Ai comandat „faţa de masă fermecată”?
Baal HaSulam, „Introducere la Prefaţa la Înţelepciunea Cabalei” capitolul 14: De aceea, noi avem într-adevăr clarificat că lumile, generaţia, schimbările, numărul de grade etc., au fost spuse numai cu respect pentru Kelim (vase) care dau sufletelor ascundere şi măsură pentru ele, astfel ele să poată să primească în ele gradual din Lumina Infinitului. Dar ele nu afectează Lumina Infinită însăşi în niciun fel fiindcă nicio acoperirie nu afectează ceea ce acoperă, ci numai cealaltă , care îşi doreşte să o simtă şi să primească de la ea, după cum se spune în alegorie.
Baal Hasulam explică, de asemenea, în „Prefaţa la Cartea Zohar” că întreaga percepţie a realităţii apare numai parţial la primitor, la om, la observator. Totul este relativ, totul depinde de proprietăţile omului şi, în raport cu ele, el sau ea percepe totul ca şi cum ar exista în afara lui sau ei.
Este acolo, în afara omului, realitate? Nu ştim asta. Este cunoscut din Înţelepciunea Cabalei că Lumina Înconjurătoare simplă există în afara noastră. Noi nu avem nicio posibilitate să o simţim din afară. Noi suntem creaturi sensibile, adică simţim ceea ce este perceput în interiorul nostru. Dacă simt că ceva există în afara mea, percep asta în interiorul organelor mele de simţ, şi dacă nu le am, nu percep ce există în afara mea.
Agregatul organelor noastre de simţ este numit „dorinţă de plăcere”. Este divizat în cinci părţi în funcţie de nivelele de Aviut (grosime, consistenţă) ale dorinţei. Aceste nivele (Şoreş, Alef, Bet, Ghimel, Dalet sau, Rădăcină, 1, 2, 3, 4) pot fi numite organe de simţ spirituale sau pământene: miros, auz, văz, gust şi pipăit.
Deci, dorinţa noastră are cinci părţi sau cinci forme de percepţie: miros, auz, văz, gust şi pipăit ca şi în această lume. Eu percep ceva care în interiorul meu acumulează forma unei dorinţe, vasul.
Aceasta este ca o „mana” (porţie) care a hrănit poporul lui Israel în deşert. Eu iau această „mana” şi gust „grătar”; apoi altul ia peşte, al treilea ia salată şi al patrulea ia pui sau cereale. Fiecare primeşte în funcţie de dorinţa lui. Însă toate acestea se numesc „mana”.
Ce este „mana”? Este ceva din cer care nu are nicio proprietate. Cine percepe aceste proprietăţi? Primitorul. Imediat ce absorb această „mana”, doresc să simt carne, gust carne. Vreau şi gust ceai. Vreau mancare sărată şi automat mâncarea devine sărată, vreau condimentată, devine mai condimentată. Este bine, nu-i aşa? „Fă-ţi dorinţa ca El” şi apoi „El îţi va face dorinţa ca pe a Lui”.
Lumina Superioară care există în afara noastră nu are nicio formă, are numai dorinţa de dăruire. Dacă tu vrei să obţii plăcere de la ea pe drumul corect, Ea îţi va da acestă senzaţie imediat, fără probleme. De aceea, totul depinde de creatură. Forma de realitate depinde de dorinţele noastre, de vasele de percepţie. De aceea nu ai la nimeni să te rogi, la nimeni să ceri, nimeni să-ţi întoarcă, ci numai noi înşine, să ieşim din corupţia noastră şi să avem abilitatea de a deveni un pic mai corectaţi.
Ne vom simţi mai bine pe măsură ce ne corectăm pe noi înşine. În esenţă, acesta este întregul proces pe care îl experimentăm.
Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/13/2011 „ Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”
În scopul de a accelera dezvoltarea noastra, ne sunt date tot felul de obstacole, respingeri, precum şi confuzii în gândire, cum că nu este necesar sa facem eforturi şi putem aştepta până când pur şi simplu totul se schimba de la sine. Sau începem să credem că am depus deja destule eforturi, dar nu am găsit încă revelaţia spirituală. Poate Creatorul si-a parasit creaturile Sale, sau poate nu ar trebui să fie pentru noi acum şi ar trebui să aşteptăm o altă ocazie, eventual în viaţa viitoare. O persoană găseşte diferite pretexte doar pentru a elimina obligaţia de a depune efort.
Cum putem rămâne pe calea dezvoltării corecte? E foarte simplu: omul trebuie totdeauna să se vadă pe sine opus planului creaţiei.
Intrebare
Intrebare
Intrebare: Deoarece criza se intensifica peste tot in lume prin dezastre naturale si razboaie, care au loc din ce in ce mai des, cum ar trebui sa tratam oamenii care au experimentat aceste nenorociri, considerand că le simtim durerea atunci cand vedem prin ce trec, dar nu ii putem ajuta?
Un dialog constant sau o cerere adresata Creatorului sunt un lucur bun, pentru ca este imposibil sa I te adresezi ca si in cuvintele rugaciunilor citite in carti. Omul incepe sa inteleaga faptul ca daca nu simte aceste cuvinte, ele nu pot fi considerate o cerere. Creatorul nu o va auzi in felul acesta; este necesar sa te intorci spre El transmitand cuvintele din inima.
In timp ce citim
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription