Trebuie să tăiem permanent buruienile rele din jurul nostru care ne deranjează şi trebuie de asemenea să ne ţinem departe de mediile rele, de oamenii care nu agreează calea adevărului. Trebuie să veghem cu atenție ca să nu fim atraşi să-i urmăm.

Aceasta se numeşte „izolare”, atunci când omul are gândurile „autorităţii unice,” numită „dăruire” şi nu ale „autorităţii multiple,” care este calitatea iubirii de sine, numită „două autorităţi” – autoritatea Creatorului şi autoritatea proprie. (Rabaş, „Despre importanţa societăţii”).

Toate acestea sunt clare; problema apare doar odată cu implementarea. Fiecare dintre noi este sub propria autoritate și nu înțelegem ce înseamnă să fii sub autoritatea altcuiva. „Înseamnă că trebuie să devin sclav? Dacă există autoritate, atunci există un proprietar?”

De fapt, trebuie să fim sub autoritatea dorinței altruiste, în locul celei egoiste. Ne este foarte greu să înțelegem aceste lucruri. Pur și simplu nu vedem unde și cum se întâmplă toate acestea.

Însă, în timp, prin studiu și participare la viața grupului, dacă omul atrage asupra sa influența unei mici lumini, ea începe treptat să se trezească. Apoi devine capabilă să discearnă adevărata natură a distincției dintre autoritatea publică și autoritatea singulară, autoritatea Creatorului și autoritatea creaturii, calitatea dăruirii și calitatea primirii. Aceste detalii sunt dezvăluite cu mare dificultate, însă odată ce sunt desluşite, omul începe să înțeleagă ce se desfășoară în fața lui.

„Este o cale lungă”, au spus înțelepții, „dar o poți scurta dacă urmezi mai multe sfaturi.” Sfatul este simplu. Dacă vrei să te percepi la un grad superior, în următoarea dimensiune, atunci construiește-o, formează-o. Unește-te cu cei care își doresc același lucru, și împreună, trezeşte forța superioară, astfel încât între voi, în înțelegerea și simțirea voastră comună, să se creeze o rețea care va deveni următorul grad.

Totul are loc în percepția omului. Creatorul în Sine este de neatins; Îl percepem doar în relațiile dintre toate părțile realității, care se află în percepția noastră. Dacă îți schimbi atitudinea față de realitate, chiar acea atitudine va deveni Creatorul tău (Bore), din cuvintele „Bo” (vino) și „Re” (vezi).

Chiar acum, pentru tine, Creatorul este forța egoistă care guvernează toată realitatea pe care o vezi. În această formă o percepi și o simți. Așadar, schimb-o prin lumina reformatoare. Există o astfel de forță pe care o trezești; este următorul tău grad.

Toate gradele există deja în acea dimensiune, în acel „canal de forță informațională” din care poți primi totul. Conectează-te și primește. Dacă vrei să știi ce va fi mâine, vei ști. Dacă vrei să știi cum să realizezi schimbări, vei ști cum. Doar conectează-te. Aceasta este lumina reformatoare.

În general, abordarea noastră este aceasta: ne unim unii cu alții și trezim lumina care va realiza corect această unitate. Trebuie să demonstrăm disponibilitatea noastră proporțională cu starea în care ne aflăm, și să cerem corectări.

Pentru implementare, este foarte, foarte simplu. De aceea, articolele lui Rabaş despre grup sunt atât de simple și directe. Sunt puține la număr, iar toate aceste materiale pot încăpea în câteva zeci de pagini. În ele se află întreaga metodă. Orice altceva sunt doar completări care ajută la atragerea luminii. Pentru a descrie cum să organizăm grupul în care atragem această lumină, zece pagini sunt suficiente.

Așadar, astăzi munca noastră este în primul rând să ne organizăm în structura corectă, iar apoi să ne îndreptăm atenția către o rugă de corectare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/03/12, Rabaş – Art.12, 1984-Referitor la importanta Societatii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ar trebui să analizez dacă acțiunile mele sunt corecte sau nu?

Răspuns: Analiza corectă se face în cazul în care în fiecare secundă a vieții tale te „atașezi” de Creator. „Viața” înseamnă conștientizare. Sunt viu; mă simt pe mine însumi și am o misiune. După cum spune cântecul: „Există doar un moment între trecut și viitor; acest moment se numește viață.” În acest moment trebuie să te contopești cu Creatorul. Asta îți permite El să faci.

În acest fel, analizezi Reşimo (gena informațională spirituală). Nu există altă muncă aici. Dacă te concentrezi doar asupra acestui lucru, este foarte bine. Căci trecutul și viitorul sunt Klipot, deoarece vin la noi din lucruri inventate. Ele generează diverse calcule și temeri în noi care nu au nicio legătură cu realitatea.

Comentariu: Dar omul trebuie să se confrunte cu o combinație de mulți factori.

Răspunsul meu: Nu vorbesc despre ceea ce faci la locul de muncă. Acolo lucrezi cu nivelul mineral: cu oameni, cu planuri și așa mai departe; acolo trebuie să știi cum să lucrezi. Vorbesc despre definițiile voastre interioare, calitățile spirituale, despre ceea ce este conectat cu Creatorul.

Și cu Creatorul aveți un calcul simplu: nu am nicio putere asupra trecutului, prezentului sau viitorului. Munca mea este doar cu ceea ce am acum. Orice Reşimo mi-ar da El, trebuie să-l realizez acum. Și realizarea acestui Reşimo este adeziunea la Creator în secunda dată. Punct! Asta este tot.

Nu spun că așa ar trebui să ne raportăm la viață în general, așa ar trebui să ne raportăm la stările noastre spirituale. Și în material, îmi pot planifica munca cu o lună înainte, cu un an înainte. Una nu este conectată cu cealaltă. La muncă, mă ocup de nivelul mineral.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus odată că un evreu și un roman sunt pur și simplu două forțe care încearcă să clarifice a treia forță. Adică, ele se dezvoltă nu fără scop. A treia forță se naște independent sau din acestea două?

Răspuns: A treia forță este intermediară între ele, iar noi trebuie acum să o restaurăm și să o aducem la existență.

Tot ce s-a întâmplat până în acest moment a fost doar o pregătire pentru ceea ce trebuie să facem acum: să corectăm lumea. Nu evreii și nu celelalte națiuni, ci în mod specific noi, ceea ce facem luând Cabala ca sursă de corectare.

Întrebare: Există deja această a treia forță sau pur și simplu nu o percepem?

Răspuns: Trebuie să creăm împreună această a treia forță pentru că ea nu există; nu coboară de sus. Doar două forțe vin de sus: forța Creatorului și forța creației, calitatea dăruirii și calitatea primirii.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Adevărul despre realitate”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul (care este „ceva din nimic”) să atingă planul Creatorului dacă nu ar fi existat în acea etapă?

Răspuns: Se spune: „Din acțiunile Tale Te vom cunoaște.”

Ce spune a doua etapă a dezvoltării dorinței? „Vreau să fiu ca Tine”, adică precum Keter. Când dezvăluie acțiunea lui Keter din interiorul lui Hochma, el spune: „Nu vreau să fiu ca Hochma,, nu vreau să mă bucur de lumina ei, ci vreau să fiu ca rădăcina, precum Keter, care dăruiește plăcere lui Hochma.”

Și apoi Bina dorește să atingă aceeași acțiune ca și Keter și îndeplinește această acțiune în Zeir Anpin și, prin dăruire ca Keter, ajunge la o înțelegere a plăcerilor care există în Keter și vrea să se bucure tocmai de ele. Prin urmare, Malchut dorește să se bucure de gradul Creatorului, de gradul lui Keter, adică de faptul că El este dăruitorul.

Să o spunem astfel: un copil se bucură de ceea ce îi dă mama. Acum se gândește: „Vreau să-i ofer plăcere mea mamei mele, astfel încât să se simtă bine.” Și face ceva pentru mama sa. Prin aceasta, ajunge să înțeleagă cât de mult îi place mamei să-i dăruie.

Plăcerea mamei de a-i da copilului niște bomboane nu este plăcerea lui față de bomboane și nici plăcerea pe care o transmite apoi mamei. El înțelege că la mamă această plăcere se măsoară ca un milion de bomboane. Și apoi el vrea să se bucure exact de o astfel de plăcere.

Aceasta înseamnă că în Malchut, în a patra etapă, apare o dorință suplimentară care nu exista înainte. Ființa creată a atins această dorință. Prin urmare a patra etapă se numește „Malchut” (regat); este o etapă care nu provine direct de la Creator și este rădăcina ființelor create. Malchut ste conectată încă la Creator, încă plină de lumină, nu este separată de acesta, dar dorința care este în ea nu a venit direct.

Copilul și-a dat seama: „Mama se bucură de un milion de ori mai mult de bomboana pe care mi-o dăruiește pentru că mă iubește, vrea să dăruiască, are o măsură colosală de dăruire. Atunci vreau să mă bucur așa cum se bucură Mama.”

Prin urmare, pentru această dorință suplimentară, care nu vine direct din stadiul de rădăcină, creația nu poate pune un paravan. Nu poate spune acum: „Dar vreau să dăruiesc, vreau să fiu ca El.” Nu poate, este incapabilă.

Acum vrea să se bucure de dăruire așa cum se bucură Creatorul, dar vrea să experimenteze această plăcere în dorința sa de a primi. Și prin urmare, ființa creată este capabilă doar să facă o restricție.

Aici apare o întrebare serioasă: de unde poate lua puterea pentru restricție? Cu alte cuvinte, aici este dezvăluită prăpastia dintre ea și Creator, numită „rușine”, iar apoi ființa creată face restricția.

[354327]
Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai dat o mână de ajutor cuiva, ai ajutat o femeie în vârstă să coboare din autobuz; în opinia dvs., acestea nu sunt fapte bune?

Răspuns: Și trăiești cu sentimentul că acumulezi fapte bune pentru viitor.

Întrebare: Totuși, acestea sunt fapte bune, nu-i așa?

Răspuns: Nu, faci asta doar pentru tine. Scoate-ți beneficiul personal din asta și vei ignora totul și nu vei face nimic.

Întrebare: Atunci cum ar trebui să trăiesc? După ce ar trebui să-mi măsor pașii?

Răspuns: Dacă nu-ți depășești egoismul și nu faci acțiuni împotriva lui, atunci nu vei face o faptă bună. Va fi vândută dinainte.

Întrebare: Înseamnă că sunt mituit tot timpul?

Răspuns: Da. Dacă omul își imaginează că face cele mai bune fapte din care va primi mai târziu un beneficiu, atunci totul este un eșec dinainte.

Întrebare: Atunci cu ce intenţie ar trebui să acționez?

Răspuns: Nu mă aștept la absolut nimic în schimb.

Întrebare: Că nu voi primi nimic pentru asta, niciun beneficiu?

Răspuns: Niciun beneficiu. Vor fi beneficii pentru lume și pentru oameni, dar nimic pentru mine. Ca și cum nimeni nu ar ști despre asta și nimeni nu va ști vreodată.

Comentariu: Adică, numele meu nu este nicăieri; nu este sculptat în piatră și nici menționat în legende. Nu este nicăieri.

Răspunsul meu: Nu.

Întrebare: Deci, am făcut ceva și asta este tot?

Răspuns: Da.

Comentariu: Acum, oamenii din artă (și nu numai din artă) se vor prăbuși când vor auzi asta. Înțelegeți? Întregul sistem de drepturi de autor este construit pe „aceasta este muzica mea, aceasta este creația mea; dacă o folosiți, trebuie să plătiți” și așa mai departe. Întreaga lume este construită pe asta! Iar noi mergem împotriva lumii.

Răspunsul meu: Da. Poți să o scrii pe o foaie doar pentru tine, și apoi să o arzi. Dar chiar și în astfel de acțiuni, când omul se gândește la ce va câștiga din asta, ca și cum ar economisi pentru zile negre, este totuși bine dacă acționează așa.

De fapt, nu-i oferă niciun beneficiu real, dar este totuși bine. Va fi mai puțin rău în lume datorită lui. Iar faptele bune vor începe de la un prag mai înalt, de la un grad mai înalt.

Comentariu: Și aceste fapte, atunci când omul își spune cu adevărat: „Am făcut o faptă bună? Indiferent dacă voi ajunge în rai datorită ei sau nu, pur și simplu fac o faptă bună”.

Răspunsul meu: El se ridică la un nivel superior și de acolo trebuie să înceapă să lucreze.

Întrebare: Știți, acum am salvat lumea. Pentru că lumea s-a uitat la asta și a spus: „Acest lucru este imposibil de realizat – credinţa mai presus de raţiune”. Dar acum ați adăugat un astfel de pas: voi faceți aceste fapte oricum. Nu vor fi încă fapte bune, dar vor fi ele un pas către faptele bune?

Răspuns: Da. Și apoi omul trebuie să se obișnuiască să împlinească astfel de acțiuni nu pentru sine, ci pentru lume. Și aici sufletul său începe să se dezvăluie lumii.

Întrebare: Ce este acest spațiu numit „suflet”? Ați spus „se dezvăluie”. Ce fel de spațiu este acesta?

Răspuns: Este un spațiu absolut gol pe care omul trebuie să-l umple cu dorința sa.

Întrebare: Spre lume? Dinspre sine? Și nimic pentru sine?

Răspuns: Nimic.

Întrebare: Este acesta gradul spre care se îndreaptă omenirea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și poate ajunge la el?

Răspuns: Desigur.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 12.02.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se întâmplă uneori ca un om aflat în stadiul inițial al studiului Cabalei să aibă întrebări pentru dvs., și chiar dacă nu le pune, simte că primește răspunsuri de la dvs..

Răspunsul meu: Desigur. În general, oamenii care sunt aproape de mine spun: „Întrebările noastre dispar.” Acest lucru este natural. Pentru că atunci când sunt aproape, se includ în mine ca unul mic lângă cel mare și atunci se simt în siguranță, ca într-un fel de adăpost și nu apar întrebări pentru ei. Într-adevăr, așa este.

Întrebare: Împliniţi omul?

Răspuns: Nu îl împlinesc. Mai degrabă, ei se umplu cu faptul că sunt atașaţi de mine și mă simt. Astfel, omul simte ușor acel echilibru interior, calm și plenitudine care există în mine.

Și deși eu însumi sunt într-o anumită neliniște interioară, la nivelul lui și chiar cu câteva niveluri mai sus, sunt într-o stare complet rezolvată, calmă.

El nu percepe nivelul meu superior, ci pe cel de la care interacționează cu mine, ca un copil cu părinții. Părinții au probleme și griji, dar lângă ei, copilul se simte calm. Nu simte nivelul neliniștii lor, ci simte la un nivel viu că sunt garanții echilibrului și siguranței sale.

Comentariu: Și apoi iese în lume și este surprins că nu este deloc așa cum credea.

Răspunsul meu: Da, firește. Dar totuși, acest lucru este bun pentru avansare. Îmi amintesc stările mele lângă profesorul meu când te afli într-o stare de perfecțiune absolută și liniște deplină, dar ești obligat să cultivi nevoi și dorințe de dezvoltare spirituală în tine.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Dificultăți de traducere”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum poți să te străduiești mereu înainte și să nu te gândești prea mult la trecut?

Răspuns: Nu ar trebui să te concentrezi niciodată asupra trecutului! Dacă faci asta, pur și simplu te consumi pe tine însuți. Trecutul nu-ți aparține și nici viitorul.

Lucrurile care nu sunt manifestate în corpul tău chiar acum, nu le folosești; pur și simplu ele nu există. Trecutul a dispărut și nu știi nimic despre viitor. Nu poți să-ți înfățișezi nicio imagine din viitor în avans pentru a aștepta ca aceasta să se întâmple. Așadar, de ce să te ocupi de asta?

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26 Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabaş scrie că atunci când prietenii se adună, ar trebui să vorbească despre beneficiile adunării. Ce vrea să spună prin asta?

Răspuns: Beneficiile sunt un concept abstract. Pot exista doar în raport cu dorința mea. Prin urmare, îmi imaginez o împlinire viitoare, pe care o pot obține, cu mai puțin efort decât plăcerea pe care o voi primi. Atunci se numește beneficiu – investești 99, primești 100.

Dar dorința mea trebuie să fie mai mare decât efortul investit, altfel dorința de a primi nu-mi va permite să depun eforturi. Prin urmare, de fiecare dată când calculăm ce fel de plăcere vom primi, care sunt dezavantajele și cât efort trebuie să depunem.

Beneficiile pe care vrem să le obținem din procesul prin care trecem, nu le pot identifica cu altcineva. Dacă omul este încă în căutarea beneficiilor din plăcerile animalice (mâncare, odihnă, familie, sex) sau plăcerile banilor, onorurilor, cunoașterii, atunci nu-i pot oferi alte plăceri în schimb, deoarece cele abstracte nu sunt îmbrăcate în ceea ce el înțelege. Nu le simte. Trebuie să existe un Kli diferit pentru asta.

Kelim pe care le avem inițial sunt Kelim în care simțim plăcere îmbrăcată în ceva din această lume: putere, cunoaștere, educație. Cu cât plăcerea este mai apropiată, cu atât este mai palpabilă și mai mare în amploare.

Acestea sunt plăceri animalice; cele mai mari dintre acestea sunt plăcerile simțite prin atingere și vedere. Sunt urmate de unele mai abstracte, plăceri aduse de bani, onoruri, care sunt lucruri care necesită un anumit nivel de dezvoltare.

Dar totuși vine îmbrăcată în ceva: sunt onorat, respectat, mai informat decât alții, ceea ce este un fel de putere (cunoașterea este în cele din urmă putere, deși puțin mai abstractă).

Dar dacă plăcerile sunt și mai abstracte, ele nu sunt percepute de Kelim de primire. Ele se referă la Bina, care este în interiorul lui Malchut. Chiar și Klipot sunt plăcerile pe care Bina le simte în interiorul lui Malchut și nu în Malchut însăși.

Nu poți explica asta oamenilor care nu o au. Aceasta necesită o dezvoltare preliminară. Așa că, atunci când m-au întrebat la radioul american: „Ce este special la Cabala? De ce a devenit brusc deschisă? Ce vreţi dvs.?”

Am răspuns că suntem într-o stare în care nu vedem ce se va întâmpla mâine. Viața pe care o trăim nu este bună, oamenii consumă din ce în ce mai mult droguri, nu există familie, copiii nu au nicio legătură cu părinții, nici măcar nu știm ce se va întâmpla cu noi într-o secundă, suntem din ce în ce mai cufundați în astfel de probleme de viață încât devine necesar să cunoaștem realitatea, cum să ne controlăm soarta, cum să vedem care dintre acțiunile mele vor duce la bucurie, încredere și o viață bună.

Nu poți vorbi cu oamenii în termeni mai abstracți, pentru că nu îi vor înțelege. Ei întreabă: „Cum fac asta?” Vino și învață. Dacă vrem să facem ceva în această viață într-un mod logic, trebuie să-l studiem, în orice profesie, chiar și în cizmărie. Chiar și acolo, vei găsi multe secrete profesionale pe care trebuie să le stăpânești înainte de a începe să lucrezi și cu atât mai mult cu noi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este un grup din punctul de vedere al Cabalei?

Răspuns: Un grup este un ansamblu de forțe egoiste care sunt gata să-și suprime egoismul pentru a crea o rețea de forțe între ele, similare Creatorului.

Comentariu: Grupul trebuie să îndrume omul către scop. Dacă scopul este de a dobândi calitățile Creatorului (calitatea Creatorului este dăruirea), atunci aceasta nu se poate manifesta în raport cu natura minerală și vegetală. Nu pot dărui pietrelor sau plantelor.

Răspunsul meu: Este destul de natural. Calitatea dăruirii se poate manifesta doar într-un grup.

Întrebare: Un element foarte important este creșterea dorinței în grup. Cum se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Când ajung la realizarea că trebuie să-L ating pe Creator și că în mine există doar egoism complet, atunci în același timp, accept condiția ca dezvoltarea mea să aibă loc într-un grup.

Prin urmare, trebuie să intru în el, să devin egal cu prietenii și chiar inferior lor și trebuie să mă anulez pe mine însumi, astfel încât prin intermediul lor, să pot începe să primesc influența Creatorului, lumina superioară.

Din KabTV „Bazele Cabalei”, 04/03/2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Continui să confund dorință, intenţie și acțiune. Nu mă pot acorda corect la niciuna dintre ele, nici la toate la un loc.

Răspunsul meu: Voi încerca să explic secvențial și concis.

Scopul: Cel mai important lucru în viața unui om este atingerea scopului vieţii (al creației), care este adeziunea completă cu Creatorul. Aceasta trebuie să devină rezultatul tuturor eforturilor omului în viață.

Mijloacele de atingere a scopului: Adeziunea cu Creatorul se realizează prin asemănarea de formă. Dar Creatorul este dorința de a dărui, iar o ființă umană este dorința de a primi. Prin urmare, asemănarea nu se realizează prin similaritatea dorințelor, ci prin similaritatea intenției – intenția cu care îmi folosesc dorința.

Vom rămâne întotdeauna opuși în dorințele noastre: Creatorul dorește să dea, iar noi dorim să primim. Altfel, nu am exista ca entități distincte de El.

Deoarece suntem creați din dorința de a ne bucura, putem atinge asemănarea cu Creatorul doar schimbând nu dorința în sine, ci intenția – scopul pentru care folosim dorința.

Astfel, munca noastră se concentrează doar pe intenție și alăturăm dorința acesteia în măsura în care permite intenția corectă „de dragul Creatorului”.

Restricția Dorinței (Ţimţum): Prin urmare, trebuie să dobândim puterea interioară de a folosi dorința de la zero în sus, doar proporțional cu intenția corectă „de dragul Creatorului” (în dăruire și iubire).

Aceasta înseamnă că la început trebuie să dobândim controlul asupra tuturor dorințelor, să le impunem o restricție (Ţimţum, Ţimţum,  Alef, prima restricție) și apoi să folosim fiecare dorință doar parțial, în măsura în care posedăm intenția corectă.

Recunoașterea Răului (Hakarat HaRa): Asemănarea cu Creatorul este atinsă prin similaritatea intenției.

Pe măsură ce ne străduim pentru intenția de a dărui, începem să descoperim din ce în ce mai mult din intenția de a primi (Klipa) în noi înșine.

Revelația acestei intenții corupte se numește exil – Exilul Egiptean (Galut Miţrayim).

Dacă persistăm în încercarea de a schimba intenția de la „totul pentru mine” la „totul pentru Creator”, ajungem la simţirea sclaviei noastre față de egoism – intenția „pentru mine” (de dragul Faraonului).

Revelația Răului: În această stare, ne dăm seama treptat și pe deplin că natura noastră, nu dorința de a primi, care este constantă, ci intenția „pentru mine” – este adevăratul nostru dușman.

Încercând să ne eliberăm de intenția „pentru mine” și să dobândim intenția „pentru Creator”, descoperim neputința absolută împotriva acestui dușman.

Revelația Mijloacelor de Corectare: La sfârșitul acestei realizări, descoperim că numai Creatorul, lumina corectării (lumina Torei, lumina înconjurătoare) ne poate corecta intenția. Apoi ieșim din sclavia intenției rele în intenția de dăruire (asemănare cu Creatorul). Adică: numai Creatorul (lumina superioară) ne poate scoate din starea egoistă – robia egipteană, starea de a ne gândi doar la noi înșine.

Prin urmare, principalul lucru este acesta: gândește-te la lumină, la Creator, care poate, și numai El poate, să te corecteze (intenția ta) de la „pentru mine” la „pentru Creator”, pune Țimţum și folosește dorința doar în măsura în care este prezentă intenția „pentru Creator”.

Așadar, aliniază-te în toate acțiunile tale din această lume către lumina corectoare, astfel încât aceasta să-ți poată oferi intenția „pentru Creator”.

Dacă ceva este neclar, scrie-mi și voi clarifica.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→