Un calcul care ma face Om
Pentru ca proprietatea Luminii sa patrunda dorinta, are loc un proces special de coborare . Mai întâi de toate, dorinta este împărtăşită cu o senzaţie care este opusa Luminii. Ca urmare, ea nu poate să se suporte şi efectuează o restricţie (Tzimzum).
Apoi, dorinţa concluzionează: „Am nevoie de un ecran (Masach).” Cu alte cuvinte, are nevoie de o sansa de a se egaliza cu Lumina prin efectuarea unui act autonom. Acest lucru înseamnă că va fi într-adevăr, detaşata de Creator si se uita la El ca un oaspete in fata unei gazde. Chiar dacă oaspetele nu primeşte nimic de la gazdă, el încă mai simte ca este opus şi suferă pentru asta.
Nu am nevoie de sărbătoarea pe care gazda a pregătit-o pentru mine, eu o resping. Dar gazda inca continua sa-mi ceara sa gust din masa ei şi deplânge faptul ca eu nu accept darurile sale. Văzând asta, eu le accept, fiind pe deplin conştient de faptul că eu o fac doar pentru a o încânta.
Astfel, fiind opuse, Lumina si creatura sunt detasate una de alta. Lumina doreşte să îndeplinească creatura (1), în timp ce creatura se tine departe (2). Dar în cele din urmă, atunci când se întoarce Lumina şi „o imploră pe” (3), creatura, ca în cazul în care i-ar face o favoare, este de acord să primească de la ea (4). Această primire este considerată ca daruire. Astfel, relaţia lor se dezvoltă.
Aceasta este dezvoltarea prin intermediul ecranului. Creatura se prezintă ca un loc al dorinţei, dar aceasta dorinta este acoperita de ecran. Este ca şi cum dorinţa instalează o „separare” deasupra şi decide: Nu conteaza cat de multa Lumina vine (1), primul lucru pe care il voi face este s-o împing înapoi (2). Dar Lumina încă ma preseaza(3), astfel încât în acest caz,calculez (?) cât de mult din ea sunt capabil sa primesc. Las suma corecta înauntru şi o primesc ca pe o „cinstire” (4).
Calculul devine un factor suplimentar: Cât de mult sunt eu în măsură să primesc pentru a darui gazdei la fel de multa plăcere cata si ea vrea să-mi dea? Iar acest calcul ma face un om (Adam), deoarece, astfel, eu pretind autonomia mea în detaşare completă de gazdă şi acţionez ca si ea. Ea imi dă mie, iar eu ei. Sau, aşa cum este descris în Cântarea Cântărilor: „. Eu sunt pentru Preaiubitul meu asa cum Preaiubitul meu este pentru mine.”
Acţionând în acest fel, fiinta creata ajunge la o stare corectata, iar acest tip de primire o face un vas spiritual. De ce un „vas”? Pentru ca poate primi Lumina. De ce „spiritual”? Pentru că este egal cu Creatorul şi daruieste ca si El.
Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/4/2011, „Explicaţie la articolul “Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”
Intrebare
Întrebare
Când spun: „Nu este nimeni altceva în afară de El,” înseamnă că accept asupra mea o anumită funcţie în lume şi nu merg doar cu fluxul, trăind un moment după altul, spunîndu-mi „las-o să fie.” Dimpotrivă, in fiecare clipa imi concentrez dorinţele şi gândurile spre a corecta conexiunea mea cu lumea şi depun eforturi pentru a găsi în ea o singura forţă de conducere. Acest efort al meu este considerat ca fiind „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”
Cineva lucreaza constant cu constiinta noastra in lumea fizica: toata mass-media, filmele, televiziunea şi ziarele. Noi primim exemple de viaţă în şcoală, acasă, de la mediul nostru, prieteni şi întreaga lume. Suntem mereu sub această influenţă, fără ca măcar sa ne dam seama cât de mult depindem de asta şi urmam aceste valori insuflate.
Întrebare
Întrebare
În această lume, mă adaptez în mod constant la standardele pe care mi le impune societate, care mă conving să cumpăr sau să fac ceva, în timp ce în lumea spirituală trebuie să iau exemplu de la Creator. Totuşi, problema este că dacă El ar fi să se reveleze, am cădea complet sub influenţa Lui şi am deveni de milioane de ori mai dependenţi de El decât depindem acum de mediu.
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription