretizăm cumva.

Întrebare: De ce aceste “fire” sunt tăiate de noi? Este ca și cum am pluti în aer. De ce este așa?

Răspuns: Pentru că trebuie să-L găsim la un nivel complet diferit. Ar trebui să ne ridicăm la gradul Său. Atunci vom simți ceva ce nu am simțit înainte și vom defini lucruri pe care anterior nu le puteam înțelege. Va deveni posibil deoarece vom dobândi un nou set de senzori numiți cele cinci Sfirot.

Înainte de a realiza acest lucru, pentru noi nu există așa ceva ca “Dumnezeu”. Nu există absolut nimic! Desigur, există natura care ne răsucește, ne trage înainte, se joacă cu noi și ne obligă să continuăm să trăim și să dăm naștere; ne controlează comportamentul în mediul nostru și în societate, apoi ne îngroapă în pământ. Asta este.

Exagerez totul arătând că oamenii nu au nicio legătură cu Creatorul sau cu Tora. De aceea se spune că Tora este imaculată, deoarece nimeni nu a atins-o vreodată, nici măcar o dată.

Tora este o învățătură; este un mecanism spiritual total deconectat de oameni. Faptul că am ales-o ca sursă a frumoaselor noastre reguli și legi juridice este foarte liniștitor. Fără ea, am fi doar niște barbari.

Cu toate acestea, vreau să subliniez că aceste reguli și legi nu au nimic în comun cu Tora autentică. Trebuie să înțelegem că puterea Torei, veridicitatea ei și însăși esența ei nu se referă la reguli sau legi. Nu contează ce facem în această lume. Mai degrabă, ceea ce contează este dacă s-a întâmplat să ne ridicăm la nivelul următor, unde Creatorul ni se revelează. Pentru aceasta, nu avem nevoie ca El să fie observabil sau să apară ca o imagine sau un fenomen. Conștientizarea noastră se ridică la un asemenea nivel încât nu mai avem nevoie de nicio imagine, deoarece reușim să ieșim din noi înșine.

Aceasta explică de ce porunca “Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” este prima, de ce este considerată o poruncă majoră și de ce le precede pe toate celelalte. Fiecare poruncă ulterioară (ordinea lor nu este aleatorie; sunt organizate într-un anumit fel) definește executarea acestei porunci principale.

Dacă omul nu poate respecta această poruncă, împlinirea tuturor celorlalte porunci nu valorează nimic. Ele nu ne conduc la scop. Ar trebui să ținem cont în mod constant de această poruncă principală. Pentru ea ar trebui să împlinim toate celelalte porunci.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 25.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o oarecare asemănare între Moise și starea actuală a poporului Israel de astăzi. Moise nu se simte încrezător în poporul lui Israel sau în Pharaon, deși este în contact cu Creatorul. Starea actuală a națiunii israeliene este de asemenea, destul de nesigură.

Răspuns: Nu contează. Dacă există o direcție specifică, dacă înțelegem că nu avem de ales, atunci, în ciuda condițiilor care ne obligă să scăpăm din Egipt și să sărim în Marea Roșie, facem ceea ce trebuie să facem.

Întrebare: Dar spuneţi că națiunea israeliană modernă nu simte că se află în Egipt. Poate că ar trebui să apară o anumită forță sau cineva care să poată explica și să înceapă acest proces?

Răspuns: Exact asta încercăm să facem noi. Grupul nostru, organizația noastră, vrea să arate întregii națiuni Israel că există o cale de a fi salvată. Să ne schimbăm viața! La urma urmei, lucrurile se înrăutățesc constant; lumea devine din ce în ce mai ostilă, iar societatea israeliană este dezintegrată și divizată. Securitatea noastră este într-un pericol din ce în ce mai mare.

Loviturile pe care le simțim nu vin asupra “națiunii Israel”, ci asupra “Egiptului”, asupra egoului nostru, deoarece nu vrem să ieșim din el. Israelul din noi, dorința de a dărui, care vrea să iasă din exil și să se înalțe, nu simte loviturile. Când suntem în ego, acesta simte durerea, dar în momentul în care îl părăsim, devenim deconectați de “plagi”.

Întrebare: Ce ar trebui să facem pentru a nu mai cădea în ego?

Răspuns: Singurul lucru pe care ar trebui să-l facem este să ne unim. Avem metoda de conectare pentru întregul popor Israel și este mijlocul de a ne elibera de toate necazurile noastre.

Din KabTV „Cabaliștii scriu: Noaptea Mesei de Pesah”,04.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când vorbim despre sărbătoarea de Pesah, de ce spunem: “Vă amintiți de exodul din Egipt?” La urma urmei, au existat și alte exiluri, din Babilon, Grecia și Roma, dar ni se amintește doar de exodul din Egipt. De ce se întâmplă asta?

Răspuns: Exilul egiptean este rădăcina tuturor exilurilor. Toate celelalte exiluri sunt ca și cum ar fi suprapuse peste el. Acest exil este cel mai dificil și fundamental. Omul se ridică deasupra egoismului său, și pentru prima dată își dă seama ce este lumea spirituală și ce înseamnă să simți calitatea dăruirii în loc de calitatea primirii în care ne naștem și existăm.

Percepem lumea prin simțurile care vor în mod constant să se bucure și să beneficieze de orice. Revoluția din organele senzoriale – când încep să “ies din mine însumi”, să mă identific cu lumea, să dăruiesc altora, să mă simt în afara corpului meu, astfel încât inima mea să rămână acolo – se numește exodul din Egipt. Toate celelalte exiluri se întâmplă deja în afara mea.

Din KabTV „Cabaliștii scriu: Noaptea Mesei de Pesah”,04.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De regulă, poporul lui Israel era urât și expulzat din diferite țări. Cu toate acestea, în Egipt, poporul lui Israel părea să fie atras acolo.

Răspuns: Am fost expulzați dintr-o țară în alta până când am simțit dorința de a ieși din egoism. La urma urmei, suntem eliberați doar atunci când vrem să ieșim din egoism pentru a ne uni. De aceea, pe întreaga perioadă de exil, nu am făcut decât să adunăm, să adăugăm și să acumulăm suferință și nenorociri.

Astăzi am ajuns într-o stare pe care pur și simplu suntem obligați să ne realizăm pe noi înșine, adică să ne unim. Aceasta este acțiunea necesară pentru a ne ridica deasupra egoismului. Atunci vom ieși către libertate, în țara lui Israel. Acum încă nu ne putem imagina această stare, în care nu depindem de nimeni, nu ne temem de nimeni, nu suntem asupriţi de nimeni și să simțim libertatea în sensul deplin al cuvântului.

Din KabTV „Cabaliștii scriu: Noaptea Mesei de Pesah”,0 4.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și Israel i-a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării… și poporul s-a temut de Domnul… (Baal HaSulam – Șamati – Art.151 – “Și Israel a văzut egiptenii”).

Întrebare: Procesul de părăsire a Egiptului a fost realizat printr-un salt al credinței mai presus de rațiune.

Creatorul și-a demonstrat în mod miraculos sprijinul deplin față de oameni. De ce le-a fost frică?

Acum, de fapt există și un eveniment miraculos: mii de oameni din întreaga lume fac același act de unificare. De ce ne este frică și nu suntem mulțumiți de nimic?

Răspuns: Pentru că, după ce ne-am arătat dorința de a părăsi Egiptul, am căzut sub puterea Faraonului, care nu ne-a lăsat să plecăm.

Din Lecția zilnică de Cabala din 19.04.2025, “Saltul lui Nahşon şi Despicarea Mării Roşii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris că omul poate descoperi iubirea într-un mod bun sau prin judecăți aspre. Cum se leagă acest lucru de sințământul că stau în fața Regelui și pot dezvălui această iubire în două moduri?

Răspuns: Acesta este un sințământ; prin urmare, nu ți-l pot transmite. Fie îți dorești să sporești binele în tine însuți și astfel să te apropii de Creator, fie ceri ceva pentru a te apropia de Creator.

Asta facem în viață. Poți să ceri, să plângi și astfel să te apropii sau să faci o cerere.

În principiu, omul ar trebui să ajungă la o astfel de iubire pentru Creator, cu care Creatorul îl iubește pe el. Dar acesta este practic o treaptă de neatins. Acesta este sfârșitul tuturor corectărilor.

Din Lecția zilnică de Cabala 19.04.2024, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este Măreția și Micimea in Credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că totul depinde de intenție. Vedem acțiuni, iar acestea pot fi cele mai binevoitoare, dar intențiile nu sunt vizibile. Dacă am putea vedea intențiile unui om, ce am vedea?

Răspuns: Astăzi, dacă intențiile noastre s-ar realiza în lume, atunci lumea ar înceta să existe.

Întrebare: Sunt acestea intențiile noastre?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Deci astăzi intențiile noastre sunt să distrugem?

Răspuns: Absolut!

Întrebare: Egoist, teribil?

Răspuns: Distrugerea altora, a tuturor și a toate.

Întrebare: De aceea nu se manifestă?

Răspuns: Da, nu ni se dă putere.

Întrebare: Nu ni se dă putere tocmai pentru că ar fi distructive?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Și în ce moment ni se va da putere? Și atunci ce vom vedea?

Răspuns: Când vom avea intențiile corecte în conformitate cu planul naturii, atunci vom începe să primim puterea de a le realiza.

Întrebare: Spuneți-mi, ce intenții ar trebui să avem?

Răspuns: Să ne apropiem, să ne unim, să ne conectăm, să înțelegem cel mai înalt nivel al naturii, să dezvăluim conexiunea reciprocă, iubirea.

Întrebare: Dacă această intenție ar fi fost revelată, ce ni s-ar fi revelat, ce am fi văzut?

Răspuns: Că inițial ne aflăm într-un singur sistem și toate încercările noastre de a exista până acum au fost doar în direcția opusă – să spargem acest sistem.

Întrebare: Și ce ar trebui făcut pentru a dezvălui aceste intenții ale noastre?

Răspuns: Să încercăm cu toată puterea să spargem zidul acestui egoism, care nu ne oferă oportunitatea nici să realizăm, nici de a face vreo mișcare, nici de a ne conecta cumva, nici de a cere.

Întrebare: Este important să cerem?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și în ce moment vom cere?

Răspuns: Când veți vedea că doriți cu adevărat, dar nu puteți.

Întrebare: Ce îl împiedică pe Creator să ne dea asta și gata? De ce are nevoie de munca noastră?

Răspuns: Dacă nu o doriți, cum v-o pot da? Ar fi forțat. Nu există așa ceva în lumea spirituală.

Întrebare: Deci, concluzia este aceasta: El trebuie să ne aducă în starea în care o cerem: “Dă-ne oportunitatea de a ieși din egoismul nostru”?

Răspuns: Da.

Comentariu: Deci, concluzia este aceasta: El trebuie să ne arate că egoismul nostru este distructiv, ucigaș.

Răspunsul meu: Dar dacă El ne arată, atunci pur și simplu nu vom putea exista. Trebuie să ne străduim noi înșine pentru asta și apoi, pe măsură ce ne străduim, vom realiza că ne aflăm în starea opusă și vom cere.

Întrebare: Deci, întreaga noastră sarcină este să ne străduim pentru conexiune, pentru unitate, cum spuneţi dvs., pentru gânduri bune?

Răspuns: Da.

Întrebare: Folosiţii cuvinte atât de simple tot timpul! Gânduri bune? Și apoi vom vedea că nu putem face asta și vom cere: “Dă-ne această oportunitate!” Acesta este planul?

Răspuns: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08.04.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel care caută adevărul este cel care are nevoie de lumina credinței. (Baal HaSulam, Şamati 41, “Ce este măreția și micimea în credință?”).

Credința este o condiție în care acționez ca și cum aș fi în fața Creatorului într-o realizare absolută, conexiune, iubire și înțelegere reciprocă cu El.

Atunci sunt în credință deplină.

Întrebare: Poate fi simțită lumina credinței ca pe ceva pe care o pot împărtăși?

Răspuns: Lumina credinței este un sentiment de conexiune cu Creatorul. Bineînțeles, ea lipsește întotdeauna, așa că trebuie să o cerem constant.

Din Lecția zilnică de Cabala 19.04.24, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→