La inceput Malchut este aproape un punct. Apoi, Lumea Superioara vine si o dezvolta. Malchut ia proprietatile lui Zeir Anpin, le mareste, si crede ca poate primi pentru a darui. Ea primeste aceasta Lumina si o sparge. Totusi, ca rezultat al spargerii, dorintele Zeir Anpin intra in Malchut, si acum ea contine proprietatea de a darui la care nu s-a gandit inainte.

Din acel moment, cineva poate porni pe doua drumuri diferite. Dorintele de a darui pot fi folosite pentru a incerca sa primeasca cat mai multa Lumina posibil, pentru placerea sa proprie, cu alte cuvinte, sa daruiasca pentru a primi. Exact acesta este felul in care umanitatea se dezvolta pana cand incepe sa inteleaga ca acesta este un drum gresit. Cand vine vorba despre aceasta primire egoista, totul devine clar: Este gresit si oamenii se incrunta. Dar cand daruiesc, trebuie sa controlez daca aceasta daruire nu este egoista. Poate daruiesc altora, doar pentru a avea un beneficiu din asta?

La final, descoperim ca intreaga noastra daruire este egoista. Asta cere mii de ani de dezvoltare. Doar acum putem intelege ca adevarata daruire este pentru a darui si primire pentru a darui.

Totusi, spargerea a fost o pregatire necesara pentru ca intreaga, minunata corectie sa aiba loc. Altfel, nu am fi capabili sa intelegem ca exista ceva mai sus de natura noastra, de materia noastra egoista. Am ramane pentru totdeauna in ea, asemeni nivelurilor din natura mineral, planta si animal. Dar omul incepe cu experimentarea spargerii! Nu poate fi altfel.

La inceput, dorintele de a darui cad in cele ale primirii. Egoismul le poate conduce o vreme, adica exact ce se intampla in lumea noastra. Dezvoltam stiintele, cultura si educatia, si toate acestea datorita dorintelor de daruire care au cazut in noi. Noi avansam cu ajutorul lor pana cand incepem sa vedem ca nimic bun nu iese din asta.

Putem folosi dorintele daruirii pentru a darui, care de indata ce primim placere din asta, descoperim ca dorinta noastra de a primi placere nu este capabila sa primeasca nicio placere in sine. Deci de ce ar trebui sa daruiesc? Apoi intreaga dezvoltare incepe gradat sa incetineasca, pe masura ce experimentam, si adevarul lumineaza in sfarsit: Putem lucra doar de dragul daruirii.

Din partea 3 Lectia zilnica de Cabala, 5.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Mie imi suna ciudat faptul ca suntem incapabili sa schimbam ceva si ca doar Lumina Superioara poate face acest lucru. Pe cine as putea sa ma bazez cu exceptia mea?

Raspuns: Ai ceva ani in spate si ar trebui sa stii ca este greu sa iti aranjezi viata cum vrei, sau sa schimbi ceva in ea. Viata de se desfasoara in conformitate cu propriile legi si nu ne asculta pe noi. Exista o forta care ne controleaza vietile si ne duce de la o etapa la alta.

Macar de-am putea doar privi viata care se desfasoara ca un film si sa o vedem de la inceput pana la sfarsit. O persoana obisnuita nu poate face asta, dar sunt persoane care poseda facultati speciale si vad filmul. Este posibil, in general.

Este ca si cum astazi tu, vezi un film pe care eu l-am vazut deja ieri. Pentru tine, filmul nu a inceput inca, pentru mine el este deja terminat si stiu totul despre el. Daca am vazut acest film, am intelege ca dezvoltarea noastra a fost complet predeterminata. In zilele noastre, fiziceniii, geneticienii, si alti oameni de stiinta scriu mult despre fiinta umana care actioneaza ca o masina; acest lucru a fost dovedit stiintific.

Viata noastra este o succesiune de cadre dintr-un film, si tot ce facem este sa trecem de la un cadru la altul. Nu putem face nimic altceva! Asa se explica existenta persoanelor care sunt capabile sa prezica viitorul. Ele nu ne mint; ele doar vad filmul cu putin inaintea noastra. Aceasta facultate este considerabil mai mult dezvoltata la animale decat la oameni, de cand tehnologia ne-a afectat simturile.

In prezent, eu sunt un anumit cadru din acest film. Trecutul este in spatele meu, viitorul este in fata mea. Intrebarea este cum imi pot eu influenta dezvoltarea? Ce este liberul meu arbitru ? Cum pot schimba cu adevarat ceva? Sunt interesat sa stiu asta pentru ca prefer sa nu stiu despre ce nu pot schimba. Spune-mi ce depinde de mine!

Cabalistii sustin ca eu pot atrage Lumina Superioara numita Lumina Inconjuratoare, care Reformeaza. Voi trai oricum in film, nu exista sansa sa evit asta. Inceputul si sfarsitul filmului sunt stabilite, nu este in puterea mea sa le schimb. Totusi, eu pot alege sa traiesc in acest film cu placere si bucurie.

Daca sunt pe undeva pe la mijlocul lui si vad si inteleg acest scop final generos, incep sa ii anticipez deja bunatatea.  Imi place deja si imi da implinirea, care poate fi chiar mai mare decat ce voi obtine mai tarziu atingand scopul, de vreme ce in acest punct este nelimitata! Placerea pe care o am in fata pare intotdeauna mai mare decat actuala realizare. Deci, rezulta ca eu pot atrage bunatatea in viata mea chiar acum si pot continua sa avansez in razele Luminii.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 2.07.10, Shamati, Art. 38

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem asocia tot ce citim in Studiu celor Zece Sfirot cu iubirea prietenilor?

Raspuns: Tot ceea ce este descris in Studiul celor Zece Sfirot are loc in conexiunile dintre suflete. Stiinta Cabalei nu spune nimic despre ceea ce se intampla in material, adica dorinta de a primi. Ea vorbeste doar despre ceea ce se intampla in intentii, in fortele deasupra materialului, sau in conexiunile dintre suflete.

Exista un sistem de dorinte generale divizat intr-o multitudine de dorinte individuale, niveluri, manifestari, variatii, si mii si mii de gradatii diferite ale proprietatilor. Aceste proprietati ale diferitelor dorinte se conecteaza impreuna.

Problema nu este dorinta in sine. Dorinta ne este data la nivel inert (mineral), planta si animal, pentru ca aceste niveluri sunt conduse de calcule, ganduri, atitudini si conexiuni. Din acest motiv, stiinta Cabalei nu vorbeste despre dorinte (materiale) ci despre intentii (conexiunile dintre dorinte). Aceste conexiuni sunt numite in particular suflete si formeaza lumea spirituala, intrucat dorintele formeaza lumea noastra materiala.

Conexiunile trebuie cuprinse in Rosh, capul Partzuf-ului spiritual, care ia decizii si planifica conexiunile, si in Guf, corpul Parzuf-ului, care actualizeaza actul conexiunii. Cu alte cuvinte, atat Rosh cat si Guf ale Partzuf-ului spiritual sunt situate intre dorinte deoarece Guf al Partzuf-ului spiritual este tipul de conexiune care a fost materializat in practica.

Dorintele in sine sunt dincolo de scopul discutiei, desi ele exista dedesubt. Este un parametru anumit creat de Creator, pe baza caruia construim conexiunile. Deci intreaga stiinta a Cabalei vorbeste doar despre suflete, conexiunile dintre dorinte.

Din Lectia zilnica de Cabala, 2.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

In timp ce citim Cartea Zohar, lucrul cel mai important la care trebuie sa ne gandim este conectarea dintre noi, pentru a ajunge ca un om cu o singura inima. Lumina care Reformeaza este aproape si totul depinde de eforturile noastre de a ne uni in sistemul Adam HaRishon.

Aceasta Lumina  are influenta asupra conexiunilor sparte dintre noi. Daca noi incercam sa ne unim si nu suntem capabili sa facem asta, atunci Lumina ne uneste. Se spune in Paragraful 155 la Introducere in studiul celor Zece Sfirot ca o persoana este influentata de Lumina Inconjuratoare, pe masura aspiratiei sale de a cunoaste ceea ce invata. Ce inseamna sa cunoasca ce studiaza? Nu inseamna sa dobandeasca cunoastere, ca in lumea noastra.

In spiritualitate, totul este dobandit prin conectare. Prin urmare, a cunoaste inseamna a se conecta, dupa cum este scris, Si Adam a cunoscut-o pe Eva. Prin urmare, cu cat aspiram mai mult sa ne conectam unii cu altii prin dorinta de a darui si prin iubire, cu atat mai mult trezim Lumina care Inconjoara si apoi Lumina Intelepciunii (Or Hochma). Aceasta Lumina apare si functioneaza doar in locurile in care noi dorim sa ne unim, dar suntem incapabili sa facem asta.

Prin urmare, nu are sens sa incercam sa studiem Cartea Zohar ca pe o stiinta sau o inteleciune, atata timp cat nu ii intelegem limbajul, sau nu intelegem despre ce anume se vorbeste acolo. Pentru a intelege, trebuie sa fim in aceeasi lume.

Prin urmare, trebuie sa incercam sa ne unim unii cu altii. Atunci Lumina Inconjuratoare va veni cu precizie in locurile unde lipseste conectarea dintre noi. Lumina ne va uni, si prin refacerea conexiunilor vom simti calitatea de a darui, pe Creator, Lumina Hasadim, si mai apoi vom revela in noi Lumina Hochma.

Prin urmare, intregul nostru studiu trebuie precedat de dorinta de a ne uni intre noi, si nu ar trebui sa uitam acest lucru in timp ce studiem Zohar-ul. Baal HaSulam scrie urmatoarele in Paragraful 17 din Introducere in Studiul Celor Zece Sfirot: Prin urmare, studentul isi ia angajamentul, ca in timpul studiului, sa se intareasca in credinta, adica in calitatea de a darui, pe care doreste sa o dobandeasca, ca si rezultat al studiului, astfel incat devine viata lui.

Din partea 2  Lectia zilnica de Cabala, 6.07.2010, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Munca noastra interioara ne este revelata treptat, in parti care tin de realizarea ei. Nu ni se da posibilitatea de a vedea intreaga munca pe care am realizat-o, pentru ca acest lucru ar putea constitui un obstacol pentru noi.

O persoana este constant consumata de dorinta revelata ei in momentul prezent. Ea uita tot ce a facut in trecut si se simte golita in mod constant. Cu cat muceste mai mult, cu atat mai mult lucrurile pe care le-a realizat deja devin ascunse ei.

Chiar daca ea a facut mai multe corectii si nu dispare nimic, ea are sentimentul ca nu a facut nimic. Aceasta se intampla pentru ca ea sa aiba permanent posibilitatea sa faca mai mult, astfel incat o noua dorinta sa fie revelata ca si prima oara. Acest lucru continua pana cand persoana efectueaza un anumit volum de munca. Atunci, intr-o actiune finala numita Rav Paalim UMekabtziel ea va revela intreaga corectie pe care a acumulat-o.

Totusi, pe parcusul drumului suntem obligati sa uitam toate starile prin care am trecut pentru a primi o dorinta pentru actiunea urmatoare. Altfel, noi ne-am opri si am fi incapabili sa continuam sa avansam. Atata timp cat o persoana nu si-a facut toate corectiile, toata munca anterioara este ascunsa de persoana, ca si cum nu ar fi facut nimic. Si totusi, totul va fi revelat dintr-odata, la Sfarsitul Corectiei !

Totul se repeta din nou, dar de vreme ce o noua dorinta vine catre noi, pare ca este o stare complet noua. Este ca si cum am incepe totul din nou in fiecare zi. Noi revelam o noua pofta si gusturi noi in lumea materiala, la fel ca in lumea spirituala.

Prin urmare, chiar daca pare ca nu am facut nimic in spiritualitate si ca nu am obtinut nimic, mai tarziu vom revela ca nu este asa. Dar pana la Sfarsitul Corectiei, nu putem cere sau nu ne putem ruga pentru ceva ce meritam din trecut. Din contra, trebuie sa fim recunosocatori faptului ca trecutul ne este ascuns, pentru ca in acest fel nu suntem orbiti, ci ne protejeaza sa nu regresam. Ne ingaduie sa incepem toata munca de la inceput de fiecare data.

Din partea 2 Lectia zilnica de Cabala, 06.07.2010, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

A indeplini obiectivul creatiei inseamna a deveni asemenea si egal cu Creatorul. Acesta este programul Lui in raport cu noi, pentru ca aceasta este starea cea mai buna, starea perfecta. Insa pentru a deveni egali cu El, trebuie sa dobandim o dorinta egala cu a Sa.

Creatorul a creat un punct de dorinta si apoi il implineste cu atitudinea Lui, cu Lumina lui, cu toate placerile si cu iubirea pentru creatie. El exprima doua moduri de a relationa cu creatia. Lumina Hochma si Lumina Hasadim. Asta face ca dorinta sa devina enorma, Lumea infinitatii. Sarcina noastra este sa adaugam propria noastra dorinta la aceasta dorinta, iar atitudinea noastra este opusa Creatorului. Pentru a ne ajuta, Creatorul plaseaza un punct de daruire in dorinta pe care a creat-o El, pentru ca noi sa il dezvoltam cu propriile noastre eforturi. Astfel, noi ne dezvoltam atitudinea fata de El, pana ce aceasta ajunge la dimensiunea atitudinii Lui fata de noi. O marim de 620 de ori.

E imposibil sa facem aceasta schimbare dintr-o data. Ea se poate face numai treptat, pas cu pas, facand schimbari mici. Calea e plina de coborari si ridicari, pentru ca, pe de o parte, creatia trebuie sa ramana goala si sa doreasca implinire, iar pe de alta parte, ea trebuie sa se lipeasca de Creator mai presus de dorinta goala si sa devina egala cu El. De aceea, in creatie exista intotdeauna doua stari opuse, combinate.

Exista doua feluri de Lumina: Directa si Reflectata. Creatorul vrea ca noi sa relationam cu El in Lumina Reflectata in acelasi fel in care El relationeaza cu noi in Lumina Directa si astfel sa devenim asemenea Lui. Insa pentru El, daruirea este dorinta Lui si natura Lui, in timp ce pentru noi, daruirea este intentia de a darui, dorind sa primim de dragul Lui.

Ca urmare, putem sa fim opusi Lui, avand dorinte opuse, dar egali cu el, avand aceleasi intentii – intentia daruirii si a iubirii. Daca Il abordez cu dorinta mea, atunci eu sunt opus Lui. Daca Il abordez cu intentia mea, atunci sunt la fel ca El. De aceea, eu decad mereu, in relatia mea cu el, din cauza diferentei dorintelor noastre, iar apoi ma ridic, datorita similaritatii intentiilor noastre. Cand dorinta mea creste, devin opus Creatorului, dar cand imi corectez dorinta de a primi prin intentia de a darui, atunci devin egal cu El.

Astfel, oscilez mereu intre aceste doua axe, iar lucrul cel mai important este ca sinele meu sa ramana la mijloc, pe linia de mijloc. Trebuie sa dobandesc cea mai mare dorinta de a primi, care este opusa Creatorului si apoi, in mod corespunzator, sa atasez la ea intentia de a darui. Asa creez linia de mijloc: a primi de dragul de a Ii darui Lui, sau de dragul Lui. Prin echivalenta cu El, mai voi lipi de El.

Daca nu-mi pasa cum imi experimentez starea, ca buna sau rea si cel mai important lucru pentru mine este sa raman in intentia de a realiza cea mai mare similaritate posibila cu Creatorul, atunci ma aflu pe linia de mijloc.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 7.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Lucrarea noastra trebuie sa fie cat mai departe, cu putinta, de corp. Putem sa distingem diferite etape in lucrare:

• Mai intai, persoana aspira doar la implinire, fie ca e in aceasta lume sau in cea care va veni.

• Apoi, pe langa implinirea in sine, persoana incepe sa se gandeasca la cu cine are de a face, de cine depinde aceasta implinire? Atunci incepe sa faca legatura intre implinire si sursa implinirii, Daruitorul. Incepe sa aiba o atitudine fata de Daruitor, pentru ca implinirea depinde de El.

• In etapa urmatoare, persoana incepe sa respecte Daruitorul pentru faptul ca el Da, pentru calitatea lui de a Da, mai degraba decat pentru placerea pe care o capata de la El.

Si atunci ajunge la o impartire interioara: Pe de o parte, simte ca implinirea e importanta, dar pe de alta parte, aspira sa devina asemenea Daruitorului. Oare implinirea e importanta pentru ca ii da energie pentru lucrare, sau pentru implinirea in sine? De unde anume isi ia omul aceasta energie si care e obiectivul lui: implinirea, sau o conexiune cu Daruitorul?

Astfel, el ajunge treptat la o stare in care se gandeste numai la echivalenta de forma dintre el si Creator. Insa nu e nici atat de simplu. Echivalenta de forma nu e la fel cu dorinta de a face placere Daruitorului. Aspiratia de a atinge echivalenta de forma tot mai implica si o consideratie pentru sine. Desi doresc sa dau, ca sa fac placere altuia, si ca sa iubesc, inca mai exista ceva ce vreau eu; eu sunt prezent in aceasta consideratie.

Insa oare nu acelasi lucru e valabil si pentru a da placere: N-o sa fiu eu cel care o da? Sau poate ca e cineva care o va face mai bine decat mine? Cat de bine pot sa o fac, fara sa primesc nimic in schimb?

Vedem ca lucrarea implica mai multe niveluri. Ea cuprinde cinci lumi intregi, in care persoana isi re-evalueaza intreaga sa motivatie si toate principiile: Pentru ce este dispus sa faca eforturi? Ce anume il implineste si care este atitudinea sa fata de Daruitor? Asta face ca starea persoanei sa se schimbe si o ajuta sa se ridice de la o lume la urmatoarea.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah5.07.10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot, Paragraful 3: Aceasta forta care simte in Insufletit este foarte limitata in timp si spatiu, caci senzatia nu functioneaza nici la cea mai scurta distanta in afara corpului sau. De asemenea, ea nu simte nimic in afara timpului sau, adica in trecut sau in viitor, ci numai in momentul prezent.

Deasupra lor se afla Vorbitorul, care consta dintr-o forta emotionala si o forta intelectuala laolalta. Din acest motiv, puterea sa este nelimitata de timp si de spatiu … .

Este asa, datorita stiintei sale, care este o materie spirituala, nelimitata de timp si de loc. Putem sa invatam pe altii de oriunde ne-am afla, in toata realitatea si in trecut si in viitor, peste generatii.

Citind aceste carti, suntem uimiti de imensa intelepciune a cabalistilor care le-au scris. Ei pot sa scrie pentru noi mii de povesti despre lumea spirituala, caci aceasta lume e deschisa pentru ei. Ei ne spun pur si simplu ceea ce vad.

Un cabalist vede lumea de la cap la coada; el ii vede toate fortele si conexiunile interioare. El ia o sectiune a ei si incepe sa ne-o explice. Fiecare din descrierile lui reflecta o intelepciune inimaginabila si e o descoperire uluitoare pentru noi. Suntem uluiti de cum putem sa stim despre aceste lucruri. Insa el nu are nevoie de o inteligenta deosebita pentru asta; pur si simplu, el vede aceasta imagine in fata lui, pentru ca el si-a schimbat natura.

Ca urmare, daca credem ca vom putea sa realizam ceea ce este scris folosindu-ne creierul, aranjand sistematic totul in mintile noastre, asta e o mare greseala. N-o sa ne ajute la nimic. Trebuie sa ne ridicam la un nivel spiritual, iar atunci, lucrurile despre care vorbesc kabbalistii vor deveni parte din viata noastra. Vom intelege in mod natural ca lucrurile sunt asa cum le-au descris kabbalistii si ca nu pot sa fie altfel.

Citim articolele si cartile pentru a atrage Lumina care reformeaza. Iar cand ne intoarcem catre Sursa, toate aceste concepte vor patrunde in noi si vor deveni evidente pentru noi. Ele vor aparea in corpul nostru spiritual.

Asa ca n-ar trebui sa fim disperati ca nu putem sa patrundem tot acest material cu mintea noastra. Trebuie sa dorim schimbarea interioara, astfel incat toate astea sa devina propria noastra natura si atunci nu va fi nevoie de cuvinte! Asa cum e natural pentru mine sa vad stanci, plante, animale si oameni in jurul meu, voi vedea toata realitatea spirituala la fel de clar. Cand mi se va dezvalui lumea spirituala, ea va inceta sa mai fie pentru mine o stiinta; va deveni pur si simplu viata mea.

Nu va faceti griji; nimeni nu ne va da un examen din aceasta cunoastere si nu ne va cere sa o memoram. Oricum, asta nu va fi de ajutor. Sa nu ramana nimic in capul nostru din ceea ce citim; sustinerea unei singure intentii e tot ce conteaza. Restul nu e important, chiar si daca uit ceea ce am invatat acum o clipa. E esential sa nu uitam niciodata de obiectiv si de atitudinea corecta fata de studii.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 27.06.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Creatorul a creat numai o singura stare, numita Lumea infinitatii. Toate schimbarile care au loc apar numai in noi si, desi existam in Lumea infinitatii, noi ne percepem doar pe noi insine.

Odata, in perceptia mea, am fost unit cu toate sufletele si am perceput Lumea infinitatii ca nemarginire, eternitate si perfectiune. Apoi, conditia si perceptia mea s-au schimbat si am inceput sa simt ca exist intr-o lume intunecata, defecta, plina de durere, probleme, dezordine, presiune si restrictii. M-am simtit din ce in ce mai rau, pana ce am ajuns la nivelul cel mai de jos, unde m-am trezit in aceasta lume, in realitatea inconjuratoare, impreuna cu alti oameni asemenea mie.

Toate astea s-au intamplat exclusiv in mine, in perceptia mea subiectiva despre realitate. In afara mea nu s-a schimbat nimic. E ca si cum, atunci cand imi dau jos ochelarii, nu vad nimic in afara mea, dar de indata ce ii pun la loc, incep sa percep o alta lume. Asa s-au schimbat proprietatile noastre, de la gradul Lumii infinitatii la gradul la care percepem numai lumea noastra, care nu are nimic din Lumea infinitatii.

Insa putem sa revenim la starea numita Lumea infinitatii, unde totul exista in armonia suprema, in eternitate si in perfectiune si unde locuieste Lumina, adica Binele care face bine. Cum putem sa ajungem la ea? Trebuie sa dobandim perceptia acestei stari, trezind-o in noi insine. Lumea infinitatii este ascunsa in noi, in spatele mai multor straturi de ascundere. Treptat, trecand de la o ascundere mai mare la una mai mica, descoperim Lumea infinitatii.

Etapele prin care trecem revenind la constienta Infinitatii se numesc lumi sau ascunderi (lume- Olam vine de la ascundere- Olama). In cele din urma, ascunderea dispare si noi ne ridicam deasupra ei. Asta inseamna a urca treptele scarii spirituale, treptele lumilor si a ne ridica deasupra ascunderii, la a percepe din ce in ce mai mult.

Cum facem asta? Evocam o stare numita Lumea infinitatii citind impreuna Zohar-ul. Aceasta Carte descrie conexiunea noastra cu Lumea Infinitatii si trezeste in noi aceasta dorinta.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 2.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Unde se afla libertatea mea? Intotdeauna aleg oricum ceea ce e cel mai bine pentru mine. Si daca nu vreau, suferinta ma va forta sa revin pe calea Luminii, corect?

Raspuns: Noi existam sub linia separatoare numita Machsom; aceasta este granita care ne separa de lumea spirituala. Aceasta lume materiala e localizata sub ea, iar deasupra ei se afla lumea spirituala. Aici, in lumea noastra, noi traim ca animalele, adica suntem motivati de instinctele noastre suta la suta. Biologii, fiziologii, geneticienii si doctorii confirma aceasta, concluzionand ca fiinta umana este programata si controlata total de sisteme interioare si exterioare.

Si atunci, de unde vine aceasta dorinta? Oare vine accidental din goliciune? Doar ni se pare ca viata e guvernata de regula intamplarii, pentru ca nu vedem sursa si ratiunea a ceea ce se intampla in viata.

Cu toate acestea, descoperim ca natura e un sistem inchis. Cu cat il exploram mai mult, cu atat devenim mai convinsi ca natura e globala si ca noi suntem o parte integranta din ea. Nimic nu poate sa scape de forta acestei legi comune numita natura. In Gematria sa (valoarea numerica a unui cuvant), cuvantul natura e echivalent cu cuvantul Creator. Natura este legea – si explorand-o, vedem ca toate legile sunt interconectate, precise si invariabile, ceea ce ne lasa fara niciun liber arbitru.

Daca ne uitam la imaginea completa a naturii, la toata sfera acesteia, vom vedea ca ea e guvernata de o singura lege. Mereu facem greseli, deoarece credem ca suntem deasupra naturii. Asa ca, in loc sa ii studiem legile si sa le urmam, noi incercam sa remodelam natura, ca sa se potriveasca dorintelor noastre. Ca urmare, viata noastra e un sir de esecuri. Ego-ul uman e singurul defect in intreaga realitate – si este cauza coruperii pentru tot restul.

Insa impreuna cu lumea noastra, se trezeste in noi o mica dorinta de spiritualitate, numita punctul din inima. Daca urmam acest punct si mergem dincolo de parametrii acestei lumi, patrundem in lumea guvernata de legile Superioare. Toate legile, in lumea aceasta si in Lumile Superioare, se numesc Creator sau natura.

Cu alte cuvinte, noi suntem guvernati de legi, Deasupra ca si dedesubt. Insa inaltandu-ne de la un tip de legi la altul, efectuam actul de liber arbitru. Nu suntem liberi sa fim deasupra legilor naturii, dar alegem in ce natura dorim sa existam, adica putem sa trecem de la calea suferintei la calea Luminii. Nu suntem liberi sa refuzam, insa avem alegerea sa fim de acord si sa vedem viata ca buna, sau sa nu fim de acord si sa suferim.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah 2.07.10, Shamati Art. 38

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→