Momentele căderii
Întrebare: O persoană care a căzut în „groapa” egoismului său nu crede că are ceva în el însuşi care să fie asociat cu dăruirea. Nu vede nimic sacru în el care să fie asociat cu Creatorul. Cum iese cineva din această stare?
Răspuns: Nu este nimic complicat aici. Dacă avem un grup şi ne obişnuim să ne încurajăm noi înşine şi între noi în fiecare zi, înainte de lecţie şi în timpul lecţiei, astfel încât toate calităţile noastre, punctele de vedere şi conexiunile să fie controlate şi să ne facă să avansăm, atunci nu avem nevoie de căderi imense. Totuşi, dacă acestea au loc, în mod practic toate sunt controlabile.
Căderea nu ar trebui să ţină mai mult de un moment. Nu o fracţiune de secundă, ci doar un moment care nu are nici măcar o perioadă de timp. Imediat o urcare ar trebui să iasă din ea.
Dacă sunt în zona grupului şi primesc o cădere personală, atunci aceasta trece prin mine ca un impuls electric şi imediat grupul mă trage în afară. Câmpul electric general al grupului lucrează asupra mea.
De pe KabTV „Ultima generaţie” 4/18/18
Întrebare:
Întrebare:
Rabaș: „Iubirea pentru prieteni – 2”: Prin urmare, baza principală pe care poate fi ridicată clădirea sfințeniei este legea „Iubește-ți aproapele”. Prin aceasta se poate dobândi nevoia de a dărui satisfacție Creatorului. După aceea, poate fi frica, adică teama că poate nu este în stare să dea mulțumire Creatorului. Când trece de fapt acea poartă a fricii, el poate ajunge la credință, fiindcă credința este vasul pentru insuflarea Divinității, după cum a fost explicat în numeroase locuri.
Întrebare:
Întrebare:
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription