Baal HaSulam: „Iubirea pentru Creator şi iubirea pentru fiinţa creată”: Din cauza asta, noi suntem obligaţi să începem cu Lo Lişma (pentru sine). Rambam spune: Înţelepţii noştri au spus „omul va trebui totdeauna să studieze Tora, chiar şi Lo Lişma, fiindcă din Lo Lişma el ajunge la intenţia altruistă de Lişma”.

Asta înseamnă că eu întâi trebuie să dăruiesc prietenilor, altora, şi Creatorului cât de mult pot, crezând că datorită acestui lucru mă voi simţi bine. Nu am încă intenţiile corecte, dar deja execut acţiuni de dăruire. Noi suntem obişnuiţi să facem favoruri unii altora şi în această lume, sperând că vom avea un profit din asta. Un om nu îl ajută pe un alt om până când nu vede un beneficiu personal în asta.

Între timp, combustibilul meu nu vine de la Lumina care Reformează ci din propriul meu beneficiu. Primesc o plată egoistă pentru dăruirea mea şi asta îmi este clar. Dar mulţumită acestor acţiuni trezesc Lumina Reformatoare şi ea îmi schimbă recompensa.

Lumina face „miracolul”, ceva nefamiliar mie. Ea îmi permite mie să dăruiesc fără nicio recompensă. Eu sunt umplut dar numai de dăruire. Aceasta este o „mişcare într-un singur sens”. Acum eu nu pot să-mi imaginez un astfel de sentiment, dar când Lumina ne va schimba, vom înţelege ce însemnă.

Aşa că, între timp, acţionez cu o intenţie egoistă de Lo Lişma, dacă vreau să ajung la intenţia de Lişma. Dăruiesc prietenilor, învăţ astfel să trezesc Lumina care mă va schimba, şi între timp, găsesc în asta plăcere personală. Alfel, nu aş putea să încep.

Mai târziu, Lumina care Reformează îmi permite să acţionez fără să mă mai gândesc la mine. Apoi descopăr că sunt total în afara mea, sunt în ceilalţi sau în Creator, ceea ce pentru mine este acelaşi lucru.

Astfel, Lumea Spirituală, intenţia altruistă, dăruirea, este când pot să acţionez fără nicio recompensă, fără niciun beneficiu personal, conştient sau inconstient. Numai Lumina care ne influenţează poate să ne permită să facem asta, chiar dacă de acum noi executăm acţiuni egoiste – dovedim că acţiunile noastre urmează perfect sfaturile cabaliştilor.

Învăţăm împreună, înţelegem că studiem despre stările corectate, şi vrem să le regăsim în noi înşine. Prin dorinţa noastră mare de a le cunoaşte, de a ne conecta la ele trezim asupra noastră Lumina Înconjurătoare.

De fapt, cărţile de Cabala ne spun cum suntem conectaţi unul cu altul, cum dăruim unii altora şi cum ne transformăm într-un vas corectat. Aşa că, dacă aspirăm la această stare, cel puţin un pic, atunci, ca dintr-un izvor de apă, Lumina care reformează vine şi ne aduce mai aproape de perfecţiune.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 11/1/2011 „Iubirea faţă de Creator şi iubirea faţă de fiinţa creată”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Faptul ca dorintele noastre sunt sparte si distantate una fata de celelalte este de mare ajutor. Multumita acestui fapt, ne gasim intr-o situatie similara cu aceea descrisa in parabola despre regele care a vrut sa-si transfere intreaga sa comoara dintr-un loc in altul dar i-a fost teama sa o dea, pe toata, pe mana unei singure persoane, deoarece toti erau hoti.

Asa incat si-a impartit comoara si i-a dat fiecarei persoane o moneda, astfel incat fiecare putea sa reziste unei tentatii atat de mici si sa nu o fure, ci sa duca moneda la depozit. Regele si-a transferat in acest mod intreaga sa comoara intr-o noua locatie.

Este exact ceea ce se petrece cu noi. Vasele noastre (dorintele) sunt sparte, asa incat fiecare persoana detine propria sa mica dorinta. Totusi, daca se conecteaza cu ceilalti, el nu preia dorintele rele si sparte de la ceilalti ci isi extrage forta de a-si invinge propria lui dorinta.

Asta ne confera un numar de avantaje. In rpimul rand, tot ceea ce trebuie sa restictionez este dorinta mea cea mica. In al doilea rand, in jurul meu exista o societate cu forte uriase, iar ea ma poate influenta cu valorile sale.

In fond, in ciuda faptului ca dorintele noastre sunt sparte, ele sunt conectate intr-un singur sistem. Asta inseamna ca noi nu suntem legati unul de celalalt de buna voie, ci impotriva vointei noastre, nu din partea noastra, ci din partea naturii. Daca ma gasesc sub influenta dorintelor care sunt atat de departe de mine, atunci le pot folosi ca pe un instrument strain, un ajutor extern, in locul Creatorului.

Rezulta ca, multumita spargerii, eu primesc “ajutor impotriva Lui”: pou folosi o parte din dorinta mea care a fost separata de mine de catre egoismul meu. Aceste dorinte imi apar opuse mie, departe de mine si respinse, urate de mine. Asa le pot folosi ca pe niste forte ajutatoare.

Asta inseamna ca noi castigam enorm datorita spargerii. Pe de alta parte, nu mi se cere sa corectez, totul dintr-o data, intreaga dorinta imensa si sa rezist in fata intregii comori a regelui. Este deajuns sa rezistam tentatiei unei singure monede plasate in fata noastra.

Pe de alta parte, primesc de la toti ceilalti forta care imi permite sa nu fur. Fiecare ma convinge de maretia regelui. Daca pot, cumva, sa ma conectez la ei cu dorinta mea sparta, sa cedez in fata lor un pic, chiar si intr-un mod egoist, de dragul castigului meu propriu, ceea ce se cheama “Lo Lishma”, numai atat si este bine. Si, prin ei, eu primesc Lumina care Reformeaza.

In definitiv, Lumina Interioara nu poate straluci in interiorul meu, dar Lumina Inconjuratoare, poate!

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala 10/31/2011, TES

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem duce la bun sfarsit prima etapa spre atingerea scopului grupului la viitoarea conventie?

Raspuns: In primul rand, trebuie sa ne pregatim astfel incat sa intelegem ca doar prin conectarea noastra, garantia reciproca (acesta fiind si numele conventiei), noi insufletim Lumina. Lumina actioneaza asupra noastra pentru ca este atrasa de dorinta noastra. Noi ne dorim ca ea sa apara si sa ne schimbe asa incat ne plasam sub influenta ei si o lasam sa faca orice doreste cu noi.

Intreaga lume ne va urma pentru ca, prin dorinta noastra si materialele pe care le facem publice, legam lumea de noi si ii transmitem aceeasi influenta a Luminii. Daca incercam sa trezim Lumina si sa o primim, ea trece prin noi catre lume via aceeasi “conducta” care ne conecteaza si pe noi. Putem vedea cat de folositoare este garantia noastra reciproca.

Grupul nu trebuie sa fie prea mare pentru a trece influenta Luminii reformatoare catre lume. Bineinteles ca ar trebui sa fie mare, dar important este ca acest grup ar trebui sa trezeasca  Lumina, iar Lumina ar trebui sa fie atat cat este posibil de puternica. Daca grupul este umplut cu Lumina, aceasta va “curge” de la grup catre restul lumii.

In fond, pe noi ne umple Lumina datorita dorintelor pe care le receptionam de la lume, ca si cand ar fi fost propria noastra dorinta de a primi, AHP – ul nostru. Asadar noi primim doar Lumina care ne permite sa existam si sa continuam sa dezvoltam metoda de corectie. Tot restul va curge catre lume.

In acest fel, grupul va atinge o stare de marire (Gadlut) in spiritualitate. Grupul nu trebuie sa fie mare. Nu avem nevoie de milioane pentru asta. Nici macar de unu la suta din umanitate, ci de mult mai putin. Nu stiu numarul exact, dar cel mai important este sa trezim Lumina. In aceasta privinta, calitatea grupului este mult mai importanta.

Deci, la conventie, trebuie sa ne concentram pe calitate, pe legatura dintre noi si, astfel, vom avansa.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 10/30/2011, Writings of Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In grupul nostru, un anumit numar de prieteni sa intalnesc atunci cand au timp liber. Eu simt ca aceste intalniri stau in calea unitatii depline dintre toti prietenii din grup.

Apar tot mai multe obiectii la aceste intalniri. Credem ca ar trebui sa ne intalnim nu ca grupuri separate ci cu totii, impreuna. Cum ar trebui sa ne comportam? Daca vom continua in acest fel, atunci cum vom putea explica asta prietenilor care sunt impotriva acestor intalniri?

Raspuns: Este de dorit sa va intalniti cel putin o data pe saptamana pentru lectia mea de duminica, o masa festiva si intalnirea prietenilor. Veniti cu familiile voastre, petreceti cateva ore impreuna astfel incat asta va deveni o traditie pentru voi.

Intrebare: Vorbiti despre dragoste si indeplinirea neconditionate a dorintelor prietenilor. Daca cineva satisface aceste dorinte, el isi creste ego-ul si asta creeaza o stare de superioritate. Despre ce dorinte vorbiti si cum poate sa le indeplineasca o persoana, fara sa se gandeasca la el insusi?

Raspuns: Iubirea pentru ceilalti inseamna sa-i indeplinesti dorinta de spiritualitate a lui sau a ei pentru ca toate celelalte dorinte (cu exceptia necesitatilor vitale) sunt in detrimentul unei persoane!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Nu contează ce capitol sau ce parte din Cartea Zohar studiem. Rabaş obişnuia să facă aşa: închidea ochii, deschidea cartea la o oarecare pagină şi începea să citească din mijlocul rândului. Citea câteva rânduri, şi îi era deajuns. Apoi, continua să gândească.

Cartea conectează omul la sursa care îi explică despre binele şi corectarea stării viitoare. Până la urmă, tu nu ştii ce este de fapt această sursă. Tu doar ştii că făcând asta, deschizi un fel de robinet prin care vine forţă şi aceasta te va influenţa. Este ca atunci când deschizi robinetul de apa şi curge pe tine.

În acest fel trebuie să ne raportăm la Cartea Zohar. „Apa” curge cu condiţia ca noi „să deschidem robinetul”. „Să stăm sub robinet” înseamnă împreună, să aspirăm cât de mult se poate la unitate fiindcă aceasta este natura apelor superioare care curg dintr-un vas unit. De aceea, după cât de mult ne unim, dorim să ne conectăm, şi luptăm să devenim un om cu o singură inimă, în aceeaşi măsură Lumina din Tora vine la noi, iar noi merităm să primim Tora, primirea Luminii.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 10/31/2011 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Când noi ne unim şi simţim forţa generală, dorinţa, planul, inteligenţa generală care ne guvernează şi căreia noi trebuie să ne conformăm, şi când vom fi la unison, în armonie şi în mişcare conştientă cu ea, atunci vom simţi mintea Universului sau “noosphere” despre care vorbea  Vernadsky. Cu alte cuvinte, vom simţi forţa universului, forţa naturii, planul ei cel mai înalt, începuturile şi scopul ei. Noi ne vom înălţa la nivelul de om care a devenit vârful naturii, egalul ei şi va înţelege Gândul Creaţiei.

Ni se cere să devenim conştienţi de această stare, să o înţelegem, să profităm de această minte, de această dorinţă de acest plan. Cum putem să o descoperim? Când începem să ne mişcăm la unison, ăn armonie, ca un banc de peşti care percepe mişcările câmpului înconjurător, şi astfel, prin propria noastră dorinţă, nu instinctiv ca păsările sau ca peştii, atunci vom începe să recunoaştem acest câmp, acest mare gând al naturii.

Toată problema este cum să găsim acest câmp, cum să începem să ne conectăm la el şi să găsim ritmul comun al mişcării noastre. Pentru a face asta, trebuie să ne schimbăm pe noi înşine.

Un om se poate schimba numai sub influenţa mediului, după cum vedem noi înşine prin copiii noştri. Altfel, natura ne va schimba cu duritate, forţându-ne prin lovituri, punându-ne sub „compresorul dezvoltării”.

Pentru a evita acest lucru, trebuie să fim activi şi creativi, în avans, să construim mediul nostru înconjurător care ne va duce la o mai mare asemănare cu această unică forţă a naturii. Astfel, ne vom schimba. Trebuie să ne înconjurăm cu un simulator care să ne înalţe tot timpul, sa ne unească şi să ne ducă mai aproape de forţa naturii, care azi ne obligă să fim conectaţi integral.

Din programul TV „Lumea integrală” 10/16/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trăim într-o lume egoistă şi fiecare om vede asta bazat pe cât de multă împlinire şi plăcere poate primi de la ea, cât de mult pot beneficia, personal şi în comparaţie cu alţii. Omul se măsoară constant pe sine în raport cu ceilalţi. Uneori este bine să primeşti mai puţin, dar, într-un fel, mai mult decât ceilalţi, şi apoi să primeşti mult când ceilalţi primesc şi mai mult. Ne-am obişnuit să acţionăm în acest fel în lumea noastră, şi totdeauna ne-am dezvoltat în acest mod.

Dar acum, în faţa noastră stă o lume complet diferită. Ea ne forţează să acţionăm într-un anume fel, de exemplu, ca furnicile care muncesc totdeauna împreună ca un singur organism, sau ca păsările care se simt una pe cealaltă când zboară. Cân păsările călătoresc, întregul stol se întoarce în acelaşi timp, ca un singur întreg; nu este prima pasăre cea care se întoarce cu toate celelalte păsări după ea, ci se întorc toate odată.

Un banc de peşti se mişcă de asemenea simultan etc. Există o conexiune precisă între ei, un câmp comun care îi controlează. Fiecare, absolut, simte pe toţi ceilalţi, fără să aibă importanţă dacă e primul sau ultimul în banc, şi de aceea se întorc simultan. Într-o stare de comunitate, în loc să te percepi pe tine, individual, fiecare individ percepe întregul şi execută dorinţa comună, planul comun.

Natura ne obligă azi şi pe noi să acţionăm la fel, dar în loc să acţionăm instinctiv ca furnicile sau ca peştii şi păsările, noi trebuie să acţionăm conştient. Această stare este absolut confuză pentru noi. Cum pot eu să percep întreaga lume ca pe un singur stol enorm în care mă întorc şi interacţionez ca într-un întreg cu un singur cap şi o singură inimă? Însă acum, introducem această stare împotriva voinţei noastre şi indiferent de dorinţa noastră. Existăm deja în ea ca într-un stol imens de păsări, sau banc de peşti sau colonie de furnici, numai că încă nu înţelegem această stare.

Dar încet, începem să o observăm. Vedem că deja nu mai putem controla şi influenţa lucrurile aşa cum o făceam înainte fiindcă acum, o muncă mutuală complet diferită se dezvăluie, şi în ea, tu trebuie să-i simţi pe toţi ceilalţi, şi toţi oamenii împreună trebuia să simtă mişcarea comună, întoarcerea, şi mişcarea în aceeaşi direcţie.

Noi trebuie să distribuim totul între noi în funcţie de principiul de consum şi gestionare a  chestiunilor aparent personale, devenite deodată publice. Omul nu mai are nimic personal. Tot ceea ce face el este parte a colectivului. La sfârşit, puţina lui muncă este inclusă în planul general. El trebuie să se simtă ca parte a stolului, care acţionează după gândul comun, după planul general.

Din programul TV „Lumea integrală” 10/16/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este teama care trebuie să se facă simţită înainte viitoarea mare Convenţie?

Răspuns: Neliniştea dinainte de Convenţie este anxietatea şi teama că nu voi putea îndeplini ceea ce trebuie în funcţie de programul creaţiei, şi cum pot să particip şi să investesc cel mai mult din mine însămi pentru a accelera dezvoltarea întregului vas spiritual.

Fiecare om trebuie să se simtă responsabil pentru dezvoltarea întregului vas comun, adică, măsura dăruirii mele Creatorului. Trebuie să avem grijă de asta şi să înţelegem că totul depinde numai de mine.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/30/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

“Poarta-te cu ceilalti asa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine” Inteleptul Hillel a formulat aceasta regula pentru cei care doreau sa renunte la intentiile lor egoiste, sa vina mai aproape de lumea spirituala si sa inteleaga revelarea Creatorului si beneficiile pe care le aduce ea.

Omul este confuz. Nu stie cum sa abordeze problema si, de obicei, se bazeaza pe faptul ca este capabil sa-si foloseasca dorintele si calitatile sale normale, care apartin lumii noastre. In fond, el a invatat multe lucruri, a primit o educatie si a realizat ceva in viata. El crede ca ridicarea la nivelul urmator se realizeaza urmarind acelasi tipic. Si asta este problema.

Ne-am obisnuit cu mecanismele relationarii care ne sunt familiare din frageda copilarie, sunt legi si traditii recunoscute. Corpul, in mod subconstient, ne conduce catre ganduri, actiuni, miscari si solutii stabilite de catre sistem. Nu intelegem ca lumea spirituala necesita o absoluta reevaluare a tuturor fundatiilor. Nu voi continua pe calea cea veche. In schimb, ii pun capat si ma ridic spre un alt drum, o noua dimensiune pe care, inainte, nici nu mi-o puteam imagina. Si aceasta nu este doar o cotitura, este un salt in necunoscut.

A fost odata un om care dorea sa dobandeasca daruirea, sa treaca de la intentii egoiste la intentii altruiste, de la lumea fizica la cea spirituala. El a venit la Hillel. Acel om intelesese deja ca nu este capabil sa faca trecerea de unul singur si ca nu poate sa avanseze prin propria sa intelegere. In fond, invatarea spirituala nu este un curs universitar. Nu poate fi stapanita cu ajutorul cartilor sau al cursurilor de invatare fara profesor.

Oaspetele lui Hillel a inteles ca trebuie sa asculte de sfatul inteleptului  si sa il urmeze cu “ochii inchisi”. El a inteles ca doar astfel poate reusi, din moment ce el insusi era incapabil sa vada ce cale trebuie urmata, aceasta cale ne putand fi vazuta cu vederea egoista. Din acest motiv a mers el la Hillel cu intrebarea sa.

Hillel personifica intregul corp de legi, Halacha, cu alte cuvinte, regulile pentru strabaterea completa a caii (Alicha) catre scopul creatiei. Raspunsul sau a fost simplu: “Lasati teoriile. Exista doar o regula principala: Sa te porti cu ceilalti asa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine.”

Pentru a verifica daca esti pe calea dreapta, trebuie, in mod constant si in fiecare moment, sa te testezi pe tine insuti in relatie cu prietenul tau. Te poti gandi la tine tot atat de mult pe cat te gandesti la el? Poti, de buna voie, sa schimbi locul cu el si sa ai grija de prietenul tau in acelasi mod in care ai grija de tine? Poti sa ai grija de tine in acelasi mod in care ai grija de prietenul tau? Chiar daca il critici in sinea ta, tu trebuie sa te ridici deasupra atitudinii tale negative fata de prietenul tau, in toate manifestarile ei.

Aceasta este prima jumatate a drumului, cand incepi sa stabilesti contactul cu ceilalti si se manifesta prin faptul ca incetezi sa mai fii un factor perturbator. Tu esti pregatit pentru conexiune dar nu esti, inca, in stare sa realizezi asta. In acest mod, invoci Lumina care Corecteaza si astfel avansezi.

In mod evident, indeplinirea principiului “poarta-te cu ceilalti asa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine” se imparte in  multe etape. Fiecare etapa este diferita, noua si speciala. Mereu si mereu tu vei continua sa descoperi fragmente mai mari ale imaginii generale. In acest moment crezi ca este suficient doar sa nu interactionezi cu vecinul sau. Totusi, dorinta ta egoista il va atinge in mod constant. Il va atinge destul de mult. Vei vrea sa obiectezi, sa il contrazici, sa il zdrobesti si sa il ucizi.

Vor fi o gramada de optiuni. Apoi, vei incepe sa dobandesti propriul mecanism intern in relatia cu regula “iubeste-ti vecinul ca pe tine insuti”. Vecinul nu constituie o problema prea grea aici, cat este ridicarea ta deasupra egoismului, catre nivelul Bina, in starea Hafetz Hesed (a simti placere in indurare).

“Vecinul” tau este echipamentul tau de antrenament , exemplul, criteriul in relatia cu care tu iti poti controla abordarile, legile si conditiile spirituale chair aici in lumea noastra. In fond, noi trebuie sa revelam lumea spirituala in mod specific in lumea noastra  si nu undeva, departe, dincolo de orizont. Da, dimensiunea spirituala va aduce noi parametri cu ea, dar ei vor fi dezvaluiti in relatiile dintre noi, dintre toti oamenii. De aceea este scris: “ Poarta-te cu ceilalti asa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine”.

Acest principiu este limpede pentru toti si oricine il poate realiza. Nu are nici o cerinta preliminara pentru o persoana. Poarta-te asa cum esti. Ai un grup in fata ta si poti lucra asupra acestei conditii impreuna cu prietenii tai. Inceteaza sa cauti alte lucruri. Nu ai nici o alta metoda care sa conduca la revelarea Creatorului. Asa se prezinta prima conditie a drumului tau.

In total exista doua conditii si ambele sunt orientate catre “vecinul” din fata ta. Cea de a doua si ultima conditie este “Iubeste-ti vecinul ca pe tine insuti”.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/30/2011, “Iubirea pentru Creator si iubirea pentru fiintele create”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Atunci cand citesc Psalmii sau textele cabaliste se intampla sa fiu miscat pana la lacrimi. Cuvintele lor sunt foarte apropiate de inima mea. Inteleg ca este vorba despre mine si emotiile mele, si pot sa ma identific cu textul. De altfel, inteleg aceste texte. Ele imi patrund in inima si imi aduc lacrimi in ochi.

Cartea Zoharului, totusi, este ceva neclar, lipsit de viata, de culoare si de gust, si nu pot fi sensibilizat de ea. Atunci, de ce este Cartea Zoharului considerata cea mai inalta sursa prin care forta superioara ne afecteaza? Este imposibil sa simt asta.

Raspuns: Asa este intr-adevar. Aici trebuie sa intelegem principiul de baza. Doar atunci cand ating o stare de totala neajutorare in atingerea scopului spiritual si inteleg ca toate rugaciunile, lacrimile si suplicatiile mele nu au fost de ajutor, eu incep sa descopar puterile ascunse in Zohar si sa inteleg de ce a fost scris in acest fel.

Daca anumite surse cabaliste ma misca emotional, aceste emotii se gasesc la nivel animal, nu la nivelul unui om similar cu Creatorul. Aceste simtiri sunt tipic fizice cum ar fi “Ma simt rau”, “Vreau cu adevarat, dar nu pot dobandi asta” si asa mai departe. Acestea sunt simtiri omenesti obisnuite care se afla foarte departe de spiritualitate.

Daca tanjesc dupa daruire, conectare, unitate si dragoste, care sunt contrare tuturor puterilor, motivatiilor si dorintelor mele, si constat ca nu le pot obtine doar citind un text sau fiind impresionat de imagini inchipuite sau de intelegerea mea asupra a ceea ce este scris, abia atunci incep sa simt ca Zoharul este sursa puterii care exista doar in dimensiunea superioara, deasupra emotiilor, motivatiilor si senzatiilor mele obisnuite.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 10/27/2011, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→