Un dialog constant sau  o cerere adresata Creatorului sunt un lucur bun, pentru ca este imposibil sa I te adresezi ca si in cuvintele rugaciunilor citite in carti. Omul incepe sa inteleaga faptul ca daca nu simte aceste cuvinte, ele nu pot fi considerate o cerere. Creatorul nu o va auzi in felul acesta; este necesar sa te intorci spre El transmitand cuvintele din inima.

Apoi, in loc sa citesti o rugaciune dintr-o carte plina de cuvinte care nu inseamna nimic pentru El, „pentru sine”, „de dragul de a darui”, „deasupra ratiunii”, „Torah si invataturile sale”, „fapte bune”, „Cel Sfant si Binecuvantat” (aceeasi terminologie pe care o folosesc Cabalistii), mai bine incearca sa le interpretezi intr-o limba mai plina de simtire. Se poate face asta chiar si fara cuvinte, intr-o anumita senzatie interioara, personalizand astfel rugaciunea, cererea.

Ce fel de ajutor ar trebui sa Ii cerem Creatorului? Sa ne ajute sa Ii putem adresa o cerere! Aceasta cerere va deveni vasul spiritual, „locul” revelatiei Creatorului.

La fiecare etapa trebuie sa ne asiguram ca folosim cuvintele proprii atunci cand I ne adresam si nu stereotipuri dintr-o carte. Altfel nu stim de fapt inspre cine Se intoarce, cum, de ce si inca suntem departe a ni se raspunde.

Abilitatea de a face o cerere este de mare ajutor si ii permite persoanei sa se schimbe si sa se corecteze. O cerere adresata Creatorului trebuie vazuta ca un mijloc de a schimba o persoana. Cautarea unui raspuns la o anumita cerere nu este importanta; ceea ce conteaza este cererea in sine, pentru ca ea formeaza omul.

Apoi, persoana incepe sa inteleaga ca se afla in fata neschimbatoarei, constatei Lumini. Iar cererea sa este ceea ce il schimba tot timpul, care ii favorizeaza cresterea asemenarii cu simpla, abstracta Lumina superioara. Persoanei ii va fi revelata propria sa imagine in interiorul cererii. Imaginea va corespunde din ce in ce mai  mult Luminii superioare, nivelul Creatorului. Asadar, persoana ia forma Creatorului in interiorul cererii sale adresata Lui si astfel avanseaza.

De aceea se spune: „Dumnezeu ii da sansa sa se roage toata ziua!” Toate munca se bazeaza pe cerere si rugaciune.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In timp ce citim Zohar, ar trebui sa incercam sa vedem, in locul cuvintelor, formele de conectare intre noi. Pentru ca, in esenta, este singurul lucru care este descris in cuvinte intrucat nu exista nimic in afara de Malchut care ancoreaza toate sufletele in interior. Aceasta este conectarea pe care noi trebuie sa o vedem in spatele cuvintelor Zoharului.

Atunci, toate imaginile care ne vin in minte, toate senzatiile pe care le experimentam sub Malchut, sub aceasta conectare, este vazuta si ca o divizare a lumilor (BYA de Pruda), ascunderile, sau chiar lumea noastra care exista doar in imaginatia noastra. Iar tot ce este peste Malchut de Atzilut, insemnand formele conectarii noastre reciproce, exista de la Malchut de Atzilut prin Malchut al Infinitului si toate sunt revelate in Malchut.

Deci, aceasta este singura imagine pe care ar trebui sa o vedem in spatele cuvintelor, incercand sa recunoastem ce forma, tip, si expresie a conectarii reciproce descrie Zoharul la un anumit moment. Pentru ca nici  Cabalistii, autorii Cartii Zohar, nu vad nimic in afara de asta.

Din partea a2a a Lectiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Bazându-mă pe experienţa mea de predare, văd cum Cabala dezvăluie unicitatea unui individ dar o face in propriul fel. Care este secretul aici?

Răspuns: Setea mea de exclusivitate vine de la Creator dar într-o formă deteriorată. Înţeleg asta din exemple, învăţ de la lume cum să fiu exclusiv. De exemplu, vreau să fiu un renumit jucător de fotbal, urmăresc ultimele curente în modă, sunt atras de avere, putere, înşelăciune, sau visez la  o carieră de mafiot sau de preşedinte de universitate.

În orice caz, învăţ de la mediu care îmi impune valorile certe. Ei mă atrag către ceea ce mi se potriveşte cel mai bine în funcţie de natura mea. Fiecare este impresionat de altceva şi cel mai important, este să-şi demonstreze excepţionalitatea.

De aceea, în timpul dezvoltării mele, societatea îmi impune seturi de legi şi eu trebuie să-mi demonstrez unicitatea în funcţie de ele. Nu pot să hotărăsc nimic singur. De exemplu, dacă mă aflu într-un mediu de traficanţi de droguri, o să-i urmez visând la o carieră palpitantă de baron al drogurilor, fiindcă nu am alte exemple.

Rezultă că în această lume, îmi arunc unicitatea la mila societăţii. Mi se pare că mă ridic peste ceilalţi, dar, în realitate, îi servesc. În final fac ce vor ei.

Pe de altă parte, dezvoltând spiritualitatea, primesc de la mediu înţelegerea măreţiei Creatorului, măreţiei dorinţei de altruism (dăruire). Aceasta este o idee abstractă, şi nu ştiu ce înseamnă. Prin studiu, primesc Lumina care Reformează. Din nou, nu am nicio idee ce este şi simt rezultatul influenţei ei.

Ce se dezvoltă în mine? Este punctul din inimă cu „genele lui spirituale”. Astfel, mă dezvolt pe mine însumi şi realizez exclusivismul meu numai în spiritualitate. Aici, totul este decis de Lumina care Reformează. Eu corectez numai forma mea exterioară şi „eul” meu se dezvoltă în interior.

Dacă ne putem recunoaşte „genele spirituale”, fiecre se va vedea pe el însuşi sau pe ea însăşi în starea finală, felul în care el sau ea vor fi. Dar se ridică o întrebare: ce este unicitatea mea? Dacă este deja încorporată în mine, unde sunt eu însumi?

Eu mă exprim pe mine însumi în realizarea propriei exclusivităţi. Atrag Lumina pentru a creşte umanul din „sămânţa mea spirituală” şi prin ea să câştig un plus la studiile mele, coeficientul de dezvoltare, adeziunea la Creator, la forma Lui, abilitatea de a fi în locul Lui.

În acest fel, fiecare din noi, de fapt, realizează excepţionalitatea lui în a deveni similar Creatorului, de a ajunge la adeziune cu El. De-a lungul drumului, nu cresc numai în dimensiune , obţin tot ce are El, îmbrac hainele Lui.

Din prima parte a Lecţiei de Cabala din 5/17/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sincer, nu prea contează ce asistenţă cere un om Creatorului. Cheia este să continui să ceri în fiecare moment. Poate omul să nu uite niciodată că nu e nimic în afară de El, Cel bun care face bine? Poate omul să lege fiecare lucru mic care i se întâmplă de Creator?

De fapt, omul crede de obicei că nu este timpul potrivit să ceară ajutor, că se presupune ca el trebuie să facă ceva întâi, să realizeze ceva de unul singur, să facă vreo acţiune şi numai după aceea să se întoarcă spre Creator. Dar este total greşit! Nu este necesară nicio acţiune. Toată metoda este destinată excusiv dezvăluirii Creatorului.

Dar, cu cât mai des te întorci spre El, cu cât te simţi mai dependent de El, cu cât mai mult îl deranjezi transferându-I toate responsabilităţile pentru tot ceea ce ţi se întâmplă, cu atât mai puţin trebuie să te îngrijorezi.

După programul Lui, El te va împinge deoparte, se ascunde şi îţi plasează tot felul de obstacole şi ascunzişuri în faţa ta. În consecinţă, fă-ţi un obicei de a-L căuta continuu şi apelează la El. Este cel mai scurt şi cel mai sigur drum.

Nu necesită inteligenţă ci doar perseverenţă. Dacă omul adoptă o astfel de poziţie şi nu se abate de la ea (cu ajutorul grupului care îi reaminteşte), atunci, prin întoarcerea constantă la Creator, la forţa superioară, la natură, el descoperă în mod cert cum să ceară, de ce, şi pentru ce. Omul învaţă caracterul Creatorului, la ce rugăciuni răspunde El şi la care nu. Mulţumită dorinţei lui ferme de a intra în comunicare, în dialog cu Creatorul, omul poate să înceapă să-şi clarifice cine este El.

Acest lucru este descris în „Fă orice îţi stă în putere dar nu părăsi”. Asta e, noi trebuie să cerem pentru orice, chiar fără să ne găndim, la fel ca un copil care înhaţă orice o fi şi sâcâie pe mamă: „dă-mi, dă-mi, dă-mi!” Aceste cereri îl vor ajuta să-şi clarifice ce anume merită într-adevăr să ceară, unde sunt „poruncile” şi „fărădelegile” în tot ceea ce cere, unde îi este dată omului libera alegere şi care sunt raspunsurile la acţiunile lui. În acest fel învaţă omul.

Este bine fiindcă asta nu te va duce la confuzii şi tu nu vei mai crede că totul depinde de tine sau de mediu. Vei conecta toate aceste trei „puncte” împreună: tu, grupul şi Creatorul şi vei direcţiona totul în direcţia bună, la forţa superioară, fiind dependent de El.

Mai tîrziu vei începe să evaluezi ceea ce ceri. Ceri pentru binele tău, de dragul celorlalţi, sau de dragul Creatorului? Acesta este drumul pe care înveţi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care ar trebui sa fie atitudinea mea fata de problemele din lumea corporala?

Raspuns: Si problemele din lumea fizica, precum si problemele din lumea spirituala isi au originea in aceeasi sursa, deoarece „nu exista nimic in afara de El”. Trebuie sa vedem totul ca parte a intregului.

Totusi, lumea fizica isi are propriile legi suplimentare. Daca inca suntem in corporalitate, trebuie sa depasim aceste obstacole si sa le invingem conform legilor acceptate de aceasta lume si de societate. Pentru ca, aceste legi sunt, de asemenea, rezultatul coruptiei noastre si de aceea suntem obligati sa le urmam.

Daca traiesc in societate, nu conteaza ce mare Cabalist as putea fi, trebuie sa ma port in societate conform regulilor ei. Toti trebuie sa ne supunem acestor legi si nu pot fi ignorate chiar daca nu au nici o legatura cu spiritualitatea. De exemplu, daca cineva vrea sa ma omoare, trebuie sa ma protejez si sa il inving.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/16/2011, Shamati #8

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce fel de rugaciune este nevoie pentru a iesi din umbra egoismului la „umbra sfanta”, ecranul dorintelor noastre?

Raspuns: O intrebare mai corecta ar fi: De ce ar trebui sa ne fie teama? In fapt, nu stim ce este o „rugaciune”. Deocamdata, este usor sa intelegem teama, grija, agitatia, problemele,tot ce ar trebui sa evit.

Rugaciunea este o senzatie in inima.Si inima poate simti si teama, care este vazuta ca prima porunca  si dragostea care se simte te invata sa percepi aceasta teama.

Sunt doar doua legi de baza: dragostea si teama. Teama duce la rugaciune, la cerere; dragostea aduce recunostinta. De aceea, trebuie sa deosebesti in ce stare te afli. Daca simti ca iti lipseste implinirea, te afli in starea de teama. Si de ce ar trebui sa te temi, de pierdere, sau ce ar trebui sa eviti? Intreaba-te!

Daca iti este teama ca ceva rau ti se poate intampla, ar trebui sa iti amintesti ca „nu exista nimeni in afara de El.” Si daca iti este teama ca piezi ceva astazi, invata cum sa lucrezi pe baza principiului „daca eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?” Aceasta clarificare este de fapt  adevarata rugaciune.

Nu te poti opri din cercetare; dimpotriva, ar trebui sa te angajezi in aceasta cercetare cat de mult posibil. Cheia este sa discerni fiecare stadiu si este in regula daca in urmatorul moment esti din nou confuz si nu diferentiezi factorii care te afecteaza: tu „insuti”, mediul, studiul.

In acest proces de analiza in mod constant vei dezvolta patru stadii ale HaVaYaH la fiecare nou grad. Doar nu pierde din vedere aceste clarificari interne:

–          cine sunt eu si cine ma controleaza;

–          cum pot sa vad forta care ma conduce;

–          cum ar trebui sa ne legam intre noi si sa ne cautam unii pe altii;

–          cum sa devenim parteneri si sa nu ne lasam unii pe altii in ciuda problemelor si ascunderilor;

–          cum ma pot ridica deasupra, cum pot corecta si cum le pot folosi ca sa ajung la intelegere si dragoste.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă faptul că fiecare dintre cei noua elevi ai lui Rabbi Shimon au reprezentat o Sefira separata? Pot cabalisti ca acestia sa existe si în timpul nostru?

Răspuns: Cei zece Cabalisti care au făcut posibil să se scrie Cartea Zohar sunt principalele zece Sefirot. Fiecare dintre ei, prin atingerea rădăcinii sufletului lor, a înţeles că face parte din una dintre cele zece Sefiroturi principale, iar apoi unificarea lor interioară a produs o forţă enormă, care ar putea dezvălui în întregime Lumina superioara şi „ar raspandi-o” către noi. Acesta este motivul pentru care această carte se numeşte „Zohar”, în conformitate cu numele Luminii care straluceste in partea de sus a lumii Atzilut (GAR de Atzilut).

Nu cred că astăzi avem nevoie de Cabalisti de o asemenea statură. Ei au dezvăluit deja totul, au luminat întregul sistem de suflete  şi apoi toti ceilalti Cabalisti s-au alăturat aceluiaşi sistem. Acest lucru a produs o intreaga retea corectata de suflete în interiorul sistemului comun de suflete, care nu sunt corectate încă.

Acum, dacă vrem să ne corectam, e suficient sa citim Cartea Zohar cât de mult putem, cu toată puterea noastră, sa încercam să ne alăturam autorilor săi, sufletelor lor, precum şi Cabalistilor care le-au urmat. Ei au devenit parte corectata în sistemul comun de suflete, şi dacă vrem să ne alăturam lor, atunci vom putea să folosim toate luminile şi forţele care operează în unificarea lor reciproca. Acesta este modul în care vom putea folosi Lumina Cartii Zohar.

În esenţă, am primit deja totul! Există deja un sistem corectat de suflete în interiorul sistemului care încă nu s-a corectat. Avem cartea la dispoziţia noastră şi, în general, toata ştiinţa Cabalei, pe care o studiem prin metoda lui Baal HaSulam.Aceasta este suficient pentru noi!

Este clar că vor fi în continuare revelaţii noi, vom explica totul mai mult şi vom înţelege mai bine ceea ce este scris în această carte. Dar de sus am primit deja totul, în scopul de a completa corecţia noastra.

Cabala este studiata într-un grup. Şi fiecare persoană din lume care simte că trebuie să corecteze sufletul său şi aspiră să dezvăluie de ce există, unde este rădăcina vieţii sale şi motivul acesteia, va găsi în cele din urmă drumul său în acelaşi sistem, într-unul din grupurile noastre. Acolo, va începe să descopere ceea ce facem şi cum să dezvăluie rădăcina sufletului, cum să dezvăluie sistemul spiritual în care existăm, deşi suntem acolo într-o stare inconştientă acum. Deci, cum putem ajunge sa realizam acest sistem?

Când ajunem la grup şi începem să studiem, atunci prima data vedem oamenii din faţa noastră. Dar apoi, după ce am studiat de ceva timp, vom începe să înţelegem că acestia nu sunt oameni, ci un sistem de legatura intern care ne uneşte.

Pentru moment acest sistem este disfunctional, dar încercăm să dezvăluim o anumită legătură în el, în căutarea unei forţe care ne-ar putea corecta, facandu-ne o persoană cu o singură inimă, ducandu-ne la dragostea pentru aproape, garanţie reciprocă şi unificare reciprocă .

Această aspiraţie reciprocă a unuia faţă de altul, în scopul de a dezvălui conexiunea între noi în unitatea inimilor, ne aduce la senzaţia sistemului. Simtim că există. Vom începe brusc să simtim că este prezent. Şi apoi, în interiorul acestui sistem de conectare, ne vedem noi înşine şi toti mari Cabaliști care intra in acest sistem ca elemente corectate ale acestuia şi il sprijina, conducand Lumina in interiorul acestui sistem, hrănindu-l prin Lumina unificarii, dragoste şi participarea reciprocă printre toate elementele sale.

Nu conteaza cum stam împreună: fizic sau virtual.Cel mai important lucru este că ne simţim împreună şi sa dorim să devenim parte din acelaşi sistem, să ne alăturam Cabalistilor. Şi dacă citim Cartea Zohar, atunci atragem hrană, forţă, înţelegere şi senzaţia spirituala din aceste suflete, din acest sistem corectat, la fel ca şi copiii care primesc de la adulti. Acest lucru ne permite să devenim parte a acestui sistem noi înşine şi sa atingem reciprocitatea, conexiunea şi concesiile, anulandu-ne pe noi insine şi unindu-ne cu toată lumea.
Din programul despre Lag B’Omer din 5/17/1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

În munca noastră sunt patru stadii ale HaVaYaH, exact ca în tot altceva. La început o persoană vrea să profite de Creator, chiar dacă nu are nici o idee despre ce este El, şi se foloseşte de grupul egoist, în tot felul de moduri.

Mai târziu, începe să-şi dorească puţină dăruire. Acest tip de dorinţă atrage Lumina superioară şi o influenţează în mod constant, conducând-o prin cele patru stadii de evoluţie, de-a lungul paşilor de simţire şi înţelegere. Chiar dacă încă nu revelează starea în care este faţă de Lumină, senzaţiile pe care le simte continuă să se schimbe.

Astfel ajunge la un punct când începe să ceară corecţii. Evident, este încă o stare egoistă deoarece îşi doreşte să se simtă bine şi crede că va obţine toate beneficiile din a fi capabil să dăruiască. Cu alte cuvinte, în continuare, totul este despre „mine, mine mine şi mine” dar umbra ce îl ascunde pe Creator este modificată în profunzime şi calitate.

Anterior, a crezut că această umbră îl acoperea doar pe Creator. Acum, ajunge la concluzia că este un fel de joc precum un adult cu un copil, unde primul îi permite celui de-al doilea să facă ceva singur astfel încât să poată creşte. După aceea,  omului începe să-i placă ascunderea.

Nu înseamnă că vrea să rămână în aceasta; dimpotivă, este dispus să o folosească corect. O vede ca pe o expresie a iubirii pe care Lumina, Creatorul, natura, o simte pentru el. Astfel, îşi măreşte participarea conştientă în grup şi începe să dea atenţie fiecărui moment.

Începe să vadă că tot acest sistem „respiră” tot timpul. Într-o clipă îl trage într-o parte, în alta, îl apropie, funcţie de „atitudinea”  Luminii superioare, o mai mare sau mai mică ascundere. O persoană se implică în tot felul de interacţiuni cu aceasta, lucrând cu aceste ascunderi, cu Lumina superioară, cu dorinţa, tot felul de evenimente „accidentale,” în care devine subiect. Începe să lege totul de o singură rădăcină: „nu este nimeni în afară de El.”

Umbra care ascundea Lumina şi care se simţea ca o umbră a forţelor impure se transformă într-o umbră sfântă. Acum el vrea să folosească această umbră ca să nu dispară, ci să rămână o umbră ce îi acoperă voinţa de a primi plăcere. Cât despre persoană, ea doreşte să lucreze deasupra ei.

Această umbră devine vitală pentru şi se transformă într-un ecran antiegoistic care îi reţine dorinţele egoiste. Acum o persoană controlează acestă umbră autonom şi o foloseşte numai pentru a dărui.

Aici este un alt stadiu de dezvoltare, un complet HaVaYaH: a dărui pentru a dărui urmat de a primi pentru a dărui. Şi din toate stadiile precedente prin care a trecut deja, a învăţa de la Lumina superioară: i s-a revelat cine este, atitudinea sa către Lumină precum şi cei nouă Sefirot ai luminii directe (de la Creator până jos la el) aşa încât să ajungă să descopere cei nouă Sefirot ai luminii reflectate (de la el până sus la Creator).

Invers, învaţă de la aceste ascunderi cum să-şi limiteze, dorinţa sa egoistă, aspră, şi să o schimbe în una care dăruieşte şi este umplută cu lumină! Astfel o persoană ascende treptat întreaga ascundere în el, transformând-o din acoperirea dorinţei sale egoiste în ecran şi Lumină Reflectată, în intenţia de a dărui. Transformă întreaga profunzime a dorinţei ce era ascunsă în forţa de a dărui, puterea de a-i iubi pe alţii.

De aceea, a început să simtă că nu sunt alţii. În mod miraculos, începând să vadă în Lumina Reflectată ce se extinde din el, că ceilalţi care i se păreau străini şi groaznici, sunt exact opusul: cineva drag şi iubit.

O persoană acumulează toate aceste transformări trecând prin nivelurile de ascundere (ale lumilor) şi construieşte din ele relaţii noi de dragoste şi dăruire. Astfel, umbrele cele impure ale dorinţei egoiste se transformă în cele sfinte, iar toate ascunderile devin o revelaţie a iubirii..

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/16/2011, Shamati #8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:  Care este diferenta dintre unitatea nostra cu grupul, cu intreaga umanitate  si cu natura?

Raspuns: Faptul este ca oricine care ce incepe sa se angajeze in munca spirituala va deveni tot mai individualist. Grupul, de asemenea, devine mai aspru, clar definit in sine insusi; totul este amestecat si in fierbere in interiorul lui. Grupul are dificultati in fuziunea unora cu ceilalti.

Cand acest amestec incepe sa se conecteze, in mod special pe parcursul conventiilor, ofera o fenomenala forta spirituala, pentru ca, in acele cateva zile, fiecare fuzioneaza cu ceilalti impreuna, in acelasi material, in acelasi avant, in aceleasi cantece, in fiecare program zilnic. Aceasta afecteaza pe toata lumea si elibereaza o forta spirituala imensa. Acesta e motivul pentru care conventiile provoaca o impresie asa de puternica.

Cu alte cuvinte, cu cat ne opunem unul celuilalt, in mod egoist – fiecare dintre noi precum si grupul ca un intreg – cu atat mai mare este potentialul spiritual al unitatii noastre care se revarsa catre lume. Acest potential imens zguduie cu adevarat pe fiecare.

Nu ne putem imagina faptul ca unitatea noastra injecteaza o infuzie atat de revigoranta in lume, iar lumea se schimba fara ca macar sa stie unde si cum. Aceasta infuzie ofera lumii energia necesara pentru urmatoarea stare. Prin urmare, noi avansam la fel de bine pentru ca noi nu ne putem misca inainte mai repede decat lumea.

In trecut, Cabalisti puteau atinge lumea Infinitului iar lumea noastra continua sa se invarta. Dar acum suntem intr-o perioada de corectare globala si ar trebui sa realizam aceasta corectie. Asa ca miscarea noastra va fi in acord cu miscarea lumii! Si din acest motiv trebuie sa luam acest fapt in considerare pe parcursul conventiilor noastre si sa ne gandim pe cat posibil la fiecare, nu doar la prietenii nostri de pretutindeni, ci la intreaga lume.

Lumea incepe sa simta problemele existente, iar aceste probleme nu pot fi rezolvate. Anxietatea pune stapanire pe lume si umanitatea simte ca pur si simplu se distrage pentru a evita teama si a evita sa inebuneasca. Noi stim cum se face: Este mai bine sa dai sedative bolnavilor in stare terminala pentru ca ei sa nu mai  simta durerea si sa ne paraseasca in tacere. Lumea se pregateste pe sine pentru aceasta stare si chiar o doreste. Daca oameni ar sti ca pot lua o asemenea pilula si sa nu se mai trezeasca maine, evident, ar fi o salvare pentru ei… Dar nu este asa  usor.

Trebuie sa intelegem  ca unitatea noastra este necesara pentru lume. Ne apasa o responsabilitate imensa! De aceea, noi nu ne unim doar pentru a petrece un timp frumos impreuna. Avem scopuri foarte serioase. Nici macar nu realizam cat de globali si universali sunt, si cum gasesc raspuns in toate lumile.

Din Lectia Virtuala, Seria Fundamentele Cabala  5/15/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a primi Lumina care reformeaza, forta care ne va face similari cu forta superioara, Creatorul, fapt care ne va intoarce la sursa bunatatii si abundentei astfel incat sa devenim la fel de buni, darnici si iubitori, trebuie sa ne plasam in conditiile potrivite.

Cum imi pot demonstra mie si cum ma pot pregati ca sa fac cererea corecta de la Lumina superioara, astel incat aceasta sa ma influenteze? Doar prin mediul inconjurator. Nu am nici o oportunitate in lumea noastra sa demonstreze ca doresc sa vin la daruire si la bine decat daca organizez conexiunea potrivita cu mediul prin cele mai bune abilitati ale mele.

Asta e motivul pentru care inainte si pe parcursul lectiei, in mod special in timp ce se citeste Cartea Zohar, fiecare dintre noi trebuie ca in mod constant sa simta ca are o conexiunea neincetata cu ceilalti, ca este intr-o retea de conexiuni unde se pierde pe sine si ii simte doar pe ceilalti impreuna. El trebuie sa incerce sa simta aceasta cu toata puterea sa, ca nu are propriul sau “ Eu, “ ci exista doar ” NOI.” Aceasta este numita asamblarea sufletelor lui Israel ( Knesset Israel ) – unificarea tuturor acelora care aspira sa il reveleze pe Creator.

Daca ei se unesc impreuna asa cum trebuie, pentru a-L revela pe EL, asta inseammna dorinta sufletelor sparte de a se uni  impreuna si a ascende prin cererea lor pentru unificare la Malchut al lumii Atzilut.

Malchut al lumii Atzilut ia aceste dorinte, care aspira sa se uneasca si fac eforturi reciproce pentru a  se uni, si ridica aceasta cerere la Zeir Anpin. Zeir Anpin la randul lui lucreaza la aceasta cerere, o corecteaza si apoi toti cei care au participat acumuleaza forta daruirii reciproce si incepe sa se simta mai aproape, conectati mai bine, impreuna. De aceea, gradual, pas cu pas, ei reveleaza foarte incet reteaua de conexiuni dintre ei. Cand aceasta retea isi atinge prima realizare, incepem sa simtim ca suntem pe primul grad al scarii spirituale.

De aceea, pe parcursul citirii Zoharului, trebuie in mod constant sa aspiram doar spre unitatea dintre noi, astfel incat, in interiorul ei, sa revelem forma conexiunii noastre numita “ Creatorul.”

La urma urmei, Creatorul este forma conexiunii dintre noi.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbala 5/17/11, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→