Baal HaSulam, “Prefata la Intelepciunea  Kabbalah,” Nr 5: Expansiunea Luminii si urmatoarele ei expulzari, creaza vasul. Logic, putem concluziona ca daca vasul primeste Lumina instantaneu, precedentul va fi primul şi va urma celui de al doilea. De aceea, al patrulea stadiu devine stadiul final al creatiei vasului, Malchut.

Expansiunea Luminii in creatura trebuie sa aiba loc in patru stadii, pana cand creatura simte ca primeste si intotdeauna vrea mai mult decat primeste. Atata timp cat dorinta a fost satisfacuta cu ce a primit, nu este inca creatura cea care o controleaza. Nu a avut nimic propriu, nicio completare personala la ceea ce deja vine de la Daruitor.

De la Daruitor primim vasul (dorinta) si Lumina. Daca totul se extinde in jos, fara nicio interferenta din partea creaturii, iar daca aceasta nu se straduie sa castige o mai mare dorinta si Lumina, atunci nu este nici o creatura, ci ceva care nu are vointa proprie.

De aceea, cele trei nivele ale dorintei care deriva din faza radacina, mineral, vegetal si animal, nu sunt considerate a fi existente deocamdata. Sunt conduse de Sus, fara nici un fel de implicare din partea lor.

In ceea ce priveste oamenii care sunt la aceste nivele de evolutie, traiesc si consuma ceea ce primesc in lumea noastra din nastere, de la mediu, din media, din sistemul educational si asa mai departe. Daca nu incep sa contribuie cu dorinta lor individuala, indreptata spre radacina, si atata timp cat se supun ordinelor dorintei, nivelul lor cel mai inalt este inca “animal”.

Si doar atunci cand o persoana evolueaza la gradul uman, care tanjeste sa contribuie cu ceva, sa se intoarca la radacini, doar atunci cere acestei radacini sa adauge mai multa dorinta si implinire, cere dezvoltarea si devine un Om care doreste sa fie similar Creatorului. Creatorul trebuie sa fie revelat tot timpul, fara incetare, asa cum este scris: Cunosate-ti Creatorul si slujeste-L”. Asta separa omul de animal. Asta face ca cererea sa se inalte spre radacina, in sus, in mod autentic.

Omul incepe cu punctul din inima care, de asemenea, vine de Sus. Dar restul, in afara acestui punct, unde simte “existenta din absenta”, omul trebuie sa cultive singur. Aceasta este completarea din care cineva doreste sa devina similar Creatorului si sa castige  titlul de Om. Dupa stadiile de dezvoltare mineral, vegetal si animal, doar gradul final este vazut ca si “vorbitor”. Asta este ceea ce dezvolta creatura, in timp ce toate celelalte nivele devin incluse in el.

Pentru inceput avem de-a face cu lumea noastra interna, unde stadiul mineral, vegetal si animal ale naturii se ridica si cad impreuna cu gradul vorbitor. Nu vizualiza Pamantul cu flora si fauna in paduri si vai. Totul are loc intern. Daca toate dorintele sustin cresterea omului din mine, astfel ele urca impreuna cu el in aceasi masura.

Din partea a 4a  Lectia zilnica de Cabala 5/26/2011, “Prefata la Intelepciunea Kabbalah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce se spune ca intotdeauna un act de daruire aduce bucurie?

Raspuns: Daca  o persoana se alatura celui superior, aceasta adeziune trebuie sa aduca fericire deoarece el intra in perfectiunea celui superior. Nu este pur si simplu o stare buna, ci mai degraba o senzatie de a fi plin de perfectiune si eternitate, apartenenta si dependenta, de atingere a ceva perfect si infinit.

Aceasta senzatie este experimentata de o persoana care este conectata la un grad inalt care consta din invatator, grup si Creator. Cu cat mai mult se apreciaza pe sine, cu atat mai mult simte perfectiunea. Dar apoi apare intrebarea: Cum foloseste acest sentiment? Poate ca el pur si simplu cauta o senzatie placuta pentru a se multumi pe sine? Sau poate ca foloseste acest sentiment pentru a urca si a darui in schimb?

Este important daca isi foloseste conectarea cu “profesorul, grupul si cartile” ca sa obtina vasul spiritual numit “soarta” sau se umple singur. Daca cauta o implinire egoista, dorinta este impure, Klipa, care doreste sa se alature caracterului sfant si sa atraga Lumina din el.

Totusi trebuie sa trecem si prin aceste stari, sa le simtim acut pe drum si sa le depasim. In ultima instanta, trebuie sa inteleg ca nu exista altceva in afara de singura autoritate, autoritatea Creatorului. Inseamna ca Creatorul este bun si face bine; Imi umple intreaga lume, toate dorintele, intreaga minte si inima. Trebuie sa simt intotdeauna ca ma aflu sub regulile Creatorului si ca El ma umple. Nu ar trebui sa permit ca Klipa (dorinta mea impura) sa ma intoarca.

Sunt oameni care obtin placere din aceste auto-critici. Sau s-au obisnuit cu asta si nu pot iesi din aceasta stare. Totusi nu este o stare buna, si nu aduce nici o avansare.

Se poate crede ca suferinta ajuta la avansare si aceasta suferinta se va sfarsi intr-o zi. Dar asta nu se va intampla. Progresul are loc doar prin dorinta noastra de a aspira catre fericire, bunatate, si fericire din faptele bune, spre gradul superior, spre credinta. Este numita credinta celui superior, cand persona simte ca apartine de perfectiune, insemnand conectarea cu cel superior.

Deci intreaba-te: incerci sa te lipesti celui superior pentru a primi placere de acolo, sau cauti inspiratia si fericirea care te ajuta sa obtii indemanarea de a darui?
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/29/2011, Shamati #40

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Pacea”: Se spune in Masechet Avot (Cap.3 nr.16): “El, Rabbi Akiva) ar spune, “Totul este in depozit, iar fortareata se intinde peste toata viata.  Magazinul este deschis si vanzatorul vinde diverse servicii: cartea este deschisa si mana scrie. Si toti cei care doresc sa imprumute pot veni sa imprumute, iar cei care aduna inapoiaza regulat, in fiecare zi, si iau de la o persoana cu stiinta si fara stiinta. Si au pe ce sa se bazeze,  judecata este corecta si totul este gata pentru petrecere.” …De la inceputul Creatiei, toti oamenii au avut rezervare, iar Gandul Creatorului are nevoie de ei la petrecere, cu sau fara stiinta.

“Petrecerea” este sfarsitul corectiei lui Malchut al lumii Infinitului, care trebuie sa se umple  de Lumina Infinitului. Aceasta stare este predestinata: exista. Suntem in ea si ne lipsesc doar instrumentele, vasele, ca sa o putem simti. Despre asta vorbim aici: acordarea si corectia lor.

Asadar “totul este gata pentru petrecere”. Este gata, iar Creatorul asteapta “musafirii”, insemnand dorintele noastre corectate, ceea ce este, ceea trebuie sa ne preocupe. Totul deriva din aceasta petrecere: Luminile lui NRNHY si vasele lui KHB-ZON care coboara de la Malchut al Infinitului pe scara lumilor spirituale. Forma initiala si cea finala, prima si a treia stare, genereaza a doua stare in care existam. Definesc calea noastra intre ele, toata corectia noastra.

De aceea ar trebui sa ne preocupam nu de forma initiala si cea finala, ci doar de contributia noastra, participarea noastra la proces. Trebuie sa incercam, in cel mai eficient mod posibil de a intra in ordinea acestor actiuni si sa ne acceleram dezvoltarea, facand-o productiva, intensa si concentrata.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/29/2011, “ Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Referitor la crize, lumea începe să realizeze necesitatea unirii. Este aceasta o dorinţă mai înaltă, raportată la dorinţele anterioare?

Răspuns: Nu, nu este. Este despre apropierea poziţiilor noastre, iar ca efect ne va ajuta să ne conectăm între noi. Într-adevăr, această conştientizare este simţită mai puternic cu fiecare zi ce trece. Oamenii de ştiinţă, sociologii, psihologii, chiar şi politicienii vorbesc despre asta. Dar, până în prezent, problema este reduce la specialişti de elită care se ocupă de problemă.

În principal, e clar că problema de bază în lume este inabilitatea noastră de a fi împreună, de a ne înţelege între noi pentru a stopa consumul excesiv şi poluarea mediului. Trebuie să fim uniţi prin garanţie mutuală. La o astfel de concluzie poate să ajungă fiecare persoană inteligentă, dar totuşi este plăcut să auzi şi să citeşti despre asta în diverse materiale. Cel puţin, experţii au ajuns la asta.

Cu toate acestea, ei nu sunt capabili de mai mult, ei nu pot găsi o soluţie şi aici este problema principală. Fiindcă soluţia este adusă de Lumină, de forţa de corecţie, iar ei nu ştiu ce e asta. Ei înţeleg numai că situaţia este critică, că egoismul distruge totul şi că el este sursa tuturor problemelor. Ei realizează că avem nevoie de o problemă – lumea liberă, unde toţi oamenii sunt uniţi şi trăiesc normal, o viaţă modestă, fără adausuri excesive din cauza cărora golim şi poluăm pământul.

În cele din urmă, toţi vor înţelege asta. Milioane de oameni în jurul lumii ridică capetele stresaţi. În curând nu vor mai avea ce să mănânce. Vor fi de acord cu orice numai să aibă de mâncare. Vor fi de acord să se unească. Dar, încă o dată vor da greş în conexiune dacă oamenii de la nivelul uman de dezvoltare nu vor veni să explice cum să ducă asta la îndeplinire.

Trebuie făcut în următorul fel, fiecare să înceapă să studieze, învăţând despre criză şi soluţie. Chiar dacă oamenii încă nu înţeleg principiile care stau la bază, ei vor trebui să rămână în legătură cu sursele primare fără legătură cu gradul lor. Apoi, Lumina Înconjurătoare îi va influenţa şi va permite oamenilor să se conecteze la un nivel mai înalt.

Este o necesitate. Când Baal HaSulam a scris că noi va trebui să stăm pe băncile şcolii şi să începem să citim cărţi, el nu s-a referit la Capitalul lui Marx sau la articolele lui Lenin sau alţi socialişti. El s-a referit la munca lui, la articole ca „Garanţia mutuală”, „Dăruirea Torei”, adaptate în aşa fel ca fiecare om să înţeleagă mesajul.

Aceste materiale provin din surse cabalistice şi vorbesc despre unitate şi egalitate. Ele au fost date lumii de oameni cu punct în inimă şi este deajuns pentru „iluminarea” care să inspire şi să încurajeze masele către unitatea corectă şi adevărată, nu ceea ce a fost în URSS sau în kibuţurile israeliene.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/26/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Capitolul „Truma” (Donaţie), Paragraful 24: Datorită Judecătorilor (Dinim) din ea, Malhut este numită Efer (cenuşă) şi Efron. Efron înseamnă „efer-ul nostru” (cenuşa noastră). Din momentul când Malhut s-a înalţat la Bina, Bina se numeşte şi ea Efron, de asemenea. Atunci Bina se divide în două – Gar, AVI (tata) superior, sunt Sameh, corespunde celor şase Sfirot HBD HGT, fiecare din ele conţinând zece. Din Chazeh în jos, ea s-a stabilit ca Parţuf YEŞSUT care include cele patru Sfirot NHYM, şi pe Mem ale ei….

Întrebare: Ce sunt literele de care vorbeşte Zohar-ul?

Răspuns: O literă este un simbol. Forma literelor simbolizează forţele care sunt conectate împreună. Noi trebuie să le dăm o formă pe care să o folosim pentru descrierea acelor forţe.

Nu există nicio formă în spiritualitate. Dar, în lumea noastră eu pot folosi litere care să explice proprietăţile spirituale. Să zicem litera „Sameh” (ס) este rotundă ceea ce indică proprietatea ei de milă, dăruire. Valoarea ei numerică (Ghematria) este 60. şaizeci este 6×10 (şase Sfirot, fiecare conţinând câte zece). Astfel, e posibil să explicăm ce e 6 ce e 10, ce înseamnă „rotund”, şi ce proprietate reprezentăm în forma rotundă a literei „Sameh”

Nu există aşa ceva pe tărâmul spiritual. Dar, pentru a explica ceva unul altuia este necesar să avem o limbă comună. Dacă nu ar fi fost pentru limbaj ca formă de comunicare între noi, nu ar fi fost nevoie nici de litere nici de alte simboluri.

Într-adevăr, în spiritualitate, adică în senzaţiile mele interioare, nu am nevoie să conturez forme pentru mine. Nu sunt imagini în senzaţia mea interioară, este numai senzaţie în dorinţă, primirea unei impresii. Dar, când vreau să spun ce este dorinţa mea, cât de mult este impresionată, de ce, de care proprietăţi opuse, dacă sunt de stânga sau de dreapta, de sus sau de jos şi de culorile lor variate, atunci am nevoie de toate aceste aspecte.

De ce pictează un artist un tablou? El simte că pur şi simplu trebuie să exprime senzaţia lui, sau a ei, interioară, plăcerea, inspiraţia şi să le transmită celorlalţi oameni. Pictura este doar o exprimare exterioară, într-o oarecare măsură refelctând sentimentele sale interioare şi dorinţa de a a le împărtăşi şi altora.

Oamenii care nu înţeleg, cred că artistul pur şi simplu aruncă pe hârtie sau pe pânză toate impresiile sale interioare şi inspiraţia. Dacă vorbim despre o slabă impresie pamânteană, încă este posibil.

Dar, este imposibil de comunicat impresiile spirituale. De aceea este interzis să portretizezi spiritualitatea sub formă de picturi sau statui, fiindcă nu eşti în stare să exprimi impresia ta interioară. Însă, este permis să ilustrezi proprietăţi spirituale, stări şi procese în forma literelor şi diagramelor fiindcă în ele tu descrii nu impresia ta interioară ci numai simbolul impresiei.

Acesta este numit limbaj, când ne conectăm între noi prin simboluri externe, fel de fel, în funcţie de înţelegerea noastră putem să trezim în noi un corespondent al impresiei interioare şi să o transmitem de la unul la altul. Cu toate acestea, fiecare om are o impresie diferită fiindcă noi suntem diferiţi unul de altul.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/26/2011 Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Creatura se dezvoltă în diferite feluri şi la diferite nivele. Cu totul, sunt cinci astfel de nivele. Astfel, fiecare nivel se împarte în alte cinci, acelea se divid din nou şi tot aşa, până la infinit. Cheia, în tot acest proces, este o simplă acţiune, după cum e scris: „expansiunea Luminii şi plecarea ei fac vasul demn de misiunea sa”.

Dacă vrem să dăm naştere la oirce fel de calitate sau reacţie pentru sau împotriva primirii, pentru sau împotriva dăruirii, pentru sau împotriva intenţiei sub orice formă, trebuie să evocăm în acea formă, în acele detalii ale percepţiei, de dezvoltare şi de stopare a ei, primirea Luminii şi existenţa ei, o deschidere şi o închidere. Apoi, prin aceste două acţiuni opuse, vom primi impresia corectă, o nouă dorinţă.

Cu alte cuvinte, vreau să mă ridic de la dorinţa 1 la o calitate mai înaltă, dorinţa 2. Vreau să-mi schimb calitatea, să devin mai înţelept, mai dăruitor, un mai bun observator, mai sensibil. Această acţiune va cauza schimbări calitative în dorinţa mea, care mă vor face să înţeleg mai mult, să simt mai mult şi să remarc mai multe lucruri, comparativ cu ce remarcasem înainte.

Toate acţiunile mele trebuie să fie foarte orientate, să trimită impulsuri precise, menite să evoce intrarea şi ieşirea Luminii. Astfel, îmi determin viteza dezvoltării. Când vreau să obţin un nou detaliu în gradul spiritual, să urc o treaptă, să-mi ridic calităţile, pot să o fac numai prin expansiunea şi ieşirea Luminii. În acest fel se construieşte un vas mai bun şi mai înalt, un scop nou şi mai demn.

Astfel, vedem că suntem capabili de înălţare proprie, în  mod constant. Normal, folosim factori externi: forţa Luminii şi forţa dorinţei. Totuşi, noi suntem singurii care le activăm.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întâi trebuie să înţelegem că creatura este dorinţă. De fapt, dorinţa este singura unealtă, singurul mijloc disponibil creaturii, este un organ de simţ, un element senzorial, ceva care îi permite să simtă propria existenţă şi să se reflecte în ea. „De ce exist? De unde vin şi pentru ce? Ce este viaţa? Ce înseamnă împlinirea mea şi unde duce?” Toate acestea se manifestă în dorinţă.

Creatorul, Lumina Superioară, a creat numai un punct, „existenţă din absenţă”, pe care noi trebuie să îl dezvoltăm până când, în acord cu programul Creatorului, creatura trebuie să se înalţe la înălţimea Lui. Acest punct este întreaga creaţie. Este opus Luminii şi această proprietate este deajuns. De aceea este numit punct.

În timpul dezvoltării sale, punctul trebuie să experimenteze diferite tipuri ale opoziţiei faţă de Lumină, emanate din Lumină. Lumina se proiecteză pe sine în acest punct şi astfel crează în el forme inverse.

Aşadar, a fost numai un punct apărut ca „existenţă din absenţă”. Toate celelalte proprietăţi ale lui au apărut ca „existenţă din existenţă” şi îşi au originile în Lumină. Acest punct evoluează în proprietăţile care sunt proiectate de lumină şi opuse ei. De la starea opusă ei, punctul învaţă gradele de similitudine cu Creatorul, pe care este sau nu este capabil să le obţină. Aşadar, el revelează Lumina.

Acest punct al dorinţei de primire a parcurs o dezvoltare lungă, mare, treptată şi multilaterală. Dacă Creatorul este dorinţa de a da plăcere, creatura, inevitabil, este dorinţa de a primi plăcere.

Pentru ca creatura să aibă oportunitatea de a se exprima pe sine, ea trebuie să-şi definească forma  dorinţei ei de primire. Cum se face asta? Prin dezvoltare ciclică, de fiecare dată, dorinţa acumulează o formă, primeşte umplere în acea formă, după care umplerea dispare lăsând forma goală. Apoi, creatura hotărăşte cum să o folosească.

Anterior, Lumina determina condiţiile de plăcere pentru creatură. Acum, din contră, creatura primeşte plăcere prin dăruirea de plăcere Dăruitorului. În acest mod, creatura întoarce primirea în dăruire.

Astfel, Lumina crează dorinţa şi forma ei, iar asta aduce, de asemenea, împlinire dorinţei. Mai târziu, creatura descoperă că are nevoie să devină goală, să fie lipsită de Lumină. Creatura nu poate suporta asta, o împiedică ruşinea. Atunci ea cere putere de la Lumină însăşi, în scopul de a scăpa de ea. Lumina, care a trezit simţul ruşinii în creatură, este de acord şi îi dă putere creaturii. Atunci creatura cere schimbări interne şi corectări de la Lumină şi avansează prin aceste cereri.

Chiar dacă totul vine de la Forţa Superioară, de la Forţa Luminii care este în primul rând raportată la dorinţa de primire, în acelaşi timp, este creatura cea care începe să decidă ce vrea şi interceptează iniţiativa, câştigă supremaţia. De aceea, perioada de dezvoltare începe de la senzaţia de ruşine şi,sub ea, este creditată creatură.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Este scris ca atunci cand iti fuge gandul de la spiritualitate, ar trebui sa ii multumesti Creatorului. Cum sa-i multumesti pentru asta?

Raspuns: Stim ca toata munca consta in dorinta, iar in afara dorintei corecte nu avem nevoie de nimic altceva. Pentru a putea revela proprietatea daruirii, Creatorul, trebuie doar sa continuam sa ne pregatim pentru urmatorul moment. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa il descifram corect: De la cine am primit senzatia de viata si de ce a venit in forma asta?

Nu stiu nimic despre asta. Totusi, daca o primesc din partea Luminii, de la forta superioara care ma conduce spre scopul creatiei, atunci singurul lucru care mi se cere este sa ma trezesc si sa raspund corect. Prin fiecare stare prin care trec, trebuie sa pot Il pot vedea pe El si atitudinea Sa fata de mine, in ciuda faptului ca simt contrariul.

Astfel, apare o discrepanta intre felul in care imi doresc sa Il vad, ca bun care face bine si lumea in care traiesc chiar acum, care nu este nici frumoasa nici buna. Aici mi s-a dat spatiu de lucru pentru ca diferenta intre ce doresc si ce exista, intre imaginea a ceea ce ar trebui sa fie si ceea ce este in prezent, este baza pentru rugaciune.

Daca nu simt perfectiunea in fiecare clipa data, inseamna ca simt lipsa care ma separa de ea, propria mea inadecventa. Totusi, deja stiu  cum sa merg mai departe deoarece simt abaterea mea de la curs, de la scop.

Directia corecta este ca totul sa devina unificat: „Israel, Torah si Creatorul”. Intr-adevar, scopul grupului si al unitatii noastre si revelarea daruirii in el, toate acestea sunt un  intreg. Daca nu le pot lega impreuna corect, vad atitudinea Creatorului fata de mine ca rea.

Cu alte cuvinte, simt ca sunt corupt si traiesc intr-o lume corupta. Judecand dupa ce mi-a dat Creatorul, descopar ca nu este este bun si face bine si ca nu traiesc in lumea Infinitului. Din cauza perceptiei mele eronate nu pot vedea perfectiunea.

Deci, am informatia corecta despre cum ar trebui sa fiu (daca ma indrept inspre scop) si cum difera de ceea ce de fapt sunt. In fiecare stare, am un set complet de date, iar tot ceea ce trebuie sa fac este sa le folosesc corect ca sa obtin ceea ce de fapt sunt. Va deveni clar ca sunt intotdeauna deficient in daruire, care de altfel ar trebui sa imi completeze perceptia si sa ma schimbe de la a ma simti rau la a simti perfectiunea care mi-a fost data de Creator.

Creatorul imi ofera perfectiunea, cu toate ca ma simt rau si ca traiesc intr-o lume rea. Diferenta intre ce mi-a trimis si ceea ce simt este de fapt din vina mea. Chiar acum, daca as putea adauga daruire dorintelor mele, as trece de la o stare rea la o stare buna intr-o clipa. Aceasta deficienta pe care o simt este rugaciunea cu care ma intorc la El chiar acum ca sa cer proprietatea de a darui, forta Bina sau corectia.

Cu cat mai repede este formulata cererea corecta, cu atat mai repede primesc raspunsul care de fapt poate fi chiar o stare mai rea. Sentimentul a cat de schimbat sunt fata de daruirea autentica devine chiar mai acut. Invat sa imi corectez schimbarile printr-o masura dura, iar acum mi se da sa folosesc una curata, cu care sa pot vedea aceasta deviere.

Asta nu inseamna totusi ca starea mea s-a deteriorat in sine. Am schimbat pentru mai bine, dar in acelasi timp, am ajuns sa inteleg aceasta stare mai bine. Am castigat o mai mare receptivitate.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu ar trebui sa criticam starile prin care trecem in fiecare moment. De fapt, noi nu stim de ce ne-au fost date si de unde vin.

Tot ceea ce trebuie sa facem este sa intelegem cum sa folosim starea prin care trecem acum. Trebuie sa intelegem ca nu exista o stare mai buna pentru avansarea noastra, pentru corectia sufletului decat cea in care ne aflam. Ar trebui sa ii multumim Creatorului si pentru lucrurile rele la fel cum o facem pentru cele bune.

De fapt, eu imi masor starea conform lipsurilor mele. Daca as fi fost reformat, as simti infinitul in fiecare stare. Totusi, daca experimentez o stare diferita undeva, inseamna ca trebuie sa simt o anumita greaseala, sa lucrez cu ea, sa corectez senzatia pana cand ma simt bine.

De aici reiese ca Creatorul este cel care face persoana sa se roage. El este adevarata cauza. Totusi, intre cererea sa si reactia persoanei se afla liberul arbitru a persoanei, care consta in felul in care raspunde, lamurind urmatoarele:

• de la cine a primit aceasta stare
• ce ar trebui sa faca cu ea
• ce il ajuta sa se reformeze
• la ce stare ar trebui sa ajunga

Toate acestea depind de persoana in sine. El vede diferenta dintre starea prin care trece si cea in care si-ar dori sa fie. Intr-adevar, sentimentul de lipsa ii determina starea urmatoare.

In ceea ce ne priveste, nu se asteapta sa dam nimic altceva decat dorinta corecta, pana cand se indreapta spre obtinerea scopului final: sa daruiasca in masura si puterea care il face egal cu forta superioara, la fel ca in radacina sufletului de unde venim cu totii.

Asadar lucram impreuna. Creatorul ne trezeste, in timp ce noi, in fiecare moment al vietii trebuie sa intelegem pentru inceput ca totul vine de la El. Trebuie sa ne dorim munca corecta: „Israel, Torah si Creatorul sunt una.” De aceea alcatuim o rugaciune care sa ne exprime dorinta personala.

Aste este, amandoi, Creatorul si cu mine lucram la dorinta. In ceea ce priveste Lumina, nu este grija noastra. Am grija doar de dorinta. El mi-a dat-o, eu incep sa lucrez cu ea, si facand asta si depunand suficient efort,  aduc dorinta primita de la El la o alta dorinta numita acum rugaciune. In masura in care dorinta mea este corecta sau corupta, Creatorul ma reformeaza si imi daruieste o noua dorinta. Cu ajutorul sau trebuie sa ma corectez din nou, definindu-mi dorinta mai concret si mai precis, si va deveni noua mea rugaciune.

Astfel Creatorul si cu mine continuam sa muncim impreuna la dorinta mea, pana cand obtinem forma corecta ca valoare, caracter si forma, obtinand astfel Malchut al Infinitului care include dorintele sufletelor. Apoi, in masura in care obtin valoarea daruirii si propria umilinta, formulez dorinta, autentica mea dorinta de a primi, intr-o maniera adecvata si, acolo sa revelez scopul creatiei.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele Scarii), Articolul „Cine provoaca rugaciunea”: In acea stare de reflectie, cand simte cat de departe este de orice respect fata de munca Creatorului, incepe sa se trezeasca si sa gandeasca „Ceva trebuie facut. Nu pot sta in aceasta stare joasa pentru tot restul vietii mele.”

Cu siguranta acesta este timpul cand o persoana incepe sa Il roage pe Creator sa il aduca mai aproape de El si sa il ajute de Sus, asa cum spuneau inteleptii nostrii, „Cel care vine sa fie purificat este ajutat.”

Persoana stie ca trebuie sa ajunga la sentimentul ca Creatorul „este bun si face bine” si sa I se alature. Asta inseamna ca scopul este sa il revelam pe Creator. Altfel nu vom obtine ceea ce ne este destinat.

Aceasta sarcina poate fi indeplinita doar daca exista echivalenta formelor. Deci, persoana sufera deoarece inca nu a ajuns la credinta, proprietatea daruirii, unde il poate gasi pe Creator si sa Ii multumeasca. Asadar el nu cauta revelatia in mod egoist, ci doar pentru ca in felul acesta poate obtine maretia Creatorului.

Apoi, el vede cum „natiunile lumii” din interiorul sau se certa cu partea sa de „Israel”, care aspira spre Creator. Pana acum, nimeni nu poate invinge, dorinta de a darui nu poate invinge dorinta de a primi.

Totusi, omul nu are putere peste gandurile si sentimentele sale. El nu alege ce sa experimenteze inima si mintea. Fiecare stare este formata de Sus, insemnand nu de persoana, ci de forta superioara care o plaseaza in persoana intr-o anumita circumstanta si asteapta o anumita actiune, un numit raspuns la acea stare trimisa. Asta se numeste „Eu sunt primul”.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→