Intrebare: Eforturile pe care le fac sunt rasplata mea spirituala?

Raspunsul meu: Recompensa este ecranul si Lumina care Reformeaza. Noi nu ne putem masura si evalua efortul. Trebuie sa avem ecranul si Lumina care Reformeaza. Sunt singurele lucruri pe care trebuie sa le obtinem. Orice altceva puteti avea din abundenta, luati-le!

Lumina care Reformeaza este incuviintarea de a primi. La fel ca un bilet la teatru care ne ingaduie sa intram la un spectacol deosebit, lumina care Reformeaza ingaduie unei persoane sa ia o anumita portie. In functie de cantitatea de Lumina care apare in voi, veti fi umpluti, si va veti alipi Creatorului si abundentei care exista in intreaga creatie.

Luati-o pe toata, dar numai prin Lumina care Reformeaza. Asadar rasplata voastra este Lumina care Reformeaza. Nu avem nevoie sa castigam alceva. Abundenta Superioara ne va umple Vasele spirituale,  (Kelim), vointa de a primi, dar numai atunci cand vom obtine Lumina care Reformeaza.

Totusi, eu am nevoie de implinire nu pentru a primi placere, ci pentru a examina si a masura cat de mult daruiesc. Chiar daca implinirea mea imi da o satisfactie enorma, este totusi masurata in Lumina daruirii, Lumina care Reformeaza.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi putem ramane fie in calitatea de a primi, fie in calitatea de a darui si sa le implinim pe amandoua. In principal, doar doua forte guverneaza Universul, doua forte ale naturii: forta primirii si forta daruirii. Una dintre ele forta de a primi, este deja in noi pentru ca noi ne-am nascut cu ea, deci o consideram a fi naturala.

In realitate insa, nimic nu este mai natural decat calitatea de a darui. Totusi, nu este in noi; prin urmare, noua nu ne pare naturala; pare ceva artificial, care nu are legatura cu realitatea. Si totusi, singura existenta reala este in calitatea de a darui pentru ca toata creatia, cu exceptia lumii noastre, traieste in ea. Doar noi traim in aceast marunt, inchis, spatiu imaginar, in calitatea de a primi.

Datorita faptului ca acest spatiu este inchis si izolat de toate lumile si de Creator, noi credem ca nu exista nimic dincolo de ea. Ca un vierme care traieste intr-o ridiche si crede ca intreaga lume este doar ridichea, noi nu vedem dincolo de lumea noastra. Ridicolul vierme nu intelege ca acolo, in afara ridichii, exista o mare, luminoasa, dulce si frumoasa lume. La fel si noi.

De aceea trebuie sa intelegem ca aceasta calitate de a primi, in care locuim este minuscula si limitata. Ne este data pentru a cunoaste opusul ei, calitatea de a darui.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 27.06.10, Articolul Problema Daruirii

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit) – Partea 1, Paragraful 127: Din acest motiv, Leah nu a aparut dar Rachel, da, pentru a atrage privirea si inima lui Iacob cu frumusetea Rachelei, astfel incat el sa se stabileasca acolo. Si multumita ei, Leah, a fost de asemenea cuplata cu el si a purtat toate aceste triburi. Cum a stiut Iacob cine era Rachel? In fond, nu o stia? Ciobanii i-au spus, asa cum este scris, Si iata Rachel, fiica sa vine cu oile.

Toate aceste proprietati – fantana, apa, Haran, Iacob, Lavan, Rachel, Leah, ciobani si cireada– sunt in noi. Tora explica cum sa distingem si sa sortam noi insine aceste forte in noi.

Asta poate fi asemanat cu aranjarea, explicarea constructiei. Trebuie sa discernem dorintele noastre interioare si, cu referire la imaginea pe care Tora o deseneaza pentru noi, sa le pozitionam pe fiecare dintre acestea la locul potrivit. Noi continuam sa facem asta pana cand vom avea intreaga imagine interna care arata conexiunile dintre toate dorintele si proprietatile pe care Tora le descrie, printre care – turma, fantana, apa s.a.m.d. – la nivelul lor neanimat, vegetal, animal si vorbitor , in intreaga realitate spirituala.

De indata ce eu imi organizez corect aceasta imagine, in concordanta cu instructiunile Torei, sunt prins intr-o secventa de film si ma misc spre urmatorul cadru. La fiecare pas, Tora ne spune cum sa ne dezvoltam de la un nivel la altul prin schimbari interioare.

Prin schimbarea fortelor noastre interioare si a proprietatilor, in concordata cu povestirile Torei, noi avansam impreuna cu relatarile Torei. Aceasta se intampla atunci cand povestirile Torei se transforma in revelatie.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Sunt doua forte in natura: primirea si daruirea. Aceste doua forte reprezinta imagini ale dorintei noastre de a ne bucura, asemeni celor de pe ecranul unui calculator. Ele construiesc imaginea lumii care consta din mine si toate lucrurile din jurul meu. Asa cum a scris Baal HaSulam, in partea din spate a creierului nostru exista un ecran prin care noi percepem imaginea lumii.

Aceasta imagine este creata cu ajutorul celor doua forte: una de primire(stanga) si una de daruire(dreapta). Combinatia acestor doua forte pe materialul meu egoist descrie intreaga imagine a realitatii pentru mine. O simt, o vad ca pe o imagine, asa cum este, si mi se pare ca aceasta imagine, aceasta realitate, exista in afara mea. Eu insumi, proiectez imaginea mea interioara in fata mea. Acesta este felul in care eu vad lumea. Este ca si cum am preluat-o din mine si am proiectat-o in afara.

De ce sunt construit astfel? De ce vad lumea mea interioara intr-o forma exterioara? Pentru ca noi sa tratam asta egoist, cu neglijenta si ostilitate. Astfel, noi primim oportunitatea de a studia lumea noastra interioara si de a ne corecta noi insine.

Daca simt asta ca fiind in interiorul meu, nu voi fi niciodata capabil sa ma corectez pe mine, pentru ca ma voi raporta la tot, intr-o maniera pozitiva, cu bunatate, dar numai in mod egoist. Dar acum, de vreme ce ego-ul meu vine la suprafata si simt ca este strain, ma raportez  la sinele extern ca la ceva strain, iintr-un mod egoist, intr-un fel negativ mai degraba, decat pozitiv, ca si cum ar fi o parte interioara a mea. Prin urmare, am oportunitatea de a intelege ce inseamna pentru mine extern si intern.

Lumea a fost Sparta in doua parti: eu si ceilalti. Nu ma pot convinge pe mine ca ceva care exista in afara mea este al meu. Mi se da oportunitatea de a-mi  vedea esenta interioara in imaginea de afara: Vino si vezi cine esti si cum ii tratezi pe cei din jurul tau. Asa esti in interiorul tau. Tu spui: Uite cat de urat este acesta, cat de lenes este, cat de prost este calalalt! Ii urasc atat de mult! Intre timp, toate aceste calitati sunt ale tale si nu ale ceilorlalti.

Aceste revelatii ma ajuta. Altfel nu as fi niciodata capabil sa ma refer la ele, sa revelez complet inclinatia rea (dorinta egoista, ura fata de toti) si sa realizez mai tarziu ca acestea sunt calitatile mele interioare, care sunt proiectate in afara.

Atunci eu incep sa inteleg cum ma ajutaCreatorul, dandu-mi o asemenea perceptie a realitatii: sa imi vad interiorul- in afara. Eu incep sa inteleg cat de mult ma ajuta asta, si ca fara asta, as fi complet inchis in mine si nu as fi niciodata capabil sa inteleg ce insemn eu. Intre timp, aici este ceva in mine, ceva ce eu nu consider ca as fi eu.

Prin urmare, intreaga noastra munca se reduce la unificarea sinelui interior cu cel exterior, cu lumea exterioara, si in particular, cu grupul. Putem exersa cu grupul. In fond, atunci cand eu incep sa muncesc cu grupul si incerc sa ii tratez pe prieteni ca pe mine insumi, eu vad ca sunt incapabil sa ma unesc cu ei, indiferent cat de mult incerc sa ma conving pe mine ca tot ce este in afara mea sunt de fapt eu. Nu pot trata nici macar o parte a umanitatii, grupul – al carui scop este aproape de al meu – ca pe mine insumi. Nu pot relationa cu el cu mintea mea egoista. In aceasta privinta, eu incep sa vad acest egoism ca pe ceva care a fost artificial creat de Creator, in particular pentru anularea lui. Totusi, eu nu sunt capabil sa fac asta de unul singur; Eu pot doar dori asta si apoi sa ma rog la Creator pentru disparitia lui (a egoismului). De ce ar trebui sa cer? -Pentru a primi conectarea cu Creatorul!

Cum se poate intampla asta? Intelege ca ei sunt tu! Trateaza-i pe ei cu iubire, de vreme ce ei sunt parti ale sufletului tau!

Dar, nu pot! Ei sunt prietenii tai, vecinii tai. Ei se indreapta catre acelasi scop ca tine! Pana la urma ce va separa?

Forta spargerii va separa. Creatorul a plasat asta ca un obstacol, si eu nu il pot invinge. Si apoi tu ceri sa corectezi asta in particular. Tu ceri corectare si integrezi intreaga lume in tine.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este scris ca ascensiunea de la un pas spiritual la urmatorul pas are loc numai prin marirea Aviut (grosimea, consistenta dorintei) din ecran, daca Aviut este o caracteristica a vasului (Kli) si nu a ecranului?

Raspunsul meu: Ecranul este un vas spiritual. Dupa Prima Restricte (Tzimtzum Aleph), vointa de a primi nu mai poate servi ca vas. Vasul spiritual, Kli, este acela cu care eu pot plati.

Daca intru intr-un restaurant si spun ca imi este foame, ei nu se vor uita la dorinta mea de a manca; ei se vor uita la cati bani am, cu alte cuvinte, la ecranul meu. Asta inseamna ca evaluarea va fi in functie de grosimea (Aviut) a ecranului meu, sau de abilitatea mea de a primi in scopul daruirii, de puterea intentiei mele si de cantitatea de foste dorinte egoiste, pe care pot sa mi le atasez de ecranul anti-egoist si de intentia de daruire.

Cu un ecran care nu are nicio grosime, nimic nu poate fi primit, este doar o restrictie. O restrictie este un ecran cu grosime zero, ceea ce inseamna ca nu doresc sa primesc nimic pentru mine si nu stiu cum sa primesc pentru a darui.

Cat de mult pot primi in scopul daruirii? Pot primi cantitatea care este egala cu grosimea ecranului meu. Daca puterea ecranului meu este de 20 de grame, mi se va permite sa primesc exact aceasta cantitate, in scopul de a darui. Ambele actiuni trebuie sa se uneasca in ecran, atat primirea cat si daruirea. Cand sunt unite, va fi de dragul daruirii.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Kabbalah, 23.0610, Articolul Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit afara), Paragraful 88: Este scris, Un Psalm al lui David – cand a fugit. El a spus in psalm, cand a fugit, deoarece initial a crezut ca Creatorul il va pedepsi pentru pacatele sale, in lumea urmatoare. Si atunci cand a vazut ca El vrea sa se razbune pe el, in aceasta lume, a fost fericit, si a spus un psalm.

Aceasta lume si lumea urmatoarea sunt doua grade pirituale, pentru ca noi existam in Lumina Superioara si vedem calitatile noastre din jurul nostru, opuse acestei Lumini. Asta determina realitatea pe care o percepem.

In consecinta, orice stare pe care o experimentam este o stare a tainuirii Luminii Superioare, care se ascunde de noi in spatele calitatilor egoiste. Este relevata numai in masura in care calitatile noastre devin similare cu ea. Inseamna ca fiecare dintre starile noastre este numita lume, (In ebraica Olam din cuvantul Olama, sau ascundere), asta este masura ascunderii a ceea ce dobandim.

De aceea, aceasta lume si lumea urmatoare sunt doua grade. Unul este ceea ce simt si observ in acest moment, sau ce pot verifica, investiga si studia. Celalalt este starea la care aspir, masura ascunderii pe care vreau sa o descopar si sa o dobandesc, ating. Asta vor sa spuna Kabalistii prin lumea mea urmatoare.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine este Cel de Sus, in spiritualitate?

Raspuns: Nu stim asta. Existam in pantecul Celui de Sus ca un mic punct, o picatura de samanta, Reshimo spiritual al nostru (inregistrare, gena spirituala). In afara de acest Reshimo nu avem nimic altceva!

De fapt, corpul nostru fizic, mintea si sentimentele nu au nicio legatura cu lumea spirituala si nu pot fi vazute acolo. In lumea spirituala este numai pantecul (uterul) Celui de Sus (Malchut de Infinit) si noi, inauntrul lui. Si fiecare dintre noi este un Reshimo (0|1, Shoresh Aviut|Aleph Hitlabshut) sau, cu alte cuvinte, un punct in inima.

Sarcina noastra, ca punct in inima, este de a incerca sa ne cataram pe peretele pantecului spiritual! Incepand cu cele trei zile in timpul carora samanta este absorbita, prima problema pentru embrion (noi) este de a se atasa la zidul pantecului. Atasarea la pantec este stabilirea primului contact cu Cel de Sus.

Pentru a face asta, trebuie sa ne anulam inaintea Celui de Sus. Dar unde este Cel de Sus, unde este acest zid al pantecului? Ce este mai exact? Cel de Sus este un grup Kabalist, mediul meu inconjurator! Astfel Cel Superior reveleaza Creatorul pentru mine.

Astfel, este grupul si cu mine, care adera la el, in ciuda tuturor obstacolelor. Accept intreaga forta a dorintei pentru daruire a grupului si sunt dispus sa o iau toata, anulandu-ma pe mine in relatia cu ei.

Cand ma atasez grupului, Aviutul meu, care este taria vointei mele de a darui, incepe sa creasca si sa provoace senzatii neplacute in mine: dezamagire, crestere a egoismului si durere in inima. Dar eu trebuie sa merg chiar mai adanc, ca o lipitoare, agatandu-ma de grup, care este zidul pantecului.

Apoi, intre noi, prima conexiune va aparea, nu printr-un punct ci prin teava prin care sangele va incepe sa curga in mine. Aceasta conexiune, pana acum, este la nivelul neanimat (Dam – sange, de la Domem – neanimat), dar eu am primit deja sustinere spirituala de la Cel Superior.

Toate acestea au loc in conexiunea mea cu grupul. Nu este niciun alt zid prin care as putea intra in lumea spirituala!

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.06.10, Articolul Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este daruirea de dragul daruirii?

Raspuns: Daruirea de dragul daruirii este atunci cand nu simt placere cand imi implinesc dorintele personale ci atunci cand le folosesc numai ca un combustibil pentru a implini actul daruirii.

Continuarea intrebarii: Atunci cum poate acest combustibil sa difere fata de placere, daca singurul lucru care exista este vointa de a  primi (Kli) si implinierea ei (Lumina)?

Raspuns: Daca folosesc combustibilul numai pentru a completa munca mea implinindu-i pe altii, atunci implinirea mea este doar combustibul pentru mine. Daca, pe de alta parte, voi folosi implinirea, ca sa-mi ofer placere, inseamna ca primesc placere. Intreaba-te: Pentru ce lucreaza vehiculul meu? Ce subliniaza actiunile mele? Cine este beneficiarul eforturilor mele?

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.06.10, Articolul Importanta Daruirii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Pot primi o constientizare a necesitatii de a-i iubi pe altii din grup fara o rugaciune si o criza interioara?

Raspunsul meu: Trebuie sa muncesti in grup; trebuie sa-l obligi sa te influenteze. Cum poti sa-l obligi? Cumpara-l! Asa cum este scris, Cumpara-ti un prieten.

Trebuie sa investesti in grup pentru a convinge un prieten sa aiba impact asupra ta. Trebuie sa-ti anulezi egoul, in raport cu el, pentru ca numai cel mic primeste de la cel mare.

Munca in grup:

1. Influenteaza prietenii tai. Daca tu esti mai mare decat ei, da-le lor tot ceea ce vor, pentru ca esti mai mare si esti capabil sa daruiesti (la fel cum cel mare daruieste celui mic).
2. In masura in care esti mic, trebuie sa primesti constientizarea Importantei Scopului Creatiei de la ei. Trebuie sa te anulezi si sa primesti de la ei.

Trebuie sa le spui prietenilor: Oricat si in orice cantitate iti doresti, iti voi darui, astfel incat eu sa primesc constientizarea importantei daruirii si iubirii pentru tine. Numai asta am nevoie de la tine. Am orice altceva, dar asta nu pot sa o iau decat de la grup.

Totusi, nu primesc iubire si daruire de la ei; de la ei simt senzatia lipsei acesteia si dorinta pentru ea. Mai tarziu, Lumina soseste si imi aduce iubirea si calitatea daruirii. Primesc dorinta pentru calitatea iubirii si daruirii, de la grup; Lumina care Reformeaza aduce corectia si inlocuieste senzatia de lipsa.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot combina munca interioara, atunci cand studies Zoharul?

Raspunsul meu: Nu te gandi ca Zohar-ul a fost scris ca sa ne serveasca la fel ca o carte obisnuita, care ne spune sau ne explica ceva. Nu este cazul. Comentariul lui Baal HaSulam a fost scris, de asemenea, pentru un motiv diferit. Nu studiem folosind mintea noastra pamanteana, ca sa intelegem ce este scris si sa invatam in detaliu cum sa lucram cu cele trei linii, memorand termenii. Trebuie sa intelegem necesitatea corectiei si nu toata structura ei.

Comentarile aditionale, din sursele autentice furnizate de catre Kabalisti (in lucrul Kabalist din Torah, Profeti sau alte texte sacre), sunt imposibil de inteles prin mintea normala, externa. Ele pot fi intelese numai prin corectia sufletului. De aceea, toate comentariile Kabaliste sunt destinate, in principal, sa atraga Lumina Superioara asupra studentilor. Apoi, cititorul poate folosi corect sursele, sa se bucure de lumina continuta in ele si, de-a lungul drumului, sa descopere ce este scris in Carti. Asta este tot ceea ce se numeste comentariu.

Fiecare comentariu este un instrument aditional care ne ajuta sa ne conectam la sursa autentica, nu doar sa o intelegem. Cand citim asa zisele eplicatii tehnice ale lui Baal HaSulam despre cele trei linii, Sfirot si Partzufim, ascensiuni si coborari si Reshimot si ecrane, ne gandim ca el incearca sa ne invete o stiinta obisnuita, pentru ca noi sa invatam cu creierul nostru si sa fim capabili sa asezam toate acestea schematic. Dar nu se intampla asta aici.

Adaugarea lui Baal HaSulam, Comentariul Sulam la Cartea Zohar, ne ajutam sa atragem Lumina care Reformeaza. Scopul ei nu este sa ne ofere o cunostinta abstracta a unei lumii mai inalte. Este imposibil de stiut Lumea Superioara, pana cand nu suntem capabili sa o percepm in sufletele noastre. De fapt noi studiem propria noastra constructie.

O persoana incepe sa simta ca intreaga realitate, toata creatia, este inclusa in ea, nu in afara ei, chiar daca pare sa fie externa. De aceea noi trebuie sa ne acordam corect in studiu si sa intelegem ca nu vom castiga nimic decat Lumina care Reformeaza. Dupa aceasta, dobandirea va urma si sufletul unei persoane va incepe sa o invete. Mai intai trebuie sa primim acest suflet, substanta spirituala, in care vom descoperi toate fenomenele despre care vorbeste Zohar-ul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→